Live Radio

miercuri, 30 decembrie 2020

În noul an, cu Dumnezeu

 27368590_10203976750375807_2649024943864467806_o (1) (1)

Acum când bate-n uşă noul an
Cu ale sale căi necunoscute
Pe al trăirii zbuciumat ocean,
Vă-ncredinţez, punând în vers elan,
În braţul Ocrotirii absolute.

Şi El-Olam, El veşnic Dumnezeu
Să vă-nsoţească-n toată alergarea,
Sprijin şi adăpost în ceasul greu,
Şi-al biruinţei minunat trofeu
Vă fie-n viaţă binecuvântarea!

Vă mai doresc experienţe noi,
Ca-n clipele când viaţa-i o pustie
Şi abandonul tuturor e-n toi,
Să ştiţi că ochii Celui ce-i El Roi
Vă însoţesc cu o privire vie.

În mâna lui Yehova Ţidkenu
Vă-ncredinţez, prin rugi, pe mai departe
Şi-atunci când cu-al minciunilor atu
Răuvoitori vor face din „da”, „nu”,
El este Cel ce face-va dreptate.

Iar când primejdii vor ieşi în drum
Şi-nsinguraţi vă veţi lupta cu teama
Să nu descurajaţi, nu, nicidecum,
Ci să rostiţi: ca orişicând, şi-acum
Domnul este aici, Yehova Shama!

Când zbuciumul lucrarea lui şi-o face,
Aşa ca-n viaţa fiecărui om,
Şi când neliniştea în suflet zace,
Eu vă doresc s-aveţi eterna pace
Din Cel ce-i pacea, Yehova Shalom!

Vă mai urez ca-n lipsuri, în necaz,
În tristă, dureroasă păgubire,
Drepţi să rămâneţi sub acest talaz
Ştiind, în cugetul de-a pururi treaz,
Că se va îngriji Yehova Yire.

În casă stând alături, cot la cot,
Să nu lăsaţi duşmani să treacă pragul,
Să-i biruiţi prin Domnul Savaot
Şi-apoi să ridicaţi sus, sus de tot,
Prin Cel ce e Yehova Nissi, steagul!

Şi dacă-n anul care va veni,
Vreo boală vă va-nnegura cărarea,
Să se îndure Cel din veşnicii,
Cel ce a fost, ce este şi va fi
Yehova Rapha, El e vindecarea.

La uşă-i Anul Nou cu-al său alai,
Primiţi-l deci cu sufletul cucernic
Şi-n casa voastră, ca-ntr-un colţ de rai,
Eu vă doresc să fie El Shadai,
Cel ce e Dumnezeu atotputernic!

Simion Felix Marțian

Sursa: https://simfelixmarblog.wordpress.com/2019/12/30/in-noul-an-cu-dumnezeu/

Urări de Anul Nou

DSC_0185a

A mai trecut un an prin calendare
Dar şi prin viaţa noastră a trecut
Cu clipe dulci şi uneori amare,
Dar nu ne-ngrijorează anul care
Vine cu vălul de necunoscut,

Căci Dumnezeu a fost dintotdeauna
La cârma bărcii şi va fi mereu,
Chiar dacă valurile bat întruna.
Cum să mă sperie, atunci, furtuna
Când Cel ce e la cârmă-i Tatăl meu?

Nu ştim ce-aduce anul care vine
Dar optimismul mi-e- mpletit în crez
Căci Domnul este stâncă şi tărie,
De-aceea-n mâna Lui, cu bucurie,
Iubindu-vă, acum vă-ncredinţez.

La El cămările sunt veşnic pline
Din care toarnă binecuvântări,
La El găsim alin pentru suspine,
Şi-n zbuciumul care adesea vine,
Răspuns la nerostite întrebări.

La El e pace şi iubire sfântă,
La El e vindecare în dureri,
La El e bucuria care cântă,
Şi tot ce Dumnezeu binecuvântă
Va odrasli spre ceruri mângâieri.

Sunt multe, multe, sunt nenumărate…
Cerul e plin de binecuvântări
Şi pentru voi eu le doresc pe toate,
Din mâna Celui care vrea şi poate,
Într-un an nou pavat cu îndurări.

Simion Felix Marţian

Sursa: https://simfelixmarblog.wordpress.com/2018/12/29/urari-de-anul-nou/

Rugăciune în pragul noului an



„Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune.”(Geneza.1:31a)

Prin Logos toate s-au înfăptuit,
Creaţia întreagă-i o minune
Iar când lucrarea, Doamne,-ai isprăvit
Spre tot ce ai făcut Tu ai privit
Şi ai văzut că toate-s foarte bune.

Eram cotat ca „foarte bun”şi eu
Fiind administrator pe planetă,
Purtam în mine chip de Dumnezeu
Dar m-a îngenuncheat păcatul greu
Şi mi-a mânjit această etichetă.

A trebuit să fie un Calvar
Marcând a veşniciilor răscruce,
Şi Fiul Tău, aducător de har,
Să-mi curăţească eticheta, iar,
Murind pentru păcatul meu pe cruce.

Acum, cu tot ce am dumnezeiesc,
Cu tot ce regăsesc curat în mine
Vreau să fac lucruri bune, şi doresc
Să pot, la fel ca Tine, când privesc
La ce-am făcut, să spun că-i foarte bine.

Aş vrea să îmi dispară din auz
Păcatul vechi, tot zornăindu-şi lanţul,
Făcându-mă adeseori confuz,
Şi n-aş mai vrea ca iarăşi să mă scuz
Când, la sfârşit de an, îmi fac bilanţul.

Căci eu privesc la anul ce-a trecut
Şi caut cu-ndârjire numai bine,
Dar din ce văd prin ceea ce-am făcut
Nu-s impresionat în mod plăcut
Şi nu te mulţumeşte nici pe Tine.

Însă ştiind că eşti îndurător,
Pentru iertare eu te rog fierbinte
Şi pentru har în anul viitor,
Pentru ca la bilanţul următor
Să fii de mine mulţumit, Părinte.

Simion Felix Marţian

marți, 22 decembrie 2020

Crăciun însângerat


 (Remember ’89)

Noi colindam pe-atunci mai mult șoptit,
Mușcând zăbala propagandei roșii,
Și-n noi se răzvrăteau în duh strămoșii
Când Nașterea se zugrăvea ca mit.

S-au răsculat colindele din noi
Scuipînd călușul ce dicta tăcere,
Să dea Crăciunului o înviere
Și României noastre straie noi.

Și-ntr-un decembrie țipând prin corbi,
Istoria recalibra balanțe
Prin cei ce, inspirând și ger și gloanțe,
Puneau lumină vie-n ochii orbi.

În sângele curgând pe caldarâm
Reînviau speranțe suferinde,
Și-n tragicul Crăciun fără colinde
Eroi se-ncolonau spre alt tărâm.

Mă doare și acum, ca un îngheț
Al inimii ce strigă plâns: Preasfinte,
De ce-ai îngăduit ca prin morminte
Să ne plătim al libertății preț?

Nu-i purpuriu omătul, e curat,
Dar azi, când colindăm în libertate,
Să nu uităm de cei plecați în moarte,
De ei și-acel Crăciun însângerat.

Simion Felix Marțian
Vulcan, 22 decembrie 2017

Sursa: https://simfelixmarblog.wordpress.com/2017/12/22/craciun-insangerat/?fbclid=IwAR2hNxVLaRDxoEzO_1oZw32HZjoDZZwKG06gQ7p2Bum-glNI6VvAeCtBysY

luni, 21 decembrie 2020

Crăciunul, o sărbătoare carantinată?

  


Se pare că în acest an vom sărbători Nașterea Domnului într-un mod mai… altfel. Și aceasta din cauza pandemiei care, deși politizată și cu cifre umflate, este totuși reală. Cu suferință reală, cu victime reale. Și cu morminte proaspete prin cimitire.

  Restricțiile impuse vor aduce schimbări radicale în programul fiecăruia. Ne-am obișnuit să sărbătorim (sau „sărbătorim”) într-un anumit fel, iar schimbările ne deranjează. Indignarea se manifestă prin cârteli, prin proteste mai mult sau mai puțin vocale.

  Ce-ar fi să ne resemnăm, totuși? Poate este șansa noastră să stăm mai mult cu Cel sărbătorit. Să-L cunoaștem mai bine. Pentru că evenimentul sărbătorit nu s-a petrecut în aglomerație. Nici cu pompă.

  Betleemul nu era în carantină, ci dimpotrivă, era foarte aglomerat. Era vremea recensământului lui Cezar August, iar Irod cel Mare a hotărât ca fiecare să „se înscrie” în cetatea din care provenea. Și Iosif nu era singurul venit de departe în acest scop. Cel puțin hanurile supraaglomerate ne spun asta.

 Cu siguranță în sălile de mese ale hanurilor era o atmosferă efervescentă. Doar se întâlneau oameni care nu se văzuseră de multă vreme, și câte nu mai aveau să-și spună.

 Protagoniștii însă erau la „serviciu”. Păstorii, ne scrie evanghelistul Luca, „făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.” (Luca 2:8) Îngerii veniți să aducă vestea bună erau și ei în misiune, împlinind voia lui Dumnezeu. Iar după ce au transmis mesajul, au lăudat pe Dumnezeu împreună cu „o mulțime de oaste cerească.”(vers. 13)

 Păstorii au mers în cetate să se convingă de ceea ce le-a zis îngerul, dar și să ducă vestea adusă din cer, adică, spuneau ei, „ce ne-a făcut cunoscut Domnul.”(vers.15) După ce și-au îndeplinit misiunea, „s-au întors slăvind și lăudând pe Dumnezeu.” (vers. 20)

 Este ușor de remarcat că adevărata bucurie au trăit-o cei care erau acolo unde i-a trimis Dumnezeu. Cei care ciocneau cupele prin hanuri nici măcar nu sunt menționați. Așadar, cu ce ne-ar împiedica restricțiile să ne bucurăm de această sărbătoare? Bucuria e lângă Dumnezeu, la fel ca atunci.

  Dacă simți că îți vor lipsi colindătorii și, deci, bucuria de a le oferi ceva, se rezolvă ușor. Caută contul unui orfelinat și fă o depunere. Îți poți asigura astfel o bucurie de sărbători. Putem folosi tehnologia pentru a ne colinda și, poate, să transmitem ceva și celor cu care nu am comunicat de prea multă vreme.

  Spiritul Crăciunului nu este cel din reclamele menite să crească încasările comercianților, ci este acesta: „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.”(Luca, 2:14)

  E Sărbătoarea împăcării, a manifestării dragostei. Și împotriva acestora nu există restricții. Așadar, să ne bucurăm. Cu sau fără carantină.

 

Simion Felix Marțian

Neunkirchen, 15 decembrie 2020

Sursa: https://simfelixmarblog.wordpress.com/2020/12/15/craciunul-o-sarbatoare-carantinata/

Ai câștigat, tovarășe președinte!


Da, ai învins Parlamentul. Ai biruit Curtea Constituțională. Ai îngenuncheat învățământul și normalitatea. Sexualizarea copiilor este „pohta ce-ai pohtit”. Ar trebui, oare, să aplaudăm? Să întâmpinăm sexo-marxismul cu flori?

 În luna iunie, Parlamentul României a adus câteva îmbunătățiri legislative, printre care și interzicerea predării în învățământul românesc a teoriei genului. Pentru că, oameni cu scaun la cap fiind, au înțeles că este vorba de o aberație fără niciun fundament științific, menită să susțină ideologia marxistă. De altfel acest lucru l-a recunoscut însuși Cristopher Dummit, fondatorul ei, făcându-și mea culpa.

  Numai că normalitatea nu este pe agenda de lucru a unui președinte care primește dispoziții de la Bruxelles. Și de atunci a început bătălia vieții sale. I s-au alăturat și profesorii universitari care au catedre de… gen, și care fac bani mulți din asta. Mai contează că teoria asta e o tâmpenie? Pe universitari îi înțeleg, o fac pentru bani, chiar dacă nu e corect să prostești lumea. Dar președintele?

  Nu știm cât de mare este presiunea la care a fost supusă Curtea Constituțională ca să-i cânte în strună tovarășului președinte, dar știm că s-au fluturat pe aici raportorii ONU pe tema asta. Și ieri s-a dat verdictul, adică undă verde la „gen fluid”. Așa că pruncii noștri nu vor mai fi băieți sau fetițe, ci vor aparține unuia din cele 117 genuri catalogate, sau altuia din alte sute, necatalogate încă.

 Care va mai fi credibilitatea școlii, dacă părintele se va vedea pus în situația de a-i spune copilului: nu te lua după astea, că-s prostii! Președintele susține că a interzice teoria genului este cenzură. Dar, oare, a preda o minciună ca fiind adevăr, doar pentru a susține o ideologie, ce este? Nu este abuz? Încă unul care netezește drumul dictaturii. Una mai rea decât cea de care am scăpat.

  Mi-e silă să mai scriu pe acest subiect, dar nu pot să tac. Sufăr pentru neamul meu care și-a dorit atât de mult democrația. Dar a ajuns în Europa la ora închiderii, când democrația trăgea obloanele. Se lasă seara.

  Poziția ostilă a țărilor europene față de Polonia și Ungaria, care se opun cu demnitate sexualizării, ne arată că întunericul se îndesește. Doamne, ai milă de noi!

Simion Felix Marțian

Sursa: https://simfelixmarblog.wordpress.com/2020/12/17/ai-castigat-tovarase-presedinte/

Izvorul din Betleem


Din înălțimea falnicei geneze,
Istoria s-a tot rostogolit
Pe-abruptul colțuros, bolovănit,
Dând cronicilor fapte, să vibreze.
 
Ajunsă-n vale, jos la Betleem,
A tresărit, zvâcnind în calendare,
Și-a consemnat, cuprinsă de mirare,
Că-i cerul cu pământul în tandem.
 
Acolo jos, în valea dintre ere,
A izbucnit un viu izvor de har
Ce-avea să curgă-apoi pe la Calvar,
Udând spre-nveșnicire, spre-nviere.

 
Istoria s-a cocoțat apoi
Pe celălalt versant al existenței
Și, împingând căruța opulenței,
Ajuns-a – iată! – astăzi și la noi.
 
Dar drumul ei va fi-nghițit de vid
Și o vedem de ani și viață stoarsă;
Clepsidra nu va fi din nou întoarsă,
Căci porți spre veșnicie se deschid.
 
Netimpul revărsat strălucitor,
O scufundare veșnică în… bine,
Este un dar divin pentru oricine,
Numai să treacă azi pe la… Izvor!
 
Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 20 decembrie 2020

Sursa: https://simfelixmarblog.wordpress.com/2020/12/20/izvorul-din-betleem/

duminică, 13 decembrie 2020

Unde nu-i rugăciune


 Unde nu-i rugăciune mintea și sufletul nu au parte de terapia Cerului, singura terapie care este gratis și care funcționează mereu. Prea mulți oameni au mințile tulburi. Vorbeam ieri cu un tânăr, care s-a dat cu capul de perete de nervi și care și-a pierdut controlul minții, motiv pentru care a fost și internat, i-am recomandat rugăciunea. Pentru că oamenii nu i-au în serios puterea rugăciunii de aceea pierd cel mai puternic medicament, anume chemarea lui Hristos peste mințile noastre.

Unde nu-i rugăciune nu e râvnă și pasiune pentru fapte bune și pentru sfințire. Îmi dau seama dacă un om are o viață de rugăciune după binele pe care-l face și după foamea de a se sfinți, pentru că atunci când ne ridicăm de pe genunchi ne ridicăm gata să facem faptele bune pe care Dumnezeu ni le-a pus înainte. Un om al rugăciunii povestea că odată când se ruga a văzut un înger al Domnului cum a venit și i-a schimbat încălțămintea care era prăfuită și ruptă. Atunci a întrebat de ce i s-a schimbat încălțămintea, iar îngerul l-a lămurit spunându-i că în Scriptură râvna este asociată cu încălțămintea, iar când noi ne rugăm Dumnezeu ne înnoiește râvna pentru tot ce-i sfânt. Tu cât de des îți înnoiești încălțămintea spirituală?

Unde nu-i rugăciune nu locuiește Dumnezeu, ci locuiesc ura, invidia, cearta, lenea, bârfa, denigrarea aproapelui și mândria. Rugăciunea le spulberă pe toate acestea cu suflarea aripilor Duhului Sfânt care se așeză peste cel îngenunchiat înaintea lui Hristos!

“Vegheaţi și rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.” – Matei 26:41

“Vegheaţi dar în tot timpul şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului.” – Luca 21:36

Cu prețuire,
Toni Berbece

Sursa: https://toniberbece.ro/unde-nu-i-rugaciune/

duminică, 6 decembrie 2020

În zi de vot


De fiecare dată-n zi de vot
Mă copleşesc aducerile-aminte,
Când ne luptam cu patimă fierbinte
Să rupem lanţul crudului despot.

Mă văd ca arcul gata încordat,
Lovind cu pumnii-n porţile închise,
Şi năzuind ca, dincolo de vise,
Să spun cândva: Am vrut şi am votat!

Când ziua aşteptată a venit,
Tot încordat eram, pe metereze,
Cu cei care visau ca să voteze,
Sperând că libertatea nu-i doar mit.

De trei decenii- iată!- tot votez
Şi simt că nu hrănesc decât iluzii,
Când vin aleşii semănând confuzii,
Făcând din dezbinare scop şi crez.

Votăm ca să alegem…răul mic,
De parcă n-ar mai fi şi “buni” în ţară,
Dar perspectiva asta e amară
Iar eu, votantul, nu-nţeleg nimic.

Veniţi cu sufletul curat, români,
Să candidaţi cu conştiinţa trează,
Şi-am să votez cum Dumnezeu votează,
Căci El ne vrea pe-acest pământ stăpâni!

Simion Felix Marţian

Sursa: https://simfelixmarblog.wordpress.com/2019/05/26/in-zi-de-vot/

marți, 1 decembrie 2020

Rugă pentru naţiune


În ţara mea cu plete lungi de grâne
Şi ochi de iezer sărutat de cer,
Izvoare se-mpletesc în drum să-ngâne
Poveşti născute-n focuri pe la stâne
Şi plânse în caval de vreun oier.

Pe-acest meleag al devenirii noastre
Ce râde-n soare înflorind prin ii,
Din dacice ruine şi din castre
Ies roşii flăcări, galbene şi-albastre,
Ţesând blazonul Marii Românii.

Şi pe acest pământ iubit de soare
Trăieşte din vecie neamul meu,
Şi ard înflăcărat de-a lui ardoare
Iar când e trist, durerea lui mă doare
Şi pentru el mă rog lui Dumnezeu:

Tu, Doamne,- ai făurit această ţară
Gătind- o cu splendori, cu bogăţii,
Dar când trudita pâine e amară
Şi fiii i se- nclină sub povară,
Dă izbăvirea Ta din veşnicii!

Simion Felix Marţian