Live Radio

luni, 17 februarie 2020

Cum pot avea o relație mai apropiată cu Dumnezeu?


Întrebare: Cum pot avea o relație mai apropiată cu Dumnezeu?

Răspuns: 
Dezvoltarea unei relații mai apropiate cu Dumnezeu e un scop măreț și reflectă o inimă care e cu adevărat regenerată, pentru că numai aceia care sunt în Cristos doresc o relație mai apropiată cu Dumnezeu. Trebuie să înțelegem și că în această viață nu vom fi niciodată atât de aproape de Dumnezeu cum ar trebui să fim sau dorim să fim. Motivul e păcatul care încă mai rămâne în viața noastră. Aceasta nu e o deficiență din partea lui Dumnezeu, ci a noastră; păcatul nostru rămâne o barieră care ne desparte de o părtășie deplină și desăvârșită cu Dumnezeu, care va fi realizată odată ce vom ajunge în glorie.

Chiar și apostolul Pavel, care a avut probabil cea mai strânsă relație posibilă cu Dumnezeu în această viață, încă tânjea după o relație mai apropiată: „Ba încă și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Cristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Cristos și să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credința în Cristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credință." (Filipeni 3.8-9) Indiferent de unde suntem în umblarea noastră cu Cristos, întotdeauna putem avea o umblare mai apropiată și chiar după ce vom fi glorificați în cer, vom avea înainte toată veșnicia să creștem în relația noastră cu Domnul.

Sunt cinci lucruri de bază pe care le putem face ca să avem o relație mai apropiată cu Dumnezeu.

Primul lucru pe care îl putem face ca să avem o relație mai apropiată cu Dumnezeu este să ne facem un obicei zilnic să-I mărturisim păcatele. Dacă păcatul este bariera în relația noastră cu Dumnezeu, atunci mărturisirea îndepărtează acea barieră. Când ne mărturisim păcatele înaintea lui Dumnezeu, El promite să ne ierte (1 Ioan 1.9), și iertarea e ceea ce restaurează o relație care a fost afectată. Trebuie să ne amintim că mărturisirea e mai mult decât să spunem: „Doamne, îmi pare său pentru păcatul meu." Este căința autentică a celor care recunosc că păcatul lor e o ofensă față de un Dumnezeu sfânt. E mărturisirea celui care își dă seama că păcatul L-a țintuit pe Isus pe cruce. Este strigătul vameșului din Luca 18 care spunea: „Doamne, ai milă de mine, păcătosul!" Cum a scris împăratul David: „Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu disprețuiești o inimă zdrobită și mâhnită." (Psalmul 51.17)

Cel de-al doilea lucru pe care îl putem face pentru a avea o relație mai apropiată cu Dumnezeu e să ascultăm atunci când Dumnezeu vorbește. Mulți în ziua de azi caută experiențe supranaturale de a auzi vocea lui Dumnezeu, dar apostolul Petru ne spune că „avem cuvântul prorociei făcut și mai tare, la care bine faceți că luați aminte, ca la o lumină care strălucește într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă și va răsări luceafărul de dimineață în inimile voastre" (2 Petru 1.19). Acest „cuvânt al prorociei făcut și mai tare" e Biblia. În Biblie „auzim" vocea lui Dumnezeu pentru noi. Prin Scriptura „insuflată de Dumnezeu" devenim „cu totul destoinic[i] pentru orice lucrare bună" (2 Timotei 3.16-17). Așadar, dacă vrem să ne apropiem de Dumnezeu, trebuie să citim Cuvântul Lui regulat. Citind Cuvântul Lui, Îl „ascultăm" pe Dumnezeu vorbindu-ne prin Duhul Său, care iluminează Cuvântul pentru noi.

Cel de-al treilea lucru pe care îl putem face ca să avem o relație mai apropiată cu Dumnezeu este să-I vorbim prin rugăciune. Dacă citirea Bibliei înseamnă să-L ascultăm pe Dumnezeu vorbindu-ne, vorbirea cu Dumnezeu se realizează prin rugăciune. Evangheliile consemnează adesea că Isus Se retrăgea să aibă comuniune cu Tatăl Său în rugăciune. Rugăciunea e mult mai mult decât o cale prin care să-I cerem lui Dumnezeu lucrurile de care avem nevoie sau pe care le vrem. Gândește-te la modelul de rugăciune pe care Îl dă Isus ucenicilor Lui în Matei 6.9-13. Primele trei cereri în acea rugăciune sunt îndreptate înspre Dumnezeu (Numele Lui să fie sfințit, Împărăția Lui să vină, voia Lui să se facă). Ultimele trei cereri sunt solicitări pe care le facem lui Dumnezeu după ce am avut grijă de primele trei (dă-ne pâinea cea de toate zilele, iartă-ne greșelile, nu ne du în ispită). Un alt lucru pe care îl putem face pentru a ne reînsufleți viața de rugăciune este să citim Psalmii. Mare parte dintre psalmi sunt strigăte autentice către Dumnezeu pentru diverse lucruri. În Psalmi vedem adorare, căință, mulțumire și implorare modelate după inspirație divină.

Cel de-al patrulea lucru pe care îl putem face pentru a avea o relație mai apropiată cu Dumnezeu e să găsim un grup de credincioși cu care să ne putem închina în mod regulat. Aceasta e o componentă vitală a creșterii spirituale. Adesea abordăm biserica cu o mentalitate de felul „ce pot obține din asta?". Rar ne facem timp să ne pregătim inima și mintea pentru închinare. Din nou, Psalmii ne arată multe chemări din partea lui Dumnezeu pentru oameni să vină să se închine înaintea Domnului (de exemplu Psalmul 95.1-2). Dumnezeu ne cheamă, ne poruncește să venim în vrezența Lui pentru închinare. Cum putem noi, poporul Lui, să nu răspundem? Participarea regulată la biserică nu doar că ne dă oportunitatea de a veni în prezența lui Dumnezeu în închinare, ci ne dă și ocazia de a avea părtășie cu poporul Domnului. Când venim în Casa Domnului în închinare și în părtășie cu poporul Lui, rezultatul nu poate fi decât că ne apropiem de Domnul.

În cele din urmă, o relație apropiată cu Dumnezeu e clădită pe o viață de ascultare. Isus le-a spus ucenicilor Lui în camera de sus: „Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele." (Ioan 14.23) Iacov ne spune că dacă ne supunem lui Dumnezeu prin ascultare, dacă ne împotrivim Diavolului și ne apropiem de Dumnezeu, și El Se va apropia de noi (Iacov 4.7-8). Pavel ne spune în Romani că ascultarea noastră e „jertfa vie" de mulțumire la adresa lui Dumnezeu (Romani 12.1). Trebuie să ținem cont că toate îndemnurile biblice înspre ascultare sunt prezentate ca răspuns al nostru față de harul lui Dumnezeu pe care îl primim în mântuire. Nu ne câștigăm mântuirea prin ascultare, ci, în schimb, e felul în care ne arătăm dragostea și recunoștința față de Dumnezeu.

Așadar prin mărturisire, studiul Bibliei, rugăciune, participare regulată la biserică, putem dezvolta o relație mai apropiată cu Dumnezeu. Pare destul de simplu, dacă nu chiar simplist. Însă gândește-te la acest lucru: cum dezvoltăm o relație mai apropiată cu alte ființe omenești? Petrecem timp cu ele în conversații, deschizându-ne inima față de ele și în același timp ascultând ce au de zis. Recunoaștem când greșim și căutăm să primim iertare. Urmărim să le tratăm bine și să sacrificăm propriile noastre nevoi ca să le împlinim pe ale lor. În relația noastră cu Tatăl ceresc lucrurile nu stau foarte diferit.


English

Sursa: https://www.gotquestions.org

sâmbătă, 15 februarie 2020

O tara atee – China, va deveni „cea mai mare natiune crestina din lume” in 15 ani

china_2887244b

Numarul crestinilor din China este intr-o crestere constanta, estimandu-se ca pana in anul 2030 ponderea bisericilor din aceasta tara comunista ar putea fi mai mare decat in SUA.
La cea mai mare biserica din China, mii de credinciosi au participat la slujba pentru a depune juramantul de credinta nu catre Partidul comunist, ci catre Cruce. Biserica Liushi cu 5.000 de locuri, are de peste doua ori capacitatea catedralei Westminster si un crucifix de 62 de metri, care poate fi vazut de la cativa kilometri departare.
Cladirea care a costat peste 8 milioane lire sterline este unul dintre nenumaratele simboluri care descriu schimbarile ametitoare care se petrec in China comunista, care evolueaza intr-una dintre cele mai mari congregatii crestine de pe pamant.
„Este un lucru minunat sa fii urmas si discipol al lui Isus Hristos. Acest lucru ne da o mare incredere. Daca toata lumea din China ar crede in Isus, atunci nu am mai avea nevoie de sectiile de politie. Nu ar exista oameni rai si prin urmare, nici crime”, afirma Jin Hongxin, un pelerin in varsta de 40 de ani.
Oficial, Republica Populara Chineza este o tara atee, dar ain realitate se observa o schimbare rapida, multi din cei peste 1,3 miliarde de cetateni cautand un confort si o semnificatie spirituala pe care nici comunismul si nici capitalismul nu le poate oferi.
De la moartea lui Mao in 1976, care a insemnat sfarsitul Revolutiei Culturale, deschiderea de noi biserici, in special cele crestine, au facut ca aceasta congregatie sa creasca foarte mult, relateaza The Telegraph.
Dupa patru decenii, cei mai multi analisti cred ca Republica Populara Chineza este gata sa devina nu doar numarul unu in economia mondiala, dar, de asemenea si cea mai numeroasa natiune crestina.
„Dupa calculele noastre, China va deveni cea mai mare tara crestina din lume foarte curand. Acesta se va intampla in mai putin de o generatie. Nu multi oameni sunt pregatiti pentru aceasta schimbare”, a declarat Fenggang Yang, profesor de sociologie la Universitatea Purdue.
Comunitatea protestanta din China, care a avut doar un milion de membri in 1949, a depasit deja ca numar comunitatile tarilor care au cunoscut in ultimile decenii o crestere in acest domeniu. In 2010 erau mai mult de 58 de milioane de protestanti in China, comparativ cu 40 de milioane in Brazilia si 36 de milioane in Africa de Sud, potrivit Pew Research Centre’s Forum on Religion and Public Life.
Prof. Yang, un expert in probleme de religie din China, este de parere ca numarul va creste pana la aproximativ 160 de milioane pana in 2025. Asta ar situa China probabil chiar inaintea Statelor Unite, care avea aproximativ 159 de milioane de protestanti in 2010, dar cu multe biserici in declin puternic.

„Pana in 2030, populatia crestina totala din China, inclusiv catolici, ar depasi 247 de milioane, plasandu-se peste Mexic, Brazilia si Statele Unite, ca cea mai mare congregatie crestina din lume”, a prezis Yang.
„Mao a sustinut ca putea elimina religia din viata sociala. El chiar a crezut ca a realizat acest lucru. Este ironic, dar ceea ce a incercat sa faca, este de fapt un esec in aceasta privinta” a concluzionat profesorul Yang.

vineri, 14 februarie 2020

Isus Hristos transformă vieţile membrilor unor bande violente aflaţi în închisorile din El Salvador



Recent, într-o zi de luni, am stat în fața a 600 de deținuți bărbați aflaţi în închisoarea din Izalco, El Salvador. Bărbații erau îmbrăcați în tricouri albe și pantaloni albi strânşi cu cordon, iar mulți dintre ei erau plini de tatuaje pe față și gât. Toți bărbații erau membri ai unor bande violente la momentul când au fost încarcerați. Aproximativ 20% dintre ei erau afiliați cu MS-13 , o bandă extrem de violentă, cunoscută pentru atacuri oribile asupra femeilor, copiilor și polițiștilor.
Totuși nu am simțit nicio teamă în timp ce mă uitam în ochii lor și le împărtășeam un mesaj din Evanghelia după Luca, capitolul 15, despre fiul risipitor. Majoritatea bărbaților aveau o Biblie, iar când am anunțat textul meu, au dat cu înfrigurare paginile, în timp ce căutau textul. Îi puteam auzi strigând „Amen” şi „Gloria a Dios”, de fiecare dată când accentuam o idee importantă. Au aplaudat zgomots și s-au înveselit, atunci când le-am reamintit că tatăl, un evreu kosher din narațiunea bilică, și-a întâmpinat fiul acasă cu brațele deschise, chiar dacă băiatul mirosea a cocină de porci.
Aproape fiecare prizonier din acest grup apreciabil a devenit creștin după ce a ajuns la închisoarea din Izalco. Există două biserici care funcționează acum în interiorul unității, păstorite de bărbați care au fost cândva criminali brutali. Toți bărbații se adună acum pentru a studia Biblia în fiecare zi, se roagă, ţin post și se ajută unul pe altul să crească spiritual.
La slujba de închinare pe care am avut-o, șase dintre ei foloseau bidoane de vopsea din plastic pe post de tobe, în timp ce un alt deținut cu un zâmbet larg dirija corul, format dintr-un grup de prizonieri. Aceşti bărbații au cântat mai tare și cu mai multă pasiune decât am văzut vreodată în oricare biserică din afara închisorii.
Le-am spus deținuților: „JesuCristo vive dentro de esta prisión!” („Isus Hristos trăiește în această închisoare!”), iar oamenii au aprobat cu voce tare.
„Autorităţile noastre încurajează această mișcare”, spune Oscar David Benavides, directorul închisorii. El spune că în anul 2016 i s-a permis să încurajeze evanghelizarea în rândul deținuților. Atunci când prizonierii au început să se convertească, el i-a mutat intenționat pe unii din ei în alte clădiri ale închisorii unde nu existau deținuți credincioşi.
Credința nu a fost impusă nimănui cu forţa, însă din ce în ce mai mulți dintre prizonieri au început să-l primească pe Hristos într-un fel de reacție în lanț a harului. Nou convertiții s-au schimbat dramatic. Nu mai erau furioși și deprimați. Au devenit cooperanți și prietenoși. Încruntările lor s-au transformat în zâmbete.
În prezent, liderii politici din El Salvador au o dovadă puternică că există o influenţă pozitivă pe care creștinismul o poate avea asupra infractorilor violenți.
De când a început trezirea, în închisoarea din Izalco nu s-au mai produs nici un fel de incidente violente. Deținuții se tratează acum cu respect reciproc, chiar dacă în trecut făceau parte din bande rivale. „Transformarea lor este un miracol evident”, spune Benavides.
Citiți mai mult accesând: https://www.stiricrestine.ro

joi, 13 februarie 2020

13 februarie Ziua Mondială a Radioului (3 ani de emisie Radio Maranata Vulcan - Statistici)



13 februarie, este marcată Ziua Mondială a Radioului – World Radio Day. Această zi a fost aleasă pentru a sărbători importanţa radioului ca mijloc de informare, educare, cultură şi mijloc de divertisment, accesibil şi celor mai vulnerabile comunităţi.

Importantă și pentru Radio Maranata Vulcan care pe timpul de 3 ani de emisie a realizat următoarele statistici:

Accesări pagină:



Vizitatori 

055
153
260
329
458
523
694
738
864
920
1095
1130
1284
1384
1459
1561
1632
1781
1820
1930
2054
2120
2225
2330
2430
2513
2666
2779
2893
2968
 20020

29512 ascultători unici

87 de țări




Prezentare generală a perioadei

MetricValoareMetricValoare
Minute ascultătoare totale1210669 minutTransfer total de date903,3 GB
Total ore de asculta (TLH)20177.82Transfer mediu de date5,1 MB
Total sesiuni180860 sesiune (e)Ascultători unici29512 ascultător (i)
Sesiuni de muzică ASCAP196123 sesiune (e)Țări unice87 țări
Durata medie a sesiunii7,0 minute

Tendințele ascultătorului
PerioadăValoare
7 zile de trend23.29% Sus jos
14 zile de trend2,40% Sus jos
30 de zile tendință62.01% Sus jos


Ideea celebrării Zilei Mondiale a Radioului a venit din partea Academiei Spaniole de Radio. Delegația Permanentă a Spaniei la UNESCO a prezentat în mod oficial propunerea la cea de a 187-a sesiune a Comitetului Executiv al UNESCO, din septembrie 2011.
La 3 noiembrie 2011, în cadrul celei de-a 36-a Conferințe generale a UNESCO, a fost aprobată crearea Zilei Mondiale a Radioului, pentru a promova cooperarea internațională între radiodifuzori, dar și pentru a încuraja accesul la informație prin intermediul posturilor de radio de pe întreg globul.
Radioul cunoaşte o răspândire rapidă în toată lumea. În România, evoluţia sa a fost lentă din cauza lipsei receptoarelor, fabricate în străinătate şi a costurilor ridicate.
La 22 decembrie 1927, Consiliul de Miniștri a aprobat, în sfârșit, înființarea Societății de Difuziune Radiotelefonică din România (actuala Societate Română de Radiodifuziune). Astăzi funcționează zeci de posturi radio în București, dar și la nivel local, iar unele posturi transmit doar online
Primele emisiuni de radio au avut loc pe 1 noiembrie 1928, dată la care se inaugura Postul Naţional de Radio din România, potrivit www.srr.ro. ”Alo, Alo aici Radio Bucureşti, România” au fost primele cuvinte rostite de Dragomir Hurmuzescu, promotorul radiofoniei româneşti, după care a urmat un recital de versuri compuse de Horia Furtună în care Radioul românesc era definit „Un suflet nou”.

În 2020, tema aleasă pentru Ziua Mondială a Radioului este diversitatea, principalele idei promovate fiind pluralismul în radio, diversitatea grupurilor sociale prezente în emisiuni şi diversitatea conţinutului editorial şi a tipurilor de programe.

Sursa:ziarpiatraneamt.ro

Prima linie aeriană creștină din lume, servind misionarii



Prima linie aeriană creștină din lume se pregătește de decolare. Caitlin Burke de la CBN ne spune că această linie aeriană ajută misionarii în aer, pentru ca ei să slujească pe teren. Caitlin Burke, reporter: La aeroportul regional din nordul Texasului își are sediul o lucrare de aviație dedicată împlinirii Marii Trimiteri. Everett Aaron, Judah 1 INC., președinte: Dăm aripi misionarilor. Potrivit Marii Trimiteri, trebuie să ne ducem în toată lumea şi să propovăduim Evanghelia la orice făptură. Caitlin Burke: Judah 1 are un hangar plin cu avioane mici și planuri pentru o flotă comercială pentru a transporta mirsionari și bagajele lor în întreaga lume. Everett Aaron: Vorbim despre echipe mai mici, de 12 membri, de 10 membri ca să îi ducem în misiune. Mai târziu, când vom primi certificatul pentru avioane mai mari, atunci putem duce echipe mai mari, până la 136 de pasageri, și o încărcătură mai mare. Caitlin Burke: Când Uraganul Dorian a lovit insulele Bahamas, Judah 1 a ajutat organizația Operation Blessing de la CBN să ajungă la victimele afectate de furtună și să le ofere ajutor. Everett Aaron: În cazul unui dezastru natural precum Uraganul Dorian, trebuie să ajutăm repede. Am fost contactați de Operation Blessing ca să îi ajutăm să ajungă acolo cât mai repede. În acest caz, avioanele mici au fost de ajutor. Adesea, marile aeroporturi nu sunt deschise, nu pot primi avioane mai mari. Caitlin Burke: Ei nu numai că au transportat personalul de la Operation Blessing pe insulele afectate, ci au mutat paleți cu provizii, cu sisteme de purificare a apei, clor, provizii pentru recuperare în caz de dezastru și ajutor medical. SUBTITRARE: - Simți cumva o presiune ușoară ? - Da. Caitlin Burke: Judah 1 și-a început activitatea în 1994 după ce fondatorul Everett Aaron a primit o chemare de la Dumnezeu. Everett Aaron: Am văzut sute de avioane cu mâncare, ajutoare medicale, Biblii, avioane cu motoarele pornite. Am văzut echipajul, carlinga, însoțitorii de zbor. Aceste avioane erau gata de plecare. Am devenit entuziasmat deoarece am știut în duh că aceste avioane au fost pentru lucrări de misiune pentru a duce provizii. Caitlin Burke: El a văzut echipe de misionari lângă avioane, dar nimeni nu a urcat în avioane. Aaron a spus că a simțit durerea Duhului Sfânt. El L-a întrebat pe Dumnezeu de ce nu s-a mișcat nimeni? Everett Aaron: Dumnezeu mi-a vorbit. El mi-a spus că nimeni, nici misonarii, nici piloții, nici însoțitorii de zbor, nici mecanicii care întrețin avioanele, nimeni care are legătură cu această lucrare nu poate răspunde chemării, până când nu adun avioanele. Aceasta este chemarea vieții mele. Caitlin Burke: Aaron speră că în 2020 Judah 1, în prezent o organizație privată non-guvernamentală, va deveni prima linie aeriană creștină din lume. Everett Aaron: Dacă devenim prima linie aeriană creștină din lume, atunci acest fapt ne va deschide uși ca să mergem în lume să putem face orice. Noi nu dorim să transportăm doar misionari, ci vrem să deschidem școli de aviație, să instruim misionari ca să devină piloți. Asta ar deschide uși pentru multe activități. Caitlin Burke: Sloganul celor de la Judah 1 este: „Mâinile voastre, dragostea lui Dumnezeu, aripile noastre.” Când sunteți pregătiți să răspundeți chemării de a pleca, ei sunt pregătiți să vă ducă. Știre difuzată în cadrul emisiunii „Mapamond creștin” 811 - ianuarie 2020.

Fii la curent cu știri și reportaje din lumea creștină: https://alfaomega.tv/stiri


miercuri, 12 februarie 2020

Crestinii din China au depasit numeric membrii Partidului Comunist

14.10.10-Chinese-Church

Numarul crestinilor din China a crescut vertiginos in ultimii ani, desi guvernul comunist ii persecuta, bisericile sunt demolate iar liderii crestini sunt arestati.
Populatia crestina din China a ajuns la aproximativ 100 de milioane, o cifra impresionanta, complet neasteptata pentru guvern, care incearca acum din rasputeri sa opreasca raspandirea crestinismului in China.
Cu toate acestea, statisticienii cred ca numarul crestinilor ar putea fi de trei ori mai mare. Insa si asa numarul celor care au aderat la invataturile crestine depaseste clar numarul membrilor de partid din China, care se cifreaza la un total de 86,7 milioane.
Acest lucru poate fi vazut ca un esec al sistemului, deoarece revolutia din 1940 sustinea ca „poporul chinez nu ar trebui sa creada in orice dumnezeu”.
Miile de biserici care au fost demolate sau confiscate din ordinul partidului comunist in anii 1950 si 1960 au fost reconstruite aproape in totalitate sau renovate . Unele lacase de cult care functioneaza si in zilele noastre au fost construite in urma cu peste 220 ani.
In ultimul deceniu au fost construite multe biserici unele cu permisiune oficiala, altele fara permisiune, deoarece administratia locala a refuzat construirea de biserici.
Cercetatorii acestui fenomen cred ca situatia actuala este ireversibila, desi Partidul Comunist continua sa starneasca „valuri” de persecutie, sa distruga monumentele crestine sau sa elimine crucile tuturor bisericilor, conform celei mai recente dispozitii.

marți, 11 februarie 2020

Zi specială de rugăciune pentru misiune

Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni şi oameni stând jos

 · Organizat de APME - Agenția Penticostală de Misiune Externă

Vineri 14 Februarie 2020
 Între orele 06:00 - 18:00
Ca în fiecare lună, vă invităm să alegeți un interval de 20 de minute în care să fiți parte din lanțul de rugăciune și să vă înscrieți aici: https://apme.ro/rugaciune-misionari/

Cu drag citim despre trezirile spirituale care au avut loc în diferite națiuni și ne dorim să fim martori la această mișcare a Duhului Sfânt pentru generația noastră. Moravienii, în vremea lor, au știut că prioritatea este să formeze/participe la un lanț de rugăciune, care odată început a durat 100 de ani. Cu mai puține resurse decât avem noi!

S-au rugat pentru biruințe spirituale pentru cei care erau în câmpuri de misiune și pentru noi lucrători gata să plece - pentru că vrednic este Mielul lui Dumnezeu să primească onoare pentru jertfa Sa prin jertfa noastră.

Ne aflăm la un an de la debutul lanțului de rugăciune o dată pe lună, cu încrederea că Duhul Sfânt va ridica noi mijlocitori pentru susținerea lucrării mondiale de misiune. Recunoscători, mulțumitori pentru favoarea primită, vom continua în aceasta lună să ne rugăm pentru:

1. Potrivit ONU, atacurile jihadiste din Mali, Niger și Burkina au ucis 4.000 de persoane în 2019 și au provocat o criză umanitară fără precedent, cu 600.000 de persoane strămutate și refugiați care au fugit de violențe.
Refugiații din Niger au nevoie de rugăciunile noastre.
- Evanghelia să ajungă la timp la acești oameni;
- Să aibă pace și speranță în mijlocul necazului;
- Să se reintegreze și să găsească un loc sigur în care să trăiască o viața normală;
- Colegii noștri din Niger să fie protejați și gloria Lui Dumnezeu să fie în casele lor.

2. Nu uităm de frații noștri în credință din China.
Suferința lor și moartea multor oameni din cauza virusului ne mobilizează să ne alăturăm cu frații noștri din întreaga lume care se roagă pentru această situație. Mijlocim pentru soluțiile lui Dumnezeu și înlăturarea acestui virus distrugător! Gloria lui Isus să se manifeste pe străzile din China și oamenii să-L caute pe Dumnezeu cum nu au mai făcut-o!

3. Un motiv deosebit în aceasta lună sunt colegii noștri încă necăsătoriți din APME.
Domnul să fie sprijinul și ajutorul lor în țările depărtate în care slujesc! Să le dea trecere și uși deschise pentru a folosi la maxim perioada aceasta în care s-au dedicat în întregime lucrării lui Dumnezeu și liniște sufletească în așteptare. Domnul să le pregătească soțul / soția după buna plăcere a Lui!

Lărgește locul cortului tău și întinde învelitoarele locuințelor tale! Nu te opri! Lungește‑ți corzile și întărește‑ți țărușii!
Căci te vei întinde la dreapta și la stânga, iar sămânța ta va lua în stăpânire neamuri și va locui cetățile pustiite.
Isaia 54:2‭-‬3

Ca în fiecare lună, vă invităm să alegeți un interval de 20 de minute în care să fiți parte din lanțul de rugăciune și să vă înscrieți aici: https://apme.ro/rugaciune-misionari/
Dumnezeu să vă binecuvânteze deplin!



luni, 10 februarie 2020

Peste 1.000 de creștini din Nigeria uciși în 2019



Peste 1.000 de creștini au fost uciși în acest an în Nigeria, conform The Christian Post.
Pe de altă parte atacurile conduse de extremiștii Fulani au afectat în continuare micile comunități agricole agricole din zona centrală, determinând un exod al populației din aceste zone.
O asociație din Marea Britanei susținută de baroneasa Caroline Cox, membră în parlamentul britanic, a prezentat un raport referitor la persecuția crescândă și deplasarea creștinilor din nordul și centrul Nigeriei.
Conform raportului HART, citat de The Christian Post, „miliția islamistă Fulani continuă să se angajeze într-o politică agresivă și strategică de acaparare a pământului în Platou, Benue, Taraba, în sudul Kaduna și în anumite părți ale statului Bauchi… Atacă satele rurale, îi obligă pe săteni să-și părăsească pământurile și se așează la locul lor – o strategie care poate fi descrisă succint de sintagma: pământul tău sau sângele tău.”
Fulanii sunt un grup nomad numărând aproximativ 20 de milioane de membri, răspândit în țările din Africa de Vest și Centrală. Pe fondul deficitului de pământ și a creșterii populației, violența s-a accentuat iar asociația HART estimeazsă că 1.000 de creștini au fost uciși din ianuarie și peste 6.000 de creștini din 2015. Numărul celor care și-au părăsit casele și terenurile este estimat la aproximativ 12.000 de țărani.
Caroline Cox a vizitat multe dintre zonele afectate și a văzut tragediile morții și distrugerii. Aceasta a declarat că „în fiecare sat, mesajul localnicilor este același:„ Vă rog, vă rugăm să ne ajutați! Vor veni Fulani. Nu mai suntem în siguranță în propriile noastre case!”
Caroline Cox, adusă pe scena politică de Margaret Thatcher, a apărat în repetate rânduri, în Camera Lorzilor, cauza popoarelor care suferă datorită războiului, opresiunii și persecuției în țări precum Siria, Sudanul, Sudanul de Sud, Nigeria și Myanmar.
Potrivit HART, conducătorii comunităților creștine sunt adesea vizați în primul rând de aceste atacuri și sute de locașuri de cult au fost distruse.
Antonia Aje, în vârstă de 38 de ani, din satul Karamai povestește într-un interviu: „Casa noastră a fost distrusă. Spitalul a fost ars. Au încercat să ardă acoperișul bisericii, îngrămădind scaunele, ca un rug… Viața este înfricoșătoare, primim uneori mesaje despre un nou atac și alergăm să ne ascundem… Nu avem mijloace de apărare, nu avem arme pentru a ne apăra, nu există niciun fel de securitate.”
Cox susține că strigătele de ajutor ale sătenilor au fost în continuu „ignorate”.
„Ceva trebuie să se schimbe – urgent”, a subliniat ea. „Cât timp tolerăm aceste masacre, cu atât mai mult îi încurajăm pe făptași. Le dăm verde pentru a continua să ucidă!”
Nigeria ocupă locul 12 din punct de vedere al persecuției creștinilor, potrivit asociației Open Doors.

vineri, 7 februarie 2020

Au creștinii autoritatea să-l mustre pe Cel rău?

Întrebare: Au creștinii autoritatea să-l mustre pe Cel rău?

Răspuns: 
Unii creștini cred că nu numai că au autoritatea de a-l mustra pe Diavol, ci trebuie în mod continuu să se ocupe cu mustrarea lui. Nu există bază biblică pentru o astfel de credință. Satan, spre deosebire de Dumnezeu, nu e omniprezent. El poate fi într-un singur loc la un moment dat și probabilitatea ca el personal să-i hărțuiască pe creștini în mod individual e foarte mică. Bineînțeles că are legiuni de demoni care împlinesc ordinele lui și ei se află peste tot, căutând să distrugă mărturia credincioșilor. Trebuie făcută aici observația că un creștin nu poate fi posedat de un demon în felul în care sunt descriși în Biblie oamenii posedați.

Ca creștini, trebuie să fim conștienți de realitatea prezenței răului. În timp ce ne luptăm să să stăm tari în credință, trebuie să conștientizăm că dușmanii noștri nu sunt simple idei omenești, ci forțe reale care vin din partea puterilor întunericului. Biblia spune. „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești." (Efeseni 6.12)

În mod clar Dumnezeu i-a permis lui Satan o măsură semnificativă de putere și influență asupra pământului, cel puțin pentru vremea aceasta, și întotdeauna sub controlul suveran al lui Dumnezeu. Biblia ne spune că Satan dă târcoale ca un leu care caută prada, urmărind victime pe care să le devoreze (1 Petru 5.8). Satan este puterea care lucrează în inima celor care refuză să asculte de Dumnezeu (Efeseni 2.2). Oricine care nu se află sub controlul Dumnezeului suveran se află sub controlul Diavolului (Fapte 26.18, 2 Corinteni 4.4). Creștinii născuți din nou nu mai sunt sub robia lui Satan sau a păcatului (Romani 6.6-7), însă aceasta nu înseamnă că suntem imuni la ispitele pe care le pune înaintea noastră.

Biblia nu le dă creștinilor autoritatea de a-l mustra pe Diavol, ci să i se împotrivească. Iacov 4.7 spune: „Supuneți-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviți-vă Diavolului, și el va fugi de la voi." Zaharia 3.2 ne spune că Domnul e cel care-l mustră pe Satan. Chiar și Mihail, unul dintre cei mai puternici îngeri, nu a îndrăznit să-l acuze pe Satan, ci în schimb a zis: „Domnul să te mustre!" (Iuda 1.9) Ca răspuns la atacurile lui Satan, creștinul trebuie să apeleze la Cristos. În loc să se concentrăm pe înfrângerea Diavolului, trebuie să ne concentrăm pe urmarea lui Cristos (Evrei 12.2) și să avem încredere că El va înfrânge forțele răului.

Nu e necesar ca un creștin să-l mustre pe Satan, pentru că Dumnezeu ne-a dat toată armura Lui ca să ne împotrivim răului (vezi Efeseni 6.10-18). Cea mai eficientă armă pe care o avem împotriva Diavolului e credința, înțelepciunea și cunoașterea lui Dumnezeu și a Cuvântului Lui. Cristos, când a fost ispitit de Satan, i-a răspuns cu Scriptura (vezi Matei 4.1-11). Pentru a câștiga victorie în aspectele spirituale, trebuie să ne menținem o conștiință curată și să avem control asupra gândurilor noastre. „Măcar că trăim în firea pământească, totuși nu ne luptăm călăuziți de firea pământească. Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pamântești, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. Noi răsturnăm izvodirile minții și orice înălțime care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu, și orice gând îl facem rob ascultării de Cristos." (2 Corinteni 10.3-5)

English


Sursa: https://www.gotquestions.org

joi, 6 februarie 2020

Triumful Viitor al Lucrării Misionare

Un motiv fundamental pentru care ne implicăm în lucrarea de misiune printre popoarele lumii este speranța – încrederea că suntem dedicați unei cauze care va triumfa în final. Nicio viață consacrată cauzei evanghelizării lumii nu este zadarnică. Niciun [leu] dăruit pentru aceasta nu este în zadar. Nicio predică nu este rostită în zadar. Nicio rugăciune înălțată nu este zadarnică. Nicio torță a luminii Evangheliei nu este aprinsă în zadar.
Iubesc cuvintele apostolului Pavel. Mă agăț de ele! „De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică” (1 Corinteni 15:58). Energia, sacrificiul și concentrarea noastră sunt susținute de speranță – încrederea că Împărăția lui Dumnezeu va triumfa în această lume.
Isaia 25:1-8 este o imagine a acestei speranțe. Profeții Vechiului Testament nu fac altceva decât să ne ofere din nou și din nou o imagine a ultimei zile a biruinței – dintr-un unghi și apoi din alt unghi. De fiecare dată scopul este ca noi să prindem curaj, să-I dăm slavă lui Dumnezeu și să înaintăm prin credință, plini de nădejde, în devotamentul nostru față de Hristos și în lucrarea de misiune la care ne-am angajat.
Așadar, scopul meu este să vă încurajez printr-o viziune a unei speranțe uimitoare: Dumnezeul nostru atotputernic este de partea voastră, el iubește misiunea voastră și a promis un triumf uimitor în final.

Văzând împreună cu Isaia

În primul rând, să ne uităm la ceea ce vede Isaia. Ceea ce vede el se întinde din veșnicia trecută în veșnicia viitoare. Este o viziune uriașă.
Veșnicia trecută
Uitați-vă la Isaia 25:1: „Doamne, Tu eşti Dumnezeul meu; pe Tine Te voi înălţa! Laud Numele Tău, căci ai făcut lucruri minunate; planurile Tale făcute mai dinainte s-au împlinit cu credincioşie.” Dumnezeu a făcut planuri de multă vreme, cu o credincioșie perfectă. Și acum Își aduce planurile la îndeplinire, prin minunile pe care le înfăptuiește.
Dumnezeu este un Dumnezeu care plănuiește. El vestește mai înainte ce va face în viitor. El este înțelept. Și pentru că este atotștiutor, El nu dă niciodată cu zarul. El ține cont de toată cunoașterea Sa în realizarea tuturor planurilor Sale. Nu este niciodată luat prin surprindere. Dacă învinge în ultimele trei secunde ale bătăliei, El a planificat să fie așa. Dumnezeu nu „are noroc niciodată”. Isaia subliniază acest lucru în capitolul 46: „Eu sunt Dumnezeu, şi nu este niciunul ca Mine. Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: ‘Hotărârile Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea.'” (Isaia 46: 9-10).
Veșnicia viitoare
Deci, în versetul 1, Isaia are o viziune a planului lui Dumnezeu care se întinde din eternitatea trecută. Și acum, spre veșnicia viitoare. Vezi ce scrie în Isaia 25: 6-8. Robert Burns, poetul scoțian, a spus cândva că nu a putut citi niciodată aceste versete, în special versetul 8, fără să plângă. Ele conțin una dintre cele mai remarcabile profeții din tot Vechiul Testament:
„Domnul oştirilor pregăteşte tuturor popoarelor, pe muntele acesta, un ospăţ de bucate gustoase, un ospăţ de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de măduvă, de vinuri vechi şi limpezite. Şi, pe muntele acesta, înlătură marama care acoperă toate popoarele şi învelitoarea care înfăşoară toate neamurile; nimiceşte moartea pe vecie: Domnul Dumnezeu şterge lacrimile de pe toate feţele şi îndepărtează de pe tot pământul ocara poporului Său; da, Domnul a vorbit.”
Deci, Isaia vede ziua în care toate națiunile – reprezentanți din toate grupurile etnice de pe pâmânt (Apocalipsa 5:9) – nu vor mai fi împotrivitori lui Iehova, Dumnezeul lui Israel și nici Unsului Său, despre care știm că este Domnul Isus. Ei nu se vor mai închina nici la Bel, nici la Nebo, nici la Moloh, nici la Allah, nici la Buddha, nici la programe sociale utopice, nici la posibilități de creștere capitalistă, nici la strămoși, nici la spirite animiste. În schimb, vor veni cu credință la ospățul de pe muntele lui Dumnezeu. Vor înlătura marama întristării și moartea va fi înghițită, ocara oamenilor lui Dumnezeu va fi înlăturată, iar lacrimile vor dispărea pentru totdeauna.
Triumful este sigur
Acesta este contextul pentru înțelegerea viziunii din versetul 3, care este cuvântul pe care îl am în minte în principal pentru încurajarea și speranța voastră: „De aceea Te slăvesc popoarele puternice şi cetăţile neamurilor puternice [engl. nemiloase] se tem de Tine” (Isaia 25:3). Cu alte cuvinte, Dumnezeu este mai puternic decât popoarele puternice și este atât de puternic și atât de milostiv, încât, în final, El va face ca orașele națiunilor nemiloase să se teamă de El.
Aceasta nu este frica puternică față de dușmani, ci este frica plină de reverență a convertiților. Știm acest lucru deoarece popoarele supuse din versetul 3 sunt incluse în toate popoarele din versetul 6: „Domnul oştirilor pregăteşte tuturor popoarelor, pe muntele acesta, un ospăţ de bucate gustoase, un ospăţ de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de măduvă, de vinuri vechi şi limpezite.” Așadar, viziunea din versetul 3 este că popoarele puternice și orașele acestor națiuni nemiloase se vor întoarce și se vor teme de Domnul – ostilitatea lor față de Evanghelie va fi înfrântă și vor crede.
Imaginea pe care ne-o oferă Isaia este una în care toate neamurile se întorc la Dumnezeu în închinare, un mare ospăț este pregătit pentru toate popoarele, toate suferințele, mâhnirile și reproșurile din partea națiunilor care au devenit poporul Său sunt îndepărtate și moartea este distrusă pentru totdeauna. Acest triumf este sigur pentru că Dumnezeu îl înfâptuiește. Așa cum spune versetul 1, El l-a planificat cu mult timp în urmă, și face minuni prin care să îl ducă la îndeplinire. Prin urmare, putem fi siguri că acest lucru se ve întâmpla.
Nicio viață consacrată evanghelizării lumii nu este în zadar. Nicio rugăciune, niciun ban, nicio predică, nicio scrisoare de încurajare trimisă și nicio mică lumină care strălucește într-un loc întunecat – nimic din ceea ce facem pentru cauza înaintării Împărăției nu este în zadar. Triumful este sigur.

Strategia de misiune a lui Pavel

Să ne uităm la o imagine din Noului Testament care ne arată modul în care orașele națiunilor nemiloase vor fi supuse și se vor teme de Domnul.
Nemilosul Filipi
Strategia de misiune a lui Pavel a fost să meargă din oraș în oraș și să planteze câte o biserică. Întâi orașul, apoi zona din jur a fost evanghelizată. De exemplu, în Fapte 19:10, Luca spune că, din cauza investiției de doi ani a lui Pavel în Efes, „toţi cei ce locuiau în Asia, iudei şi greci, au auzit Cuvântul Domnului”. Aceasta a fost strategia: aducerea binecuvântării Evangheliei Domnului Isus Hristos, puterea lui Dumnezeu pentru mântuire, din oraș în oraș.
Pavel a avut o viziune cu privire la Macedonia, din nordul Greciei: „Treci în Macedonia și ajută-ne!” (Fapte 16: 9). Răspunsul lui Pavel la acest lucru a fost să-și ducă echipa din Turcia în Macedonia și să se focalizeze pe primul oraș important, Filipi.
„După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia. După ce am pornit din Troa, am mers cu corabia drept la Samotracia şi a doua zi ne-am oprit la Neapolis. De acolo ne-am dus la Filipi, care este cea dintâi cetate dintr-un ţinut al Macedoniei şi o colonie romană. În cetatea aceasta am stat câteva zile” (Fapte 16:10-12).
Filipi era un oraș păgân și divers – nimeni nu va planta o biserică într-un oraș mai străin creștinismului decât Filipi. Acolo exista cultul imperial care l-a zeificat pe cezar. Erau prezenți zeii greci cu templele și altarele lor, având denumirile latine: Jupiter, Juno, Minerva, Marte. Artemis a avut cultul ei sub numele de Bendis. Și existau sanctuare pentru zeii Egiptului, în special pentru Isis și Serapis, precum și pentru frigiana Cybele, cunoscută drept marea zeiță mamă. Pentru a folosi cuvintele lui Isaia, era un oraș al națiunilor nemiloase, în care Pavel a vrut să Îl vadă pe Dumnezeu venerat.
Modelul macedonian
Deci, Pavel a propovăduit Evanghelia lângă râu, iar Dumnezeu a mântuit o femeie pe nume Lidia (Fapte 16:13–15). El a predicat pe străzi, iar Dumnezeu a salvat o sclavă care a fost posedată de un duh de ghicire (Fapte 16:16-18). El a fost arestat împreună cu Sila și pus în închisoare, unde au cântat și au predicat Evanghelia temnicerului, iar Dumnezeu i-a salvat pe acesta și familia lui (Fapte 16:19–34). Și așa s-a format o biserică: o femeie de afaceri care vindea purpură, o sclavă și un angajat al guvernului de rang inferior.
Ce a rezultat din această strategie de binecuvântare a orașului Filipi cu o nouă biserică centrată pe Evanghelie? Când Pavel le-a scris filipenilor ani mai târziu din închisoarea din Roma, aceștia aveau un loc de neegalat în inima sa. „Ştiţi voi înşivă, filipenilor, că, la începutul Evangheliei, când am plecat din Macedonia, nicio Biserică n-a avut legătură cu mine în ceea ce priveşte ‘darea’ şi ‘primirea’ afară de voi” (Filipeni 4:15).
Această biserică în creștere era exact opusul orașului nemilos, aspru și egoist. Acești oamenii deveniseră atât de transformați încât erau modele pentru biserica din Corint. Vedem acest lucru în 2 Corinteni 8:1-2: „Fraţilor, voim să vă aducem la cunoştinţă harul pe care l-a dat Dumnezeu în Bisericile Macedoniei. În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie au dat naştere la un belşug de dărnicie din partea lor.”
Arheologii au descoperit două mari bazilici în Filipi, datând din secolul al V-lea sau al VI-lea. Mii de oameni din acest oraș al unei națiuni nemiloase au ajuns să se teamă de Adevăratul Dumnezeu.

Aprindeți ghețarii

Deci, prindeți curaj. Viziunea de a fi o binecuvântare a Evangheliei pentru toate popoarele lumii este o viziune biblică. Și chiar mai minunat, este o viziune care nu poate eșua – dacă cineva dintre noi se îndepărtează de ea, altcineva o va duce mai departe. Dumnezeu se va îngriji de asta. Hristos va răscumpăra un popor din fiecare trib, limbă, popor și națiune. „Popoarele puternice Îl vor slăvi și cetățile neamurilor nemiloase se vor teme de Domnul” (Isaia 25:3).
Dacă te uiți în [România] și în lumea întreagă, și climatul moral și spiritual ți se pare sumbru, ai dreptate. Există o mare răspândire a ghețarului: dragostea multora se răcește și ostilitatea față de Evanghelie crește. Dar treaba noastră este să punem foc ghețarilor din zece mii de orașe. Dumnezeu este cu noi în această lucrare. Și nu va da greș. Așadar, să înfigem steagul din Isaia 25:3 în zece mii de locuri din întreaga lume. Popoarele puternice Îl vor slăvi, iar orașele neamurilor nemiloase se vor teme de Domnul.