Live Radio

sâmbătă, 5 septembrie 2020

Dor de pace

 DSC_6553

Tot albi sunt porumbeii, ca și ieri,
În zborul lor pe-un cer la fel de-albastu;
De ce, dar, ies lăstari de neplăceri
Din rădăcini de ură și dezastru?

De ce se-aud din beznă nechezând
Cai nărăvași ce-azvârle din copite?
De ce-s în zare zale zăngănind,
În șuierat de sulițe-otrăvite?

Planeta pare-o pungă cu venin
Ce scuipă foc atunci când e atinsă,
Și cerul ei degeaba e senin
Când dragostea în oameni este stinsă.

Orice scânteie este un coșmar
Cu foc și cu explozii iminente,
Vorbim lătrând, ne mângâiem prea rar,
Și gheața ține loc de sentimente.

În lumea urii e-un nestins război
Și ura ei începe să ne doară,
Dar dacă pacea o purtăm în noi,
Preaplinul ei va da pe dinafară.

Mi-e dor de pacea care face dig
În calea revărsărilor de ură,
Și ca să fie cald unde e frig
Iubire pune unde e spărtură.

Mi-e dor de omul bun și luminos
Ce-aleargă după pace cu ardoare,
Mi-e dor de pacea care-o dă Cristos
Căci ce e de la El nicicând nu moare.

Simion Felix Marțian


Sursa: https://simfelixmarblog.wordpress.com

vineri, 4 septembrie 2020

Biblia în boxa acuzaților

 


Un proiect de lege aflat în dezbatere în Scoția ar putea incrimina Biblia ca fiind purtătoare de discurs incitator la ură. Dar și pe cei care o citează în discursurile (predicile) lor.

  Privind lucrurile din această perspectivă, am putea spune că trăim într-o lume ideală, cu o dragoste generalizată, în care fiecare iubește pe fiecare, și suntem înconjurați numai de zâmbete și îmbrățișări. Și în această lume desăvârșită, singura sursă de ură ar fi… Biblia. Adică scrisoarea de dragoste a lui Dumnezeu!

  Activiștii mișcării Scoția Ateistă jubilează în așteptarea verdictului, și își propun să monitorizeze activitățile religioase, denunțând orice astfel de discurs. Adică nu se va mai putea spune păcatului ceea ce este. Nu se va putea spune, potrivit Bibliei, că familia este familie doar în parametrii lui Dumnezeu. Iar sexualitatea la fel.

  Am fost ateu un sfert de secol. Și nu influențat de comuniști, căci nu eram de-al lor, și nici pentru că „era în trend” cum sunt cei mai mulți dintre ateii-trepăduși de astăzi. Am fost ateu documentat, care se hrănea cu biblioteci la fiecare masă. Și mai cunoșteam și Biblia. Asta până m-am întâlnit cu Dumnezeu și m-a scuturat de argumente.

 Am amintit aceste date din biografia mea, ca să mă pot adresa direct ateilor. Măi tovarăși, dacă Biblia este o poveste, de ce nu o lăsați să-și desfășoare acțiunea, urmărind-o din tribună. Dar vă doriți, doar, să nu fie adevărată. Împotriva basmelor nu luptă nimeni, iar „1001 de nopți” n-a fost trecută la index. Și nici Frații Grimm. Simțiți dogoarea iadului? Veniți-vă în fire, căci Dumnezeu vă iubește!

  Dar, cu sau fără aportul unor astfel de activiști debusolați, lucrurile merg într-o direcție nedorită. E dureros ce se întâmplă în Europa „creștină”. Sunt zvârcolirile diavolului care știe că sfârșitul lui este aproape. Păcat, însă, de oamenii care se lasă seduși, spre pierzarea lor.

  Nu va fi ușor pentru creștini. Asta în cazul în care își înțeleg menirea. A lor și a Bisericii. Aceea de a vesti Evanghelia mântuirii! Cum să o faci când ți se bagă pumnul în gură? Și cât va mai dura până când Biblia va fi interzisă?

  Doamne, dă-ne putere să rămânem în picioare până la venirea Ta! Și îndrăzneală să vorbim oamenilor despre mântuire. Amin!

Simion Felix Marțian

Sursa: https://simfelixmarblog.wordpress.com/2020/09/03/biblia-in-boxa-acuzatilor/

luni, 24 august 2020

Concert Creștin Profides la Vulcan

 Este posibil ca imaginea să conţină: text care spune „SUSȚINUT DE: Concert LUPENI CREȘTIN CULTURAL Profides BUCUREȘTI & MESAJ: TONY BERBECE VINER 28.08.2020 ORA ORA18:0 18:00 AGREMENT BRAZI-VULCAN”

Vineri, 28 august 2020 la 18:00 - 21:00
Cabana Brazi
Str. Pinului, nr. 1, 336200 Vulcan

Biserica Profides Lupeni organizează Concert Cultural Creștin. Vor cânta Profides Lupeni și Profides București.
Mesajul va fi transmis de pastorul Toni Berbece.
Intrarea este liberă!
Vă așteptăm în număr cât mai mare!

Se vor respecta regulile starii de alertă!

vineri, 7 august 2020

Conferința de rugăciune - „Rugăciune pentru biserica locală ".

  Este posibil ca imaginea să conţină: în aer liber, text care spune „Conferintă de rugăciune RUGĂCIUNE PENTRU BISERICA LOCALĂ H 8 august, ora 20.30 pe Zoom”

Cu deosebită plăcere vă invităm să participați la Conferința de rugăciune în mediul online organizată de Holy Doctor care va avea loc sâmbătă, 8.08.2020.

Tema conferinței este „Rugăciune pentru biserica locală ". Întâlnirea se va desfășura pe aplicația ZOOM. În cazul în care nu aveți această aplicație, vă rugăm să o instalați. Se poate instala pe orice dispozitiv (mobil, tabletă, laptop, calculator etc.).
Acesta este linkul prin care se poate participa la conferinta de rugaciune pe ZOOM la ora 20:30, ora Romaniei:
https://zoom.us/j/7617627127
Sau direct din aplicatia ZOOM cu numarul de ID: 761 762 71 27
Acesta este linkul prin care se poate participa la conferinta de rugaciune pe ZOOM la ora 20:30, ora Romaniei:
https://zoom.us/j/7617627127
Sau direct din aplicatia ZOOM cu numarul de ID: 761 762 71 27
Acesta este linkul prin care se poate participa la conferinta de rugaciune pe ZOOM la ora 20:30, ora Romaniei:
https://zoom.us/j/7617627127

Sau direct din aplicatia ZOOM cu numarul de ID: 761 762 71 27
Domnul să vă binecuvânteze!
Sursa: https://www.facebook.com/HolyDoctor/photos/a.1083115848378885/3470587546298358/?type=3&theater

vineri, 31 iulie 2020

Conferința de rugăciune - „Rugăciunea când nu mai poți să te rogi"



Cu deosebită plăcere vă invităm să participați la Conferința de rugăciune în mediul online organizată de Holy Doctor care va avea loc sâmbătă, 1.08.2020.

Tema conferinței este „Rugăciunea când nu mai poți să te rogi". Întâlnirea se va desfășura pe aplicația ZOOM. În cazul în care nu aveți această aplicație, vă rugăm să o instalați. Se poate instala pe orice dispozitiv (mobil, tabletă, laptop, calculator etc.).
Acesta este linkul prin care se poate participa la conferinta de rugaciune pe ZOOM la ora 20:30, ora Romaniei:
https://zoom.us/j/7617627127
Sau direct din aplicatia ZOOM cu numarul de ID: 761 762 71 27

duminică, 26 iulie 2020

Politistii au descins la o adunare penticostala cu 250 de frati organizata langa Timisoara si au aplicat amenzi de peste 35.000 de lei



Dupa ce o adunare religioasa organizata, in urma cu 10 zile, in orasul Faget, a declansat raspandirea Covid-19 in asemenea masura, incat, astazi, s-a decis carantinarea orasului, autoritatile au devenit mult mai vigilente la astfel de evenimente.

In acest context, echipaje ale Politiei Timisoara, Politiei Locale si Jandarmeriei au descins, astazi, la o procesiune religioasa organizata in Ghiroda, localitate periurbana aflata langa Timisoara, unde s-a ignorat restrictia privind numarul limita de persoane care pot participa la un eveniment desfasurat in spatiu deschis si s-au adunat proximativ 250 de frati intru credinta.
In conditiile in care evenimentul religios, un botez, a fost revendicat de Biserica Penticostala “Poarta Cerului”, politistii au aplicat organizatorilor o amenda de 2.000 de lei, pentru nerespectarea conditiilor privind organizarea si desfasurarea de adunari in spatii deschise.
De asemenea, si Politia Locala Ghiroda a apliocat 18 sanctiuni, la final, numarul total de sanctiuni contraventionale fiind de 146, in valoare de 35.250 de lei. Imediat dupa interventia politiei, adunarea penticostala s-a incheiat, iar participantii au parasit in graba locul evenimentului. (V.E.)
Sursa foto: facebook / Biserica Poarta Cerului

luni, 6 iulie 2020

Ispita lucrurilor mărețe

Ispita lucrurilor mărețe
Impactul în societate este important pentru noi. Fiecare om își dorește, la un anumită intensitate, să fie văzut bine și chiar să rămână în istorie pentru cine a fost și ce a făcut. Noi tânjim, conștient sau inconștient, să fim remarcați de ceilalți și apreciați. Unii, pentru că nu reușesc în sensul pozitiv, decât să rămână nesemnificativi, fac acțiuni negative. Se pare că e mai important pentru unii să fii remarcat ca „oaia neagră”, decât să rămâi necunoscut.
Pe de altă parte, Scriptura ne cere să fim oameni de influenţă sau cu influenţă. Asemănarea noastră cu sarea și lumina folosită în Scriptură e grăitoare în acest sens. Mulți creștini își doresc mult de tot să aibă o influenţă semnificativă în societate și pentru asta, fac acțiuni impresionate și cer puteri suplimentare. Cumva, în unele cazuri, așa se măsoară reușita spirituală. Cei ce nu reușesc să se impună cumva ajung repede în depresii.
Dragii mei, e nevoie de multă capacitate de discernere și de luciditate, pentru a nu ne chinui degeaba. Este clar că, avem datoria de a răspândi lumina evangheliei în societatea din jurul nostru și că ni se cere să îl reflectăm pe Hristos, dar nu ni se cere să devenim eroi sau vedete. Suntem tentați să devenim, ceea ce nu ni se cere și pentru asta plătim prețuri uriașe.
Este o diferență între a fi sare și lumină și a fi celebri pentru creștinismul nostru. Sarea și lumina în cantități mai mari decât e nevoie, pot deveni deranjante și chiar periculoase. Noi avem menirea de a lumina nu de a face demonstrații de jocuri de lumini pe cerul nopții, nu de a ne întrece cine are faza mai lungă. Uneori credem greșit că, cu cât vom avea fapte mai multe și mai mărețe, cu atât lumina noastră va fi apreciată de mai multă lume, dar nu e așa. Lumina de intensitate mare, devine repede deranjantă, pe bună dreptate.
Viața noastră trebuie să fie caracterizată de echilibru, consecvență și înțelepciune la acest capitol. Prin lumina din noi, trebuie să le fim de folos celor din jur, nu să le încurcăm mersul. Dorinţa noastră de a fi apreciați, recunoscuți și văzuți, trebuie să fie subordonată înțelepciunii care vine de sus, pentru că nu noi și reușitele noastre suntem în centrul discuției, ci Dumnezeu și semenii. Nu noi trebuie să apărem bine, ci oamenii să fie luminați. Nu trebuie să șocăm ci să fim modele.
Fapte mărețe? De, unii au chemarea să fie în centrul atenției dar cei mai mulți dintre noi suntem chemați să facem fapte vrednice de pocăință. Asta înseamnă o trăire normală, fără televiziune și radio care să ne vâneze. Lucrările lui Dumnezeu cele mai multe, nu sunt publice, cele mai multe din ele nu sunt știute. Tu și eu suntem chemați la normalitatea unei vieți curate și călăuzite de Duhul Sfânt. Suntem chemați să trăim frumos ca în timpul zilei, nu să trăim frumos ca la televizor. Înțelegeți? Suntem chemați la normalitatea unei vieți schimbate, nu la manifestări de puteri spirituale, concursuri de fapte bune sau mai știu eu ce obiceiuri menite să ne aducă în atenție.
Este foarte important să facem fapte vrednice de pocăință, este foarte important să luminăm și să dăm gust, dar la fel de important este să ne știm menirea și locul. Mă doare când văd oameni depresați din cauză că nu pot face lucrări mărețe. Mă doare să văd oameni abandonând, pentru că faptele lor nu sunt așa strălucitoare ca ale altora, că ei nu sunt semnificativi ca ceilalți. Înainte de a face fapte mărețe, repet înainte, fă faptele mici, acele lucruri normale sau banale dacă le putem numi așa. De ce vrei să fii repede vedetă. Nu asta ni se cere. Nu avem chemarea să îi impresionăm pe oameni, să îi șocăm, ci pe aceea de a îi lumina plăcut și util, ca să îl vadă în noi pe Hristos și să poată fi ajutați în felul acesta.
Hai să ne trăim viața frumos și plăcut. În beznă grea, prin desișul încurcat al lumii actuale, e mai utilă o lanternă decât un reflector. În plus, dacă fiecare din noi am lumina corespunzător, ar fi suficientă lumină ca să nu mai trebuiască pocăiți cu reflectoare și halogene.

sâmbătă, 4 iulie 2020

Lumina nu e neagră, tovarăși!

DSC_4230

Am crezut că le-am văzut pe toate, iar de când cu nebunia marxiștilor demolatori de statui și… civilizație, mi-am zis că nu mă mai poate mira nimic. Căci mișcarea BLM, oscilând între sminteală și nesocotință, depășește și imaginația bolnavă a celor care trag sforile.
Dar a venit bomba: Isus trebuie să fie de culoare! Musai negru. Acesta-i trendul. Dacă n-ai negri în anturajul tău, ai dosarul pătat, cum era în comunism. Doar că acolo trebuia să fii sărac și fără intelectuali în familie ca să fii „element pozitiv”. Dar, măi tovarăși, Dumnezeu nu are nevoie de un „dosar de cadre”. Nici de promovarea voastră.
Haideți să ne lămurim, tovarăși. Isus a venit în lumea noastră cu o misiune divină, care vă viza și pe voi. Adică, mântuirea. Și pentru că trebuia să aibă o natură umană, a luat trăsăturile poporului în care S-a întrupat. Adică, a poporului evreu.
V-ați apucat să demolați reperele istoriei, dar ce v-a cășunat pe geografie? Pentru că Betleemul nu e în Etiopia, Nazaretul nu e în Gabon, iar Ierusalimul nu e în Uganda. Și atunci de ce nu am rămâne fideli adevărului istoric? Și culorilor originale.
Adevărul este că mărșăluitorii demolării nu prea știu ce sunt astea. Dar ce ne facem cu reprezentanții „bisericii”? Pentru că Arhiepiscopul de Canterbury, Justin Welby, care este șeful Bisericii Anglicane, a îmbrățișat ideea cu entuziasm. Ba chiar a hotărât să instaleze în altarul Catedralei St Albans o replică a tabloului „Cina cea de taină”, în care Isus să fie negru.
Un val de ură se revarsă împotriva Bisericii, și era de așteptat. Dar acestor promotori ai stângismului toxic le scapă un lucru pe care orice închinător „în duh și în adevăr” îl cunoaște. Și anume, că Isus este Christosul înviat și că se află la dreapta Tatălui. Și că nu are nevoie de portrete. Indiferent de culoare. El strălucește în inimile celor ce I se închină cu recunoștință pentru jertfa mântuitoare.
Aș încheia cu afirmația Sa: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.” (Ioan, 8:12)
Iar Lumina nu poate fi neagră, tovarăși.
Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 2 iulie 2020

vineri, 3 iulie 2020

Fenomenul ”Lasă-mă să mă rog pentru tine”



Crop dintr-o serie de postari de la userul reformedbychrist - instagram.com in imagine este Grayson Bearden
Nu știu câți dintre voi folosiți mai mult sau mai puțin Instagram. Am descoperit un fenomen interesant acolo pe care nu l-am mai întâlnit nicăieri. Probabil că și voi, din mai multă sau mai puțină plictiseală, v-ați făcut un cont acolo și poate unii dintre noi mai postăm ceva interesant. E o aplicație care este vizibilă de pe orice dispozitiv, dar se poate posta doar de pe telefoane. Altă ciudățenie.

Deși aparține tot de grupul Facebook (așa cum este și WhatsApp, și Messenger și cine știe ce alte aplicații a mai achiziționat între timp grupul Facebook, de care mulți fugeau în trecut, dar de care se folosesc acum, în perioada de izolare impusă de epidemia cu coronavirus), personal cred că Instagram are părțile lui bune, una din ele este și fenomenul de care vreau să vă relatez acum. Fenomenul ”nu da scroll mai departe, lasă-mă să mă rog pentru tine!

Exact asta mi-a spus tipul din postarea de la începutul acestui material. Am aflat ulterior că se numește Grayson Bearden și este pastor de tineret în cadrul bisericii Journey Church (tradus în română prin ”Biserica Voiajului”) din localitatea Corpus Christi, Texas, SUA. De fapt, în timp ce dădeam cu degetul mai departe să văd ce au mai postat cei pe care îi urmăresc eu... a apărut postarea lui. O redau mai jos, trebuie neapărat să o vedeți. Apoi comentăm:

Inițial am crezut că ”tipul” făcea reclamă la ceva, dar când am auzit cuvântul ”pray” (să mă rog), m-am oprit să văd ce zice. A citit un scurt pasaj din Evanghelia lui Ioan, l-a transpus în realitatea de astăzi, că noi toți ne luptăm cu dificultăți, și apoi s-a rugat... pentru persoana din spatele acestui ecran. WOW!

Nici unul din pastorii de la bisericile unde am fost până acum nu am auzit să aibă o astfel de abordare. Unii abia foloseau - pe vremea aia - telefoanele mobile. Ulterior alții au devenit suspicioși cu privire la computere. Alții cu privire la internet. Alții cu privire la Facebook. Am văzut pe unii care au început să aducă în biserica lor camere de filmat să înregistreze slujbele, sau să transmită parte din slujbă, prin intermediul cablurilor - o idee cred a unui tehnician care era în biserica respectivă - în altă încăpere a bisericii, atunci când sala principală era plină și nu mai erau locuri unde să stea lumea să asculte un predicator venit de la o mare distanță, care avea un mesaj din partea lui Dumnezeu.

Dar să se roage cineva pentru mine, care eram pe partea cealaltă a ecranului... asta nu a făcut-o nimeni până acum!

Dar a făcut-o Grayson! Am fost mai mult decât încurajat. Am simțit cum primeam răspuns la rugăciunea lui, la rugăciunile mele, la cererile pe care le-am rostit poate fără să le audă careva.

Am avut mai demult în vizită, la biroul unde lucram atunci, pe un domn care a venit cu copiii lui. Trecea prin probleme similare cu problemele cu care mă confruntam eu. Nu am știut cum să mă raportez pentru el. Am simțit durerea lui. M-am mâhnit pentru necazul lui. Am plâns în interior pentru evenimentul neplăcut prin care trecea atunci. Abia a doua zi am simțit în mine imboldul de a mă ruga pentru el. Dar ar fi fost și mai plăcut și mai de efect dacă puteam să mă rog atunci cu el, acolo de față, când încă îmi spunea din agonia și calvarul pe care îl experimenta. Probabil că ar fi fost de un efect fenomenal pentru el, pentru viața lui. Nu am mai dat de el de atunci, nu știu dacă îl voi mai revedea vreodată... practic regret acum ceva ce nu am putut face atunci... pentru lipsa mea de inspirație.

Dar, mulțumesc lui Dumnezeu ca l-a adus pe Grayson și alți oameni ca el, care au început o mișcare destul de autentică și de directă. Să te rogi pentru oameni chiar acolo pe rețelele sociale, chiar pe ecranul peste care ei dau cu degetul să meargă mai departe la alt videoclip, alte poze, alte relatări, alte... ce vreți voi.

Nu avem cu toți curajul lui, poate vor spune unii. Dar ar fi frumos să facem și noi ceva inventiv. Vă recomand să vă rugați pentru oameni acolo unde vă întâlniți cu ei. Nu știți prin ceea ce trec ei. Nu știți necazul lor. Nu cunoașteți calvarul și sângerarea din inimile lor. Dar rugăciunea îi aduce aproape de Dumnezeu, de realitate. E atât de simplu să spuneți ceva bun pentru ei, în dreptul lor. Rugați-vă pentru ei. Înseamnă așa de mult. Fiți binecuvântați!
Sursa: https://crestinismtrait.blogspot.com

joi, 2 iulie 2020

Eliberare și slujire

DSC_9965a

E posibil să fi fost vorba de malarie, dar autorii celor trei cărți vorbesc doar de „friguri” (Matei, Marcu), sau „friguri mari” (Luca). Ceea ce știm este că femeia „zăcea în pat”. Era soacra lui Petru, ucenicul Domnului.
Și pentru că Învățătorul, aflat în turneu evanghelistic galilean, trecea prin Capernaum, a intrat în casa acestuia. Isus S-a aplecat cu compasiune asupra nevoilor oamenilor în toată umblarea Sa. I-a mângâiat și i-a vindecat. Ar fi putut, oare, să treacă nepăsător pe lângă durerea acestei femei? Nicidecum. Mai ales că cei ce-L înconjurau mijloceau pentru ea.
Ceea ce a urmat nu surprinde pe nimeni dintre cei care știu cine este Medicul la care au apelat. Pentru că Isus „a certat frigurile” și femeia s-a vindecat. Vindecarea a fost instantanee și deplină. Așadar, nimic surprinzător, știind natura divină a lui Isus și a puterii Sale.
Este uimitoare, însă, reacția femeii vindecate. Pentru că dacă s-a sculat ÎNDATĂ, tot astfel „a început să-I slujească”(Matei, 8:15). Adică imediat, fără tărăgănări. A fost țintuită la pat de o boală, dar în momentul în care s-a văzut eliberată de această legătură a știut ce are de făcut. Și cum să-și arate recunoștința.
Vindecările divine sunt frecvente și azi. La fel și eliberările de legături întunecate. Poate sunt urmate de rugăciuni de mulțumire, de cele mai multe ori amânate. Dar, privind la exemplul menționat, trebuie să înțelegem că reacția noastră trebuie să fie imediată. Și fermă.
Și ar mai trebui să reținem că dacă Isus face schimbări în viața noastră, îmbunătățind-o, trebuie să I-o dedicăm. O viață de slujire înseamnă o viață de bucurii spirituale nemăsurate, dar și de răsplătiri veșnice.
Poate că ar fi binevenite câteva clipe de meditație în care să ne amintim cum a „certat” Isus bolile noastre, lipsurile, greutățile de tot felul. Și necredința nostră. Cum ne-am bucurat în clipa eliberării. Și dacă n-am reacționat pe măsură, să reparăm ce e de reparat.
Să-I dedicăm viața, slujindu-I!
Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 30 iunie 2020

marți, 30 iunie 2020

Dumnezeu ignoră sondajele

DSC_9904

Nu și-a dorit niciodată să fie lider și nici nu era un luptător. Era un agricultor modest. Și onest. Dar Dumnezeu avea un plan cu el, pentru eliberarea poporului Său de sub opresiune, așa că i-a transmis: „Domnul este cu tine, viteazule!” (Judecători, 6:12) Acesta era Ghedeon, fiul lui Ioas, din seminția lui Manase.
După ce a primit confirmările cerute de la Dumnezeu, edificat astfel în privința dimensiunii divine a misiunii sale, proaspătul lider și-a adunat oastea. A reușit să mobilizeze 32.000 oameni. Mai puțin de un sfert din numărul întrunit de coaliția formată din „fiii răsăritului”, împotriva cărora trebuia să lupte. Dar pentru Dumnezeu și așa erau prea mulți.
Au urmat două trieri succesive, în urma cărora Ghedeon a rămas cu trei sute de oameni. Trei sute! Ce-or fi spus analiștii de atunci în privința șanselor de victorie? Sau pronosticurile și sondajele? Dar Dumnezeu ignoră sondajele. Și ar trebui să o facem și noi, atunci când luăm parte la războaiele Domnului. Doar să ne înrolăm. Victoria lui Ghedeon a fost răsunătoare.
Suntem chemați la luptă pentru apărarea valorilor creștine. Uneori lupta noastră constă în a vota. Alteori, cum am văzut și zilele acestea, în a semna o petiție adresată Președintelui. Într-o țară ca România, cu un procentaj covârșitor al celor ce se declară creștini, acest lucru nu ar trebui să constitue o problemă. Dar realitatea ne contrazice. Și ne vorbește despre „creștinismul” românesc.
Nu știm cum se vor desfășura evenimentele, dar știm că „biruința este a Domnului”, așa cum este scris. Doar strategia Sa de luptă ne este deocamdată ascunsă. Poate că va permite adversarului să ne mai șicaneze o vreme, pentru ca victoria finală să fie mai strălucită. Cert este însă că dușmanul va fi nimicit.
Suntem chemați să ne înrolăm la oaste în războaiele Domnului. Să apărăm credința. Dumnezeu nu va câștiga prin numărul mare al luptătorilor, căci El nu se împiedică de pronosticuri, dar nu va împărți cununile victoriei decât participanților. Celor care și-au arătat loialitatea.
Nu ar fi dureros să pierdem răsplata prin… neprezentare? Doamne, înflăcărează-ne prin Duhul Tău!
Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 23 iunie 2020

luni, 29 iunie 2020

Revista Holy Doctor Nr.3 - Puterea rugăciunii Vol.3


A apărut Nr.3 al Revistei Holy Doctor (în format digital) cu Vol.3 din seria de articole Puterea rugăciunii. 
Aici puteti afla tot ce doriți să aflați referitor la rugăciune.
Vă invităm să lecturați Revista Holy Doctor
Ne găsiți AICI:
https://holydoctor.com/s/revista-holy-doctor/

Puteți răsfoi Revista pe imaginea de mai jos.....

sâmbătă, 27 iunie 2020

Conferința de rugăciune - „Rugăciunea care deschide cerul "


Cu deosebită plăcere vă invităm să participați la Conferința de rugăciune în mediul online organizată de Holy Doctor care va avea loc Sâmbătă, 27.06.2020.
Tema conferinței este „Rugăciunea care deschide cerul ". Întâlnirea se va desfășura pe aplicația ZOOM. În cazul în care nu aveți această aplicație vă rugăm să o instalați. Se poate instala pe orice dispozitiv (mobil, tabletă, laptop, calculator etc.).
Acesta este linkul prin care se poate participa la conferinta de rugaciune pe ZOOM la ora 20:30, ora Romaniei.
Sau direct din aplicatia ZOOM cu numarul de ID: 761 762 71 27

vineri, 26 iunie 2020

Nu lăsa mintea să-ți provoace suferință

Nu lăsa mintea să-ți provoace suferință
E ciudat cum unul din organele trupului nostru poate prelua controlul și ne poate face adevărați „oameni ai durerii” nu în sensul Mântuitorului care a suferit pentru izbăvirea lumii, că nu ni se cere asta, ci în sensul cufundării noastre în suferințe învățate și îmbrăcate.
Inclusiv mediul în care creștem e unul care ne impune să fim oameni ai durerii, mai apoi învățăm noi bine lecția și ne provocăm mereu și ne menținem mereu suferința, ne lipim de ea și chiar ne identificăm cu ea. Spun asta cu toată responsabilitatea și pot da exemple nenumărate. Noi oamenii suntem foarte tentați să ne însoțim cu suferința.
Să luăm un exemplu clasic: o decepție în dragoste. Vârsta la care ne îndrăgostim e fragedă de regulă, probabilitatea de a avea așteptări irealiste e maximă. De regulă acea primă relație nu durează și asta este pentru noi o durere. Cei mai mulți nu vor să fie consolați de durerea lor, vor să o trăiască, să o cânte, să o invoce, să o trăiască prin toți porii. Mai mult, acea despărțire la cei mai mulți rămâne o sursă aproape continuă de durere la care nu vor să renunțe.
Scenarii pot fi multe dar e interesant cât de mult ne dorim suferința. Veți spune: dar nu e adevărat, cum să doresc suferința, o urăsc? În realitate dacă analizăm descoperim că suntem așa de familiari cu suferința încât devenim urâcioși cu cei ce ar vrea să ne scape de ea, ne facem adevărate strategii mentale pentru a ne apăra „dreptul la suferință” și asta cunosc foarte bine cei ce fac terapie cu oamenii. Exemple mai la extreme sunt clasicele cazuri de violență domestică, unde persoana abuzată se întoarce în mediul violent pentru că suferința o percepe ca făcând parte din existența ei iar lipsa suferinței, o interpretează ca un atac la imaginea sa.
Poate că aceste cazuri vi se par fie prea îndepărtate, fie prea străine dar să ne uităm doar la neiertare și vedem același scenariu. Neiertând suferim, ne mâniem, ne aprindem, nu dormim, alterăm alte relații, ne inactivăm de la treburile zilnice, disperăm, astea toate doar pe noi ne afectează și așa de greu vrem să iertăm, pentru că ne place să suferim, mai bine zis minții noastre îi place să suferința.  Iertarea ar pune mintea în concediu sau ar trebui să își caute altceva de gândit pe când neiertarea îi dă combustibil de cea mai bună calitate. „Bine faci tu că te mânii? Bine fac, până la moarte.”
Durerea mereu naște durere. Durerea nu naște bucurie deși uneori suntem tentați să credem asta. Lipsa durerii naște bucurie. Dar în același timp durerea cea mai multă ne-o fabricăm noi, nu e ceva ce Dumnezeu îngăduie în providența Sa, ci e ceva care vine pentru că noi nu respectăm Viața și asta înseamnă durere. Să trăiești viața altfel de cât se trăiește înseamnă durere. E durere să furi, nu te doare neapărat atunci dar îți asiguri o cantitate de durere. E durere să curvești, în cele mai multe cazuri nu doare atunci, dar sigur adună o cantitate de durere ulterioară. E durere avortul, e durere minciuna, e durere ura, e durere mânia, e durere respingerea.
Întrebarea pe care mi-o adresez des este, oare sunt doritor de a trăi fără durere? Oare nu mă identific așa de tare cu ea încât mi-o provoc singur? Oare dacă aș avea garanția că pot scăpa de 95% din durere după un tratament scurt aș alege acel tratament. Teoretic da, dar știind că ar trebui să reașez 50% din viața mea oare aș mai vrea?
Mă frământă de ceva vreme alegerea Evei? De ce nu a fost ispitită mai degrabă de pomul vieții în loc de cel al cunoașterii? De ce a vrut durerea morții? De ce mintea mea e setată parcă să aleagă, să-și provoace/să provoace durere? De ce așa de natural ne simțim ca victime/agresori, adică în rolul de manageri ai durerii?
Scriptura ne spune că „El durerile noastre le-a luat asupra Lui”. Cred că durerea, spre care suntem așa de înclinați e o consecință a blestemului venit din neascultare. Parcă nu mai suntem în stare să trăim fără durere, parcă e din noi sau chiar cum zice Scriptura, e blestemul ieșirii de sub voia lui Dumnezeu.
Chiar dacă nu ne doare nimic, ne provocăm dureri prin gânduri, gânduri la dureri ale trecutului mixate cu frânturi de realitate și „bătute spumă” de mixerul minții. Gânduri mixate din durerile trecutului și proiecțiile fantasmagorice ale acestora din viitor. Vedem monștri în viitor pentru că îl privim prin traumele trecutului. Mai mult „vedem ce vrem să vedem”. Dacă am avut o durere, rănire în trecut putem alege ca să gândim că în viitor nu mai e posibilă, pentru că am învățat lecția sau să alegem să ne temem mereu de oameni. Ghici ce? Alegem să ne temem mereu de oameni pentru că asta ne provoacă suficientă suferință ca să ținem în viață acea durere permanentă.
Și totuși putem scăpa ce cea mai mare cantitate de suferință prin înnoirea minții, prin trăirea în prezent. Eu am ajuns la concluzia că doar trăirea asumată, în prezent e soluția pentru a scăpa de cea mai mare cantitate de suferință. Aș fi tare curios de părerea voastră pe această temă.
Photo by Jonathan Rados on Unsplash