Live Radio

miercuri, 1 aprilie 2020

The New York Times i-a demonizat pe creștini, acuzându-i că sunt responsabili pentru extinderea coronavirusului...



 Cel mai influent ziar din lume, The New York Times, i-a demonizat pe creștinii americani într-un articol, acuzându-i că sunt primordial responsabili pentru extinderea exponențială a coronavirusului în Statele Unite. Este unul din cele mai ostile articole pe care le-am citit vreodată la adresa creștinilor americani.
[Link: www.nytimes.com]

Titlul articolului este The Road to Coronavirus Hell Was Paved by Evangelicals / Drumul spre iadul coronavirusului a fost pavat de evanghelici. E un titlu ironic, considerând că articolul a fost publicat de un ziar din metropola Americii care a devenit un iad virtual pentru locuitorii lui, nu din cauza creștinilor ori a comunităților religioase de acolo, ci în primul rând din cauza mentalității, stilului de viață și a gândirii seculariste, atee, hedoniste, feministe și anti-creștine care domină în cea mai mare metropolă a Americii.

E cumva doar o coincidență că acest iad virtual se derulează în statul New York, primul stat din lume și din istoria omenirii care a adoptat o lege, exact acum un an, în primăvara lui 2019, care permite avortul copiilor nenăscuți exact până în momentul nașterii? Ori că New York City e orașul în care, spun homosexualii, a izbucnit revoluția homosexuală în anii 60, în barul Stonewall, de unde s-a extins în toată lumea? Vă amintiți aplauzele furtunoase din Legislatura Statului New York de anul trecut, când a fost adoptată legea avortului fără restricții? Eu mi le amintesc.

Pe 27 martie, statul New York avea 45.000 de cazuri cunoscute de infecții coronavirus. Statul vecin, New Jersey, un fel de suburbie a New York-ului am putea spune, avea 9000 de cazuri.

Pe parcursul acestei săptămâni am depistat mai multe articole în mass-media care tind să îngrămădească mai multă simpatie pentru „comunitatea minorităților sexuale” decât pentru restul societății, dând de înțeles că „minoritățile sexuale” suferă mai mult din cauza pandemiei decât noi. Nimic surprinzător în asta: „minoritățile sexuale” au știut întotdeauna, mai bine ca oricare alt grup social, cum să se identifice în spațiul public ca victime. Întotdeauna au fost experți în victimologie.

Ceea ce m-a făcut să mă întreb: e pandemia COVID-19 o consecință a revoluției sexuale? Nu în sensul că revoluția sexuală ori stilul de viață al „minorităților sexuale” ar fi cauza pandemiei, ci în sensul că mentalitatea occidentală, influențată de propaganda toleranței fără responsabilitate și discernământ, ar putea fi în primul rând responsabilă pentru numărul mare și în creștere al persoanelor virusate de COVID-19. Nu pot să afirm existența unei cauzalități, adică o cauză și un efect, dar pot observa, la nivel empiric, o corelație între mentalitatea permisivă a țărilor occidentale și numărul ridicat de persoane infectate de COVID-19 în comparație cu țările tradiționale, în care oamenii sunt mai conservatori, precauți și prudenți.

Haideți să analizăm datele de ieri, începând cu America. În America sunt peste 105.000 de infecții. New York și New Jersey împreună constituie jumătatea tuturor cazurilor. Ambele sunt state „progresiste”. New Jersey e un stat cu o populație relativ mică. La fel și „progresistul” Massachusetts, care, la doar câteva milioane de locuitori are 2500 de infecții. Iar pe coasta de Vest, California are 4.000 de cazuri, iar statul Washington 3200.

Statele „tradiționale” ale Americii au un număr relativ mic de infecții. Texasul, al doilea stat ca mărime al Americii, raportează 1.777 de infecții la o populație de 29 de milioane de locuitori. Zona geografică conservatoare a Americii, însă, are o excepție, dar o excepție care sprijină argumentul corelației dintre revoluția sexuală și numărul infecțiilor cu coronavirus.

E vorba de statul Louisiana, cu 2.750 de infecții, dar unde majoritatea covârșitoare a cazurilor sunt în New Orleans, cel mai decadent oraș al Americii după New York și San Francisco. În fiecare an, la sfârșitul lui februarie ori începutul lui martie, sute de mii de oameni descind pe străzile din New Orleans pentru a celebra Mardi Gras, un eveniment care acum s-a extins în toată lumea. Sunt zile de desfrâu în care sute de mii de oameni se îngrămădesc în stradă, se îmbată, se îmbrățișează, iau droguri, femeile își arată sânii și se produc alte scene hedoniste.

Festivalul Mardi Gras s-a ținut și anul acesta, în ciuda atenționărilor. Hedonismul a tranșat prudența, ducând acest oraș din nou la ruine.

Dincolo de Atlantic, situația în țările „progresiste” e și mai tragică. Ieri, în Portugalia erau 4.000 de cazuri, 64.000 în Spania, 33.000 în Franța, 50.000 în Germania, 86.000 în Italia, 13.000 în Elveția, 15.000 în Marea Britanie, 7.000 în Belgia, aproape 9.000 în Olanda, aproape 10.000 în Scandinavia (Norvegia, Suedia, Finlanda și Danemarca). Austria are și ea un număr care se apropie de 10.000 etc.

Surprinde Norvegia, cu aproape 4.000 de infecții, extrem de mult la o populație de 5.5 milioane de oameni. În contrast, în zona metropolitană în care locuiesc, Houston, sunt 431 de cazuri la o populație de 7 milioane de oameni.

Dar cazul care șochează cel mai mult e Islanda, care are 900 de infecții la o populație de 400.000 de oameni. Un caz despre care nu scrie nimeni. Islanda, unde sunt avortați toți copiii cu dizabilități fizice ori psihice. Țara în care familia e pe cale de dispariție și unde concubinajul a înlocuit de mult familia tradițională.

Să fie aceste date statistice doar o coincidență? Nu cred. Am putea spune că exista o corelație între mentalitatea hedonistă din aceste țări și numărul mare de infecții? Cred că da.

Revoluția sexuală a dat naștere la atitudinile „neconformiste” pe care le-am văzut decenii la rând. Atitudini care pun în mințile oamenilor nevoia de a „sparge barierele tradiționale / break traditional bariers” cu trufie. Sunt atitudini care resping valorile tradiționale, o gândire care se încrede în stat și abilitatea științei de a produce medicamentele necesare pentru vindecarea bolilor cauzate de stilurile de viață iresponsabile. Așa a fost cu SIDA în anii 1990, care a dus la o mentalitate neconformistă, a nesupunerii.

Închei cu un exemplu din comunitatea hedonistă din America, mai precis din New York și Los Angeles. La începutul acestei luni, homosexualii din aceste două orașe au anunțat că vor ține, în ambele orașe, „sexual orgies / orgii sexuale”. Îndemnați să anuleze orgiile din cauza coronavirusului, răspunsul organizatorilor a fost negativ.

Exista deci o corelație între mentalitatea „progresistă / hedonistă” a occidentalilor și infecțiile COVID - 19? În opinia mea, răspunsul nu poate fi altul decât afirmativ.

Peter Costea

marți, 31 martie 2020

În Numele lui Dumnezeu, la trântă cu molima?

DSC_6130

Omul este definit ca fiind o ființă socială, și asta spune multe. Trăiește și își desfășoară activitatea în comunitate, izolându-se doar arareori și… nu prea de bunăvoie. Cei care se izolează din proprie inițiativă sunt excepții.
Este explicabilă, astfel, reacția unora la carantina actuală, la izolarea impusă de pandemia în desfășurare. Pentru că, da, există oameni care sfidează interdicțiile. Inconștiență? Prostie? Teribilism? Poate din toate câte puțin, și ceva pe lângă…
Aș vrea să ne oprim însă asupra atitudinii celor care sfidează boala din exces de „spiritualitate”. Pentru că avem un Dumnezeu atotputernic, care ne apără, spun ei. Da, așa este Dumnezeul nostru, iar dragostea Lui nu poate fi pusă la îndoială. Dar regulile sunt reguli, iar carantina El a instituit-o.
Se îndoiește cineva? Să citim capitolul 13 din cartea biblică Leviticul. Preotul analiza fiecare caz de suspiciune de lepră, pentru că era cel abilitat să pună diagnosticul. Și omul era izolat 7 zile, după care era analizat din nou. Urmau alte 7 zile de izolare și dacă diagnosticul final se verifica a fi lepră, era scos din cetate. Așa i-a învățat Dumnezeu.
Să privim la cazul Mariei, sora lui Moise. Ea s-a ales cu lepră drept pedeapsă pentru cârtirea ei împotriva fratelui său, care era liderul numit de Dumnezeu. Moise a cerut intervenția divină, rugându-se: „Dumnezeule, Te rog, vindec-o!”(Numeri, 12:13)
Domnul i-a ascultat rugăciunea, dar a mai spus: „Să fie închisă 7 zile afară din tabără; după aceea, să fie primită în tabără.” (vers. 14) Nu face Dumnezeu lucrurile desăvârșite? Ba da, dar regulile le stabilise El. Și trebuiau respectate.
Să ne amintim și de leproșii vindecați de Isus. Erau zece oameni deznădăjduiți care se luptau și cu boala și cu… respingerea. Pentru că erau și ei izolați de societate. Isus i-a vindecat, dar le-a spus: „Duceți-vă și arătați-vă preoților!” (Luca, 17, 14)
Avea Isus nevoie de o confirmare? Ceva de genul: Mi-o fi reușit, de data asta? Nicidecum, căci El e Dumnezeu. Dar așa era regula, și preoții dădeau verdictul în privința reacceptării lor.
Ne cere Dumnezeu să ne luăm la trântă cu pandemia? Cu virusul? Nicidecum. Aceasta e treabă de Don Quijote, nu de credincios. Dumnezeu așteaptă să ne audă rugăciunile. Pentru ocrotire, pentru vindecare și pentru… înțelepciune. Ca să luăm decizii bune.
Da, ne lipsește apropierea, bucuria spirituală în Biserică, dar putem și izolați să ne simțim aproape. Cum? Purtându-ne în rugăciune unii pe alții. Și mai avem la îndemână și tehnologia actuală. Să ne sunăm mai des, îmbărbătându-ne.
Doamne, ne încredințăm cu viețile noastre în mâna Ta.
Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 24 martie 2020