Live Radio

marți, 30 iunie 2020

Dumnezeu ignoră sondajele

DSC_9904

Nu și-a dorit niciodată să fie lider și nici nu era un luptător. Era un agricultor modest. Și onest. Dar Dumnezeu avea un plan cu el, pentru eliberarea poporului Său de sub opresiune, așa că i-a transmis: „Domnul este cu tine, viteazule!” (Judecători, 6:12) Acesta era Ghedeon, fiul lui Ioas, din seminția lui Manase.
După ce a primit confirmările cerute de la Dumnezeu, edificat astfel în privința dimensiunii divine a misiunii sale, proaspătul lider și-a adunat oastea. A reușit să mobilizeze 32.000 oameni. Mai puțin de un sfert din numărul întrunit de coaliția formată din „fiii răsăritului”, împotriva cărora trebuia să lupte. Dar pentru Dumnezeu și așa erau prea mulți.
Au urmat două trieri succesive, în urma cărora Ghedeon a rămas cu trei sute de oameni. Trei sute! Ce-or fi spus analiștii de atunci în privința șanselor de victorie? Sau pronosticurile și sondajele? Dar Dumnezeu ignoră sondajele. Și ar trebui să o facem și noi, atunci când luăm parte la războaiele Domnului. Doar să ne înrolăm. Victoria lui Ghedeon a fost răsunătoare.
Suntem chemați la luptă pentru apărarea valorilor creștine. Uneori lupta noastră constă în a vota. Alteori, cum am văzut și zilele acestea, în a semna o petiție adresată Președintelui. Într-o țară ca România, cu un procentaj covârșitor al celor ce se declară creștini, acest lucru nu ar trebui să constitue o problemă. Dar realitatea ne contrazice. Și ne vorbește despre „creștinismul” românesc.
Nu știm cum se vor desfășura evenimentele, dar știm că „biruința este a Domnului”, așa cum este scris. Doar strategia Sa de luptă ne este deocamdată ascunsă. Poate că va permite adversarului să ne mai șicaneze o vreme, pentru ca victoria finală să fie mai strălucită. Cert este însă că dușmanul va fi nimicit.
Suntem chemați să ne înrolăm la oaste în războaiele Domnului. Să apărăm credința. Dumnezeu nu va câștiga prin numărul mare al luptătorilor, căci El nu se împiedică de pronosticuri, dar nu va împărți cununile victoriei decât participanților. Celor care și-au arătat loialitatea.
Nu ar fi dureros să pierdem răsplata prin… neprezentare? Doamne, înflăcărează-ne prin Duhul Tău!
Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 23 iunie 2020

luni, 29 iunie 2020

Revista Holy Doctor Nr.3 - Puterea rugăciunii Vol.3


A apărut Nr.3 al Revistei Holy Doctor (în format digital) cu Vol.3 din seria de articole Puterea rugăciunii. 
Aici puteti afla tot ce doriți să aflați referitor la rugăciune.
Vă invităm să lecturați Revista Holy Doctor
Ne găsiți AICI:
https://holydoctor.com/s/revista-holy-doctor/

Puteți răsfoi Revista pe imaginea de mai jos.....

sâmbătă, 27 iunie 2020

Conferința de rugăciune - „Rugăciunea care deschide cerul "


Cu deosebită plăcere vă invităm să participați la Conferința de rugăciune în mediul online organizată de Holy Doctor care va avea loc Sâmbătă, 27.06.2020.
Tema conferinței este „Rugăciunea care deschide cerul ". Întâlnirea se va desfășura pe aplicația ZOOM. În cazul în care nu aveți această aplicație vă rugăm să o instalați. Se poate instala pe orice dispozitiv (mobil, tabletă, laptop, calculator etc.).
Acesta este linkul prin care se poate participa la conferinta de rugaciune pe ZOOM la ora 20:30, ora Romaniei.
Sau direct din aplicatia ZOOM cu numarul de ID: 761 762 71 27

vineri, 26 iunie 2020

Nu lăsa mintea să-ți provoace suferință

Nu lăsa mintea să-ți provoace suferință
E ciudat cum unul din organele trupului nostru poate prelua controlul și ne poate face adevărați „oameni ai durerii” nu în sensul Mântuitorului care a suferit pentru izbăvirea lumii, că nu ni se cere asta, ci în sensul cufundării noastre în suferințe învățate și îmbrăcate.
Inclusiv mediul în care creștem e unul care ne impune să fim oameni ai durerii, mai apoi învățăm noi bine lecția și ne provocăm mereu și ne menținem mereu suferința, ne lipim de ea și chiar ne identificăm cu ea. Spun asta cu toată responsabilitatea și pot da exemple nenumărate. Noi oamenii suntem foarte tentați să ne însoțim cu suferința.
Să luăm un exemplu clasic: o decepție în dragoste. Vârsta la care ne îndrăgostim e fragedă de regulă, probabilitatea de a avea așteptări irealiste e maximă. De regulă acea primă relație nu durează și asta este pentru noi o durere. Cei mai mulți nu vor să fie consolați de durerea lor, vor să o trăiască, să o cânte, să o invoce, să o trăiască prin toți porii. Mai mult, acea despărțire la cei mai mulți rămâne o sursă aproape continuă de durere la care nu vor să renunțe.
Scenarii pot fi multe dar e interesant cât de mult ne dorim suferința. Veți spune: dar nu e adevărat, cum să doresc suferința, o urăsc? În realitate dacă analizăm descoperim că suntem așa de familiari cu suferința încât devenim urâcioși cu cei ce ar vrea să ne scape de ea, ne facem adevărate strategii mentale pentru a ne apăra „dreptul la suferință” și asta cunosc foarte bine cei ce fac terapie cu oamenii. Exemple mai la extreme sunt clasicele cazuri de violență domestică, unde persoana abuzată se întoarce în mediul violent pentru că suferința o percepe ca făcând parte din existența ei iar lipsa suferinței, o interpretează ca un atac la imaginea sa.
Poate că aceste cazuri vi se par fie prea îndepărtate, fie prea străine dar să ne uităm doar la neiertare și vedem același scenariu. Neiertând suferim, ne mâniem, ne aprindem, nu dormim, alterăm alte relații, ne inactivăm de la treburile zilnice, disperăm, astea toate doar pe noi ne afectează și așa de greu vrem să iertăm, pentru că ne place să suferim, mai bine zis minții noastre îi place să suferința.  Iertarea ar pune mintea în concediu sau ar trebui să își caute altceva de gândit pe când neiertarea îi dă combustibil de cea mai bună calitate. „Bine faci tu că te mânii? Bine fac, până la moarte.”
Durerea mereu naște durere. Durerea nu naște bucurie deși uneori suntem tentați să credem asta. Lipsa durerii naște bucurie. Dar în același timp durerea cea mai multă ne-o fabricăm noi, nu e ceva ce Dumnezeu îngăduie în providența Sa, ci e ceva care vine pentru că noi nu respectăm Viața și asta înseamnă durere. Să trăiești viața altfel de cât se trăiește înseamnă durere. E durere să furi, nu te doare neapărat atunci dar îți asiguri o cantitate de durere. E durere să curvești, în cele mai multe cazuri nu doare atunci, dar sigur adună o cantitate de durere ulterioară. E durere avortul, e durere minciuna, e durere ura, e durere mânia, e durere respingerea.
Întrebarea pe care mi-o adresez des este, oare sunt doritor de a trăi fără durere? Oare nu mă identific așa de tare cu ea încât mi-o provoc singur? Oare dacă aș avea garanția că pot scăpa de 95% din durere după un tratament scurt aș alege acel tratament. Teoretic da, dar știind că ar trebui să reașez 50% din viața mea oare aș mai vrea?
Mă frământă de ceva vreme alegerea Evei? De ce nu a fost ispitită mai degrabă de pomul vieții în loc de cel al cunoașterii? De ce a vrut durerea morții? De ce mintea mea e setată parcă să aleagă, să-și provoace/să provoace durere? De ce așa de natural ne simțim ca victime/agresori, adică în rolul de manageri ai durerii?
Scriptura ne spune că „El durerile noastre le-a luat asupra Lui”. Cred că durerea, spre care suntem așa de înclinați e o consecință a blestemului venit din neascultare. Parcă nu mai suntem în stare să trăim fără durere, parcă e din noi sau chiar cum zice Scriptura, e blestemul ieșirii de sub voia lui Dumnezeu.
Chiar dacă nu ne doare nimic, ne provocăm dureri prin gânduri, gânduri la dureri ale trecutului mixate cu frânturi de realitate și „bătute spumă” de mixerul minții. Gânduri mixate din durerile trecutului și proiecțiile fantasmagorice ale acestora din viitor. Vedem monștri în viitor pentru că îl privim prin traumele trecutului. Mai mult „vedem ce vrem să vedem”. Dacă am avut o durere, rănire în trecut putem alege ca să gândim că în viitor nu mai e posibilă, pentru că am învățat lecția sau să alegem să ne temem mereu de oameni. Ghici ce? Alegem să ne temem mereu de oameni pentru că asta ne provoacă suficientă suferință ca să ținem în viață acea durere permanentă.
Și totuși putem scăpa ce cea mai mare cantitate de suferință prin înnoirea minții, prin trăirea în prezent. Eu am ajuns la concluzia că doar trăirea asumată, în prezent e soluția pentru a scăpa de cea mai mare cantitate de suferință. Aș fi tare curios de părerea voastră pe această temă.
Photo by Jonathan Rados on Unsplash

marți, 23 iunie 2020

Nu-i competiție, dar e de aplaudat

Studiu

Drumurile lor trebuie să fi fost pavate, pentru că provincia pe care o străbăteau aparținea de două secole Imperiului Roman, dar nu au fost nicidecum… netede. Chiar dacă pașii îi purtau pe Via Egnatia. Nu erau „netede” pentru că Pavel și Sila propovăduiau Calea mântuirii, și aceasta a fost TOTDEAUNA întâmpinată cu împotriviri.
De asta au avut parte și în Tesalonic, strălucitoarea capitală a Macedoniei, unde vesteau Cuvântul în sinagogă. Chiar dacă s-au bucurat de rod bogat, în sensul că „Unii dintre ei și o mare mulțime de greci temători de Dumnezeu și multe femei de frunte au crezut” (Fapte, 17:4), iudeii care nu au crezut au întărâtat cetatea împotriva lor.
Confruntați cu pericolul, s-au văzut nevoiți să părăsească cetatea, mergând la Bereea, o cetate aflată la cca 70 km spre sud-vest. Primul lucru pe care l-au făcut acolo a fost să caute sinagoga. Pentru că și-au înțeles chemarea și știau bine ce aveau de făcut. Adică să-și continue lucrarea de predicare.
Privitor la ascultătorii din Bereea, Luca, cronicarul evenimentelor, ne-a lăsat scris: „Iudeii aceștia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna și cercetau Scripturile în fiecare zi.” (v 11) Aceste cuvinte ar putea da naștere la o întrebare firească: e, cumva, o competiție?
Nu, nicidecum! Scriptura nu ne îndeamnă la întreceri. Dar credincioșia noastră, zelul în lucrare, dorința de implicare, ca semn că ne-am înțeles chemarea, nu sunt constante. Ele ne diferențiază. Și dacă evanghelistul Luca a remarcat asta, ar putea să-i scape lui Dumnezeu? Adică Celui care ne-a chemat la mântuire și va împărți răsplătirile? O, nu!
Așadar, pentru că voia lui Dumnezeu ne este cunoscută, să căutăm s-o împlinim. Iar în lucrările care ne sunt încredințate, să dovedim zel. Dăruire. Fără a avea în vedere o întrecere, fără să căutăm să depășim pe cineva. Doar căutând să-L mulțumim pe Dumnezeu. Care v-a „aplauda” cu binecuvântări.
De altfel, Isus a zis: „Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari”. (Luca 16:10)
Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 16 iunie 2020

luni, 22 iunie 2020

Revista Holy Doctor Nr.2 - Puterea rugăciunii Vol.2


A apărut Nr.2 al Revistei Holy Doctor (în format digital) cu Vol.2 din seria de articole Puterea rugăciunii. 
Aici puteti afla tot ce doriți să aflați referitor la rugăciune.
Vă invităm să lecturați Revista Holy Doctor
Ne găsiți AICI:
https://holydoctor.com/s/revista-holy-doctor/

Puteți răsfoi Revista pe imaginea de mai jos.....


vineri, 19 iunie 2020

Conferința de rugăciune - „Rugăciunea care ne salvează ".



Cu deosebită plăcere vă invităm să participați la Conferința de rugăciune în mediul online organizată de Holy Doctor care va avea loc Sâmbătă, 20.06.2020.

Tema conferinței este „Rugăciunea care ne salvează ". Întâlnirea se va desfășura pe aplicația ZOOM. În cazul în care nu aveți această aplicație vă rugăm să o instalați. Se poate instala pe orice dispozitiv (mobil, tabletă, laptop, calculator etc.).
Acesta este linkul prin care se poate participa la conferinta de rugaciune pe ZOOM la ora 20:30, ora Romaniei.
https://us02web.zoom.us/j/7617627127
Sau direct din aplicatia ZOOM cu numarul de ID: 761 762 71 27


Sursa: https://www.facebook.com/HolyDoctor/photos/a.1083115848378885/3330933013597146/?type=3&theater&ifg=1

joi, 18 iunie 2020

Ne reîntîlnim în biserici (clădiri)! Să ne bucurăm sau nu?

Dragi prieteni, preoți, pastori, iubiți coliturghisitori,
Trebuie să ne cercetăm inimile după această perioadă și să vedem pentru CE (scopul) și DE CE (motivația) ne dorim mai mult reîntîlnirea în biserici (clădiri)?
Pentru PROGRAM sau pentru PERSOANE?
Pentru LITURGHIE sau pentru LEGĂTURA FRĂȚEASCĂ ȘI PĂRTĂȘIA reală?
Pentru COLECTA (care ne-a asigurat confortul financiar înainte vreme) sau pentru adevărata COMUNIUNE în Duhul?
Ne este dor de CLĂDIRE sau tînjim după CORPUL TAINIC AL LUI CRISTOS, adevărata Biserică?
Dumnezeu ne-a trecut prin această perioadă cu un scop. Probabil că unii dintre noi s-au  transformat în meseriași, în ”prestatori de servicii spirituale” și se tem să nu rămînă cumva fără locul și obiectul muncii. Primejdia de a deveni popi utili și activiști ne paște deopotrivă și pe pastori și pe preoți. Popirea (transformarea unui slujitor în slujbaș) este un proces pe care puțini îl pot evita. Se petrece lent și pe nesimțite. Poate că tocmai de aceea îi transformă pe unii din iconomi emoționați ai tainelor în contabili reci și nesimțitori ai harului.
Probabil ne-am obișnuit foarte mult cu forme fără fond, cu pocale spectaculoase, dar goale care nu dau peste ele de preaplinătatea Duhului, cu un ritm liturgic, care ne-a creat tipare de viață și paradigme de gîndire, pe care Dumnezeu acum a vrut să ni le scuture un pic.
Ce ne rămîne fără ”popie”, fără ritual, fără ”serviciile divine”, fără ”public”? Dacă nu ne rămîne nimic, dacă rămînem ”șomeri”, atunci sîntem cei mai nefericiți dintre lucrători! Am privit cutremurat mărturia unui prestator, care spunea că el nu poate fără public. Că de acolo îi vine puterea, fără aglomerație, fără mulțimi el nu simte ”har”. Are nevoie de aplauze, fețe, zîmbete aprobatoare. Oh, Ilie, Ioan Botezătorul, Neemia, Ieremia, chiar Mîntuitorul Însuși …
Da! Una nu poate multă vreme fără cealaltă. Avem ”programe”, liturghii, colecte și clădiri, instituții, dar acestea sînt instrumente, unelte, carcase, coaja, care ar trebui să ascundă miezul.
Dar atunci cînd focul lăuntric s-a stins, cînd dragostea de Dumnezeu și de frați s-a ofilit, putem să ne readunăm în coruri și fanfare, putem să reluăm celebrări și pompe, dar cu același efect pe care l-ar avea o decorativă scumpă pe mormîntul plin de oase. Oasele rămîn acolo chiar dacă schimbăm cimentul de pe mormînt cu granit, chiar dacă dăm lavabilă mai scumpă peste varul ieftin.
Primejdia unei prea imprudente și grăbite sărbători că sîntem împreună, fără a cugeta la rostul și rolul coliturghisirilor noastre ne duce doar la o altă formă, mult mai subtilă și mult mai dulce, este adevărat, de idolatrie. Putem rămîne noi cu noi, fără coborîrea Treimii între noi.
Dumnezeu nu s-a legat de pietre. Același Dumnezeu care a poruncit construirea Templului, Același l-a blestemat să nu rămînă piatră pe piatră, atunci cînd a devenit o peșteră de tîlhari, atunci cînd poporul a unit nelegiuirea cu sărbătoarea.
Dacă din această perioadă nu vom ieși mai curați, mai sfinți, mai străluminați de vederea Domnului, mai aproape de El și mai aproape unii de ceilalți, ne-a fost toată postirea de ”biserică” degeaba. Vom reveni cu aceeași acreală ipocrită în aceleași văgăuni stropite cu aghiazmă, la fel de încrîncenați, la fel de răi, la fel de plini de spume și puroi, nevindecați, nelimpeziți, nestîmpărați.
Mirele să se îndure de Mireasă!

miercuri, 17 iunie 2020

Modestia si creștinismul

Modestia si creștinismul
Am avut recent o discuție tare interesantă cu o persoană „nepocăită în acte” despre modestie și mândrie, discuție foarte plăcută de altfel care m-a pus pe gânduri, unele din ele le voi exprima acum.
Mai este modestia compatibilă cu creștinismul? Asta a fost întrebarea care s-a ridicat la un moment dat și care mă frământă încă. Dacă analizăm ce înseamnă a fi creștin în România, în conceptul general înseamnă să fii membru al unei biserici creștine, care dintre ele… greu de spus că oricum una e mai tare ca alta (din smerenie poate).
Am ascultat recent materiale cu doi oameni foarte captivanți, oameni de știință, e vorba despre inventatorul Justin Capră și și profesoul Dumitru Dulcan și printre altele m-a uimit simplitatea și modestia în ce privește vorbirea despre Dumnezeu. Ultimul din ei declara că omul va fi cunoscut pe deplin când îl vom crea noi, câtă vreme e creat de Altcineva trebuie să admitem că îl vom cunoaște doar din afară. Ambii și mulți alții care au muncit mult să cunoască și să experimenteze, care „s-au jucat” cu materia, legile fizicii, teoremele, psihicul etc, ajung să vorbească plini de respect și reverență față de existența sau cunoașterea lui Dumnezeu
La polul opus parcă nu îi văd pe atei, ci pe unii creștini care afirmă fără cea mai mică îndoială și cu cea mai ciudată siguranță că ei îl cunosc și îl înțeleg pe Dumnezeu. Unii știu chiar și chestii pe care Dumnezeu nu le-a spus, iar altora le este accesibil chiar și ce Dumnezeu a decis să țină ascuns (a se vedea prezicătorii de sfârșituri de lume). Celor mai mulți însă le vine foarte ușor și la îndemână să povestească despre Dumnezeu ca și cum ar fi „prieteni din copilărie”.
Revenind la discuția cu acea persoană, ea remarcase tocmai mândria creștină în toate formale sale. Mândria cunoașterii, mândria apartenenței, mândria deținerii adevărului, mândria smereniei, mândria formei, mândria diferenței și mândria finalului. Este adevărat că mândria are multe forme și avem probleme cu ea chiar și cei ce am decis să ne dezbrăcăm de ea. Ne trezim învăluiți în pânze fine și delicate, în forme nevinovate, evlavioase și religioase el mândriei.
Oare nu este unul din aspectele care țin departe oamenii de evanghelie? E drept, nu se pot dezvinovăți, zicem noi cu mândria omului ce și-a făcut datoria, dar oare dacă am intenționa să-L arătăm pe Dumnezeu real, fără înfloriturile noastre cum am proceda?
Este așa ușor și așa de firesc să fim mândri, este oarecum „dreptul nostru” la superioritate. Ne simțim mândri de mila de care am avut parte și pentru că am beneficiat primii de mila lui Dumnezeu credem că avem dreptul de a ne simți superiori față de cei ce vin mai pe urmă. Credem că suntem superiori că avem „20 de ani pe cale”. Credem că suntem superiori pentru că avem o anumită religie. Credem că suntem superiori că respectăm anumite legi, dar uităm că singura diferență între noi și alții, care încă nu au devenit copiii lui Dumnezeu este doar mila Mântuitorului.
Știți… mândria rănește și îndepărtează pe oameni. Dacă  îi chemăm la Hristos cu mândrie, oricare formă a ei, de fapt transmitem opusul. Cu buzele îi chemăm dar restul mesajului, verbal, nonverbal, paraverbal ce mesaj transmite?
Ne rugăm pentru cei ce ne cer ajutorul în diferite păcate dar nu ne putem stăpâni rânjetul de satisfacție că au picat înaintea noastră. Nu ne putem reprima zâmbetul lăuntric și nu ne putem limita așteptarea de a spune repede altora despre asta.
Mândria poate infecta viața creștinului precum o ciupercă de piele poate cuprinde trupul. Nu afectează vizibil mult sau deloc nu afectează fizic, dar în momente de efort îl face să miroase neplăcut. La fel și mândria, invizibilă poate rămâne multă vreme dar în momente de intensitate spirituală poate emana mirosuri respingătoare.
Dragii mei, să cerem Duhului Sfânt călăuzire și descoperire să ne vedem mândria, după care să cerem putere să luptăm. E o bătălie „pe viață” în sensul că va dura toată viața cu noi și noi forme și strategii, doar cel ce e preocupat să se smerească cu adevărat poate primi putere și ieși învingător iar biruința sa va fi savurată tot în modestie și fără mândrie. Doamne, ai milă de mine păcătosul!

marți, 16 iunie 2020

Revista Holy Doctor Nr.1 - Puterea rugăciunii Vol.1



A apărut primul număr al Revistei Holy Doctor (Revistă creștină în format digital) cu primul volum din seria de articole Puterea Rugăciunii
Vă invităm cu multă dragoste la citirea acestei Reviste cu articole de îmbărbătare și călăuzire spre cel mai important lucru din viața unui credincios și anume RUGĂCIUNEA.
Ne găsiți pe site-ul Revista Holy Doctor ......
https://holydoctor.com/s/revista-holy-doctor/

Răsfoiți Revista din imaginea de mai jos.....

luni, 15 iunie 2020

Gârboveală sau luciditate?

DSC_7071

Era ziua Sabatului și Mântuitorul, „după obiceiul Său”, era în sinagogă, învățând norodul. Și chiar dacă preocuparea Sa era mântuirea oamenilor, era sensibil ȘI la suferințele lor trupești. Așa că nu putea să treacă cu vederea prezența, printre ascultători, a unei femei gârbove.
Această femeie „era stăpânită de un duh de neputință și nu putea să-și îndrepte spatele.”(Luca, 13:11) Și această stare dura de 18 ani. Impresionat de starea femeii, Isus a chemat-o și i-a zis: „Femeie, ești dezlegată de neputința ta.” (v. 12) Este doar una dintre nenumăratele vindecări cu care Isus a uimit noroadele, dar implicația spirituală a lucrării este mult mai profundă.
Putem să umblăm cocoșați spiritual o viață întreagă, fără să scăpăm de această legătură demonică. Pentru că minunile se petrec doar în prezența lui Isus. Și în această stare de gârboveală spirituală vom vedea doar pământul, fără a ne bucura de lumină. Dar cum se ajunge la această stare?
Una dintre legături este preocuparea excesivă pentru pământ, pentru lucrurile materiale. În felul acesta nu ne vom ridica privirea spre cer și chiar vom ignora orice ține de spiritualitate. O altă legătură este necredința. Când consideri că nu ești decât un amestec de elemente chimice care se vor întoarce în circuitul universal, nu ai de ce să privești cerul și rămâi aplecat asupra pământului care te hrănește.
Surprinzător, o altă cauză a acestei cocoșări este… falsa spiritualitate. Poți să umbli îndoit de bagajul enorm de erezii, de dogme care nu au nicio legătură cu Adevărul. Și să te mai și amăgești. Doar propiindu-ne de Isus putem să auzim cuvintele pe care le-a auzit femeia gârbovă. Și, îndreptându-ne, să-I vedem fața.
Această poziție care e incomodă, și ne ține și departe de lumină, nu este nicidecum un semn de smerenie, cum ni se sugerează. Noi trebuie să fim drepți și demni, pentru că trebuie nu doar să predicăm adevărul, ci să-l și apărăm. Cu luciditate.
Într-o astfel de poziție ne văd cei care pun pe seama Scripturii dictonul „Crede și nu cerceta!” Fals. Biblia ne îndeamnă la cercetare, la studiu. Și ne mai îndeamnă să cerem înțelepciune, care ne va fi dată. Cât despre citatul amintit, el aparține lui Celsus, filosof grec din sec II, ADVERSAR al creștinismului.(Alethes logos, cca 177AD)
În Numele lui Isus, fruntea sus, copii de Rege! Și privirea spre cer, să-L putem întâmpina. Venirea Domnului este aproape, oricât ar nega cei ce nu văd decât pământul.
Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 9 iunie 2020

duminică, 14 iunie 2020

Ochii tăi pot vedea nevoia altora?

Doctorie pentru ochi
Ochii afectați de păcatul egoismului vor vedea în permanență nevoi pentru sine și mai mult decât atât, vor vedea că ceilalți fie au suficient, prea mult sau că nu ar merita să aibă mai mult. E o boală de ochi care are nevoie de vindecare.
Pot da multe exemple din viața mea și din viața celor cu care ma interacționat, cum vederea ne este alterată când e vorba de a renunța la ce ne pare drept să deținem, datorită opticii noastre. Înțelegem așa de greu conceptul „mai ferice este să dai decât să primești” și dacă îl înțelegem, rar trecem de „coaja” sa.
Mintea crează identitatea și mai apoi o apără, că de ea depinde existența sa, a gândirii. Gândirea construiește un sine pe care caută să îl facă valoros și mai ales să îl țină în viață. Acest sine e o iluzie, e creat din lucruri vremelnice și care pot fi furate, pot rugini sau le mănâncă molia. Ea, gândirea, se teme că sinele creat poate muri (și trebuie să moară) dacă nu are elemente de susținere. Cu alte cuvinte, mintea nu va da ceva fără a primi altceva care să alimenteze identitatea creată, sinele creat de ea.
De aceea Scriptura spune că până și faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită față de ce înseamnă binele. Pentru că până și cei ce decid să facă bine pot fi conduși de „izvodirile minții” care e „nespus de rea și înșelătoare”. Meditez uneori la binele pe care îl fac, în încercarea de a îl evalua și recunosc rușinat că nu găsesc fapt bune pe care să pot declara 100% ca sunt total dezinteresate, doar din iubirea de semeni sau iubirea de Dumnezeu făcute. Sau, chiar dacă așa am intenționat, mintea își caută și obține repede avantajele de rigoare, „chestii necesare vieții ei”. Acum înțeleg mai bine ca niciodată de ce Scriptura ne recomandă să nu ne lăudăm cu faptele noastre, să nu știe stânga ce face dreapta. Lauda noastră ar fi nedreaptă.
Trăim în epoca în care orice bine trebuie pozat, filmat, dat pe net. Sinele construit de minte are nevoie de asta ca de aer. Asta îi asigură vizibilitate, semnificație, apreciere, compătimire etc. Din cauza asta ajungem să numim „slujirea lui Dumnezeu” ceva ce se face pe bani. Din cauza asta formulăm: „te ajut eu” cuiva care are o cerere, deși știm că va plăti. Din cauza asta numim „lucrare” faptul că suntem angajați la o fundație sau asociație unde lucrăm cu persoane din categorii speciale. Gândirea, în scopul ei de a ține în viață și crește sinele creat.
Sunt tentat să cred că bine 100% nu putem face în trupul acesta de carne. Apostolul Pavel avea mare dreptate când spunea ceea ce toți cunoaștem: „Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!” . Dar dincolo de constatarea asta ochii mei pot vedea nevoia altora? Cât? În ce culori?
Cunoașteți fiecare din voi în dreptul vostru cum și eu cunosc în dreprtul meu izvodirile minții dumneavoastră și „drifturile” pe care le face când trebuie să facă bine. Cunoașteți iritarea sau bătălia mentală când e vorba de a lăsa moneda la căruciorul de cumpărături unui copil care cerșește, asta e o micuță zonă de test dar care vă poate spune multe despre ce tumbe poate face mintea. Cunoașteți și „războiul” minții când se face colectă pentru ceva prin biserică, sau când apare în profilul de facebook cerere de donații pentru ceva (da dăm share și împăcăm mintea). Cunoașteți desigur și zbaterea pe care o aveți când vă abordează un cerșetor pișat pe el, când vine o mamă neîngrijită cu 3 – 5 -7 țânci după ea să ceară de mâncare pentru ei, cunoașteți zbaterile iscate când vin celebrii oameni cu planșa pentru a colecta bani pentru cine știe ce copii.
Din toate acestea și altele, fiecare cunoaștem cât de exact analizăm când ni se cere ceva, când ar trebui să renunțăm la ceva ce „ni se cuvine” pentru că „am muncit” sau pentru că „am meritat”. Vedem clar cum mintea caută să apere cu îndârjire ce „are”. Ea construiește sinele pe a avea și e esențial ca dacă dă ceva să capete ceva mai bun. Asta scoate la iveală problema vederii iar: cum vezi?
Un lucru e clar, dacă ni se cere ceva, DOAR din lucrurile trecătoare ni se cere: bani, bunuri, mâncare, timp. Mintea care construiește doar aici și acum, doar pe acestea se poate baza în construirea identității, deci va renunța cu greu la ceva. Singura scăpare este să murim și să ne naștem din nou ȘI să trăim după regulile omului nou. Câtă vreme vom trăi în firea pământească nu vom iubi să facem binele, pentru că mintea e atașată de ce simte și vede, nu de ce e cu adevărat real și veșnic. Ea funcționează doar pe baza a ce primește ca date certe (văz, auz, pipăit), doar o minte nouă poate gândi măcar altfel și mai apoi acționa. (dacă nu voi vedea eu… dacă nu voi pune eu degetul…. e scuza pentru a nu da. Că nu ne vom duce să vedem nici nu vom pipăi dar căutăm scuze)
Oare „am ochi pentru ceilalți”? Pot vedea nevoia, durerea, necesitatea? Dar și mai fin, pot vedea nevoia acolo unde este și fără ca cineva să îmi spună despre ea? Pot vedea că sora/fratele sunt în nevoie fără ca ei să arate asta? Pot vedea durerea lăuntrică dincolo de poezie, cântare, rugăciune? Pot vedea abuzul în anumite familii în care totul pare bine?  Am ochi să văd nevoile de slujire?
Ăsta da teste de vedere! Mintea ar refuza controlul cu siguranță 🙂
Photo by Mukesh Jain on Unsplash

vineri, 12 iunie 2020

Conferința de rugăciune - „Rugăciunea plăcută Domnului"

Este posibil ca imaginea să conţină: text care spune „H Rugaciunea placuta Domnului Sambata 13.06.2020 Ora: 20:30 (RO) MISIUNEA "HOLY DOCTOR" www.holydoctor.com”

Cu deosebită plăcere vă invităm să participați la Conferința de rugăciune în mediul online organizată de Holy Doctor Mission, care va avea loc sâmbătă, 13.06.2020.
Tema conferinței este „Rugăciunea plăcută Domnului". Întâlnirea se va desfășura pe aplicația ZOOM. În cazul în care nu aveți această aplicație, vă rugăm să o instalați. Se poate instala pe orice dispozitiv (mobil, tabletă, laptop, calculator etc.).
Acesta este linkul prin care se poate participa la conferinta de rugaciune pe ZOOM la ora 20:30, ora Romaniei:
https://zoom.us/j/7617627127


Sau direct din aplicatia ZOOM cu numarul de ID: 761 762 71 27


Sursa: https://www.facebook.com/HolyDoctor

marți, 9 iunie 2020

Holy Doctor Mission - Viziune. Misiune. Obiective. Scop (VIDEO)

Scopul Misiunii Holy Doctor

Virgil Croitor. Despre scopul Misiunii Holy Doctor



De ce Holy? Holy înseamnă Sfânt și are de-a face cu spiritualitatea și cu Dumnezeu.
De ce Doctor? Doctorul se ocupa de tratarea și vindecarea bolilor.
De ce Holy Doctor? Pentru că este vorba de Medicul medicilor care este Isus Cristos. «Prin rănile Lui ați fost vindecați» (1 Petru 2:24)
Definiția Misiunii
Scopul Misiunii Holy Doctor este mobilizarea creștinilor în vederea rugăciunii pentru vindecare sufletească și trupească și echiparea prin Cuvântul lui Dumnezeu pentru lupta spirituală (Iacov 5: 13:18)
Viziunea Holy Doctor
Construirea unei platforme care să aibă un sistem (concept) care să cuprindă un mecanism de conectare și mobilizare a tuturor creștinilor și liderilor din bisericile locale în vederea organizării de conferințe de rugăciune la nivel local, național și internațional.
Mecanismul (conceptul) va fi unul de natură independentă, neaparținând vreunui cult religios. Această independență dă farmec acestei misiuni deoarece ea poate să se adreseze oricui, fără ca oamenii să se simtă obligați să facă parte dintr-o anumită denominațiune creștină.
Misiunea are la baza ei, Cuvantul lui Dumnezeu, Biblia, declarându-se misiune creștină.
Scopul misiunii
1. Mobilizarea liderilor din bisericile locale pentru organizarea de conferințe de rugăciune la nivel local, național și internațional.

2. Mobilizarea tuturor creștinilor indiferent de dominațiune pentru un scop comun, rugăciunea.
Obiective:
Obiective prioritare.
1. Un singur grup de rugăciune: Mijlocitori HDM pe platforma www.holydoctor.com (https://holydoctor.com/dashboard)
- Dezvoltarea grupului de rugăciune Mijlocitori HDM prin alte grupuri de rugăciune pe diferite platforme de socializare precum whatzapp, facebook, twiter, cu scopul de a-i atrage pe oameni în grupul de rugăciune mamă, de pe platforma Holy Doctor.
- Grupul de rugăciune de pe platforma HDM va include mai multe categorii prin care să se poată forma ucenici ai rugăciunii prin învățătura dată de Cuvântul lui Dumnezeu.
Obiective secundare.
1. Dezvoltarea unei aplicații mobile HDM.
2. Extinderea misiunii HDM la nivel Național și internațional. În fiecare țară unde se dorește ca Misiunea HDM să ajungă, să existe o filială la nivel național de unde se va coordona lucrarea Misiunii pe țară. De exemplu, dacă se dorește să se deschidă o filială în Italia, de preferință ar fi ca Misiunea să se extindă la nivel de țară în limba italiană în rândul cetățenilor italieni. Tot așa și în celelalte țări.
3. Deschiderea (închirierea) unor case (încăperi) „ Casa rugăciunii Holy Doctor“ unde toți cei care doresc să se refugieze pentru un timp de rugăciune să aibă posibilitatea să o faca liberi în orice oră din zi. În aceste locații se vor putea organiza (mobiliza) oamenii pentru a se ruga pentru o anumită persoană sau cauză, la fața locului.
4. Închirierea sau construirea unui sediu central al misiunii HD.


O nouă eră?

O noua era

De la început vreau să spun că nu îmi doresc deloc să adaug ceva senzațional, nemaiauzit, unicat, „de șeruit” și de asemeni specific că sunt opinii personale nu sfaturile unui specialist.
Trăim vremuri foarte interesante și asta nu e un secret pentru nimeni. E o perioadă de mari frământări și de schimbări majore. Lumea nu va mai arăta cum a fost până acum și asta nu o spun ca să impresionez sau ca să sperii, ci doar ca un fapt normal într-o mare măsură. Un eveniment oricât de mic schimbă existența uneori dramatic dar unul de asemenea amploare. Și asta ținând cont că la ora scrierii este în fază incipientă, peste o lună – două vom avea cât de cât un tablou clarificat.
Cred că o nouă epocă începe și că acest virus va deveni parte din existență, nu vom mai scăpa de el de tot niciodată, va fi una din problemele viitorului. Probabil cea mai mare parte a lumii, trecut de jumătate, vor fi virustați anul acesta dacă nu toți. Asta nu în sensul de a sta internați în spital ci de a căpăta virusul, unii vor trece prin asta fără să știe, alții cu simptome minime iar alții cu situații mai severe sau dramatice.
Mai mult, am senzația că acest virus e doar începutul. Vor urma multe astfel de scenarii.  Se pare că vom fi oarecum forțați să ne integrăm într-un „sistem” care va avea capacitatea de a ne „proteja”. Despre asta voi scrie altă dată. Repet, tot părere subiectivă este după puțina cunoaștere a mea despre viruși.
Ce cred că se va schimba semnificativ și destul de repede:
  1. Vom fi tot mai izolați. Este clar că adunările de oameni de orice fel vor fi dramatic afectate de astfel de situații. Oamenii vor alege să lucreze tot mau mult prin tele-muncă unde se poate… și se poate în tot mai multe industrii. Se va învăța tot mai mult de la distanță și nici asta nu e noutate. Nunțile vor arăta diferit, înmormântările nu vor mai fi la fel, nici măcar bisericile nu vor mai fi ce au fost și asta nu ne e străin.
  2. Se vor reduce până spre dispariție banii. Poate vă sună cunoscut unora dar nu e noutate pentru nimeni. Vedeți tot mai multe materiale despre cât de murdari sunt banii și asta e real. Se va ajunge în punctul în care să nu poți plăti cu banii jos mai nimic. Iar scrie Biblia și despre asta deci nu e noutate.
  3. Vom fi tot mai mult înlocuiți de roboți. Nici asta nu e nou, de când a început industrializarea și tot mai accelerat în ultimul timp roboții înlocuiesc oameni. Asta nu vă e un secret deloc și e clar că deja suntem departe. Roboții nu se îmbolnăvesc, nu cer libere, nu au copii, nu pierd cheful de muncă, nu cer măriri de salarii, nu obosesc deci se va tinde spre roboți tot mai mult ca să elimini din riscuri și pentru a fi standardizat și predictibil.
  4. Se va restrânge până spre dispariție posibilitatea de a avea animale în gospodărie considerându-se periculoase, neigienice și că nu am avea condiții controlate. Trendul acesta iar e o constantă a ultimilor ani (a sa vedea gripa porcina, aviară, etc)
  5. Se va centraliza tot mai mult conducerea lumii. Nici asta nu e nou dar cu astfel de evenimente se va accelera semnificativ procesul. Și despre asta scrie Biblia.
  6. Vom fi etichetați ca fiind tot mai bolnavi deci vom avea consecințe. Cineva spunea „medicina a evoluat asa de mult că nu mai avem oameni sănătoși”. Aici mă refer și la boli fizice și psihice, vorba unui cunoscut: nu există oameni sănătoși, doar oameni neconsultați. Vom putea fi obligați și restricționați în multe feluri, va fi deci „legitim” un control strict al populației pe bază de electronice avansate.
Știind toate aceste lucruri ce fel de oameni ar trebui să fim noi?
Nu dragilor, nu e nimic senzațional în ce zic, e doar normalul despre care Scriptura ne avertizează de fapt. Nu o dau deloc în teorii ale conspirației, că armatele nu știu care, că sfârșitul lumii, că oculta mondială, că papa etc. Rămân la Scriptură, așa e scris că trebuie să se întâmple, în consecință, ce fel de oameni ar trebui să fim noi?
Păi cred că ar trebui să avem câteva calități și comportamente adecvate.
  1. Să cunoaștem Scriptura. E nevoie să știm și deci să nu ne speriem. Cunoașterea asta înseamnă și cunoașterea Cuvântului și cunoașterea Tatălui, trăirea prin Duhul. Asta ne va da stabilitate. Atenție, nu mă refer la apartenența religioasă aici deși nu e deloc de neglijat și aceasta.
  2. Să trăim în prezent. Cea mai mare păcăleală pe care o pot lua oamenii născuți din nou este aceea de a trăi în trecut sau viitor și a rata prezentul. Priviți doar ce gri e orizontul, putem alege să trăim cu gândul la viitor și să ratăm bucurie prezentului.
  3. Să ne iubim semenii. Vor crește egoismul și individualismul și dragostea, dăruirea și empatia nu doar că vor fi rare ci vor fi nerăsplătite poate chiar vor fi considerate dezechilibre, boli și amenințări (unul din scenariile filmelor SF de odinioară, care nu mai e chiar SF)
  4. Să ne așteptăm că se va împlini Scriptura strângând deci comori în cer nu făină peste măsură. Și asta nu doar teoretic, la amvoane, rugăciuni și predici.
  5. Să nu devenim judecători. Omenii acționează impulsiv, „avem toate motivele” să îi judecăm, ironizăm, condamnăm, acuzăm dar nu face bine nimănui. Trebuie mei degrabă să le fim de folos, să răspândim iubire, calm, speranță și prin acestea evanghelie.
  6. Să ne deconectăm de la știri. Despre asta într-o postare viitoare.
Vă îndemn să nu dăm crezare oricărei vești alarmiste fie ea de la frați sau surori. E nevoie de discernământ nu de panică și groază. Chiar cred că ar trebui să fim ultimii la teamă și frică și primii la curaj, calm, echilibru. Nu credeți tot ce se spune, cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun, cu accent pe cercetați dacă tot alegeți să serviți.
Noi trebuie să fim primii care aducem speranță, bucurie, omenie, viață, ajutor. Dacă nu suntem, fie nu am evoluat spiritual fie nu ne calificăm la titlul de copii de Dumnezeu. Fiți binecuvântați!
Mai jos un material audio pe tema asta: