Live Radio

miercuri, 26 iunie 2019

Aproape de cei persecutați Creștini forțați să se convertească la budism în Myanmar

Creștini forțați să se convertească la budism în Myanmar
YANGON, Myanmar – Autoritățile locale din această fostă capitală a statului Myanmar, care s-a numit în trecut Burma, au forţat luna trecută trei creștini să se convertească la budism, au declarat surse din zonă.
În Ann Township, în sudul statului Rakhine, cinci oficiali locali conduşi de U Tin Shwe Maung au luat doi creștini etnici Chin  din casele lor din  satul Padi Kyin la o mănăstire budistăpe 24 mai și au amenințat că îi vor expulza din sat dacă nu se vor   converti la budism , potrivit Organizației Chin pentru Drepturile Omului (CHRO).
Autorităţile l-au forțat pe pastorul U Aung Thin și pe unul din membrii bisericii sale de 30 de persoane, care a dorit să fie anonim, să semneze documente care precizează că s-au convertit la budism în fața călugărului responsabil de la mănăstire; oficialii i-au amenințat de asemenea pe cei doi creștini vor fi amendați cu 100.000 kyats (80 dolari SUA) dacă se vor angaja în activități creștine, au declarat persoane din sat pentru CHRO.
Anterior, oficialii locali au cerut bani de la alți creștini, potrivit creștinilor din zonă.
Într-un alt caz, în ziua următoare (25 mai), un călugăr budist a luat un credincios creştin, U San Tin Aung din satul Padi Kyin, într-un birou al administrației locale și l-a obligat să semneze documente care precizează convertirea la budism sub ameninţarea că altfel va fi expulzat din sat, conform CHRO.
„Am făcut o declarație publică pentru a aduce la cunoştinţa autorităților că persoane de etnie Chin din satul Padi Kyin au fost forțați să se convertească la budism”, a declarat directorul executiv al CHRO, Salai Terah, pentru Morning Star News. „Ne dorim să călătorim în acea zonă pentru a afla mai multe detalii și a rezolva problema.”
Creștini forțați să se convertească la budism în Myanmar
Oficialii satului le-au spus liderilor CHRO că nu doresc ca ei să-i viziteze, iar Terah a spus că o eventuală vizită acolo n-ar face decât să înrăutățească tratamentul îndurat de creștinii Chin din sat.
„Nu putem călători acolo în acest moment, deoarece autoritățile locale și localnicii nu doresc prezenţa noastră”, a spus el.
Creștinii le-au spus celor de la  CHRO că, după ce bărbații au semnat documentele, oficialii zonei au amenințat din nou că îi vor expulza din sat dacă vor continua să practice creștinismul.
De asemenea, oficialii au interzis celor trei bărbați să viziteze casele celorlalți creștini din sat și să facă afaceri cu ei. Autoritățile patrulează satul anunțând printr-un difuzor că dacă cei trei bărbați nu reușesc să se supună vor fi amendați cu 100.000 de kyați (câte 80 USD), au declarat surse locale pentru CHRO.
Unii creștini locali, care au fost insultați și agresați fizic de autoritățile locale din cauza credinței lor, s-au mutat în satele din apropiere, potrivit CHRO.
Mulți bărbați din etnia Chin își păstrează credinţele şi practicile lor  ancestrale animiste, deși astăzi majoritatea sunt creștini, potrivit organizaţiei Proiectul Joshua și a altor surse. Încurajând budismul să unească diversele populaţii ale Myanmarului, guvernul din această ţară a persecutat mult timp creștinii Chin pentru credința lor.
În iulie 2018, un grup de budiști au cauzat un incident cu un pastor și două femei creștine în zona Ann Township, agresându-i fizic  și atacându-le cu pietre locuinţele,a spus Terah.
Biserica de casă din Padi Kyin este singura congregație din sat. Din cele peste 200 de familii din sat, doar 11 sunt creștine.
Creștini forțați să se convertească la budism în Myanmar
„Comunitatea noastră creștină, care este în minoritate , suferă de discriminare și de încălcarea drepturilor omului”, a spus Terah. „Am declarat cum stau lucrurile în mod public, dar guvernul nu a luat nicio măsură. Vrem libertate religioasă. Nu ştiu liderii guvernamentali  despre suferința noastră sau se fac că nu o cunosc?”
CHRO va încerca să aducă cazurile din satul Padi Kyin înaintea organizațiilor creștine internaționale, dacă guvernul nu le vor rezolva , a spus el.
Burmă are o populație aproximativ 80% budistă și 9% creștină. Țara se situează pe locul 18 în Topul Mondial al Persecuţiei întocmit de organizaţia Open Doors USA pe anul 2019, a țărilor în care este foarte dificil să fii creștin, în urcare de la 24  anul trecut.
Traducere: Lena Poteraș
Sursa: Morning Star News.

marți, 25 iunie 2019

Tabăra de Misiune Dezna 2019







Organizatori:
Agenția Penticostală de Misiune Externă și DTM – Comunitatea Regională Penticostală Arad
Locația: Dezna, jud. Arad 
Pentru detalii:
0756.930.650; 0770.744.737
Înscrie-te aici:

luni, 24 iunie 2019

ProMisiune cu Radio Maranata Vulcan - Interviu cu Ștefan & Ioana Balic (4)

Misionarul și Misiunea Radio Maranata Vulcan- Realizator Gigi Neagu Vulcan 22.06.2019

Ascultați aici...


"Dumnezeu să ne dea harul de a fi în permanentă comuniune cu El.Rugăciunea nu trebuie să fie o activitate rezervată numai pentru dimineața și seara, cu toată ziua duhul nostru trebuie să se afle în părtășie cu Dumnezeu. Tată, Tu  ești atât de aproape de noi și totuși cât de greu stăm de vorbă cu Tine.Invață.ne pe noi, copiii Tăi, să vorbim întotdeauna cu Tine, așa încât,deși umblăm aici pe pământ, conversația noastră să aibă loc în cer. Domnul ne dă șansa să facem un schimb sfânt cu cerul: ascultând ce ne spune Domnul Dumnezeu și răspunzându.I la rândul nostru. Părtășia perpetuă cu Dumnezeu reprezintă cea mai înaltă stare de bucurie care poate fi cunoscută pe pământ. Învață să spui cu adevărat: Eu am întotdeauna pe Domnul înaintea ochilor mei! și vei avea astfel taina lui Dumnezeu!" C.H.Spurgeon

sâmbătă, 22 iunie 2019

Tabăra de Misiune - Mărișel, jud. Cluj



Te așteptăm în perioada 27 iulie – 2 august 2019, la Mărişel, jud. Cluj, în Tabăra de Misiune organizată de Agenția Penticostală de Misiune Externă și Wycliffe România.
Vacanţă, munte, jocuri, foc de tabără – un cadru excelent cu timp de închinare, mesaje, mărturii din slujirea transculturală și cursul Kairos.
Înscrie-te aici:

Detalii

Începere:
iulie 27
Se termină:
august 2
Preţ:
350lei
Eveniment Category:

Organizatori

APME ROMANIA
Wycliffe România

Loc de întâlnire

Mărișel, Cluj
Mărisel, Cluj Harta Google

joi, 20 iunie 2019

Lecții despre conducere din Vechiul Testament (1)



ADAM – PRIMUL LIDER DIN ISTORIE

Adam a fost primul om creat și primul lider din istoria omenirii. Pentru o vreme, s-a descurcat destul de bine, că nu a avut de condus alți oameni. Nu citim să fi făcut în perioada aceasta vreo greșeală, să fi nesocotit „fișa postului” trasată de Dumnezeu; nu auzim să fi pus vreun nume nepotrivit animalelor, nu avem detalii despre lipsa de rod a copacilor din grădină… Adam s-a priceput destul de bine să se conducă pe sine și grădina lui, câtă vreme a fost singur. Se spune că cel mai greu este să te conduci pe tine însuți, iar unii oameni au această problemă azi, că nu se pot conduce sau „coordona” nici pe ei înșiși, darămite o comunitate umană ce le este dată în grijă… Iată că Adam a reușit.
Episodul întâi ar avea coordonatele acestea: liderul Adam se conduce bine pe sine însuși, ascultă de Dumnezeu, își vede de treabă, merită premiu.
Episodul al doilea din viața lui vine după un somn adânc, în care a pierdut o coastă și a câștigat o soție. Este, din nou, un episod pozitiv, când privim la entuziasmul pe care îl are acest lider când își vede soția. Eva chiar era cea mai frumoasă femeie de pe fața pământului, iar bucuria lui Adam când a văzut lucrarea lui Dumnezeu, începută din coasta lui, ar trebui să fie „molipsitoare” pentru orice lider de sub soare. Echipa lui tocmai se dublase. Cu cât este o comunitate mai mică, cu atât se poate lăuda cu rate mai mari de creștere. Adam își conduce familia la întâlnire cu Dumnezeu, în fiecare zi. Adam îi dă voie Evei să-l ajute în lucrarea pe care o avea de făcut, din calitate de ajutor potrivit. Adam profețește că, din dragoste pentru soție, omul își va lăsa mama și tatăl (deși ei nu aveau părinți fizici pe pământ și urmau să fie primii părinți „lăsați” de copii pentru alipire de neveste). Dumnezeu se bucura de părtășia zilnică, în grădină, cu cea mai fericită familie de pe Pământ.
Episodul al doilea ar avea următoarele coordonate: liderul Adam este entuziasmat văzând lucrarea lui Dumnezeu, făcută și cu „umilele lui resurse”; echipa lui s-a dublat peste noapte; liderul Adam se bucură de o relație excelentă în familie, iar familia lui se bucură de o relație excelentă cu Dumnezeu, într-un colț de rai.
De n-ar fi venit și episodul al treilea, istoria omenirii ar fi arătat complet altfel. Adam își iubește soția, dar stilul lui de conducere este prea permisiv. El o lasă pe Eva să discute cu șarpele, să pună la îndoială cuvintele lui Dumnezeu, să acționeze în neascultare față de porunca directă a lui Dumnezeu, fără să calculeze consecințele. Nu știm dacă atracția față de Eva i-a „sucit mintea” lui Adam; nu știm dacă a fost lângă Eva în tot timpul discuției ei cu șarpele; nu știm de ce nu a intervenit să curme dialogul blestemat înainte de a fi fost prea târziu… Adam a înțeles că dragostea înseamnă libertate, dar nu a realizat că libertatea trebuie încadrată în perimetrul ascultării de Dumnezeu. A mâncat Eva, a mâncat și Adam, că era lângă ea. Li s-au deschis ochii și au început să vadă realități de care nu aveau nevoie, realități care i-au paralizat spiritual și i-au făcut să se ascundă.
Episodul al treilea are coordonatele acestea: liderul Adam conduce permisiv, îngăduie o măsură de neascultare de Dumnezeu în echipa lui, iar rezultatele dezastruoase îl fac să încerce jenat să se ascundă de Dumnezeu.
Episodul al patrulea este momentul de evaluare. Dumnezeu caută liderii ascunși prin tufișuri, în urma neascultării lor rușinoase. Dumnezeu știe ce au făcut, dar îi ia la întrebări pentru ca și ei să conștientizeze gravitatea neascultării. Liderul Adam nu își asumă vina, ci o scoate vinovată pe Eva. Eva își urmează liderul și dă vina, mai departe, pe șarpe. Șarpele nu a mai avut pe cine să dea vina, că ar fi făcut și el la fel… Neascultarea liderului are consecințe nu doar în generația prezentă, ci și în cele următoare. Viața se complică, paradisul devine o amintire frumoasă, iar Dumnezeu este nevoit să omoare animale ca să facă haine de piele și să folosească heruvimi cu sabie de foc drept paznici ai drumului spre grădină. Nu au fost puse în balanță și faptele bune ale lui Adam, și numele potrivite date animalelor, și suferința de la o coastă lipsă; nu s-a negociat în niciun fel.
Episodul al patrulea are coordonatele acestea: liderul Adam își duce echipa pe un drum pe care n-ar fi vrut să meargă, gustând din amărăciunea pedepsei drepte a lui Dumnezeu. Adam nu se răzvrătește împotriva pedepsei lui Dumnezeu. Este nevoie de un alt lider, care să zdrobească prin ascultare desăvârșită ceea ce a stricat Adam prin ascultare parțială. Omenirea are nevoie de un Salvator.
În calitate de lideri-slujitori, putem învăța de la Adam să ne conducem bine pe noi înșine, atunci când suntem singuri, dar și atunci când avem oameni în responsabilitatea noastră spirituală. Și astăzi Dumnezeu vorbește liderilor și le transmite ce au de făcut, iar ascultarea noastră față de El va fi urmată de binecuvântări pentru noi și pentru generațiile următoare. Când un lider greșește prin neascultare, ar trebui să-și asume greșeala, să nu dea vina pe alții și să nu se ascundă de Dumnezeu. Când păcătuim nu avem mai puțină nevoie de Dumnezeu, ci mai multă. Să fim conștienți, de asemenea, că lucrarea noastră de conducere imperfectă are nevoie de „atingerea desăvârșirii” prin implicarea Mântuitorului Hristos. Ceea ce s-a pierdut prin neascultare nu poate fi câștigat înapoi decât prin ascultare deplină de Dumnezeu.


Lucian Rotaru

Pastor al Bisericii „Betel” Constanța

Lucian Rotaru – absolvent al facultății de Teologie pastorală în cadrul Institutului Teologic Penticostal din București (2007), al programului de master în Teologie sistematică în cadrul Facultății de Teologie Baptistă – Universitatea București (2010) și al programului ATS – Teologie pastorală, în parteneriat cu Big-Impact (2013). În prezent, urmează un program de D. Min (Predicare și Leadership) în cadrul Seminarului Asbury Theological Seminary din Kentucky, SUA. Este căsătorit cu Elisabeta din anul 2008, tată a doi copii, pastor în Biserica Penticostală Betel din Constanța.

miercuri, 19 iunie 2019

ProMisiune cu Radio Maranata Vulcan - Interviu cu Ștefan Balic(3) Audio



Biserica și Misiunea Radio Maranata Vulcan - Realizator Gigi Neagu Vulcan 14.06.2019

Ascultă aici...


„Rugăciunea este un instrument puternic, nu pentru a face voia omului în cer, ci pentru a face voia lui Dumnezeu pe pământ.” Nu este 1 Ioan 5:14 suficient de clar? „Dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă” [s.a.]. Ce anume face Dumnezeu, în cele din urmă? El lucrează în conformitate cu voia Lui, pentru slava Lui supremă şi pentru cel mai mare bine al nostru.

marți, 18 iunie 2019

ProMisiune cu Radio Maranata Vulcan - Interviu cu Ștefan Balic(2) Audio




Biserica și Misiunea Radio Maranata Vulcan - Realizator Gigi Neagu Vulcan 12.06.2019

Ascultă aici...


Versetul zilei
Nu  voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână, pentru ca orice  veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.  Vă poruncesc  aceste lucruri, ca să vă iubiţi unii pe alţii.
Ioan 15:16‭-‬17 VDC






Biserica – locul prezenței divine

Biserica - locul prezenței divine
Știu că există mulți oameni care în ultima vreme datorită diferitelor conjuncturi au mai rărit-o cu frecventarea bisericii și nu îmi propun să îi condamn sau să îi critic, ce scriu nu e pentru ei în mod special ci m-a răscolit pe mine în mod deosebit. Ne supărăm ușor adesea în privința bisericii, o predică mai slabă ne supără, o cântare falsă, un amvon mutat, o soră îmbrăcată necuviincios, o mustrate primită le luăm prea des ca ofense personale, ca pe declarații de război și drept urmare ne retragem în cazemate. Știu multe persoane care stau acasă din asemenea motivații și eu am făcut la fel de multe ori din păcate.
Dacă e vorba să ne motivăm decizia nu va fi o problemă în a găsi motive prin care să arătăm ce bine e de fapt că stăm acasă. Pe internet sunt milioane de predici si putem alege ce ne convine, televiziunile au mesaje crestine duminica, zeci de biserici transmit live slujbele și putem fi prezenți virtual, muzica… oho câte mii de melodii crestine putem asculta, părtășia? fii pe pace avem Facebook și vorbim cu alți creștini mai rămâne de rezolvat cu Cina Domnului dar cu atâtat tehnologie nu ar fi mare lucru să apară și vre-o metodă de împărtășire prin internet și totuși:
În seara aceleiași zile, cea dintâi a săptămânii, ucenicii erau adunați și Domnul Isus a stat în mijlocul lor. Nu mai menționez cazul lui Toma că s-au făcut mii de predici și poate în fiecare an îi reauzim istoria măcar odată. Dar uitați-vă că erau împreună frica i-a adus împreună, nesiguranța i-a adus împreună, elementul comun i-a adus împreună, erau o mică comunitate, erau diferiți de ceilalți, erau speriați poate, confuzi poate, erau uimiți de cele auzite despre înviere, probabil se rugau pentru înțelepciune sau poate doar discutau înflăcărați cele văzute de Maria, Ioan, Petru, poate întrebau despre detalii și analizau. Nu știu ce se petrecea acolo dar erau împreună și Isus a venit acolo și unde e prezent Domnul Isus e bine și mai ales e pace dar e și bucurie.
Prea adesea nu mai conștientizăm de ce venim la Casa Domnului, prea adesea vedem doar în fire, doar oameni cu greseli, doar imprefecțiune și uităm că de fapt oaspetele cel mai important al întâlnirilor noastre, de fapt cred că nu e oaspete ci gazda, e Domnul Isus. Nu ne mai cutremurăm când pășim în biserică, nu ne mai temem, nu mai suntem conștienți de prezența lui Dumnezeu dar asta nu înseamnă că El nu e acolo. Unii ar putea afirma asta la supărare cum am și auzit dar nu e adevărat. Gândiți-vă că Isus locuiește în inima noastră, tronează acolo și Duhul Sfânt e în noi pentru că trupul nostru este templul Duhului Sfânt dacă eu spun că Isus nu e aici când mă aflu în biserica locală înseamnă că nu e nici în  mine. Bine răspundea un frate altuia la această acuzație: Spui că nu e prezent Domnul Isus? Da de ce nu l-ai adus?
Spune scriptura în Geneza că:  Iacov s-a trezit din somn şi a zis: „Cu adevărat, Domnul este în locul acesta şi eu n-am ştiut.” I-a fost frică şi a zis: „Cît de înfricoşat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!” Un om care a  avut o descoperire uimitoare pentru el, înfricoșătoiare și care face un altar pentru că a conștientizat prezența lui Dumnezeu. Eu conștientizez prezența lui Dumnezeu? Știu că merg să mă bucur cu frații în prezenta Sa și să îi aduc laudă și glorie? Dacă nu e așa Doamne ajută-mă să văd dincolo de fire, ajută-mă să te văd pe Tine.

luni, 17 iunie 2019

Liderul spiritual se multiplică relațional



În creștinism, precum și în alte domenii ale vieții, calificarea de performanță are loc și aptitudinile de conducere se formează într-un cadru relațional sănătos. Apostolul Pavel l-a instruit pe Timotei în baza unei relații personale (Fapte 16:1-5). Timotei a fost prezent (cu unele excepții – Fapte 17:14-15), a auzit, văzut, simțit, înțeles și l-a experimentat pe maestrul său. În a doua epistolă Apostolul îi scria:
„Tu ai remarcat învățătura mea, comportamentul meu, decizia mea, credința mea, răbdarea mea, dragostea mea, perseverența mea. Ai văzut cum am fost persecutat și câte adversități am suportat în Antiohia, în Iconia și în Listra. Dar Stăpânul m-a scăpat din toate acestea! De fapt, toți cei care doresc să trăiască o viață dedicată lui Cristos, vor fi persecutați.” (2 Timotei 3:10-12 BVA)
Pavel s-a reprodus în Timotei (în epistolele sale face 24 de referiri la el), investind în nouă domenii ale vieții lui, pentru ca acesta să-l poată copia și înlocui.
1. Formarea doctrinară – învățătura (gr. Didaskalia)
Timotei a beneficiat de învățătura, perceptele și concepția despre lume și viață împărtășite de Apostol. Imediat după convertirea sa, Pavel a fost convins că Isus este Fiul lui Dumnezeu și a început să predice aceasta (Fapte 9:19-22). Timotei era prezent când Pavel implementa în biserici hotărârile apostolilor și prezbiterilor de la Ierusalim (Fapte 16:4) și la Tesalonic, când Pavel aducea argumente și explica că Cristos trebuia să moară și să învie (Fapte 17:2-3). Când Pavel predica în Corint că Isus este Cristosul (Fapte 18:5), era însoțit de Timotei. Apostolul Pavel a discutat cu Timotei și i-a transferat revelațiile primite de la Domnul în timp ce au scris epistole împreună: a doua către Corinteni (2Cor. 1:1), către Filipeni (Filipeni 1:1), către Coloseni (Col. 1:1), ambele către Tesaloniceni (1Tes. 1:1; 2Tes. 1:1)
2. Formarea stilului de viață – comportamentul (gr. Agoge)
Comportamentul, stilul zilnic de viață a lui Timotei a fost influențat de relația sa apropiată cu Apostolul Pavel. El a observat că Pavel respecta călăuzirea Duhului Sfânt (Fapte 16:6-10; 18:9-10; 20:22-24). Timotei, când a venit din Macedonia la Atena a găsit pe Pavel muncind pentru întreținerea sa în timpul săptămânii și predicând sâmbăta (Fapte 18:1-4). Pavel i-a demonstrat lui Timotei că pentru lucrarea evangheliei trebuie să renunți la cariera profesională (Fapte 18:4-5). Pavel a inspirat pe Timotei cu privire la autoritatea pentru slujire câștigată printr-un comportament exemplar (2Cor. 6:3-10). Pavel avea încredere că Timotei a înțeles bine viața creștină, demonstrată prin comportamnetul său (1Cor. 4:17).
3. Formarea scopului vieții – hotărârea (gr. Prothesis)
Claritatea viziunii și a chemării divine pe care Apostolul Pavel le trăia și le urma cu determinare era contagioasă. El mărturisea că a fost ales de Dumnezeu pentru a vesti Evanghelia mai întâi iudeilor(Fapte 9:15; 1Cor. 1:17), apoi Neamurilor (Fapte 18:6). Timotei era de față la Milet când Pavel a declarat din nou scopul vieții sale: vestirea Evangheliei Harului lui Dumnezeu (Fapte 20:24), și este declarat colegul de lucru a lui Pavel (Romani 16:21), împreună robi ai lui Cristos (Filipeni 1:1). Fermitatea lui Timotei în actul conducerii era roada colaborării apropiate cu Pavel.
4. Formarea convingerilor – credința (gr. Pistis)
Timotei a învățat în mod practic de la Pavel convingeri despre adevărul lui Dumnezeu, fidelitate și încredere. Apostolul Pavel credea în vindecarea divină și o practica, iar Timotei a fost introdus în aceasta de la început (Fapte 14:8-11). Pavel a proclamat credința sa în Dumnezeu, care este viu, Creator al tuturor lucrurilor, care ne poartă de grijă și ne dă bucurie (Fapte 14:15-17)
5. Formarea perseverenței – îndelungă răbdarea (gr. Markothumia)
Perseverența Apostolului în situațiile vitrege ale vieții și activității sale au modelat caracterul lui Timotei. Timotei a fost marcat de bucuria cu care a reacționat Pavel și Sila când au fost maltratați în Filipi (Fapte 16:25). Pavel a trăit și a slujit în mod vizibil conform principiului: „când suntem ocărâţi, binecuvântăm; când suntem prigoniţi, răbdăm; când suntem vorbiţi de rău, ne rugăm.” (1Cor. 4:12-13)
6. Formarea afecțiunii – dragostea (gr. Agape)
Pavel la instruit pe Timotei într-un mediu al dragostei frățești, afecțiunii, bunei intenții, binefacerii și prețuirii. El îi acordă încredere lui Timotei și îl consideră ajutorul său (Fapte 19:22). Timotei este unul dintre colegii de călătorie a lui Pavel (Fapte 20:4) și Apostolul vorbește cu afecțiune despre Timotei: „copilul meu prea iubit” (1Cor. 4:17), „adevăratul meu copil în credință” (1Tim. 1:1), „fiule Timotei” (1Tim. 1:18), „copilul meu prea iubit”(2Tim, 1:2). Pavel recomandă cu respect pe Timotei, îi poartă grija și îl așteaptă să vină la el (1Cor. 16:10-11). El îl declară pe Timotei coautor cu el, al epistolei a doua către Corinteni (2Cor. 1:1), către Filipeni (Filipeni 1:1), către Coloseni (Col. 1:1), ambele către Tesaloniceni (1Tes. 1:1; 2Tes. 1:1). Pavel îl recunoaște pe Timotei ca co-plantator împreună cu Silvan și cu el, al bisericii din Corint (2Cor. 1:19) și îl numește pe Timotei „frate” (2Cor. 1:1; Col. 1:1; 1Tes. 3:2; Filimon 1:1) și „slujitorul lui Dumnezeu” (1Tes. 3:2).
7. Formarea stabilității – răbdarea (gr. Hupomone)
Timotei a observat în Pavel stabilitate, constanță, continuitate. El a fost cu Pavel un an și jumătate la Corint și a văzut stabilitatea și continuitatea sa in lucrarea spirituală (Fapte 18:11) și a învățat perseverența, când timp de doi ani Apostolul a învățat Cuvântul Domnului pe locuitorii Asiei (Fapte 19:8-10). Timotei, în calitate de coautor cu Pavel al epistolei a doua către Corinteni, împărtășea aceeași stabilitate în lucrare – „noi nu cădem de oboseală” (2Cor. 4:1;16). De asemenea, Pavel îi poruncește lui Timotei să fie perseverent în puritatea credinței (1Tim. 1:18).
8. Formarea curajului – persecuția (gr. Diogmos)
Apostolul Pavel a fost vânat la orice pas de cei care urmăreau să-i împiedice misiunea și să-i ia viața, chiar din primele zile după convertirea sa. Timotei, probabil s-a convertit la prima vizită a lui Pavel (împreună cu Barnaba) la Listra, când mulțimea l-a bătut cu pietre și l-au târât în stare de leșin în afara orașului (Fapte 14:19-20). El era cu Pavel și Sila la Filipi și a fost martor al persecuției precum și al modului în care Pavel a făcut față persecuției (Fapte 16:19-26), iar Apostolul nu s-a comportat timid cu autoritățile din Filipi (Fapte 16:35-40). Ca și Pavel, Timotei a fost ajutat de frați să-i evite pe prigonitori (Fapte 17:13-15) și a fost și el arestat (Evrei 13:23).
9. Formarea responsabilității – suferința (gr. Pathema)
Slujba apostolică a lui Pavel a implicat opoziție, stres, frământări și durere. Acestea sunt parte a conducerii spirituale. Timotei a văzut cât de batjocorit era Pavel de iudei (Fapte 18:6) și a împărtășit stresul și grija pe care o purta Pavel pentru viitorul spiritual al bisericilor plantate (2Cor 11:28-29). La un moment dat Timotei simte ceea ce simțea Pavel purtând grija bisericilor (Filipeni 2:19-20).
Concluzie
Fiecare dintre noi suntem cei care suntem și ne aflăm la nivelul la care ne aflăm deoarece au existat și există în viața noastră oameni care ne influențează în mod relațional. Unii dintre noi investim în alții ocazional sau intențional. Scopul lui Dumnezeu în această lume ar fi îndeplinit la o scară mult mai mare, dacă am urma exemplul Apostolului Pavel și ne-am multiplica relațional. Acest model este la dispoziția oricui. Este metoda cea mai eficientă. Este stilul de viață care ar trebui și ar putea fi comportamentul tău zilnic! Desigur, și al meu!
Ce ai mai adăuga la ceea ce am scris mai sus? Ce din ceea ce am scris ai reformula? Mă voi simți privilegiat dacă îmi vei scrie: doru@filadelfia.md

Doru Cîrdei

Pastor Coordonator al Bisericii „Filadelfia” Chișinău

Doru Cîrdei, originar din România, a fost chemat în calitate de misionar în Republica Moldova, în anul 1993. De atunci, îndeplinește funcția de secretar general al Uniunii Penticostale din Moldova, a fost folosit de Dumnezeu alături de alți oameni deosebiți la înființarea Bisericii Filadelfia din municipiul Chișinău, a Centrului Creștin Betania (orfelinat de tip familial), a Liceului Creștin Elimul-Nou, precum și a altor biserici noi. Este căsătorit cu Nadia, împreună sunt părinții a patru copii, a obținut titlul de master în biblie și teologie (Evangel Theological Seminary, Kiev, Ucraina), iar în prezent este pastorul coordonator al Bisericii Filadelfia din municipiu Chișinău, Republica Moldova.

Sursa: http://www.prolider.ro/2019/06/11/liderul-spiritual-se-multiplica-relational/

sâmbătă, 15 iunie 2019

ProMisiune cu Radio Maranata Vulcan - Interviu cu Ștefan Balic(1) Audio


Biserica și Misiunea Radio Maranata Vulcan - Realizator Gigi Neagu Vulcan 10.06.2019

Ascultă aici...

"Când sosește ceasul rugăciunii, stai un pic in pragul templului, ca să-ți amintești cât de mare este Dumnezeu, cât de mult merită El să fie lăudat și cât de mari sunt nevoile tale. Amintește-ți distanța dintre tine și El și asigură-te că este umplută cu dragoste.Amintește-ți promisiunile care te îndeamnă să te apropii.Gândește-te la toți oamenii sfinți care au intrat prin aceleași porți; și nu uita multele ocazii în care cerul înnorat s-a înseninat, norii negri s-au îndepărtat, iar slăbiciunea s-a transformat în putere în timpul unei rugăciuni nu prea lungi!" F.B. Meyer





Cea mai mare povară a unui lider



Dacă este dificil să fii lider, atunci este foarte dificil să fii un lider bun. Dacă există provocări cărora trebuie să le facă faţă cei ce conduc, atunci există provocări şi mai mari cărora trebuie să le facă faţă cei ce vor să conducă bine. De aceea îi respectăm atât de mult pe liderii exemplari, pe liderii care conduc cu înţelepciune. Acesta este motivul pentru care rafturile bibliotecilor noastre sunt pline cu cărţi despre ceea ce înseamnă să devii un lider bun, să conduci cu încredere, viziune şi integritate, despre ceea ce înseamnă să conduci asemenea lui Steve Jobs, Abraham Lincoln sau Isus Cristos.


Există câteva domenii în care trebuie să mă poziţionez în postura de lider. Sunt soţ şi tată a trei copii şi sunt chemat de Dumnezeu să-i cârmuiesc. Sunt prezbiter într-o biserică şi sunt chemat să-mi exercit darul de lider şi acolo. Scriu pe blog şi trebuie să-mi exercit rolul de lider şi faţă de cei ce mă sprijină în această lucrare. În toate aceste domenii, trebuie să trasez direcţii şi să supraveghez, să rezolv dispute şi să aduc soluţii la probleme. În toate aceste domenii, trebuie să am grijă de oameni şi să-i cârmuiesc în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu.
Există multe aspecte ale leadership-ului care mă pun în dificultate. Este dificil să port responsabilitatea trasării unei viziuni şi a luării deciziei de a merge într-o direcţie sau în alta; este dificil să rezolv conflicte interpersonale; este dificil să motivez oamenii să devină parte a împlinirii unei viziuni specifice; este dificil să mă văd în postura de a-mi cere iertare pentru deciziile neînţelepte şi este dificil să fiu responsabil pentru bunul mers al unor grupuri de oameni sau organizaţii.


Dar cea mai mare dificultate dintre toate, cred că este conştientizarea faptului că uneori cârmuiesc în mod neînţelept, că sunt un lider slab; conştientizarea faptului că nu cârmuiesc aşa cum aş vrea sau aşa cum aş putea. Povara responsabilităţii este mult mai uşoară în comparaţie cu povara insuficienţei, a incapacităţii sau, pur şi simplu, a falimentului. Dacă toate poverile amintite anterior sunt grele, atunci aceasta din urmă este atât de grea încât uneori simt că mă striveşte.


Observ falimentul în a-mi cârmui familia. Nu o conduc în felul în care ar trebui. Uneori am impresia că ne îndreptăm spre nicăieri ca familie. Ne găsim adesea în postura de a fi plictisiţi, descurajaţi şi dezinteresaţi. Nu pot să nu observ cât de mult timp a trecut de când am stat împreună în părtăşie ca familie sau cât de mult tip a trecut de când nu am mai vorbit cu copiii mei despre starea sufletului lor.


Îmi observ, de asemenea, falimentul în conducerea bisericii. Nu cârmuiesc biserica în felul în care ştiu că ar trebui să o fac sau în felul în care aş putea să o fac dacă aş vrea. Realizez cât de puţin mă rog pentru biserică, cât de rar pun mâna pe telefon să sun pe cineva care are nevoie de încurajare, cât de rar le permit oamenilor să intre în lumea mea şi cât de rar sunt dispus să intru eu în lumea lor. Îmi conştientizez falimentul în fiecare domeniu al cârmuirii la care am fost chemat. Şi aceasta este cea mai mare povară a mea.


Totuşi, această povară poate fi uşurată, cel puţin la un anumit nivel şi cel puţin în anumite circumstanţe. Ea devine mai uşoară când conştientizez cât de mare este harul pe care Dumnezeu mi-l oferă şi când văd că El mă binecuvântează în ciuda slăbiciunilor mele. Devine mai uşoară când văd progres – fie cel personal, fie cel al persoanelor pe care le iubesc şi le cârmuiesc. Devine mai uşoară când observ mulţumirea celor pe care-i cârmuiesc. 

Dar este uşurată cel mai mult când îmi amintesc că Evanghelia îmi oferă siguranţa că toate falimentele mele, intenţionate sau neintenţionate, sunt iertate prin Isus Cristos. Deşi tânjesc să cârmuiesc într-un mod desăvârşit, sunt conştient că, datorită lui Cristos, bucuria mea, succesul meu şi mântuirea mea nu depind de slujirea mea.

Tim Challies


© Tradus şi folosit cu permisiunea autorului

Sursa: https://gtgospel.wordpress.com