Live Radio

duminică, 31 decembrie 2017

ÎNTREBĂRILE SFÂRŞITULUI DE AN



Ne vine să credem sau nu, dar “s-a dus” şi anul 2017. N-aş spune neapărat că această realitate ne îngrijorează, deoarece scurgerea anilor este un lucru absolut normal potrivit creaţiei lui Dumnezeu. Da, chiar aşa este, anii vin şi trec ! Ceea ce trebuie să ne responsabilizeze este faptul că odată cu trecerea lor se consumă, se stinge şi existenţa noastră. Din lanţul anilor noştrii s-a mai dus o verigă…..şi când mă gândesc la asta ar trebui să-mi dau seama că nu-mi pot permite să le dau voie “să se ducă” oricum. O cercetare serioasă în prezent mă face cu grijă pentru viitor. De aceea, acum la final de an se impune o serioasă analiză, care mai apoi să se regăsească într-o altfel de viaţă pentru ce va veni.
La această formă de bilanţ suntem chemaţi noi toţi şi fiecare avem datoria să ne întrebăm pe noi înşine cum suntem, încotro mergem, de unde venim. Aici nu vorbim de chestionarea aceea reciprocă, eu pe dumneata-dumneata pe mine, ci de evaluarea lăuntrică pe care fiecare ne-o facem nouă înşine.
Întrebarea adresată cugetului: Ai un cuget curat?
Ce capacitate ne-a dat Dumneze si anume conştiinţa ! Ea a fost curăţită si trebuie păstrată curată. Pavel mărturisea: “De aceea mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor” (Fapte 24: 16). Fraţilor, nu ne osândeşte nimic ? In relaţia cu semenii, cu fraţii de credinţă, cu familia, cu colegii, cu duşmanii totul este bine ? Ce spui tu cel care scrii, dar tu cel care citeşti? Când scriu aceste cuvinte le scriu cu toata greutatea….nu încheia anul acesta fără să te asiguri că ai un cuget curat !!!!
Întrebarea adresată inimii: Îl iubeşti pe Dumnezeu?
Dragostea pentru Dumnezeu pune în ordine totul in jurul nostru. Dacă vei avea dragoste de Dumnezeu vei avea şi dragoste de fraţi şi dragoste de semeni. Într- o anumită împrejurare Domnul Isus îl întreba pe Petru: “Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” De această dragoste ar vrea să se asigure Dumnezeu din partea fiecăruia dintre noi. L-am iubit îndeajuns? Dacă da, în ce fel ţi-ai arătat drgostea pentru Dumnezeu în anul care a trecut? Oare nu mai trebuie adăugat nimic la dragostea ta?
Întrebarea adresată minţii: Ai crescut spiritual?
Dezvoltarea noastră spirituală trebuie să fie văzută de toţi oamenii. Pe măsură ce ne apropiem de întâlnirea cu Domnul trebuie să fim tot mai mult asemenea Lui. Acest obiectiv ni l-am asumat atunci când am pornit pe drumul credinţei. Citim în Efeseni 1: 17: “Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui.” Prin Cuvânt, prin rugăciune, prin Duhul Sfânt noi ne maturizăm ca să fim oameni destoinici pentru orice lucrare bună. Cu ce ne hrănim dacă vrem să creştem? Ai stagnat, ai regresat sau ai progresat ? Pe cântarul lui Dumnezeu ce se poate vedea în dreptul tău şi în dreptul meu?
Stimaţi prieteni şi credincioşi, oamenii care au întrebări, întrebări legitime…sunt oameni responsabili, responsabili cu ei, cu cei din jur, cu ce-i în stânga, cu ce-i în dreapta, cu ce e sus, cu ce e jos. Să ne dovedim grijulii pentru că noi suntem oameni ai lui Dumnezeu !
Eben- Ezer
Pastor, Ioan Cocîrţeu

sâmbătă, 30 decembrie 2017

Islamizarea Crăciunului în Europa. Într-un Occident devenit analfabet biblic, fuziunea religioasă, denumită Chrislam, câștigă teren

În acest an, în aproape toate țările din Europa, Crăciunul a fost marcat de controverse legate de Islam.
Un studiu al Gatestone Institute arată că majoritatea acestor conflicte au fost provocate de elitele politice și religioase multiculturaliste din Europa care s-au străduit din răsputeri să laicizeze ostentativ Crăciunul pentru a se asigura că musulmanii nu vor fi ofensați de sărbătoarea creștină.
Mai îngrijorătoare au fost tentativele de islamizare a Crăciunului. Această re-teologizare a Crăciunului se bazează pe falsul postulat că Iisus din Biblie și Iisus (Isa) din Coran sunt aceeași persoană. Această fuziune religioasă, denumită uneori „Chrislam”, câștigă teren într-un Occident care a devenit analfabet biblic.
În Marea Britanie, de exemplu, biserica Tuturor Sfinților din Kingston pe Tamisa a sărbătorit de curând dubla aniversare a lui Iisus și Mahomed. „Milad, Advent and Christmas Celebration” din 3 decembrie a avut drept scop „semnalarea aniversării profetului Mahomed și așteptarea cu nerăbdare a aniversării lui Iisus”.
Serviciul religios de o oră a inclus o perioadă de rugăciune islamică și a fost urmat de împărțirea unui tort.
Popularul blog creștin Archbishop Cranmer a criticat deschis lipsa de discernământ a bisericii din Kingston pe Tamisa:
„Nu poți decât să fii șocat de acest eveniment care marchează aniversarea profetului Mahomed, fără a manifesta nici un entuziasm pentru apropiata Naștere a Domnului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Lui Mahomed i se recunoaște statutul de profet, în timp ce lui Iisus Hristos i se contestă dimensiunea profetică și sacerdotală; El și-a pierdut de asemenea și dimensiunea împărătească și mesianică. Este slăvit Profetul Mahomed alături de banalul Iisus, deoarece recunoașterea la cel din urmă a celei mai mici pretenții de divinitate ar fi descurajat, bineînțeles, numeroși musulmani (ca și cum nu ar fi fost suficient de descurajați de haram – lucru interzis în Islam) de la orice manifestare interconfesională și misionară, nu-i așa?”
Blogul adaugă că glorificarea lui Mahomed în biserici duce la proclamarea acestuia ca fiind mai mare decât Iisus:
„De fiecare dată când o biserică lipește epitetul Profet de Mahomed, ea respinge Răstignirea, neagă Învierea și refuză să accepte Întruparea Cuvântului printre noi, tocmai pentru că Mahomed a respins toate aceste principii fundamentale ale credinței creștine.”
În ianuarie 2017, catedrala episcopală din Glasgow organizase, de Bobotează, citirea unui fragment din Coran care nega că Iisus este Fiul lui Dumnezeu.
Sursa: https://www.activenews.ro/externe/Islamizarea-Craciunului-in-Europa.-Intr-un-Occident-devenit-analfabet-biblic-fuziunea-religioasa-denumita-Chrislam-castiga-teren-148395

vineri, 29 decembrie 2017

Naşterea lui Iisus: impactul asupra istoriei lumii din ultimele 2 milenii

Niciun lider nu a inspirat vreodată omenirea într-o măsură mai mare decât a făcut-o pruncul născut în Betleem, care a împărţit istoria. Nicio altă personalitate a lumii nu şi-a pus amprenta asupra unui număr aşa de mare de domenii precum a făcut-o Iisus. Iar moştenirea pe care a lăsat-o El, în ceea ce priveşte drepturile omului şi ale femeilor în mod special, educaţia, atitudinea faţă de copii, umilinţa şi iertarea este incomensurabilă.
În urmă cu 2.000 de ani, mesajul lui Iisus a fost atât de puternic încât a influenţat fiecare colţ al lumii. De atunci, deopotrivă regi şi credincioşi de rând L-au urmat, datorită puterii transformatoarea a cuvintelor Sale.
Primul mare impact asupra istoriei vine chiar de la naşterea Sa, care a marcat un eveniment într-atât de important încât a împărţit istoria în înainte şi după de Iisus. Apoi, fără naşterea Sa, nu ar fi apărut nici religia care Îi poartă numele şi care este astăzi cea mai răspândită religie de pe glob şi cu numărul cel mai mare de credincioşi.
La rândul său, creştinismul a condus, în numele lui Iisus, şi datorită mesajului Său de milă şi compasiune, la apariţia numeroaselor spitale, organizaţii caritabile şi instituţii educaţionale. Ca de exemplu asistenta medicală Florence Nightingale, fondatoarea serviciilor moderne de îngrijire a bolnavilor a lucrat fiind motivată de învăţăturile lui Iisus Christos.
De asemenea, apropierea lui Iisus de oamenii consideraţi necuraţi (bolnavi chiar de lepră) şi vindecarea lor cu fiecare ocazie a determinat apariţia spitalelor moderne, multe dintre ele păstrând tradiţia de ajutorare creştină prin numele de sfinţi pe care le poartă.
Al doilea impact major pe care l-a avut naşterea lui Iisus asupra lumii este dezvoltarea caracterului personal, ce a constituit marea temă a Renaşterii. Conceptul şi numele acestei perioade (rinascimento) au intrat în vocabularul civilizaţiei europene în principal datorită esenţei mesajului lui Iisus Christos.
Dorinţa de cunoaştere şi studiu a dus la apariţia universităţilor, între care cele mai prestigioase şi vechi din Europa, precum Cambridge, Oxford şi Harvard. Acestea au fost întemeiate pe principii biblice creştine, în special pe ideea că omul este creaţia lui Dumnezeu şi trebuie să fie educat şi să aibă o imagine şi o conduită adecvată acestui statut privilegiat.
Al treilea impact al mesajului lui Iisus poate fi văzut în constituţiile din lumea occidentală, dar şi în codurile de procedură civilă şi penală, care au la bază cele 10 porunci (condamnarea blasfemiei, furtului, falsului în declaraţii, omorul fiind doar câteva dintre actele pedepsite şi de legea multelor dintre statele lumii) şi egalitatea în drepturi. De aceea, creştinismul a fost ingredientul ce a stat la baza făuririi democraţiei moderne.
În ceea ce priveşte egalitatea în drepturi, Iisus a promovat-o în rândul celor mai defavorizate categorii sociale: femeile (care până la Iisus nu aveau niciun drept), săracii şi copiii.
În cultura vremii, copiii şi femeile nu contau şi adeseori erau vânduţi ca sclavi. Atitudinea lui Iisus a încurajat protejarea lor, ceea ce a determinat apariţia orfelinatelor şi căminelor de copii. Această atitudine face şi subiectul unei cărţi a teologului norvegian Bakke, care a realizat şi un studiu cu privire la impactul atitudinii lui Iisus faţă de copii. Cartea se numeşte „Atunci când copiii au devenit cunoscuţi: Naşterea copilăriei în creştinismul timpuriu”.
În istorie, filantropul britanic William Wilberforce a contribuit la abolirea sclaviei, ca urmare a mesajelor sale profund religioase pe care le-a promovat în politica din Statele Unite de secol 19. În Marea Britanie a aceluiaşi timp, Lordul Shaftesbury a devenit reformator social şi a introdus în Parlament reglementări privitoare la abuzurile ce aveau loc împotriva angajaţilor, fie că aceştia erau bărbaţi, femei sau copii. El a luptat pentru a îmbunătăţi condiţiile de muncă, a limitat programul de muncă şi a îmbunătăţit salariile.
Al patrulea impact este cel asupra relaţiilor cu semenii, prin practicarea umilinţei şi a iertării. Atitudinile ce se manifestau cu precădere în perioada antică foarte sângeroasă erau bunătatea faţă de prieteni şi răzbunarea faţă de duşmani. Mesajul venit din partea Galileanului era tocmai opus. El îndemna la iubirea duşmanilor, principiu care a inspirat ulterior pe mulţi scriitori.
În plus, până la Iisus, umilinţa nu era una dintre calităţile care erau admirate sau apreciate. Însuşi împăratul Cicero scrie că rangul trebuie păstrat, adică mândria descendenţei. Însă după moartea şi crucificarea lui Iisus, umilinţa a devenit o calitate dorită de creştinii care vor să trăiască asemenea Mântuitorului lor.

joi, 28 decembrie 2017

Urarea corectă de Sărbători. De ce este pleonastică formula „Crăciun fericit“

Colinda, cântecul magic care ne aduce bucuria Sărbătorilor. Un cântec popular, cu mesaj spiritual, religios, care vorbeşte despre naşterea pruncului Iisus Hristos. O incantaţie care ne aduce în case starea de binecuvântare. Despre colinde, mesajul lor şi urarea corectă de Crăciun, ne învaţă  Eugen Tănăsescu, preotul-blogger al ziarului „Adevărul“.
„Primele colinde de Crăciun au fost rostite de îngerii care au vestit păstorilor din Betleem naşterea Mântuitorului. De aceea, colindatul începe în Ajunul Crăciunului. Colindele de Crăciun sunt un fel de învăţătură populară despre Naşterea Domnului. Se cântă de Prunc, de Maica Sa, de peşteră, de iesle, de Stea, de magi.
Se pot face apoi urări în preajma Anului Nou, cum ar fi Sorcova şi Pluguşorul. Există însă şi colinde de Bobotează sau de Paşti“, ne învaţă  Eugen Tănăsescu, preotul-blogger „Adevărul“.
Cu ce trebuie să răsplătim colindătorii, mai ales atunci când banii sunt drămuiţi, iar colindătorii – mulţi?
„Cu dragoste mai întâi şi cu ce poate fiecare. Toată lumea se gândeşte la bani pentru că acesta este principalul defect al capitalismului: te face să cuantifici totul în bani. Adevăraţii colindători primesc, însă, de toate. Prin lumea satului se mai oferă colindătorilor produse alimentare: cârnaţi, vin, cozonaci, fructe. Cei mai tineri însă preferă banii, pentru că visează la tehnologie, care se procură cu bani“, spune preotul.
Cât despre răspunsul potrivit colindătorilor, părintele Tănăsescu recomandă: „Crăciun binecuvântat!“, „Naşterea Domnului cu folos sufletesc!“, „Mântuitorul se naşte!“. „În niciun caz nu spunem «Crăciun fericit». E un pleonasm! Cum pot fi altfel Sărbătorile decât fericite? Eu unul colind aşa: «Crăciun binecuvântat, cu Hristos încununat, cu colinde presărat, în dragoste îmbelşugat!», arată preotul.
Preafrumoasele colinde româneşti sunt un tezaur care trebuie păstrat. „Avem o obligaţie morală să transmitem copiilor noştri zestrea de colinde autentice. Altfel, Crăciunul o să fie din ce în ce mai mercantil şi mai pătimaş. Când aud, de pildă, refrene ca «Doar un Crăciun cu tine» mă întristez. Mă deranjează desacralizarea colindului, transformarea lui în manea de Crăciun“, mai spune părintele Tănăsescu.
 Să urăm „Crăciun binecuvântat!“ în loc de „Crăciun fericit!“

miercuri, 27 decembrie 2017

Evitați consumul excesiv de Crăciun fără Cristos

Crăciunul fără Cristos. Acesta este trendul. Ce nu a reușit comunismul reușește consumismul :)
Pentru doar 6% Crăciunul și tradiționalele „sărbători de iarnă“ mai au o semnificație religioasă. Este rezultatul unui sondaj Gallup realizat în 57 de țări la începutul lunii decembrie pe un eșantion de 1050 de persone. Nu știu cât este de relevant. Oricum, nu ar fi nevoie de sondaj pentru a vedea această tendință. Este suficient să privim la întâmplare un jurnal de știri în aceste zile. Scenariul se repetă an de an. Aproape peste tot goana după cumpărături, cadouri, îmbuibarea cu alimente și exaltarea crăciunițelor mai mult decât a Crăciunului.
Care este spiritul Crăciunului? Atât de mult ni se vorbește de acest spirit. Cine ne mai spune azi că Crăciunul este despre Cristos?! Este la fel ca acum 2000 de ani. Nici atunci Dumnezeu nu a avut loc în istoria oamenilor și nici la Betleem. S-a născut la periferie, într-o iesle. Așa este și astăzi. „A venit la ai săi, dar ai săi nu l-au primit“ (Ioan 1,11). Suntem la fel ca pe vremea nașterii lui Isus. Forfota este mare. Avem treburile noastre, să cumpărăm, să mâncăm și să bem, să sărbătorim, să cântăm, să ne vizităm și să ne facem cadouri. Imi place foarte mult o expresie a papei Ioan Paul al II-lea: „Dacă Dumnezeu nu a disprețuit să fie om, atunci trebuie să fie într-adevăr important să fim oameni“. Isus Cristos este cadoul cel mai mare. „Jesus is the reason for the season“. Să fim noi cadoul ceresc pentru cei dragi.
Îmi vin adesea în minte cuvintele lui Constantin Noica din „De Coelo“; mi s-au intipărit în minte în timpul liceului iar cu timpul au coborât în inimă și în viață. Le citez din memorie: „Nu uita că Dumnezeu te-a trimis pe pământ să-l înlocuiești; să dai sensuri, să creezi, să duci începutul său înainte“. Nu mi se pare o uzurpare a lui Dumnezeu, ci o invitație în a lua în serios îndumnezeirea începută în omenire prin întruparea lui Isus Cristos.
Mă opresc aici. Mă grăbesc să intru în biserică pentru celebrarea nașterii lui Cristos în cei care vor veni la Liturghie și la spovadă. Eu însumi am nevoie de amândouă pentru întruparea lui Cristos în mine. Tuturor un Crăciun cu Cristos!
Pentru sănătatea dumneavoastră evitați consumul excesiv de Crăciun fără Cristos.
Contributor

marți, 26 decembrie 2017

De ce sărbătorim Crăciunul pe 25 decembrie, dacă Iisus Hristos nu s-a născut în această zi?

Potrivit tradiției populare, Crăciunul se sărbătorește pe 25 decembrie pentru a celebra nașterea lui Iisus Hristos. Cu toate acestea, nu există nicio consemnare în Biblie sau într-o altă sursă istorică ce sugerează că Mântuitorul s-a născut cu adevărat la această dată.
Acest lucru ridica o importantă întrebare: de ce se sărbătorește Crăciunul pe 25 decembrie?, scrie Ancient-Origins
De fapt, alegerea acestei date își are rădăcinile în tradițiile persane și păgâne. Enciclopedia Catolică admite că „nu există nicio luna din an stabilită de autorități pentru nașterea lui Iisus”.
Cu toate acestea, sunt mai multe motive care sugerează că Iisus cel mai probabil nu s-a născut în decembrie.
Primul argument provine din Evanghelia după Luca 2:8, unde se precizează că în momentul nașterii lui Iisus „în ținutul acela erau păstori care stăteau pe câmp și-și păzeau turma făcând noaptea strajă”.
Mulți savanți sunt de acord că acest fapt ar fi fost improbabil în luna decembrie, când păstorii și-ar fi ținut turmele la adăpost în timpul lunilor friguroase de iarnă.
Al doilea argument pe care îl găsim în Biblie este acela ca Iosif și Maria au călătorit la Betleem pentru a se înregistra cu ocazia recensământului român (Luca 2:1-4). Cu toate acestea, în acele vremuri asemenea proceduri nu au avut loc iarna, când temperaturile scădeau frecvent sub limita înghețului, iar drumurile erau într-o stare precară.
Sărbători păgâne
Așadar, cum pare improbabil ca Iisus să se fi născut pe 25 decembrie, se pune întrebarea logică de ce sărbătoarea Crăciunului se ține la această dată. Răspunsul ne duce înapoi spre sărbătorile romane păgâne ale solstițiului de iarnă.
Două sărbători au avut loc, în special, în jurul datei de 25 decembrie-Saturnalia și nașterea zeului Soarelui, Mithra (conform Enciclopediei Catolice).
Saturnalia începea pe 17 decembrie, iar mai târziu ea s-a extins cu festivități până pe 25 decembrie.
Adepții cultului lui Mithra, care a devenit popular printre militarii din Imperiul Român în secolele I-IV d.Hr., se crede că au sărbătorit nașterea sa pe 25 decembrie.
Fuziunea pagano-creștină
După ce regele Constantin s-a convertit la creștinism în secolul al IV-lea d.Hr., a fost o adevărată provocare pentru el să convingă un popor de păgâni să îmbrățișeze această credință.


Prin urmare, se poate să se fi decis ca nașterea lui Iisus să se sărbătorească într-o dată care avea deja o semnificație sacră.

luni, 25 decembrie 2017

Ce nu e Crăciun...

Ce nu e Crăciun
Nicolae.Geantă

Crăciunul nu înseamnă Moș, brad împodobit, îngerași atârnați în perdele, felicitări tâmpe cu reni sau oameni de zăpadă. Nici efecte luminoase pe stâlpi, pe garduri, în copaci. Nici pavoazare exacerbată. La iesle n-a fost nimic în afară de Prunc care să iasă-n evidență. Fără El, nimic nu are valoare. Ornamentele pot fi surogate de Crăciun, dar nu țin loc de Dumnezeu!

Crăciunul nu înseamnă căruțuri încărcate, împinse transpirat printre rafturile mallurilor ticsite, promoții cu lucruri pe care nu le-ai cumpăra niciodată. Ăsta-i mercantilism al cărui dumnezeu e pântecele. 

Crăciunul nu înseamnă ghiftuială oarbă cu caltaboși, tobă și șorici, asezonate cu portocale și manele. Face burta plină și inima goală... Inima goală înseamnă răutate! 


Crăciunul nu înseamnă alergare disperată în trafic, nervi, upgoradare cu bombăneli, înjurături și claxoane răgușite, și totul numai ca să mănânci cu familia. Masa în familie nu e de sezon. Iar familia nu e familie dacă tensiunile zilnice te faci să mănânci cu noduri în gât.

Crăciunul nu înseamnă să duci o pungă de dulciuri, cozonaci sau jucărioare de pluș orfelinatelor, să-ți faci poză cu nevoiași și s-o postezi obligatoriu pe Facebook așteptând like-uri. Sau, pentru unii, voturi. Sărăcii sunt cu noi în toate zilele. Nu știu de ce muzica buzunarelor lor goale, ori simfonia burților ghiorăind, în restul anului nu se aude...

Crăciunul nu înseamnă, vorba unui artist, "colind cu orice preț, supracântat, la ore nepotrivite". Nici împărtășanie cu euharistia sfântă că așa o cere tradiția (bisericească). Crăciunul nu e tradiție. Nici trecut. Nici virtual. Crăciunul e realitate!

Crăciunul nu înseamnă SMS-uri forwardate, zâmbete false, țoale de firmă, excursii exotice, nici discoteci, nici lampioane și nici măcar cadouri în cutii colorate îngrămădite sub brad. Crăciunul nu e distracție. Și nici recurs la morală...

Crăciunul nu e nici mers la biserică după un repaus îndelung. Cu Dumnezeu nu poți avea credință tip cangur. 

Crăciunul e altceva. E lumina care biruie întunericul, binele care distruge răul, viața care învinge moartea. E ziua când totul s-a schimbat. Istoria s-a rupt în două. Timpul s-a oprit, apoi a luat-o de la capăt. Fiul lui Dumnezeu a coborât printre telurici. Tatăl ne-a cadorist cu ce avea mai scump. I-ai desfăcut cutia? 

Crăciunul e sărbătorirea lui Hristos! Îi mulțumim pentru toată purtarea de grijă! Și cerem iertare pentru tot ce am uitat să fim. E ziua când ne oferim Lui. Și așa să rămânem. Permanent în Crăciun...


Sursa: https://nicolaegeanta.blogspot.ro/2015/12/ce-nu-e-craciun-de-nicolae-geanta.html

sâmbătă, 23 decembrie 2017

Noi și Moșii



La noi e plin de moși. Unii dedicați morților, alții viilor. Cei mai plăcuți sunt Moș Nicolae și Moș Crăciun. Vin cu daruri. E o lume unde nu prea mai primești nimic, în general lumea ce-ți dă cu o mână îți ia cu alta.
Poate și de aceea ne bucurăm când suntem surprinși cu câte un cadou. 


Citeam într-un ziar că speranța ca unele drumuri din țară să fie asfaltate este doar la vreun Moș. Ca și cum moșii ăștia ar fi vreun dumnezeu.
Mă bucur de zilele acestea din decembrie, mă bucur că putem face un cadou, măcar așa unii oameni își mai aduc aminte să mai facă și ei un gest. Totuși nu mă bucur de moșii care au devenit mai populari decât Dumnezeu.


Se zice că Moș Nicolae vine călare pe un cal alb. Seamănă izbitor de mult cu mitul prințului din visele unor fete. Celălalt, Crăciun, vine cu o sanie trasă de reni, e doar iarnă, cum s-ar putea deplasa altfel?! Cu mașina primește amendă că nu are anvelope de iarnă.
Este un amalgam de mituri care mai de care. Oamenilor le place lumea aceasta feerică, fictivă și le place să se lase înșelați. Când eram mic nu înțelegeam cum poate Moș Nicolae să intre pe gaura cheii. Am stat într-o seară și am analizat iala de la ușă pentru că nu-mi închipuiam cum puteau intra cadourile pe acolo.


Până și copiii observă unele anomalii ale afirmațiilor celor de lângă ei. Mi-ar plăcea să nu ne mințim cu lucruri închipuite și să le spunem celor mici adevărul. Adevărul este legat de noi. Adevărul că nu există moși decât în filme și reclame, dar că darurile sunt din partea noastră a tuturor.


Dumnezeu Însuși ne-a spus despre darul Său, Isus, de unde vine și cine este. Să ne gândim la un aspect, Dumnezeu ne face daruri care durează, neperisabile. Mai mare și mai frumos ca Hristos nu e niciunul.
Te bucuri cu adevărat de ce primești pentru că L-ai primit întâi pe El. Până la urmă, orice dar bun vine de Sus.


Alexandru Fintoiu


https://www.facebook.com/fundatiaciresarii/posts/10153746735930775?fref=nf

vineri, 22 decembrie 2017

Crăciunul și perlele liceenilor mei - Nicolae Geantă

CUM S-A NĂSCUT HRISTOS?, am întrebat săptămâna aceasta un liceean aerian care n-are nicio gară cu școala. Tăcere. „Cine poate să ne povestească? Uite, suntem studenți într-o țară europeană, avem colegi musulmani, budiști, hinduși. E Crăciun, orașul e plin de brazi, de beteală, de colinde. Și, într-o pauză, știind că suntem creștini, vin și întreabă curioși : poți să ne spui cum s-a născut Isus?” . Isihie de pustiu. Apoi ridică unul repede o mână. ” Știu eu!”. „?”. „S-a născut după un pin! Un brad d’ăla!”. Hohote de râs. Pentru mine tristețe. De 11 ani face Religie (nu cu mine, evident). Am continuat întrebarea la cca 200 de liceeni. Nu cred că 10 au știut. Dintre ei numai unul singur din religia majoritară!
„Maria era stearpă, și s-a rugat foarte mult la Dumnezeu să îi dea un copil”
„Maria era călugăriță la mănăstire și a rămas gravidă la câteva zile după ce a vorbit cu Îngerul!”. „Cu cine?”. „Nu știu!”
„Iosif era un călugăr foarte bătrân care era logodit cu sfânta Maria”
„L-au adus cu sania dom’ profesor, cu renii!”
„Câți ani avea Maria?”. „Vreo 23”. „Ba nu, zice altul, 28”
„L-a ascuns Maria în iesle, dar omu’ ăla, hangiu’ a venit si i-a tăiat o mână!”. „Mariei. Dar ce tu ai văzut-o în vreo icoană fară vreo mână?”
„Erau persecutati de împăratul ala rău, ba nu prigoniți. Și a fugit Maria cu Iosif la Ierusalim să nască într-o iesle!”. „Când asta, înainte de naștere ori după?”. „înainte!”
„Eu nu zic nimic, ce sunt fraier ca voi, să mă fac de râs”, a concluzionat un tip înalt și bine făcut.
„S-a născut în iesle, în pesteră”. „De ce?”. „Că era prigonit”
Inepțiile de mai sus, nu sunt nici farsă, nici batjocură la adresa cuiva, și nici spuse de „moși sau babe” uitați de lume prin satele încremenite din munți ori câmpii. Sunt convingeri ale unor tineri care studiază în oraș, au smartphone și IPhone 6, și obligatoria pagină Facebook. Sunt informați despre orice, la secundă, dar despre Dumnezeul lor nu știu nimic! Sau știu, dar minciuni. Ășa au primit…
Dacă școala românească s-a străduit sub comunism să-L scoată pe Dumnezeu din incinta ei și să introducă maimuța lui Darwin (și nu prea i-a ieșit), după Revoluție se chinuie să-L bage înapoi: cu reni, cu brazi, cu Moș Crăciun. Cu erezii! Cu înșelare!
Craciunul vine și pleacă. Dar ereziile, rămân! Cine e gata să le scoată afară?
Otopeni,
18.12.15

joi, 21 decembrie 2017

Corectitudinea politică îngroapă Crăciunul


DSC_0028b
Asupra conceptului de „corect politic”, sau „political correctness” așa cum s-a impus în lucrările de specialitate, n-am meditat, considerându-l vreun moft de-al postmodernismului. L-am ignorat chiar, până când i-am văzut agresivitatea virulentă.
Și iată că, de unde până acum am învățat că minoritatea se supune majorității, vedem acum că este corect politic să acordăm minorităților nu doar o atenție deosebită, ci atitudinea să ne fie plină de menajamente, mergând spre discriminare pozitivă.
La prima vedere ar părea un lucru bun. S-ar părea că este vorba de grija fața de semeni, de ajutorul acordat pentru a se integra, de a se simți în largul lor. Și n-am avea nimic împotrivă să umblăm cu mănuși. La gură. Adică să ne adaptăm vocabularul de o așa manieră, încât măria sa minoritarul (religios, sexual, etc) să nu se simtă jignit. Să nu folosim, deci, cuvinte care le-ar crea disconfort.
Îmi și imaginez o scenă cu galeria unei echipe de fotbal, ieșind de pe stadion după ce arbitrul le-a „furat” meciul din finală. Și în manifestările lor „culturale”, să-i oprești, spunându-le: Gata cu fotbalul, băieți! Tocmai trecem pe lângă doi șahiști care-l mută pe Karpov la d4, și n-am vrea să-i deranjăm cu problemele noastre, care nu-i interesează. N-ar fi –ați ghicit- corect politic.
În această fază a vocabularului, a înlocuirii unor termeni, conceptul pare inofensiv, dar aprofundându-l descoperi că este o ideologie totalitară.
Ce legătură are cu Crăciunul? Să ne întoarcem puțin în timp. Cu ceva ani în urmă eram îngrijorați că semenii noștri, deși se bucură de Sărbătoarea Crăciunului, nu acordă suficientă atenție Sărbătoritului.
De fapt aceasta este atitudinea adulților care se duc într-o familie, invitați fiind la aniversarea vreunui copilaș. Fac totul să se simtă bine, uitând cu desăvârșire că undeva într-un pătuț gângurește cel sărbătorit.
O atitudine similară la Sărbătoarea Nașterii Mântuitorului este dăunătoare. E de rău, ziceam. Mai rău nu se poate. Și iată cum realitatea contemporană ne contrazice. Se poate și mai rău.
Dacă în această tratare superficială a Nașterii mai era speranță de trezire, de înțelegere a realității, acum se încearcă ștergerea oricărei semnificații. Chiar și a numelui sărbătorii.
Corectitudinea politică ne cere să renunțăm la însemne, la simbolurile creștine, pentru a nu-i deranja pe semenii noștri aparținând minorităților religioase. Este un prim pas.
Următorul este renunțarea la sărbători. Sau la numele și semnificația lor.
Și ceea ce n-a reușit comunismul, înlocuirea Crăciunului cu Moș Gerilă, reușește acum democrația occidentală prin corectitudine politică. Sărbători neutre, pentru a nu deranja pe nimeni. Și mass-media are aportul ei.
S-a sărbătorit, poate, Crăciunul dintr-o inerție imprimată de tradiție, dar atâta vreme cât colindele mai duceau vestea bună, mai era speranță. Ce facem însă cu generația crescută în supunere față de corectitudinea politică, căreia nu-i vede fața hidoasă?
În Occident lucrurile merg în direcția dorită de cei care trag sforile. Sau de cel care-i călăuzește pe aceștia. Și știm noi cine. Iar oamenii asistă nepăsători cum se îngroapă Crăciunul.
La noi lucrurile nu stau chiar așa. Deocamdată. Și până ne mai putem bucura de Crăciun, haideți s-o facem. Alături de Sărbătorit.
Cristos S-a născut! Sărbători fericite!
Simion Felix Marțian
Vulcan, 22 decembrie 2015

miercuri, 20 decembrie 2017

IROD CEL DE AZI

TULBURAREA IERUSALIMULUI
Domnul Isus a produs tulburare la venirea Sa în lume, acum 2000 de ani. Această tulburare nu avea de a face cu persoana Sa. Doar era un Prunc. Nu s-a născut într-un palat. Nu s-a născut într-o familie importantă. Irod și Ierusalimul aveau o problemă cu ei înșiși. Tulburarea era în interior. 
Tulburarea apostaziei, a lepădării de Dumnezeu și de Adevăr, tulburarea instinctivă a conștiinței lor vinovate. Aceasta îi rodea. Ca să nu mai vorbim de suficienta cunoaștere a istoriei părinților lor. Irod își cunoștea condamnarea și destinul. ”Împăratul de curând născut al iudeilor” nu a fost decât rostirea sentinței. Interesant că a convocat imediat cărturarii ca să afle unde avea să se nască. 
Nu s-a încumetat să Îl caute el însuși pe Copilașul Isus. Să fi bănuit oare că nu L-ar fi găsit? A întins o cursă a vânzării pentru magi. Văzând că nu i-a mers, s-a răzbunat în mod criminal pe copilașii de parte bărbătească din Betleem și ținutul acela. Nu numai un act criminal. Nu numai un genocid.
 Dar și un act premeditat de sfidare a Divinității. Irod este un tip anticristic. Duhul acestui posedat bântuie lumea de azi. O lume plină de irozi. Avortul este metoda modernă a aceluiaș spirit demonic. Mai grav, în vreme ce Rahela de atunci își jelea copiii, multe mame azi sunt complice. Ceea ce mă deranjează este că Irod ”intenționa” și el să se închine Pruncului. 
Ce mai închinare! În spatele ei, ascuns bine, era pumnalul trădării. Și totuși, Pruncul nu s-a născut pentru un tron uman. Cum de n-au priceput cărturarii și Irod acest lucru? De ce s-au tulburat? Era acest Împărat născut în iesle o amenințare pentru ei?
 DA! Adevărul amenință minciuna, ura se simte amenințată de iubire, cel firesc îl prigonește pe cel duhovnicesc. În contrast, îngerii, păstorii, magii, Ana și Simeon, Iosif și Maria, sărbătoresc bucuria Întrupării! Mă rog, ca bucuria sărbătorii să coboare în viețile dumneavoastră! Cu ocazia crăciunului, să îndepărtăm tulburarea din inimi!
https://popaspentrusuflet.wordpress.com

marți, 19 decembrie 2017

Statistici Radio Maranata Vulcan - 19 Decembrie 2017

Statistici pentru perioada de raportare: Ultimele 30 zile

Vizualizarea perioadei
MetricValoareMetricValoare
Total minute de ascultător18910 minute (e)Transfer total de date20 GB
Total ore de ascultare (TLH)315.17Transferul mediu de date1,7 MB
Sesiuni totale11952 sesiune (e)Căști unice416 ascultător (i)
Ședințe de muzică ASCAP12205 sesiune (e)Țări unice31 de țări
Durata medie a sesiunii2,0 minute (e)
Tendințe ale ascultătorilor
PerioadăValoare
Tendință pe 7 zile83.37% Sus jos
Tendință de 14 zile445.85% Sus jos
Trend de 30 de zile320.78% Sus jos

Durata medie a sesiunii de ascultători
Lungimesesiuni

0 - 30 sec
95%
30 sec - 2 min
4%
2 - 5 min
0%
5 - 15 min
0%
15 - 30 min
0%
30 min - 1 oră
0%
1 oră - 4 ore
0%
4 ore +
0%
0 - 30 sec
11325 ( 95,0% )
30 sec - 2 min
450 ( 4,0% )
2 - 5 min
51 ( 0,0% )
5 - 15 min
50 ( 0,0% )
15 - 30 min
17 ( 0,0% )
30 min - 1 oră
25 ( 0,0% )
1 oră - 4 ore
18 ( 0,0% )
4 ore +
16 ( 0,0% )

Topul ascultătorilor de către sesiunile Listener
Ascultătorxfersesiuni
1.DKJucător62.44.134.28
768,8 MB9454
2.S.U.A.Jucător107.138.94.146
61,9 MB796
3.ROJucător93.117.154.192
9,8 GB218
4.ROJucător82.208.137.144
17 MB156
5.DEJucător37.201.7.248
8,8 MB123
6.RSJucător24.135.141.250
13,8 MB82
7.LAJucător80.110.69.182
4,4 MB61
8.ROJucător46.214.123.213
74 MB59
9.ROJucător109.103.178.66
4,1 MB44
10.ROJucător46.214.123.213
856,8 MB36
Topul ascultătorilor prin procesul-verbal Listener
AscultătorxferMinute
1.ROJucător93.117.154.192
9,8 GB14561
2.ROJucător46.214.123.213
856,8 MB1247
3.DKJucător62.44.134.28
768,8 MB626
4.ACEASTAJucător185.19.165.172
139 MB202
5.ROJucător86.121.29.157
111,7 MB155
6.ROJucător79.119.52.99
105,1 MB153
7.ROJucător89.123.233.200
105 MB145
8.ROJucător109.166.131.2
82,9 MB121
9.ROJucător188.241.248.220
81,2 MB119
10.ROJucător46.214.123.213
74 MB103
Spectacol: