Radio Maranata Vulcan

sâmbătă, 25 ianuarie 2020

Top 10 cele mai periculoase locuri pentru creștini

În 2020, persecuția împotriva creștinilor este în creștere – crește într-un ritm alarmant. Cercetările pentru întocmirea Indexului Mondial de Persecuție 2020 al organizației Open Doors – cele mai aprofundate cercetări investigative în ce privește persecuția creștinilor pe care le avem la îndemână – arată că, la ora actuală, peste 260 de milioane de oameni se confruntă cu persecuție pentru credința lor în Domnul Isus. O creștere cu 15 milioane de oameni într-un singur an.
În fiecare zi, în medie, opt creștini au fost uciși pentru credința lor, iar 23 de femei creștine au fost violate sau hărțuite sexual din motive legate de credință. În fiecare săptămână, în medie, 182 de biserici sau clădiri creștine au fost atacate și 102 case creștine, magazine sau afaceri au fost atacate, arse sau distruse. În fiecare lună, în medie, 309 de creștini au fost închiși pe nedrept pentru credința lor.
Mai jos, analizăm primele 10 țări în care persecuția este la scară înaltă. În multe dintre aceste țări viața este deja dificilă. Luarea deciziei de a-L urma pe Domnul Isus și de a trăi ca și creștin în aceste locuri este o alegere care pune în pericol viața personală, viața familiei sau traiul de zi cu zi. În anumite țări precum Coreea de Nord, Afganistan și Somalia, convertirea la creștinism poate însemna o condamnare la moarte.

1. Coreea de Nord: Numărul 1 timp de 19 ani consecutivi

Timp de trei generații, absolut totul în această țară izolată s-a concentrat asupra idolatrizării familiei conducătoare Kim. Creștinii sunt văzuți ca elemente ostile în societate, elemente care trebuie eradicate. Cu orice preț, ei trebuie să își păstreze credința complet secretă.
  • Dacă un creștin are o Biblie sau o parte dintr-una, ea este ascunsă cu atenție și este citită doar atunci când credinciosul este sigur că nu îl observă nimeni.
  • Majoritatea creștinilor nici nu le spun propriilor copii despre credința lor până când aceștia ajung la vârsta adolescenței, de teama să nu le scape vreo informație.
  • După cum vă puteți imagina, întâlnirile de adunare sunt inexistente. A îndrăzni să te întâlnești cu alți creștini pentru părtășie este un lucru riscant, care trebuie făcut în cel mai mare secret.
  • Când cineva este descoperit ca fiind creștin în Coreea de Nord, este arestat și închis într-unul din teribilele lagăre de muncă sau chiar ucis la fața locului; familia lui, până la a patra generație, îi împărtășește soarta.
Cu toate acestea, în spatele titlurilor de știri, în Coreea de Nord se dezvoltă o biserică subterană masivă de aproximativ 200.000 până la 400.000 de credincioși. Și zeci de mii dintre acești credincioși secreți sunt ținuți în lagărele de concentrare.
Este o minune că această biserică subterană din Coreea de Nord există. Dar mai mult decât atât, ea este în creștere.
Un creștin a împărtășit: „Într-o zi, granițele se vor deschide și ne vom uni cu Coreea de Sud și cu biserica chineză pentru a aduce Evanghelia în unele dintre cele mai întunecate locuri de pe acest pământ.”

2. Afganistan: Acolo unde creștinismul există doar în secret

Afganistanul este din nou doar cu un punct în spatele clasamentului Coreei de Nord în Indexul Mondial de Persecuție 2020. Stat islamic prin constituție, Afganistanul nu permite existența unei alte credințe în afară de islam; este ilegal să te convertești. A te converti la o credință în afara islamului este o faptă echivalentă cu trădarea, deoarece convertirea este văzută ca o trădare a familiei, a tribului și a țării.
Cei care sunt descoperiți ca fiind creștini, pot fi trimiși la un spital de boli psihice – pentru că familiile lor cred că nicio persoană sănătoasă la cap nu ar părăsi islamul. Ele pot fi, de asemenea, bătute sau chiar ucise de către membrii familiei sau de către membrii grupurilor islamice extremiste precum talibanii, care continuă să crească în putere.
Violența împotriva creștinilor rămâne foarte mare, dar măsurile luate împotriva convertiților depind de familie. Un creștin din Afganistan spune: „Cum supraviețuim zilnic doar Dumnezeu știe. El știe pentru că El a fost bun ca să locuiască cu noi. Dar suntem obosiți de toată moartea din jurul nostru.”

3. Somalia: Creștinii sunt vânați pentru credința lor

Estimările sugerează că 99 % dintre cetățenii Somaliei sunt musulmani și că orice religie minoritară este puternic persecutată. Grupul extremist violent al-Shabab, care subscrie la doctrina islamică extrem de strictă a wahhabismului, susține legea Sharia ca bază pentru reglementarea tuturor aspectelor vieții din Somalia. Acest grup și-a exprimat în mod repetat dorința de a eradica creștinii din țară.
În fiecare sferă a vieții – privată, familială, comunitară și națională – a fi descoperit că te-ai convertiti la creștinism reprezintă un pericol care îți amenință viața, ducând adesea la execuție la fața locului. Drept urmare, majoritatea creștinilor somalezi își păstrează credința complet secretă. În ciuda riscurilor, somalienii vin la credința în Isus – unii în moduri miraculoase.
În ultimii ani, situația pare să se fi agravat. Militanții islamici și-au intensificat vânătoarea pentru oamenii care sunt creștini și se află într-o poziție de conducere. O încercare de a redeschide o biserică din Hargeisa, Somaliland, a eșuat; guvernul a fost obligat să o închidă din cauza presiunii populației islamice locale. În perioada de raportare a Indexului Mondial de Persecuți 2020, creștinii din Somalia au rămas atât de vulnerabili la atacurile militanților islamici încât, din motive de securitate, Open Doors nu a putut publica niciun exemplu specific de persecuție.

4. Libia: Nicio libertate pentru creștini

După înlăturarea fostului dictator Muammar Gaddafi, Libia a fost aruncată în haos și anarhie. Și situația nu s-a schimbat pentru libieni. Absența continuă a unui singur guvern central care să respecte legea și ordinea a permis diverselor grupări militante islamice să controleze anumite părți ale țării. Convertiții libieni la creștinism se confruntă cu abuzuri și violențe pentru decizia lor de a-L urma pe Hristos.
Creștinii sunt în pericol în toată țara, dar mai ales vulnerabili în zonele în care sunt prezente grupări islamice radicale. ISIS menține încă o prezență în regiunea mai largă din jurul orașului Sirte. Alte grupuri, cum ar fi cele care au legătură cu coaliția islamică Dawn controlează zonele din jurul Tripoli și unele părți din interiorul orașului Tripoli. În est, grupurile radicale sunt cel puțin prezente în Benghazi.
Creștinii migranți care au fost arestați și reținuți în timp ce încercau să ajungă în Europa, ajung adesea într-unul dintre centrele de detenție supraaglomerate din jurul orașului Tripoli. Alții nici măcar nu ajung până acolo, ci sunt transferați direct în mâinile oficialităților sau grupurilor criminale, de către traficanții lor de oameni. Ulterior, aceștia sunt obligați să muncească din greu în sectorul agricol sau sunt împinși la prostituție.

5. Pakistan: Amenințarea constantă cu atacuri ale mulțimilor

În Pakistan, toți creștinii (4 milioane din 204 milioane de oameni) suferă de discriminare instituționalizată, ilustrată prin faptul că locurile de muncă văzute ca fiind josnice, murdare și derogatorii sunt rezervate minorităților religioase precum creștinii de către autorități. Mulți creștini sunt săraci, iar unii sunt victime ale muncii de sclav. Există și creștini care aparțin clasei de mijloc, dar acest statut economic nu îi scutește pe creștini de a fi marginalizați sau persecutați într-o cultură islamică – credincioșii sunt întotdeauna în pericol din cauza legilor notorii de blasfemie ale țării.
Cultura patriarhală a țării este deosebit de crudă pentru femeile creștine, care sunt adesea vizate atât pentru credința lor, cât și pentru genul lor. Se estimează că 700 de fete și femei răpite în fiecare an sunt violate și apoi căsătorite cu forță cu bărbați musulmani din comunitate, rezultând de obicei în convertiri forțate.

6. Eritreea: Creștinii, arestați în atacurile crescânde ale poliției

Din 1993, președintele Afwerki a supravegheat un regim autoritar, brutal, care se bazează pe încălcări masive ale drepturilor omului. Creștinii care nu sunt membri ai bisericilor aprobate de stat sunt considerați agenți ai Occidentului și o amenințare pentru stat. Sute de creștini care sunt membri ai bisericilor neînregistrate se află în închisoare; unii sunt ținuți prizonieri de mai bine de un deceniu.
Din iunie până în august 2019, peste 150 de creștini au fost arestați în orașele Keren și Godayef. Potrivit informațiilor, cei 70 de prizonieri arestați în iunie au fost ținuți în închisoarea din Ashufera. Termenul „închisoare” se referă la o serie de tuneluri subterane pe care prizonierii sunt nevoiți să le extindă prin săpare.
Creștinii din grupuri bisericești tradiționale, precum evanghelicii, se confruntă cu cea mai aspră persecuție. Această presiune extremă și violența sancționată de stat obligă unii creștini să fugă din Eritreea – adesea numită „Coreea de Nord a Africii” și să caute azil.

7. Sudan: Haosul politic crește vulnerabilitatea

Odată cu înlăturarea președintelui al-Bashir, actualul haos politic din Sudan i-a lăsat pe creștini în uitare. Secesiunea Sudanului de Sud din 2011 i-a făcut pe creștini mai vulnerabili, deoarece conservatorii islamici din Sudan își continuă eforturile pentru un stat Shariah. Recent, guvernul a arestat sau intimidat mulți lideri creștini și numeroase biserici au fost demolate. Extremiștii au atacat creștinii, în special în regiunea Nuba Mountain, unde mii de creștini au fost uciși sau strămutați.
Cei care se convertesc de la islam la creștinism sunt vizați în mod special de persecuție. Așadar, pentru a nu fi descoperiți, convertiții se abțin adesea de la creșterea copiilor lor ca creștini, deoarece acest lucru ar putea atrage atenția guvernului și a liderilor comunității (deoarece copiii ar putea dezvălui din neatenție credința părinților lor).
De curând, în preajma Crăciunului din 2019, ministrul afacerilor religioase din Sudan, Nasredin Mofreh, și-a cerut scuze creștinilor, prezentând tratamentele pe care aceștia le-au suportat: „pentru asuprire și vătămare provocate trupurilor voastre, distrugerea templelor voastre, furtul proprietpților voastre și arestarea și urmărirea nedreptăți a slujitorilor voștri.” Dar rămâne de văzut cum va afecta acest lucru creștinii, în special în zonele îndepărtate.

8. Yemen: Creștinii, ținte în mijlocul haosul războiului civil

Un război civil în Yemen a creat una dintre cele mai grave crize umanitare din ultimul deceniu, făcând traiul creștinilor foarte greu. Haosul războiului a permis grupurilor radicale să-și extindă operațiunile în anumite zone, ducând la creșterea și uciderea creștinilor. Activitățile bisericești deschise sunt interzise, ​​iar părăsirea islamului este interzisă.
Creștinii suferă în urma crizei umanitare generale din țară, dar creștinii din Yemen sunt și mai vulnerabili, întrucât ajutorul de urgență este distribuit în cea mai mare parte prin organizații islamice și moschei locale, care se presupune că discriminează pe toți cei care nu sunt considerați musulmani devotați.
Biserica din Yemen este compusă în mare parte din creștini yemeni cu un background musulman care trebuie să își trăiască credința în secret. Ei se confruntă cu persecuție din partea autorităților (inclusiv detenția și interogatoriul), a familiei și a grupurilor islamice radicale, care îi amenință pe apostați cu moartea, dacă nu se reconvertesc. Legea tribală interzice membrilor să părăsească tribul. Când musulmanii yemeni decid să-L urmeze pe Isus, ei pot primi pedeapsa cu moartea.

9. Iran: Ilegal să te convertești de la islam

În această poartă către Orientul Mijlociu, creștinilor le este interzis să-și împărtășească credința cu necreștinii, ceea ce înseamnă că serviciile bisericești în Farsi, limba națională, nu sunt permise. Convertiții de la Islam suferă persecuție din partea guvernului; dacă participă la o biserică subterană, se confruntă cu amenințarea constantă cu arestarea.
Societatea iraniană este guvernată de legea islamică, ceea ce înseamnă că drepturile și posibilitățile de muncă pentru creștini sunt puternic restricționate. Guvernul îi vede pe credincioși ca pe o încercare a țărilor occidentale de a submina islamul și regimul islamic iranian. Liderii grupurilor de convertiți creștini au fost arestați, urmăriți și au primit pedepse lungi de închisoare pentru „crime împotriva securității naționale”.
Pe tot parcursul anului 2019, creștinii au fost arestați și închiși pentru activități bisericești în case. Au trecut câteva săptămâni de când câmpul nostru nu a raportat arestarea conducătorilor și participanților la bisericile din casă. Cu toate acestea, în ciuda persecuției, biserica din Iran crește exponențial – oficialii iranieni au recunoscut chiar public că „convertirile în masă se petrec chiar sub ochii noștri”.

10. India: persecuție violentă și crecândă

În cea de-a doua țară cea mai populată din lume, creștinii au întâmpinat din nou persecuții fără precedent pe numeroase fronturi atât din partea statului, cât și din partea societății predominant hinduse. Pentru a doua oară, India se află pe locul 10 în Indexul Mondial de Persecuție. Rezultatul alegerilor din 2019 a dat partidului naționalist hindus de la guvernare, Bharatiya Janata (BJP), și mai multă putere politică – încurajând radicalii ultra-naționaliști să-și răspândească mesajul că a fi indian înseamnă a fi hindus.
Mai multe state din India au adoptat legi anti-convertire, iar BJP a precizat că vrea să impună aceste legi la nivel național. Astfel de legi sunt adesea folosite ca o scuză pentru a perturba serviciile bisericii și a hărțui creștinii, ceea ce face incredibil de dificil pentru creștini să-și împărtășească credința cu ceilalți.
Creștinii din India se confruntă cu niveluri îngrozitoare de violență din partea extremiștilor – mii de atacuri au loc în fiecare an. Și în India rurală, triburile hinduse folosesc apa și mâncarea ca arme împotriva creștinilor, reducându-le accesul la aprovizionarea cu apă a satului și la alimentele subvenționate de guvern. Convertiții la creștinism din mediul hindus sunt deosebit de vulnerabili la persecuție și sunt în permanență sub presiune pentru a reveni la hinduism, în special prin campanii cunoscute sub numele de Ghar Wapsi („întoarcerea acasă”). Adesea sunt agresați fizic și uneori uciși.
În India, a spune „da” Domnului Isus a devenit o decizie riscantă care îi costă foarte mult pe creștini și pe familiile lor.

O singură Biserică, o singură Familie

Open Doors estimează că există cel puțin încă 50 de milioane de creștini care se confruntă cu un nivel ridicat de persecuție în alte 23 de țări, cum ar fi Mexic, Republica Democrată Congo sau Ciad, care nici nu au ajuns până în primele 50.
Numerele sunt importante. Ne ajută să ne facem o imagine de ansamblu. Cercetările din Indexul Mondial de Persecuție (World Watch List) oferă o viziune și o poveste mai amplă. În spatele fiecărei statistici se află o viață, o familie, o biserică care reprezintă suferințe profunde, dar și curaj și credință. Oamenii își dau seama de consecințe și totuși încă îl aleg pe Domnul Isus. Prin Mântuitorul nostru, noi și fiecare creștin care trăiește în Coreea de Nord, Somalia, Afganistan și restul primelor 50 de țări din Indexul Mondial de Persecuție 2020 suntem o singură Biserică, o singură Familie.
*Preluat de la www.opendoorsusa.org

Niciun comentariu: