Radio Maranata Vulcan

vineri, 26 aprilie 2019

Agenția Kairos: Copiii care și-au dat viața în duminica Paștelui din Sri Lanka!

Cu tristețe constatăm că, în fiecare an când vine perioada sărbătorilor pascale, creștinii din diferite zone ale globului plătesc cu viața Sărbătoarea Învierii Domnului nostru Isus Hristos.
În acest an au fost creștinii din Sri Lanka cei care au plătit acest greu tribut. Duminică dimineață (21.04.2019), după ce slujbele au început, în trei dintre biserici și cinci hoteluri din Sri Lanka au intrat atacatori sinucigași care și-au detontat încărcăturile explozibile de pe ei. Bilanțul acetor atacuri, este momentan de 290 de morți și 500 de răniți. Atacurile au avut loc în orașele Negombo, Batticaloa și în capitala Colombo.
Caroline Mahendran, învățătoarea de școală duminicală, de la biserica Sion (una din cele trei biserici atacate), mărturisește: „Astăzi, la școala duminicală am abordat subiectul morții și învierii Domnului Isus și apoi i-am întrebat pe copii, câți dintre ei ar fi gata să moară pentru El. Toți și-au ridicat mânuțele. Câteva minute mai târziu am coborât cu ei ca să participe la slujba din biserică. Imediat a avut loc explozia și jumătate din copilași au murit pe loc.”
Deși nu este clar cine se află în spatele celor opt explozii care au forțat blocajul celor 21 de milioane de locuitori ai țării, acestea sunt „cu siguranță acte de teroare”, a declarat Manisha Gunasekera, înaltul comisar al Sri Lanka în Marea Britanie.
În urmă cu 10 zile a circulat un avertisment cu privire la un posibil atac, ridicând întrebări dacă s-ar fi putut lua măruri de prevenire.
„Trebuie luate măsuri serioase cu privire la motivele pentru care acest avertisment a fost ignorat”, a subliniat ministrul telecomunicațiilor din Sri Lanka, Harin Fernando, într-un mesaj publicat pe Twitter,  postând și poza documentului intitulat „Informații despre un presupus plan de atac”, datat în 11 aprilie și semnat de către inspectorul general adjunct de poliție, Priyalal Dissanayake.
Sri Lanka ocupă locul 46 în Indexul Mondial de Persecuție, un clasament al celor 50 de țări în care este cel mai periculos să fi creștin. Religia majoritară a acestei țări este budismul, creștinii reprezentând doar 1,9 milioane din populația țării.
În mare parte, atacurile împotriva creștinilor din Sri Lanka provin din comunitate. Bisericile creștine sunt vizitate fracvent de către vecini, aceasta conducând în mod repetat la proteste și atacuri împotriva bisericilor, în special în zonele rurale. Potrivit Alianței Naționale Creștine Evanghelice din Sri Lanka, a existat o creștere accentuată a atacurilor violente asupra creștinilor, adesea efectuate de către mulțimi de oameni.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
Echipa Kairos

luni, 22 aprilie 2019

3.000 de BISERICI vor fi demolate în Franța, Germania și Anglia. Pe locul lor se vor construi MOSCHEI


Autor:  


Despre ce este vorba? Despre declinul Europei, despre declinul creştinismului european? Ce se ascunde în spatele acestor stări de fapte pe care nimeni nu reuşeşte să le oprească, alegând să stea cu mâinile încrucişate fiind părtaşi la decăderea bătrânului continent. Ce fac Puternicii Europei de ce se tem şi de cine? Sunt întrebările pe care orice european preocupat şi le pune. Teama de islamizare a Europei este tot mai mare, comunităţile nu pot influenţa pentru că guvernanţii sunt autişti.

Iată câteva date despre situaţia lăcaşelor de cult din Europa:
"Franța: Conform unui raport al Senatului francez, 2 800 de biserici vor fi demolate în Franța, multe din acestea cu o vechime de secole, încărcate de istorie dar nici nu mai contează. Decizia a fost luată datorită costurilor de restaurare ce sunt mai ridicate decât cele de demolare.
Nu demult Marine Le Pen a generat o dispută uriaşă, spunând că guvernul în loc de a distruge biserici, ar trebui „să demoleze moscheile radicalilor”. Ea a luat poziție ținând cont de un factor ce nu este luat în seamă de majoritatea mediilor de comunicație. O parte din aceste terenuri sunt vândute grupurilor islamiste ce construiesc moschei pe aceste locuri.
Biserica Angliei, cunoscută în lume ca Biserica Episcopală Anglicană, are 16 000 de biserici în Marea Britanie. Cu creștinismul aflat într-un pronunțat declin, opțiunea administrativă este de a închide 2 000 de temple. În aceste locuri se întâlnesc de obicei mai puțin de zece credincioși, majoritatea acestora fiind de o vârstă înaintată. Acest lucru face neviabile cheltuielile de întreținere a acestor temple, așa că opțiunea este transformarea acestora în „biserici de vacanță” ce se deschid doar în săptămânile de Crăciun și de Paște, când mulți credincioși nominali caută o biserică în virtutea obiceiului.
The Guardian informează că 394 temple creștine sunt disponibile pentru a fi renovate și transformate pentru alte destinații. În unele cazuri acestea au fost transformate în moschei.
În ultimele decade în Germania, peste 350 de biserici au fost închise. Acum, proiectul cunoscutului politician de stânga Joachim Reinig are ca obiectiv „integrarea cât mai rapidă” a miilor de refugiați musulmani ce sosesc în Europa în fiecare săptămână. Conform propunerii, bisericile creștine trebuiesc demolate pentru ca moschei musulmane să fie construite pe respectivele locuri.
........................................................................................................
Continuare aici: https://evz.ro

sâmbătă, 20 aprilie 2019

VIZIUNEA – Încotro mergem? – partea 4



Viziunea este importantă în fiecare etapă a vieții unei biserici.
Rolul conducerii este să stimuleze şi să călăuzească procesul de schimbare prin dezvoltarea şi comunicarea viziunii, ținând cont de etapa în care se găsește biserica. Pentru a înțelege fazele în care se găsește biserica de-a lungul existenței sale, aleg să prezint ciclul ei de viață, văzut prin ceea ce numesc ca fiind modelul Bullard-Adizes.
Ichak Adizes, în “Managing Corporate Lifecycles”, analizează ciclul de viată al unei organizații, iar George Bullard, in „The Life Cycle and Stages of Congregational Development”, dezvoltă un model destinat bisericii, bazat pe patru factori-cheie, al căror raport determină stadiul în care se află, la un moment dat, o biserică anume. Acești patru factori sunt: V – Viziunea; R – Relațiile; P – Programele; M – Managementul. Combinând cele două modele, am ajuns la cel de mai jos:


V: Viziune / Conducere / Misiune / Scop / Sistem de valori
R: Relații / Experiență / Ucenicie
P: Programe / Evenimente / Slujire / Servicii / Activități
M: Management / Dare de socoteală / Sisteme / Resurse
Fiecare etapă din ciclul de viață al bisericii este determinat de relația în care se găsesc cei patru factori: viziune, relații, programe si management.
a. Nașterea – Vrpm
Precedată de o stare de „gestație” care poate dura de la câteva luni la câțiva ani, nașterea este determinată şi caracterizată de pasiunea înflăcărată pentru împlinirea unei viziuni.
În această etapă, se creionează filosofia de lucrare şi valorile fundamentale ale noii biserici, grupul-țintă şi logistica inițială. Conducerea este asumată de inițiatorul (inițiatorii) viziunii, viziunea fiind factorul motrice în acest moment.
b. Stadiul de bebeluș – VRpm
Alături de viziune, un rol important îl capătă relațiile. Congregația este implicată într-un proces de dezvoltare al relaționării intenționale, cu scopul declarat de evanghelizare şi ucenicie a grupului-țintă, însoțit de mentorarea membrilor din partea liderului, care își motivează şi echipează membrii pentru împlinirea viziunii. Programele şi administrarea sunt pe plan secundar.
c. Copilăria – VRPm
În timp ce viziunea şi relațiile își păstrează importanța, se simte nevoia focalizării energiei organizaționale spre o structurare mai clară a activității, lucrării şi programelor bisericii. Programele şi proiectele sunt văzute ca determinante pentru împlinirea viziunii. Toate acestea solicită personal angajat, așa că, în această fază, începe dezvoltarea staff-ului bisericii.
d. Adolescența – VRPm
Este o prelungire logică a copilăriei, în care creșterea își face simțită pretențiile. Programele şi proiectele dezvoltate solicită fonduri, facilități şi personal specializat, începând să se simtă nevoia unor sisteme manageriale şi a dezvoltării de lideri. Deși viziunea şi relațiile sunt în continuare importante, focus-ul se mută asupra programelor care sunt văzute drept mijloace eficiente pentru atingerea obiectivelor, având loc un transfer ușor, dar sigur de la informal spre formal. Procesul se lasă uneori cu scântei, datorită opiniilor diferite cu privire la nevoia şi eficacitatea diverselor programe, a vizibilității rolului jucat de fiecare, cât şi din cauza instabilității emoționale specifice acestei etape.
e. Stadiul de adult – VRPM
Cele patru componente sunt în echilibru. Lucrarea se dezvoltă armonios şi este caracterizată de creștere în toate planurile. Un accent deosebit cade asupra construirii facilităților celor mai bune, care să asigure dezvoltarea lucrării. Se dezvoltă structura managerială şi viaţa bisericii este guvernată de reguli precise.
f. Maturitatea – vRPM
Succesul aduce relaxare şi estomparea viziunii. Management-ul devine foarte important pentru consolidarea câștigului şi conservarea poziției. Programele şi slujirile sunt pline de succes, atât calitativ, cât şi cantitativ. Majoritatea oamenilor nu anticipează că urmează apogeul, urmat de un declin.
g. Cuibul gol – vRpM
Ceva nu mai merge şi oamenii încep să își manifeste vocal nemulțumirea. Viziunea este în mare parte pierdută de către cei mai mulți membri şi nu mai înflăcărează pe nimeni. Spiritul critic şi nostalgia vremurilor de altădată predomină. Apar conflicte majore în conducere. Programele continuă, dar solicită eforturi sporite din cauza dezinteresului celor care sunt responsabili. Încrederea în lideri scade pe zi ce trece.
h. Pensionarea – vrPM
Viziunea este pierdută cu desăvârșire, membrii vechi nu mai dezvoltă relații în scop evanghelistic, relaționarea este doar pe bisericuțe, apare formalismul la toate nivelele, se încearcă atragerea de oameni noi cu programe noi, predomină disperarea şi nemulțumirea, pot să apară rupturi de biserică, structurile administrative încă funcționează bine, dar nu pot aduce viață în biserică.
i. Bătrânețea – vrpM
Congregația este în expectativă, management-ul e în control, nimic nu mai merge bine, viziunea: ce este aceasta?, relațiile sunt adormite, programele sunt ineficiente şi plictisitoare, oamenii nu se implică, nu participă, cârtesc, sunt plini de teamă şi de amărăciune. Evenimentele importante au ajuns aniversările şi funeraliile.
j. Moartea – —M
În faza aceasta, biserica deja este nefuncțională. Este trist să observăm că poate fi o astfel de etapă, numită moartea. În această etapă, management-ul asigură transferul proprietăților şi al ultimilor membri către altă biserică.
Noul testament surprinde biserica în diverse stadii, așa cum sunt ele prezentate in: Faptele Apostolilor 2; Faptele Apostolilor 13; Faptele Apostolilor; Faptele Apostolilor 20; Apocalipsa 2:1-7; Apocalipsa; Apocalipsa; Apocalipsa 3:14-22 etc. Este interesant de studiat dinamica bisericii, așa cum o găsim prezentată de Luca si Ioan și să vedem rolul pe care îl joacă viziunea în fiecare din aceste etape.
Considerații practice
Modelul prezentat mai sus ne arată cele două direcții posibile pentru biserică: una ascendentă, caracteristică unei creșteri sănătoase şi una descendentă, corespunzătoare unei biserici în suferință. Putem observa mersul firesc al lucrurilor în cadrul unei biserici în care se pierde dragostea dintâi, viziunea şi pasiunea pentru câștigarea lumii pentru Hristos datorită succesului şi auto suficienței, a focalizării pe programe şi pe management. Lucrurile, însă, nu trebuie să fie așa.
Fiecare etapă din viaţa bisericii poate fi definită de elementele principale care o compun şi o evaluare corectă poate fi suficientă pentru a trage semnalul de alarmă, în vederea readucerii bisericii pe o pantă ascendentă.
Concluzie
Chemarea făcută de Domnul Isus Hristos de a conduce Biserica Sa ne cere în mod imperios să știm spre ce conducem biserica, iar pentru aceasta avem nevoie de viziune pentru a înțelege viitorul. Este tragic să fim în situaţia în care să conducem lucrarea spirituală, fără a ști încotro ne îndreptăm, lipsind astfel direcția, ceea ce va aduce confuzie atât pentru noi, cât şi pentru cei pe care îi păstorim. Slujirea încredințată trebuie să ne determine să găsim răspuns la întrebarea: care este viziunea noastră? Cumva slujim în absența unei viziuni? Poate mai mult ca oricând se cere să ne rugăm pentru ca Dumnezeu să ridice un Neemia, care să știe clar ce vrea Dumnezeu de la el în această vreme, să înțeleagă vremurile şi să conducă poporul Său, nu în funcție de circumstanțe, mișcări politice sau beneficii personale, ci în acord cu viziunea lui Dumnezeu pentru Biserica Sa în prezent.
Este imperios necesar pentru fiecare slujitor să înțeleagă importanța viziunii, să se asigure că are o viziune primită de la Dumnezeu, să o dezvolte, articulând-o într-un mod clar, ca apoi, cu multă dedicare si pasiune, să o comunice congregației, care să facă din viziune proprietatea ei, implementând-o, astfel ducând la întruparea visului lui Dumnezeu, în contextul în care El ne-a așezat.
Bibliografie:
Adizes, Ichak. Managing Corporate Lifecycles. Prentice Hall, 1999.
Bennis ,Warren. On becoming Leader. New York: Perseus Books, 2003.
Barna, George. The power of vision. Ventura, CA: Regal Books, 2003.
Barna, George. Without a Vision, the People Perish, Barna Research, 1991.
Biblia – traducerea Dumitru Cornilescu
[DEX ’98] Dicționarul explicativ al limbii române. Academia Română, Institutul de Lingvistică “Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998.
Bullard, George. The Life Cycle and Stages of Congregational Development. http://sed-efca.org/wp-content/uploads/2008/08/stages_of_church_life_bullard.pdf, accesat 15.03.2011.
Getz, Gene. Dinamica Bisericii – Învăţătura despre Biserică. Dallas, TX: BEE Int’l.
Nanus, Burt. Visionary Leadership, Josey-Bass. San Francisco:The Leadership Challenge, 1992.
Oxford Dictionary: AskOxford.com: www.AskOxford.com
Redpath, Alan. The Making of a Man of God. Westwood, NJ: Fleming H. Revell Co., 1962.
Revisiting the concept of church life cycles, http://flcog.org/wp-content/uploads/2008/08/revisiting-church-life-cycles.pdf, accesat 15.03.2011.
Saarinen, F. Martin. The life cycle of a congregation. http://www.crosscreekchurch.org/PDFs/LifecycleOfACongregation.PDF, accesat 15.03.2011.
Sanders , Oswald. Spiritual Leadership. Chicago, IL: Moody Publishers, 2003.
Stanley, Andy. Cultivă-ţi viziunea. Oradea: Editura Cartea Creştină, 2003.
Seidel, Andrew. Croind un traseu temerar. Arad: Multimedia, 2008.
Seidel , Andrew. Principii de conducere. Oradea: Editura Betania, 2000.
Websters on-line dictionary: www.websters-online-dictionary.org/definition/vision
Weems, Lovett H., Jr. Church Leadership. Abingdon Press, 1993

Mihai Dumitrascu

Pastor al Bisericii „Emanuel” Galați

Mihai Dumitraşcu –Pastor Biserica Creştină „Emanuel” Galaţi; Coordonator naţional – A.T.S. Teologie Pastorală, B.A. în electromecanică la Unversitatea din Galați (1982-1986); Leadership Certificate la Christ for the Nations Institute, Dallas, Texas (1992); Absolvent A.T.S. – Teologie Pastorală (1993-1996); M.A. în conducere globală, Fuller Theological Seminary, Pasadena (2009-2013).

vineri, 19 aprilie 2019

VIZIUNEA – Încotro mergem? – partea 3



DESCOPERIREA ŞI DEZVOLTAREA UNEI VIZIUNI PENTRU LUCRARE …
… este un proces complex, care Îl implică în mod direct pe Dumnezeu, pe noi şi circumstanțele în care ne găsim şi lucrarea la care suntem chemați.
Aşa după cum am observat, Neemia a urmat un anumit proces pe drumul descoperirii şi clarificării viziunii sale. Exemplul său ne poate ajuta în înțelegerea principiilor pe care le putem urmări în dezvoltarea şi articularea viziunii pentru lucrare. Burt Nanus ne ajută să înțelegem ceva din procesul dezvoltării viziunii.
„Nu trebuie să pretinzi că viziunea este întotdeauna rezultatul unui proces ordonat. Adesea, ea presupune dezordine şi un proces introspectiv, care este dificil de explicat chiar de persoana care concepe viziunea. Formarea viziunii nu este o sarcină pentru cei care evită complexitatea sau cei care sunt incomodați de ambiguitate.”1
Andy Seidel, în cursul “Croind un traseu temerar”, prezintă dezvoltarea viziunii ca fiind un proces care are loc în mai mulți pași.2
1. Cunoaște-L pe Dumnezeu
Este imperios necesar să avem o înțelegere clară cu privire la Dumnezeu şi a scopului Său pentru Biserica Sa şi pentru lucrarea la care ne-a chemat. Acest lucru se poate realiza prin:
Rugăciune. Petrece timp semnificativ în rugăciune de unul singur şi împreună cu alţii care simt povara lucrării. În procesul acesta, avem nevoie de călăuzire specifică din partea lui Dumnezeu, pentru a înţelege ceea ce doreşte El în mod specific de la noi.
Studierea Bibliei. Ancorarea în Cuvântul lui Dumnezeu este importantă pentru a înţelege ce vrea El ca Biserica Sa să facă pe pamant. Putem studia pasaje precum: Matei 28:19-20; Ioan 3:16; 2 Corinteni 5:18-21; Efeseni 1:3-12; 1 Timotei 2:4 etc.
Reflectare. Fă-ţi timp să te retragi, pentru a medita în linişte la tot ceea ce Dumnezeu ţi-a spus prin Cuvântul Său. Este timpul pentru discernământ spiritual, pentru a înţelege ce spune Dumnezeu prin Duhul Său.
Căutarea consilierilor înțelepți. Caută acei oameni maturi în Hristos, cu experienţă în lucrarea bisericii şi împărtăşeşte împreună cu ei ceea ce ţi-a spus Dumnezeu, dar, in același timp, ascultă-le povestea şi lasă ca înţelepciunea lor să te îmbogăţească şi să te ajute să-ţi clarifici gândurile cu privire la viziunea bisericii tale.
2. Cunoaşte-te pe tine însuţi
Înţelege-ţi punctele tari, abilităţile şi limitele tale.
Este un proces întreg prin care Dumnezeu a modelat viaţa noastră, folosind evenimente, crize şi oameni, pentru a ne forma spiritual pentru ceea ce ne-a chemat să facem. Este aşa de important să ne uităm la linia timpului nostru şi să înţelegem modul în care Dumnezeu ne-a pregătit pentru lucrarea Sa.
Cunoaşteţi-vă puterea, calităţile, abilităţile, precum şi limitele. Suntem persoane unice, înzestrate de Dumnezeu într-un fel anume, ceea ce ne califică pentru o anumită lucrare la care suntem chemaţi. Fiecare dintre noi ne naştem cu un anume tip de personalitate, un anumit temperament care are părţile lui tari şi părţile lui slabe. Trebuie să ne cunoaştem astfel tăriile şi slăbiciunile. Personalitatea noastră este determinată şi de înzestrarea naturală cu care venim în lumea aceasta, dar şi de abilităţi pe care le dobândim prin educaţie şi experienţa vieţii. Odată cu integrarea noastră în Trupul lui Hristos, Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, ne-a înzestrat cu anumite daruri spirituale care, alături de chemarea noastră, pasiunea, experienţa de viaţă, formează personalitatea pe care Dumnezeu o va folosi pentru lucrarea specifică care ne-a fost încredinţată.
3. Înţelegeți punctele tari, abilităţile şi limitele unice ale congregaţiei dumneavoastră.
Orice biserică are propriile resurse care sunt folosite de Dumnezeu pentru îndeplinirea viziunii încredinţate. Aceste resurse cuprind oameni, bani, talente, informație, istorie, nivel de respect al comunităţii etc. Fiecare congregaţie este unică în felul ei, şi, ca atare, vizunea fiecărei biserici în parte este unică. În procesul dezvoltării viziunii, este important să observăm cu atenţie care sunt caracteristicile specifice ale bisericii, care îi sunt părţile tari şi cele slabe, ce entuziasmează oamenii din congregaţie, în ce fel istoria bisericii a influenţat modul în care oamenii gândesc şi se raportează la slujire.
4. Dezvoltaţi-vă o înţelegere a nevoilor oamenilor din afara bisericii.
Fiecare biserică este aşezată în mijlocul unei comunităţi care are, la rândul ei, propriile caracteristici. În procesul dezvoltării viziunii, este important să facem o exegeză a societăţii în care biserica este chemată să slujească. Care sunt nevoile oamenilor din comunitate? Nevoile oamenilor sunt uşi de slujire deja deschise înaintea bisericii. Ce forţe culturale influenţează comunitatea? Trebuie să înţelegem care sunt direcţiile în care se dezvoltă societatea, pentru ca apoi să putem avea impact asupra ei, slujind într-un mod relevant oamenilor din cadrul ei. Înţelegerea contextului slujirii ne va ajuta să vedem care îi sunt valorile, credinţele şi atitudinile oamenilor.
Dumnezeu alege să pună pe inima oamenilor Săi anumite dureri ale societăţii, ca apoi să îi cheme să întâmpine acele nevoi. O biserică nu poate întâmpina toate nevoile societăţii, dar se poate focaliza pe acele nevoi pentru care biserica este echipată.
5. Scrieţi o declaraţie de viziune pentru biserica dvs.
Procesul de dezvoltare al viziunii pentru lucrare presupune să se ajungă la articularea acesteia în contextul rugăciunii, studiului biblic, căutării voii Domnului, înţelegerii noastre şi a contextului în care slujim. Viziunea trebuie scrisă cât mai concis posibil, clar, devenind astfel irezistibilă pentru biserică. Ea nu ar trebui să aibă mai mult de 50 de cuvinte. Trebuie folosit orice prilej pentru a o comunica, devenind omniprezentă. Lovett H. Weems in cartea “Church Leadership” vede conducerea ca fiind cea care duce la îndeplinire viziunea încredintata. „Conducerea nu este niciodată un sfârşit în sine însăşi. Conducerea nu poate să fie înţeleasă fără misiune şi viziune. Conducerea nu există niciodată pentru sine însăşi, nici pentru glorificarea sau chiar dezvoltarea personală a liderului. Conducerea există să facă posibil un viitor preferat (viziunea) pentru oamenii care se implică, ceea ce reflectă inima misiunii şi valorile pentru care ei sunt dedicaţi.”3
Va urma…

Note de subsol:
[1] Burt Nanus, Visionary Leadership (San Francisco: Josey-Bass, The Leadership Challenge , 1992), 34.
[2] Andrew Seidel, Croind un traseu temerar (Arad: Multimedia, 2008), 167-176.
[3] Lovett H. Weems, Jr. Church Leadership (Abingdon Press, 1993), 25.


Mihai Dumitrascu

Pastor al Bisericii „Emanuel” Galați

Mihai Dumitraşcu –Pastor Biserica Creştină „Emanuel” Galaţi; Coordonator naţional – A.T.S. Teologie Pastorală, B.A. în electromecanică la Unversitatea din Galați (1982-1986); Leadership Certificate la Christ for the Nations Institute, Dallas, Texas (1992); Absolvent A.T.S. – Teologie Pastorală (1993-1996); M.A. în conducere globală, Fuller Theological Seminary, Pasadena (2009-2013).

joi, 18 aprilie 2019

VIZIUNEA – Încotro mergem? – partea 2



Viziunea nu este un vis care să nu fie ancorat în realitate. Ea răspunde fiecărei nevoi cu care se confruntă oamenii și nu poate să rămână doar visul cuiva.
            Întotdeauna viziunea țintește spre viitor, oferind acea perspectiva de dorit, ceea ce va face ca oamenii să fie inspirați si motivați pentru a se implica in împlinirea ei. Burt Nanus, în “Visionary Leadership”, exprimă destul de bine puterea inspiratoare a unei viziuni. „O viziune nu are putere să inspire sau să insufle energie oamenilor şi nici abilitatea de a fixa un principiu nou sau să atragă angajamente, dacă nu oferă o perspectivă a  viitorului care este distinctă şi dacă nu demonstrează un mai bine pentru organizație, pentru oamenii din organizație, şi pentru societatea în care funcționează organizația.”[1]
            Viziunea nu poate să rămână proprietatea unui individ, ci ea trebuie să fie transferată întregii biserici sau grupului care este implicat în lucrare. Comunicarea cu eficiență și pasiune a viziunii va face ca întreaga comunitate să se implice, oferind ceea ce are mai bun pentru îndeplinirea ei. Deoarece fiecare biserica în parte are unicitatea ei, determinată de istoria ei, oamenii care o formează, contextul în care slujește și viziunea este diferită de la biserică la biserică. Particularitatea viziunii fiecărei biserici va sublinia modul în care va îndeplini scopul pentru care există într-un context anume.
BENEFICIILE UNEI VIZIUNI
O viziune poate fi personală, stabilind astfel direcția pentru viaţa personală sau colectivă, ceea ce descrie dorința lui Dumnezeu pentru lucrarea în care suntem implicați. Prezența viziunii aduce cu sine beneficii importante, cum ar fi:
Asigură energia necesară pentru a putea îndeplini scopul pentru care există biserica. Burt Nanus subliniază energia pe care o declanșează viziunea. „O viziune nu este numai o idee sau o imagine a unui viitor dorit pentru organizație, ci viziunea corectă este o idee care insuflă atât de multă energie că aceasta, de fapt, începe mai repede, în viitorul imediat scoțând la iveală îndemânări, talente şi resurse prin care ea să se realizeze.”[2]
Focalizează persoana care a primit viziunea sau membrii bisericii. Astfel, toate eforturile vor fi concentrate spre ceea ce trebuie făcut în vederea împlinirii visului lui Dumnezeu pentru biserica sau organizația respectivă.
Viziunea motivează în vederea împlinirii a ceea ce este valoros, important si nu se va pierde în detalii irelevante si care nu slujesc chemării specifice.
Standardele vor fi ridicate, așteptarea celor implicați crește, ceea ce va aduce cu sine speranță.
O viziune ne ajută să fim pro activi, şi nu reactivi. Weems prezintă absența viziunii astfel: “Fără o viziune irezistibilă, va fi un vid în care aproape nimic nu se întâmplă, dar în care aproape fiecare problemă devine exagerată.”[3]
Concentrează atenția direct la nevoile personale ale oamenilor la care Dumnezeu a chemat biserica să slujească. George Barna ne amintește unirea integrală între viziunea şi nevoile oamenilor. “Dezvoltarea organizațională este utilă. Clădirile slujesc unui scop. Programele sunt mijloace spre un final, dar finalizarea este întotdeauna legată de schimbarea vieții oamenilor.”[4]
Suntem chemați să articulăm viziunea lui Dumnezeu pentru oameni, și apoi cu multă grijă, să o comunicăm și să creăm sisteme funcționale care să ducă la implementarea ei în contextul în care am fost așezați de Dumnezeu, făcând visul Său să devină realitate.
Va urma…


[1] Burt Nanus, Visionary Leadership (San Francisco: Josey-Bass, The Leadership Challenge, 1992),  27.
[2] Burt Nanus, Visionary Leadership (San Francisco: Josey-Bass, The Leadership Challenge, 1992),  8.
[3] Lovett H. Weems, Jr., Church Leadership (Abingdon Press, 1993), 65.
[4] George Barna, Without a Vision, the People Perish (Barna Research, 1991), 110-111.

Mihai Dumitrascu

Pastor al Bisericii „Emanuel” Galați

Mihai Dumitraşcu –Pastor Biserica Creştină „Emanuel” Galaţi; Coordonator naţional – A.T.S. Teologie Pastorală, B.A. în electromecanică la Unversitatea din Galați (1982-1986); Leadership Certificate la Christ for the Nations Institute, Dallas, Texas (1992); Absolvent A.T.S. – Teologie Pastorală (1993-1996); M.A. în conducere globală, Fuller Theological Seminary, Pasadena (2009-2013).


miercuri, 17 aprilie 2019

VIZIUNEA – Încotro mergem? – partea 1




Scopul acestui articolul este înțelegerea, dezvoltarea și articularea viziunii de către liderii bisericilor pentru lucrare, deoarece, în felul acesta, slujitorii pot fi focalizați pe împlinirea scopului lui Dumnezeu pentru biserică sau organizația pe care o conduc.
Bisericile din confesiunea noastră au de luat o decizie foarte importantă, şi anume decizia cu privire la autoritate, decizie care trebuie să răspundă la întrebarea: „pe cine va sluji Biserica noastră sau Cultul nostru?”. Desigur, sunt multe răspunsuri care pot fi date aici. Biserica poate sluji pastorului, bordului pastoral, comitetului, unui grup influent, culturii în care există sau substructurii culturale pe care a dezvoltat-o de-a lungul anilor şi, în felul acesta, să ajungă să facă ceea ce place unui anumit grup sau unei anumite culturi. Aici suntem într-un moment de maximă tensiune, unde un organism viu în Hristos va trebui să decidă să placă Celui care zidește Biserica şi în consecință, să lase Scriptura să devină autoritatea deplină.
Următoarea decizie tot atât de importantă ține de direcția pe care merge Biserica sau organizația noastră. Această decizie răspunde la întrebarea: „ce vrea Cel pe care-L slujim să facem pentru El?” Această întrebare vorbește despre scop şi viziune.
Întotdeauna este responsabilitatea liderului bisericii locale sau a organizației să descopere direcția lui Dumnezeu pentru acea lucrare şi să o exprime printr-o declarație de viziune care apoi să poată fi comunicată foarte clar celor din biserică sau organizație. Unde nu este viziune, fiecare crede că face ceea ce trebuie şi, mai devreme sau mai târziu, poporul va pieri. Proverbe 29:18 „Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu; … sensul aici este că atunci când poporul nu are viziune, este fără frâu, nu are nicio direcție spre care se îndreaptă.
I. Definiții
Dicționarul Explicativ al Limbii Române definește viziunea ca fiind o percepție vizuală, imagine, reprezentare , în timp ce Websters Dictionary subliniază faptul că viziunea este o imagine mentală clară. Oxford Dictionary prezintă viziunea ca fiind aptitudinea sau starea de a vedea, abilitatea de a gândi asupra viitorului, având imaginație sau înțelepciune, o imagine mentală despre cum va fi sau cum ar trebui să fie viitorul. 2 Dicționarele scot în evidență faptul că viziunea ține de viitor, are de-a face cu abilitatea de a vedea cu claritate la nivelul minții imaginea de dorit, cu privire la un anumit lucru.
Andy Stanley, în cartea „Cultivă-ți viziunea” zugrăvește tipul de om care este predispus să primească o viziune pentru lucrare. „Viziunile se nasc în sufletul unui om …., mistuit de tensiunea dintre ceea ce este şi ceea ce ar putea fi. Oricine este implicat emoțional – frustrat, mâhnit, poate chiar mânios – privește lucrurile din prisma felului în care crede el că ar putea fi ele, devine un candidat la viziune.”3
O viziune este un vis despre viitor, dar nu orice vis, ci cel ancorat în realitate.4 Warren Bennis, în cartea “On becoming Leader”, subliniază că viziunea este un vis dat de Dumnezeu despre viitor. Este un tablou în mintea dumneavoastră, despre ce vrea Dumnezeu să se întâmple în biserică sau în lucrarea în care sunteți chemat să slujiți.5
În acest articol, doresc să folosesc ca definiție a viziunii cea pe care George Barna în cartea “Without vision, the People Perish”. Viziunea pentru slujire este o imagine mentală clară a unui viitor preferabil, împărtășită de Dumnezeu slujitorilor Lui aleși de El, viziune care este bazată pe o înțelegere corectă a lui Dumnezeu, a sinelui şi a circumstanțelor.”6 Este foarte important, ca un lider care este chemat să slujească, să Îl cunoască pe Cel care l-a investit în lucrare, să știe care îi este chemarea, pasiunea, înzestrarea spirituală, abilitățile, dar și punctele slabe și de asemenea, să înțeleagă vremurile în care trăiește și circumstanțele în care este așezat să slujească.
Orice conducător are nevoie de viziune, deoarece conducerea înseamnă schimbare. Numai un om vizionar își poate asuma riscul, pentru că știe unde trebuie să ajungă și asta aduce cu sine schimbare, iar schimbarea înseamnă întotdeauna risc. Nu oricine este gata să părăsească starea de confort pe care o aduce situația prezentă. Viziunea nu se naște de obicei prin interacțiunea unui comitet, ci este dată liderului, grupul de lideri poate să ajute la clarificarea viziunii. Viziunea nu îi este data în întregime unei persoane, dar rolul liderului rămâne totuși determinat. Lovett H. Weems în cartea „Church Leadership” subliniază rolul bisericii în ceea ce privește implementarea viziunii. “Viziunea, pentru a fi eficientă, trebuie să fie împărtășită de membrii congregației. Deoarece nu poate să fie pur şi simplu «media» tuturor viziunilor individuale, trebuie cumva «să sune a adevăr» pentru majoritatea oamenilor”.7 Este foarte importantă participarea largă în procesul dezvoltării viziunii, însă întotdeauna liderul va juca un rol special. Weems observă destul de bine importanța liderului în articularea viziunii. “De multe ori, liderul este de unul singur în relație cu dimensiunile multiple ale procesului de dezvoltare a viziunii. Astfel, liderul nu are doar rolul să țină procesul în derulare, ci şi să recunoască cheile viziunii. Este esențial ca liderul să recunoască acest rol creator, şi nu să privească procesul de dezvoltare a viziunii la modul simplu doar ca ceva de facilitat. Liderul este în căutarea unei viziuni.”8
În ceea ce privește biserica locală, viziunea va veni, în mod normal, prin pastorul care va lucra la elaborarea ei, împreună cu echipa care slujește. De-a lungul procesului dezvoltării viziunii, pot fi implicate mai multe persoane, la diverse nivele, dar pastorul este, de obicei, cel care va pune procesul întreg într-o viziune. Fiecare biserică este unică în felul ei și, ca atare, și viziunea este unică. Chiar dacă scopul Bisericii este același, glorificarea lui Dumnezeu și lărgirea granițelor Împărăției Sale, modul în care se împlinește acesta este diferit de la biserică la biserică.
II. Dezvoltarea Viziunii 9
Cartea Neemia prezintă succesul repurtat de Neemia în reconstruirea cetății Ierusalim, determinat de faptul că a avut o viziune clară. Capitolul 1 din cartea care îi poartă numele surprinde procesul prin care este dezvoltată viziunea. Descrierea stării Ierusalimului pentru Neemia este factorul declanșator al dezvoltării viziunii. “Ei mi-au răspuns: Cei ce au mai rămas din robie sunt acolo în ţară, în cea mai mare nenorocire şi ocară; zidurile Ierusalimului sunt dărâmate şi porțile sunt arse de foc.” (Neemia 1:3) Observați cuvintele care descriu condiția precară în care se găsește orașul: cea mai mare nenorocire, ocară, zidurile dărâmate, porțile arse. Determinat de situația cumplită în care se găsesc locuitorii Ierusalimului, Neemia plânge, se jelește, postește şi se roagă. „Când am auzit aceste lucruri, am şezut jos, am plâns, şi m-am jelit multe zile. Am postit şi m-am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor.” (1:4)
Acolo, în praful străzii, zdrobit de durere, Neemia intră într-un proces spiritual care îl va ajuta să vadă viitorul Ierusalimului din perspectiva lui Dumnezeu. El va reuși să vadă Ierusalimul reconstruit, locuitorii cetății făcând faţă tuturor provocărilor venite din partea dușmanilor şi pe Yahveh înălțat mai presus de toţi dumnezeii popoarelor păgâne, dumnezei care păruseră superiori Dumnezeului lui Israel. Această viziune îi va da suficientă energie pentru a se implica în mod direct, ascultând de chemarea divină, renunțând la poziția privilegiată pe care o are la curtea persană. În felul acesta, visul se va transforma în realitate, împlinind astfel viziunea dată de Dumnezeu. Viziunea sa îi va contamina şi pe locuitorii Ierusalimului, motivându-i să se implice cu sacrificiu în procesul prin care ruinele devin cetatea lui Dumnezeu.
În capitolul 1:5-11 avem rugăciunea lui Neemia, rugăciune care ne ajută să înțelegem cum se naște o viziune în contextul căutării Feței lui Dumnezeu, prin rugăciune şi post. Andrew Seidel, în cursul “Conducere”,10 prezintă patru lucruri pe care le-a cunoscut Neemia: cunoașterea lui despre Dumnezeu, cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu, cunoașterea de sine şi a poziției lui şi cunoașterea situației Ierusalimului. Prin acest proces, Dumnezeu a pus viziunea Lui în mintea lui Neemia. (2:12)
Cunoașterea lui despre Dumnezeu. Neemia era conștient de faptul că „Dumnezeu este mare şi înfricoșat.” El este puternic, mai puternic decât orice putere, fiind în stare să ducă voia Sa la împlinire în ciuda împotrivirii vrăjmașilor Săi. El a mai știut, de asemenea, că Dumnezeu este un Dumnezeu care-Şi ține legământul, şi care iubește poporul Său şi este plin de îndurare faţă de el. (1:5)
Cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu. Neemia știa că Dumnezeu a vorbit clar copiilor lui Israel în legământul pe care l-a făcut cu ei, că dacă vor fi necredincioși, El îi va risipi printre popoare (1:8). Dovadă a faptului că Dumnezeu a împlinit faţă de ei avertismentul dat este robia babiloniană în care israeliții au fost ținuți captivi, iar mai târziu, sub dominația persană. Neemia, de asemenea, știa că, dacă ei se vor întoarce la Dumnezeu, El își va strânge din nou poporul Lui în ţara făgăduită lor şi copiilor lor. Se pare că Neemia era conștient de profeția lui Ieremia care prevestea că durata captivității va fi de 70 de ani (Ieremia 29:10).
Cunoașterea de sine şi a poziției lui. Neemia era conștient de faptul că putea fi un lider bun, fiind înzestrat cu abilități de conducere, avea bogăție şi se bucura de sprijinul regelui persan. În poziția pe care o avea, a dezvoltat abilitățile necesare pentru a i se încredința acum o viziune ce implică un proiect uriaș de reconstrucție. El știa cine este, care îi este identitatea si ce abilități administrative are.
Cunoașterea situației în care se afla Ierusalimul. Raportul adus de Hanani a prezentat situația existentă în Ierusalim în amănunte grafice (1:2,3). Neemia știa că zidul orașului a fost dărâmat, iar porțile au fost arse. El știa că poporul se află într-un necaz mare şi era dominat de popoarele din jur. Erau, de fapt, la discreția vrăjmașilor, iar Dumnezeul lor era considerat prea slab ca să poată să-i apere de națiunile ai căror dumnezei erau mai puternici.
Toate aceste elemente au venit împreună, în timp ce Neemia a postit şi s-a rugat înaintea Domnului Dumnezeului cerurilor. Din acest proces, s-a născut în inima lui Neemia viziunea unui Ierusalim reconstruit şi a unui popor ascultător de Dumnezeu şi puternic. Această viziune a schimbat istoria!
Concluzie
Deoarece Dumnezeu ne-a chemat ne-a încredințat o mare responsabilitate, aceea de a conduce ceea ce El are mai valoros pe pământ, Biserica Sa, este foarte important să înțelegem încotro trebuie să ne îndreptăm cu ea. Învățăm de la Neemia și aplicăm în contextul nostru principiile prin care primim viziunea Sa. Numai oamenii care poartă o nemulțumire sfântă vor alerga la Dumnezeu cu post și rugăciune, în zdrobire căutând soluția Sa pentru lucrarea încredințată.
În articolele ulterioare voi privi la:
– Beneficiile viziunii;
– Caracteristicile unei viziuni;
– Descoperirea și dezvoltarea unei viziuni pentru lucrare și
– Viziunea este importantă în fiecare etapă a vieții unei biserici


Note de subsol:
[1] Webster’s Online Dictionary: www.websters-online-dictionary.org/definition/vision
[2] Oxford Online Dictionary: www.AskOxford.com
[3] Andy Stanley, Cultivă-ți viziunea (Oradea: Editura Cartea Creștină, 2003), 21.
[4] Warren Bennis, On becoming Leader (New York: Perseus Books, 2003), 194.
[5] Ibidem
[6] George Barna, Without vision the People Perish (Barna Research, 1991), 29.
[7] Lovett H. Weems, Church Leadership (Abingdon Press, 1993), 44.
[8] Idem, 57-58.
[9] Andrew Seidel, Conducere (BEE International), 67-68.
[10] Ibidem
Bibliografie:
Adizes, Ichak. Managing Corporate Lifecycles. Prentice Hall, 1999.
Bennis, Warren. On becoming Leader. New York: Perseus Books, 2003.
Barna, George. The power of vision. Ventura, CA: Regal Books, 2003.
Barna, George. Without a Vision, the People Perish, Barna Research, 1991.
Biblia – traducerea Dumitru Cornilescu
[DEX ’98] Dicţionarul explicativ al limbii române. Academia Română, Institutul de Lingvistică “Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998.
Bullard, George. The Life Cycle and Stages of Congregational Development. http://sed-efca.org/wp-content/uploads/2008/08/stages_of_church_life_bullard.pdf, accesat 15.03.2011.
Getz, Gene. Dinamica Bisericii – Învăţătura despre Biserică. Dallas, TX: BEE Int’l.
Nanus, Burt. Visionary Leadership, Josey-Bass. San Francisco:The Leadership Challenge, 1992.
Oxford Dictionary: AskOxford.com: www.AskOxford.com
Redpath, Alan. The Making of a Man of God. Westwood, NJ: Fleming H. Revell Co., 1962.
Revisiting the concept of church life cycles, http://flcog.org/wp-content/uploads/2008/08/revisiting-church-life-cycles.pdf, accesat 15.03.2011.
Saarinen, F. Martin. The life cycle of a congregation. http://www.crosscreekchurch.org/PDFs/LifecycleOfACongregation.PDF, accesat 15.03.2011.
Sanders, Oswald. Spiritual Leadership. Chicago, IL: Moody Publishers, 2003.
Stanley, Andy. Cultivă-ţi viziunea. Oradea: Editura Cartea Creştină, 2003.
Seidel, Andrew. Croind un traseu temerar. Arad: Multimedia, 2008.
Seidel, Andrew. Principii de conducere. Oradea: Editura Betania, 2000.
Webster’s Onine dictionary: www.websters-online-dictionary.org/definition/vision
Weems, Lovett H., Jr. Church Leadership. Abingdon Press, 
1993

Sursa: http://www.prolider.ro/2018/04/04/viziunea-incotro-mergem-part-1/


Mihai Dumitrascu

Pastor al Bisericii „Emanuel” Galați

Mihai Dumitraşcu –Pastor Biserica Creştină „Emanuel” Galaţi; Coordonator naţional – A.T.S. Teologie Pastorală, B.A. în electromecanică la Unversitatea din Galați (1982-1986); Leadership Certificate la Christ for the Nations Institute, Dallas, Texas (1992); Absolvent A.T.S. – Teologie Pastorală (1993-1996); M.A. în conducere globală, Fuller Theological Seminary, Pasadena (2009-2013).