Live Radio

luni, 25 mai 2020

O zi, două înmormântări, o derogare. Raed Arafat: „A fost o slujbă care trebuia să se facă altfel decât la un om simplu“


Statul român ierarhizează înmormântările celor cu COVID-19. În stânga: înhumarea unui cetățean simplu. În dreapta: funeraliile ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților.

Tratamentele preferențiale pentru unii pacienți infectați cu SARS-CoV-2 continuă chiar și după trecerea acestora în neființă. 
În timp ce mii de familii din România și-au luat rămas bun de la cei decedați în cadrul unor ceremonii limitate la cel mult opt persoane, Biserica Ortodoxă Română a obținut de la Departamentul pentru Situații de Urgență și de la Institutul Național de Sănătate Publică o aprobare care a permis organizarea unei înmormântări cu mii de persoane.
Funeraliile Înaltpreasfințitului Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, s-au întins pe două zile, timp în care unii credincioși au ignorat toate avertismentele și au sărutat sicriul în care se afla trupul ierarhului. Medicii cataloghează drept inacceptabilă această derogare dată chiar de cei care dirijează lupta cu epidemia de coronavirus.
Am urmărit cum au decurs ultimele ore pe pământ pentru doi oameni decedați în aceeași zi și în aceleași condiții: ÎPS Pimen (90 de ani), Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților și Persida Ciuraru (74 de ani), o femeie simplă din județul Arad. Conform Ministerului Sănătății, amândoi au murit infectați cu noul coronavirus în data de 19 mai 2020, iar potrivit protocoalelor de desfășurarea a înmormântărilor pentru decedații purtători de SARS-CoV-2, traseul până la cimitir ar fi trebuit să fie același: trupurile să fie sigilate la morgă în saci dezinfectați, transportate apoi direct la cimitir de firme de pompe funebre cu mașini speciale, în sicrie etanșate. La cimitir, trebuiau înhumate în cel mai scurt timp (în aceeași zi în care au părăsit morga). 
Sunt reguli de înmormântare stricte, gândite de autorități pe timp de pandemie, pentru a limita accesul persoanelor la o posibilă sursă de contaminare, creată de aglomerații, dar și de proximitatea trupului infectat cu SARS-CoV-2. 
În cazul ÎPS Pimen, aceste reguli au fost, pentru prima dată, reinterpretate. Trupul arhiepiscopului a fost transportat de la Spitalul Matei Balș din București (unde a survenit decesul) la Catedrala Sfântul Ioan cel Nou din Suceava, care timp de o zi a devenit loc de pelerinaj pentru mii de suceveni.



Și în timp ce la Suceava oamenii sărutau sicriul arhiepiscopului Pimen, într-o casă din Arad, familia Persidei Ciuraru stătea într-o cameră cu poza decedatei pe masă. Ca să nu fie singuri, au făcut un live pe Facebook și asta a fost tot. 
În ziua următoare, vineri, câțiva oameni din familia Persidei au mers la cimitir, unde o mașină a adus sicriul cu trupul neînsuflețit al femeii. Un pastor penticostal a rostit o scurtă predică, cineva din familie a mai făcut un live pe Facebook, pentru cei care n-au putut fi prezenți, iar la scurt timp sicriul a fost coborât în groapă. Acesta a fost procedeul standard pentru cele aproape 1200 de înmormântări ale românilor decedați și confirmați cu coronavirus.
Trei dintre rudele Persidei Ciuraru asistă la slujba de înmormântare
După scurta ceremonie, cei din familia Persidei au mers acasă, unde puteau urmari la televizor cealaltă înmormântare.
Înaltpreasfințiții mai presus de lege
Vineri, la două zile după ce sicriul cu trupul arhiepiscopului Pimen a fost expus pentru slujbele speciale, acesta a fost transportat la 70 de kilometri distanță, la Mănăstirea Sihăstria Putnei, unde a mai avut loc o slujbă, în prezența a sute de alți credincioși. Cei mai mulți au purtat măști de protecție, condiție obligatorie pentru participarea la ceremoniile religioase în aer liber. Unii, însă, printre care Înaltpreasfințiții Teodosie și Teofan, au considerat că nu e nevoie.
Înaltpreasfințiții Teodosie și Teofan (în spatele mașinii mortuare) nu au purtat măști de protecție pe tot parcursul ceremoniilor de înmormântare. FOTO: Casian Mitu
La Arad, cei din familia Persidei Ciuraru erau mâhniți după ce au văzut la televizor ceremoniile de la Suceava. „Simțim o mare durere”, ne-a spus una dintre rudele femeii. „Sunt condiții foarte diferite pentru oamenii de rând, față de alții. În ziua de azi, dacă ai bani ești mamă și tată, ești auzit. Dacă ești un om de rând, cum suntem noi, nu suntem băgați în seamă”.
Prefectul Sucevei: „Există aprobare de la nivel central”
Pentru o ceremonie cum a fost cea organizată pentru ÎPS Pimen – nemaiîntâlnită pentru un deces cauzat de coronavirus – au fost implicate forțe de ordine și echipaje ale serviciului de ambulanță de la nivelul județului Suceava. Totul „s-a făcut perfect legal, cu toate aprobările”, a confirmat printr-un SMS, pentru Recorder, Constantin Sturzu, purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.

Sute de oameni au participat vineri la înmormântarea IPS Pimen, la Sihăstria Putnei. FOTO: Casian Mitu
Alexandru Moldovan, prefectul județului Suceava, spune că n-a făcut altceva decât să respecte solicitările venite de la București: „Există o aprobare de la nivel central. Există o solicitare în acest sens de la Mitropolia Moldovei către INSP, care și-au dat avizul și, ulterior, către instituțiile din subordinea comandantului acțiunii, domnul secretar de stat Raed Arafat. Noi am respectat ce ni s-a cerut. Noi ne-am asigurat că de la slujba de înmormântare până la locul unde va fi înmormântat ÎPS Pimen să nu fie probleme”.
Arafat: „Dacă s-au încălcat regulile la fața locului, asta nu mai ține de noi”
Traseul derogării a fost simplu și a circulat între instituții pe repede-înainte. Cererea de aprobare a unor slujbe speciale pentru ÎPS Pimen a ajuns imediat după decesul arhiepiscopului la Centrul Național de Conducere și Coordonare a Intervenției (CNCCI) – organism din care fac parte mai multe instituții și care este dirijat de șeful Departamentului pentru Situații de Urgență, Raed Arafat.
Arafat a confirmat pentru Recorder că i-a fost prezentat un plan din partea ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, care propunea măsuri de siguranță – distanțare socială între credincioși, purtarea obligatorie a măștilor de protecție etc. – și, ținând cont de importanța persoanei decedate, s-a făcut o excepție.
„Este solicitarea personală a Mitropolitului Moldovei și Bucovinei. E foarte greu să refuzi când e vorba de așa ceva… Dar s-a acceptat ceva minimal, care să respecte toate regulile. Noi am acceptat în ideea că, fiind o personalitate bisericească, n-ai cum să nu accepți. Însă acceptul nostru a fost fără vreo excepție la partea de sănătate publică. Ce am dat a fost cu respectarea distanțării sociale, cu purtarea măștii. Dacă s-au încălcat regulile la fața locului, asta nu mai ține de noi. S-a dat un document pe baza unei analize făcute de INSP. Noi nu dăm de capul nostru”, a declarat Raed Arafat. 
Institutul Național de Sănătate Publică nu-și asumă nicio derogare
Simona Pârvu, directorul INSP, a sugerat însă că rolul instituției pe care o conduce a fost mai degrabă unul formal. „Noi am primit o adresă prin care ni se prezenta modalitatea în care vor avea loc funeraliile, adresă la care răspunsul nostru a fost că ceremoniile pot avea loc cu respectarea prevederilor din ordinul 1070/2020 (n.r. – ordinul se referă la cum trebuie să se desfășoare slujbele religioase, nu înhumările persoanelor diagnosticate cu COVID-19). Desigur, orice derogare de la acest ordin se poate face fie de către CNCCI, prin hotărârea Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă sau printr-un alt act normativ. Derogarea de la un ordin nu intră în atribuţiile INSP”, a pasat aceasta responsabilitatea înapoi la instituția condusă de Raed Arafat.
Nu toți reprezentanții INSP au fost încântați de ideea unei ceremonii extinse la Suceava. Adriana Pistol, directorul Centrului Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile din cadrul Institutului Naţional de Sănătate Publică spune: „Noi muncim de proști, ca alții să facă ce cred! Dar și dacă nu se obținea derogarea aceasta, credeți că i-ar fi păsat cuiva? Care ar fi fost organul de control care ar fi oprit această înmormântare? De ce s-a obținut acum derogare? Că n-a mai murit niciul din ăsta mare, așa!”. 
Derogarea nu se va da pentru „oamenii obișnuiți“
Până în prezent, CNCCI a mai dat derogări pe timp de pandemie, însă toate doar pentru rude aflate în izolare sau carantină care doreau să iasă și să participe la ceremonii restrânse. Nimic la nivelul slujbelor de la Suceava. 
Raed Arafat ne-a asigurat că pentru restul lumii, legea rămâne la fel. „La un om obișnuit, înmormântarea are modul ei în care se desfășoară. Acolo a fost o excepție având în vedere situația. Dar a fost o excepție limitată, dacă vreți, că nu s-a făcut excepție de la problema sănătății publice. A fost vorba de o slujbă care trebuie să se facă altfel decât la un om simplu. E ceva ce ține de religie, e altfel de slujbă care se face!”, ne-a mai spus secretarul de stat. 
Reacția medicilor: „N-ar trebui admisă nicio derogare“
Medicii care de aproape trei luni se află în prima linie a luptei cu virusul consideră că în astfel de situații nu e loc de derogări.
„E aberant dacă s-a dat derogare”, crede Andreea Moldovan, medic epidemiolog la Spitalul de Boli Infecțioase din Brașov. „Noi avem o procedură clară legată de managementul persoanelor decedate de COVID. Există un risc epidemiologic în ceea ce îi privește și pe pacienții decedați: trebuie puși în doi saci mortuari închiși, după care nu se mai merge pe nicăieri, ci direct la cimitir, cu sicriu închis. Sunt niște reguli stricte și sunt uimită că nu se respectă”.
Anatol Burlacioc, medic la Spitalul Județean Suceava, încearcă să înțeleagă și perspectiva celor care au văzut în Arhiepiscopul Pimen un simbol al Bucovinei: „Dacă mă-ntrebaţi ca medic, vă spun că nu e bine. Dacă mă-ntrebaţi ca om, vă spun altceva. Dar, din punct de vedere medical, epidemiologic, atâta timp cât cerem populaţiei, indiferent de persoană, să respecte o serie de reguli, cred că n-ar trebui admisă nicio derogare. Indiferent de importanţa unui moment sau a altuia. Sigur, nu putem să le restrângem oamenilor dreptul de a-şi manifesta credinţa, dar astfel de ceremonii cu 1.000 de persoane pot reprezenta un risc din punct de vedere epidemiologic“

vineri, 22 mai 2020

Viorel Iuga: Am ajuns sub nivelul unui cioban…

Cu câteva săptămâni în urmă, întrebat de unii colegi când se vor redeschide localurile pentru închinarea publică, am răspuns: „Cred că de data aceasta, liderii noştri vor aplica principiul unui verset biblic.” Văzându-i oarecum miraţi am continuat: „Cei din urmă vor fi cei dintâi, iar cei dintâi vor fi cei din urmă”. Din câte îmi aduc aminte, adunările cu caracter religios au fost aşezate între întâlnirile de mare risc şi au fost interzise printre primele. În consecinţă, pentru respectarea principiului, liderii noştri sunt deosebit de atenţi ca adunările pentru închinarea comunitară să fie „permise” printre ultimele şi în condiţii foarte dure. Dintr-un anume punct de vedere, nu sunt supărat pe liderii ţării. Dacă au un domeniu de competenţă, sigur nu este acesta. Unii din cei care iau decizii pentru închinarea noastră nu au nimic în comun cu Isus Cristos sau cu valorile creştine. Supărarea mea vine, cum bine ştiţi, din faptul că biserica, din care fac parte şi eu, a ales să tacă și să capituleze.
Stimaţi slujitori duhovniceşti,
La început aţi încercat să mă lămuriţi că trebuie să dăm dovadă de iubire creştină şi să participăm la prevenirea îmbolnăvirilor trupeşti. Părea logic, suna creştineşte, dar nu era biblic. Adică nu am priceput de ce, dintr-odată, aţi considerat că omul nu mai trebuie privit ca întreg… Nu am înţeles de ce sănătatea trupească a devenit, peste noapte, mai importantă decât sănătatea spirituală… Nu am înţeles de ce mesajul unor oameni, indiferent cine ar fi ei, a devenit mai important decât mesajul Mântuitorului. Acum, după timpul acesta de aşteptare, stau şi mă întreb dacă mesajele noastre „staţi acasă!”, „spălaţi-vă pe mâini!”, „păstraţi distanţa!” chiar au ajutat pe cineva. Sunt sigur, însă, că lipsa îndelungată a participării la închinarea publică a afectat credinţa şi relaţiile multor credincioşi.
Sunt curios care este mesajul vostru acum? Ar putea să îmi explice şi mie cineva care ar fi motivul să acceptăm în continuare bătaia aceasta de joc? Chiar nu vedeţi că suntem la discreţia luptei dintre politicieni? Chiar nu vreţi să recunoaşteţi că lor nu le pasă nici de tinerii ce doresc să se căsătoreacă, nici de familiile care vor să îşi ducă copiii la binecuvântare, nici de familiile care îi plâng pe cei plecaţi? Chiar puteţi crede că sunt interesaţi de participarea noastră în mod biblic la Masa Domnului?
Nu, dragilor, nu are rost să ne minţim. Cei mai mulţi oameni politici ne-au demonstrat, în repetate rânduri, că lor nu le pasă decât de statutul şi de buzunarul lor. Să ajungă statul, prin oameni care nu au nimic de-a face cu Sfintele Scripturi, să decidă doctrina noastră… Să fie călcată în picioare Constituţia ţării, Legea cultelor, Statutul cultelor şi noi, cei chemaţi la veghere, să tăcem…
Ştiu că nu toţi sunteţi la fel. Vă felicit pe cei ce aţi făcut tot ce aţi putut pentru păstorirea turmei. În cazul celorlalţi, vă cunosc parte din argumente, nu vă condamn, dar vă spun că mie îmi este ruşine de mine… Deşi am refuzat denumirea de „Pastor” căutând s-o păstrez pe cea „păstor” am ajuns să fiu sub nivelul unui cioban. Sper că înaintaşii şi enoriaşii noştri, turma lui Cristos încredinţată nouă, să ne ierte. Nu ştiu exact în ce condiţii o va face şi Domnul Isus Cristos, Păstorul Turmei.
Ps. Pentru a înţelge mai bine la ce mă refer, încercaţi să vă imaginaţi cum ar fi reacţionat CIOBANII dacă Statul ar fi procedat cu ei cum a procedat cu PĂSTORII sufleteşti.

joi, 21 mai 2020

Diplomație, politică și vindecare divină

Prut( )

Era căpetenia oștirii împăratului, Comandant Suprem, vasăzică. Și pentru că s-a dovedit viteaz și iscusit, a câștigat războaie pentru țara sa, Siria, fiind astfel în grațiile împăratului. Numele său era Naaman.(2 Regi, cap 5)
Poate că împlinirea în carieră l-ar fi făcut fericit, dacă nu era cumplita boală care-l măcina. Lepra. O boală fără leac. Sau cel puțin așa credea. Dar viața sa a luat un alt curs când a aflat de posibilitatea vindecării.
Printre sclavele din casa lui era și o fetiță adusă cu prinșii de război din Israel. De la ea a aflat că în Samaria era un proroc care l-ar putea videca. O veste bună, dar… cum să ajungă acolo? Pe cale diplomatică. A apelat la împăratul său, care l-a trimis în Samaria, trimițându-i și o scrisoare împăratului Israelului. Diplomatic, de la împărat la împărat.
Împăratul a primit scrisoarea și, șocat, a considerat-o o provocare, spunând: „Oare sunt eu Dumnezeu, ca să omor și să înviez, de-mi spune să vindec pe un om de lepra lui?”(2 Regi, 5:7) În disperarea lui și-a amintit de Dumnezeu, dar nu I-a cerut ajutorul. Pentru că-i era necredincios.
Un lider politic trebuie să aibă oameni de valoare în toate departamentele, pentru ca lucrurile să meargă bine. Și trebuie acordată atenția cuvenită „sectorului” spiritual, pentru a cunoaște, prin oameni dedicați, voia lui Dumnezeu.
Acest împărat se afla în fața unei probleme care nu avea soluție decât la Dumnezeu. Dar nu avea un astfel de departament. Cu toate că în Samaria era Elisei, prorocul. Însă pentru că Dumnezeu voia să-Și facă cunoscută atotputernicia și sirienilor, lucrurile au intrat pe făgașul cel bun când a intervenit Elisei.
Prorocul i-a trimis vorbă împăratului: „Lasă-l să vină la mine și va ști că este un proroc în Israel.”(vers 8) Și a știut în așa măsură, încât a insistat să ducă pe catâri pământ din Israel în Siria, pentru a nu mai aduce jertfe altor dumnezei.
De obicei oamenii uită de Dumnezeu când sunt prea încrezători în forțele proprii. Dar în cazul României și al pandemiei prin care trece, e surprinzător, pentru că sistemul medical este șubred și totuși nu se apelează la Dumnezeu.
Liderii noștri n-au îndemnat poporul la rugăciune, ba dimpotrivă, au insistat pe închiderea bisericilor. Domnul să aibă milă de ei. Istoria citată, însă, ne arată că inițiativa a aparținut omului lui Dumnezeu. Lui Elisei. Așadar, indiferent de atitudinea „împăratului”, Biserica este chemată să se roage. Și Dumnezeu va lucra.
Pentru că El nu vindecă prin diplomație, ci prin credincioșii Săi.
Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 19 mai 2020

miercuri, 20 mai 2020

Mike Pence, vicepreședintele SUA: „Petreceți mai mult timp pe genunchi decât pe internet”

Mike Pence, vicepreședintele SUA: „Petreceți mai mult timp pe genunchi decât pe internet”

Vicepreședintele american spune că rugăciunea îl ajută să facă față criticilor nedrepte
Recent, vicepreședintele American a spus că a fost surprins de criticile mass-mediei asupra deciziei soției lui de a preda artă la o școală devotată principiilor creștine, afirmând că a căpătat multă practică în iertarea criticilor săi.
„În calitate de creștini, suntem chemați să ne rugăm pentru cei dragi, dar și pentru oponenții noștri. În politică ai multe oportunități pentru a face asta”, a spus Pence.
Mike Pence a susținut un discurs în cadrul unui eveniment Alliance Defending Freedom, o organizație creștină care luptă pentru libertatea religioasă, unde CEO-ul Michael Farris i-a cerut sfaturi de cum să trateze atacurile la credința și convingerile lui.
Mike Pence a reamintit de criticile la adresa soției lui, Karen, la începutul acestui an, când a revenit part-time la catedra de arte a Școlii Creștine Emanuel din Virginia de Nord, școală care descurajează profesorii sau elevii gay.
Într-un context extrem de negativ, Newsweek a relatat că „De asemenea, profesorii sunt obligați să respecte o „declarație de credință” care respinge căsătoria între persoane de același sex și identitatea de gen. Membrii școlii trebuie să se angajeze să mențină „un stil de viață bazat pe standarde biblice și de conduită morală”. Susținătorii și organizațiile LGBT, inclusiv Uniunea Americană pentru Libertăți Civile, au criticat în mod repetat decizia soției lui Mike Pence de a se alătura unei instituții care implementează reguli pline de ură”.
Decizia ei a atras critici în presă, fiind acuzată că transmite „un mesaj teribil” pentru Statele Unite.
Newsweek a mai relatat că „Pence a oferit o serie de sfaturi în timpul evenimentul ADF. Petreceți mai mult timp pe genunchi decât pe internet. Iertarea este un dar minunat. A continuat, condamnând cele două atacuri armate fatale petrecute în week-endul trecut:
Ceea ce s-a întâmplat în acest week-end au fost acte monstruoase. Dorim să exprimăm cele mai profunde condoleanțe familiilor celor care și-au pierdut viața. Ura nu are ce căuta în America, iar ideologiile sinistre ale rasismului, bigotismului trebuie înfrânte”.

duminică, 17 mai 2020

Viața după Covid

DSC_3163

Cum va fi viața după această pandemie? O întrebare tot mai frecventă, la care se caută bâjbâind răspunsuri. Se formulează ipoteze mai mult sau mai puțin realiste. Unele de-a dreptul fanteziste. Dar de ce se pune o astfel de întrebare? Doar nu este prima pandemie de pe planetă. Analizată statistic, nici măcar nu este „de top”, după numărul victimelor.
Poate că șocul izolării, al distanțării sociale a dus la naștere acestei întrebări. Pentru că omul modern, hiper-activ și ultra-mobil, s-a văzut deodată înlănțuit de măsurile restrictive impuse. Și dacă până nu demult vedeam accesul la informație ca o binecuvântare, s-a dovedit că nu e tocmai așa.
Omul, în izolarea lui, este pus în situația aproape imposibilă de a căuta adevărul în hățișul de… fake news. De știri otrăvite. Spre deliciul cui? Aceste știri au dus și la supradimensionarea dramei. Și la măsuri nejustificate uneori.
Și iată cum Măria Sa Cetățeanul, văzându-și amenințat sandvișul cu democrație, își pune o altă întrebare legitimă: Oare ni se pregătește ceva?
Eliminăm teoriile privitoare la conspirații, ocultă mondială, etc. Dar este sigur că se va continua cu unele restricții. Cu pierderea unor drepturi. Cu îngrădiri parțiale ale libertății. Și toate „spre binele nostru”.
Asaltați de noianul de presupuneri, oamenii au nevoie de certitudini. De adevăr. De aceea este surprinzător faptul că se neglijează aspectul spiritual al fenomenului. Și nu se apelează la o sursă neviciată de fake news: Biblia!
Este la îndemâna oricui să cerceteze profețiile Cărții. Iar faptul că cele de până acum s-au împlinit, rămâne dovada că și celelalte se vor împlini. Iar despre aceste vremuri este scris. Poate că nu avem suficientă lumină asupra a tot ce citim, dar știind că este adevăr pur, putem cere lumină.
Apocalipsa se va împlini. Dar nu într-un film la Hollywood, ci pe întreg pământul. Și după scenariul scris de Dumnezeu. Viața va continua după Covid, dar și încercările. E de groază? Nu, nu e! Dumnezeu are un plan măreț cu toți cei ce-L iubesc. Iar apostolul Pavel spunea: „Căci eu consider că suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături de slava viitoare, care urmează să ne fie descoperită.” (Romani, 8: 18)
Iar eu le spun cititorilor mei: Să ne vedem în Cer!
Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 12 mai 2020

sâmbătă, 16 mai 2020

Cu Evanghelia… „pe mute”

DSC_7012

Ca să definești stările „de urgență” și „de alertă” nu e tocmai ușor. Trebuie analizate punct cu punct hotărârile legiuitorilor rămase în picioare în urma dezbaterilor, comparate, disecate. Și apoi apreciat în ce măsură cea de-a doua aduce relaxarea mult dorită. Căci azi e ziua cea mare, ziua așteptată.
Ceea ce presa evită să sublinieze este că o mare parte a populației așteaptă, de la această relaxare a măsurilor de restricție, redeschiderea locașurilor de cult. Reluarea activității bisericilor, a programelor religioase. Iar măsurile impuse nu sunt tocmai îmbucurătoare.
Slujbele religioase se vor putea ține doar afară. În curtea bisericii. Oare s-a avut în vedere prognoza meteo? Sau faptul că multe biserici nu au nici măcar parcare, darămite… curte. Că se intră direct din stradă. Se pare că nu este considerată o activitate prioritară. Deși este VITALĂ!
Nu ne mai putem îndoi că cei ce vor să reducă Evanghelia la tăcere se folosesc din plin de situația creată. S-au bucurat oamenii de transmisiuni religioase live sau reluări on-line, dar se încearcă și oprirea acestora. Punere lor „pe mute”.
În această săptămână, pe 12 mai, Facebook a blocat pagina Prodocens Media în timpul unei emisiuni cu tema „Creștinii față în față cu politicile și ideologiile anticreștine”. Fără nicio explicație. Iată ce spune Cătălin Vasile, cel care administrează această platformă: „N-am crezut că se va ajunge la acest nivel când un live transmis din studioul Prodocens Media să fie oprit chiar în momentul desfășurării și mai ales să-mi fie tăiat accesul total la contul personal și la paginile pe care le administrez, totul fără nici un mesaj de avertisment sau o explicație.”
Dacă nici măcar nu se sinchisesc să dea explicații, cu siguranță în spatele lor sunt „greii” ideologiei neo-marxiste. Și Cătălin Vasile mai adăuga: „Probabil subiectele pe care le discutăm nu sunt tocmai pe placul unora dintre activiștii neo-marxiști care în mod temeinic ne raportează postările în fiecare zi.”
Va fi tot mai greu să trăiești credința și s-o mărturisești. Dar este cert că Biserica lui Cristos va rămâne vie, chiar dacă se vor închide clădiri, se va impune izolare și distanțare și, mai nou, vor fi „tăiate” microfoanele. Vor fi puse pe mute.
Isus a zis: „Dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.” (Luca, 19:41) El nu se lasă fără mărturie, iar cei ce umblă la sonor nu știu împotriva cui luptă.
Doamne, ajută! Doamne, dă izbândă! (Psalmii, 118:25)
Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 15 mai 2020

vineri, 15 mai 2020

Zi specială de rugăciune pentru misiune

Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni şi oameni stând jos

Vineri 15 Mai 2020 între orele 06:00 - 18:00

Dragi prieteni și mijlocitori,

„Așa vorbește Domnul către unsul Său, pe care l‑am apucat de mâna dreaptă ca să supună neamurile înaintea lui și să dezlege brâul împăraților, ca să deschidă porțile înaintea lui, porți ce nu vor mai fi închise:
«Eu Însumi voi merge înaintea ta și voi netezi munții;
Voi sparge ușile de bronz și voi tăia barele de fier;
Îți voi da vistieriile întunericului, bogății ascunse în locuri secrete, ca să știi că Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Israel, Care te chem pe nume.
De dragul robului Meu, al alesului Meu, te chem pe nume, îți dau un nume de onoare.”
Isaia 45:1‭-‬4

Expuși în fața acestor promisiuni, la binecuvântările spirituale din locurile cerești, inima se umple de recunoștință pentru moștenirea ce o avem în Domnul și nu o ținem doar pentru noi.
Am decis că vom umple cupele de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinților.
Cântăm și noi: „Vrednic ești să iei cartea și să-i rupi pecețile, căci ai fost înjunghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminție, de orice limbă, din orice popor și de orice neam!
Apocalipsa 5:8‭-‬9

În aceasta atitudine de închinare aducem rugăciunile noastre înaintea Domnului.

Avem un motiv de mulțumire!

1. Creștinii din întreaga lume s-au rugat pentru Greg Mundis (Director executiv al AGWM). „Greg a ieșit din coma indusă medical în care s-a aflat timp de 5 săptămâni, respiră fără ajutorul ventilatorului, toate infecțiile sale s-au curățat și vorbește. Mulțumesc tuturor celor care v-ați rugat atât de mult pentru dragul meu prieten și slujitor.
A lui Dumnezeu să fie gloria!
Randy Hurst, AGWM

2. Să ne rugăm pentru organizaţii precum Friends Internaţional (Prieteni Internaţionali), ale căror misiune este aceea de a ajunge cu Evanghelia la studenţii internaţionali și de a le arăta acestora dragostea lui Hristos pentru lumea musulmană.
Ne rugăm pentru înţelepciune, grijă şi prietenii apropiate, care să ducă la dialoguri folositoare cu subiecte duhovniceşti.
De exemplu, în fiecare an până la 15.000 de musulmani sosesc în Marea Britanie ca studenţi internaționali (din calendarul de Ramadan, pentru vineri, 15 mai).

3. Ne rugăm pentru binecuvântarea donațiilor făcute pentru lucrarea misionară, să prospere și să împlinească scopul din Matei 28:19. Iar susținătorii acestei lucrări să primească rod însutit.

4. Ne rugăm pentru un grup etnic neatins cu Evanghelia
Beduinii din Arabia Saudită
Populație: 1.095.000
Limba principală: arabă, najdi
Religie: islam
Creștini: mai puțin de 2%
Biblia: Nu
(JoshuaProject)

Vă mulțumim că vă rugați și mobilizați și alți frați și surori să se alăture.
În link-ul următor, fiecare poate opta pentru un interval de 20 minute în care să se roage: https://apme.ro/rugaciune-misionari/


Sursa: https://www.facebook.com/events/2920924807943914/?notif_t=plan_reminder&notif_id=1589507997523988

miercuri, 13 mai 2020

TIMPURILE LUI NOE, TIMPURILE LUI LOT AU VENIT PESTE NOI



Repere de la Cina Domnului

TIMPURILE LUI NOE, TIMPURILE LUI LOT AU VENIT PESTE NOI. Frati si surori, DOMNUL NOSTRU ISUS HRISTOS VINE! Si ziua de astazi trebuie sa fie pentru noi o zi in care marturisim cu incredere „Da, vine Domnul Isus Hristos!…
Nu scrie in Scriptura ca in vremurile din urma inainte ca El sa apara, doua lucruri mari se vor intampla: Oamenii vor fi ca pe vremea lui Noe, adica, toata faptura, toti oamenii, spune- si-au stricat calea. Societatea contemporana este o societate care in prea mare masura s-a indepartat de Dumnezeu. Uitati-va pentru ca in vremea lui Noe, una din practicile societatii lui Noe  era consultarea cu demonii. Era demonismul. Nu vedeti dvs. ca in societatea in care noi traim, nu poti vorbi despre numele Domnului Isus Hristos in public? Nu se poate vorbi la televiziunea publica, nu-i voie. Nu te poti ruga in scolile publice, nu-i voie. Nu poti sa mai pomenesti numele Domnului in tribunale si in procuraturi, ca nu este voie. Dar poti sa pomenesti numele lui Allah. Poti sa pomenesti si sa faci show-uri cu  cei care cheama duhurile mortilor, cu medii spiritiste. Astea sunt ok pentru ca este din nou aceasta cochetare cu demonismul.


In vremurile din urma, spune, omenirea va fi ca in timpul lui Lot. Este ca in timpul lui Lor? Care este efortul cel mai mare a lumii politice si a lumii intelectuale si a lumii economice la ora actuala? Care este? Este tocmai legiferarea acestui lucru scarbos inaintea Domnului. Familia sa nu mai fie familie si unitatea intre sot si sotie sa sa nu mai fie in norma de traire in societate, ci societatea sa fie una bolnava. Ion cu Ion, Maria cu Maria, lucruri care sunt impotriva naturii umane, impotriva lui Dumnezeu si impotriva invataturii lui Dumnezeu. Timpurile lui Noe, timpurile lui Lot au venit peste noi. SUNTEM IN VREMURILE DIN URMA. Frati si surori, DOMNUL NOSTRU ISUS HRISTOS VINE!

luni, 11 mai 2020

Radio Holy Doctor

Winamp, iTunes Windows Media Player Real Player QuickTime
Loading ...
Song artist:
Song title:
Dedicated to:
Your name:
Your E-mail:

Loading ...
Loading ...
Loading ...
Loading ...

Cum ar trăi Isus în era Facebook?



„El nu va striga, nu-și va ridica glasul și nu-l va face să se audă pe ulițe” (Isaia 42:2) 

Cum ar trăi deci Isus în era Facebook? Ar avea un cont și El? Ar fi prezent pe rețea? Posibil… Dar este greu de crezut că Cel care i-a spus leprosului vindecat: „…vezi să nu spui la nimeni…” (Matei 8:4), sau orbilor tămăduiți: „…vedeți să nu știe nimeni…” (Matei 9:30), ar posta din oră în oră instantanee din lucrarea Sa. 


Cred că El ar rămâne credincios celor afirmate pe munte: „Luați seama să nu vă îndepliniți neprihănirea voastră înaintea oamenilor ca să fiți văzuți de ei: altminteri nu veți avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri”. (Matei 6:1). Este greu de crezut că Cel care evita cu tot dinadinsul popularitatea (Marcu 1:37-38; Matei 12:16), și care tăinuia traseul călătoriilor Lui misionare (Marcu 7:24; 9:30), azi și-ar promova cu emfază turneele pe toate rețelele de socializare pentru a atrage mai mulți spectatori și a avea mai mulți fani. 

Este adevărat că Isus a slujit unor mari mulțimi de oameni vindecându-i, hrănindu-i sau învățându-i. Dar a făcut toate acestea nu pentru notorietate, ci pentru că, mai presus de toate, i-a iubit. 

Cum ar trăi Isus în era Facebook? Ar avea un cont? Ar fi prezent pe rețea? Probabil… Dar cu siguranță că Cel care după transfigurarea de pe munte a zis ucenicilor: „… să nu spuneți nimănui de vedenia aceasta…” (Matei 17:9), nu ar încărca rețelele de socializare cu fotografii din experiențele Lui supranaturale. 
Umil cum îl știm cred că ar „uita” să-și facă poze cu Moise și Ilie în haine strălucitoare, cu Lazăr înviat în fața mormântului sau un selfie cu El însuși umblând pe mare în mijlocul furtunii. Cel care a făcut din relația cu Dumnezeu o prioritate (Luca 4:42) nu cred că și-ar permite luxul de a pierde cele mai bune ceasuri din zi urmărind ce gătește Marta, ce rețetă nouă a mai inventat soacra lui Petru sau pe unde și cu cine își face vacanța Irodiada. Sunt sigur că și azi Isus ar fi interesat în mod prioritar de o singură conexiune, cea cu Tatăl Ceresc.

Nu cred că Isus ar intra în sevraj dacă nu ar avea câteva zile acces la internet, nu cred că ar fi preocupat de câte like-uri (like = a plăcea; semn pe Facebook atunci când îți place ceea ce a postat cineva) adună zilnic și nici de câte accesări are blogul Lui. În zilele slujirii Lui pe pământ El era preocupat de un singur like, cel al Tatălui. Și acest like s-a auzit de multe ori și a fost auzit de mulți: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care îmi găsesc plăcerea” (Matei 3:17). Azi Isus ar fi preocupat să primească acest like, al Tatălui, nu al fanilor! 


Cum ar trăi Isus azi? Ce haine ar purta? Ce mașină ar conduce? Nu putem ști exact. Ar fi El activ pe Facebook? Posibil. Dar putem ști cu certitudine că ar fi modest, discret și cu mult bun simț. Acestea erau valorile Lui. Și acest exercițiu de imaginație pornit de la întrebarea: Cum ar trăi Isus? nu are de-a face atât de mult cu El, cât are de-a face cu noi, cei care trăim în acest timp în care vizibilitatea a devenit una dintre cele mai mari dorințe, iar lipsa ei motiv serios de suferințe lăuntrice profunde. Daca pe politicieni îi pot înțelege că nu sunt în stare să dea nici măcar un pahar de apă unui nenorocit, dacă „marele eveniment” nu apare la știri sau dacă nu este imortalizat pe rețelele de socializare, nu îi pot înțelege pe urmașii lui Isus cum de au ajuns atât de disperați să știe lumea că ei există. 


Trebuie ca întreaga planetă să afle când s-au sculat, ce au visat, la ce oră și-au băut cafeaua, ce au mâncat la prânz, unde și-au făcut siesta, unde pleacă în vacanță, sau cu cine au ieșit în oraș joi seara după biserică. Și nu mă refer aici la niște adolescenți care își caută identitatea, ci de slujitori ai cuvântului care vor să fie respectați. Conceptul lui Descartes: Cuget, deci exist!, a devenit: Sunt pe Facebook, deci exist! Din păcate mulți dintre credincioșii timpului nostru caută cu disperare acest tip de existență. Asta se întâmplă pentru că au pierdut conștiența faptului că ei există în Hristos și că nu au nevoie de un spațiu virtual unde să-și declare existența pentru a fi împliniți. 


Ei sunt asemeni bisericii din Laodiceea, foarte prezentă și vizibilă pe Facebook-ul vremii (…îți merge numele că trăiești…), dar cu o imagine deloc măgulitoare din perspectiva lui Dumnezeu. Nu e suficient sa existăm doar pe Facebook! Să avem un cont aici. E nevoie să avem unul și în cer! Unii păstori și misionari sunt atât de prezenți și activi pe rețelele de socializare și pe bloguri încât enoriașii și susținătorii lor se întreabă, pe bună dreptate: dar când mai au timp acești oameni să se roage, să studieze Biblia, să pregătească o predică, să viziteze niște bolnavi, să învețe o limbă străină, să citească o carte, să interacționeze cu cei pierduți sau să petreacă timp de calitate cu Tatăl ceresc?! Se pare că slujirea lor s-a mutat din parohie în spațiul virtual… Nu vreau să fiu înțeles greșit! 


Cred cu tărie, mai ales în ceea ce îi privește pe misionari, că trebuie să-și informeze susținătorii cu privire la lucrare, să trimită rapoarte cât mai bine făcute; dar de aici până la o prezentare a lucrării în spațiul public aproape agresivă și deșănțată este o mare distanță. Când nu mai putem predica celui păcătos, când nu mai putem da o haină celui gol, când nu mai putem da o pâine celui flămând, când nu-l mai putem vizita pe cel bolnav sau pe cel din pușcărie decât dacă toată lumea ne urmărește pe Facebook, suntem la ani lumină distanță, în ceea ce privește slujirea, de Cel care a spus: „…învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima…” (Matei 11:29). Această marcă a discreției în slujirea Domnului Isus a fost clar identificată de profeți cu sute de ani înainte ca El să apară pe scena lumii. Se spunea că glasul nu I se va auzi pe ulițe. 


Adică, nu va căuta să atragă atenția asupra Lui, nu va urmări prim-planul. Acest semn de identificare era necesar tocmai ca El să poată fi deosebit dintre falșii profeți tupeiști și gălăgioși care aveau să apară. Întoarcerea la discreție este absolut necesară și pentru slujitorii Domnului de azi. Pentru că atunci când numele nostru este mai important și mai des folosit în prezentări decât al Celui care ne-a chemat, când numele nostru este mai vizibil decât al bisericii sau al agenției care ne trimite și ne susține, când chipul nostru este mai impozant decât al celor cărora suntem chemați să le slujim, cu durere trebuie să afirm că nu mai suntem implicați în Missio Dei(Misiunea lui Dumnezeu) ci în Missio meo (Misiunea mea). 


Cum ar trăi Isus în era Facebook? Ar avea și El un cont? Ar fi activ pe rețea? Posibil… Dar cu siguranță ar fi foarte discret. Poate le-ar cere unor prieteni să se roage… Poate le-ar împărtăși câtorva, mai apropiați, care sunt provocările slujirii Lui. Și poate, celor trei ucenici mai apropiați, ar îndrăzni să le arate o poză din al treilea cer. Dar cu siguranță nu și-ar marca ceas de ceas și cu emfază toate mișcările și slujirea. Mi-aș dori mult ca în urma acestui exercițiu, în parte imaginativ, să învățăm de la El și în aceste timpuri să redescoperim și să readucem în prim-planul vieții de slujire modestia, bunul-simț și, mai ales, în era Facebook, discreția. Puțină discreție nu strică! 


Pastor Ghiţă Riţişan Editorial Noi Frontiere – Vol 11/nr. 4/ 2014 Pentru abonamente la revista Noi Frontiere: email: redactie@noifrontiere.ro, Tel. 0364/808.667 


http://apme.ro


sâmbătă, 9 mai 2020

China, cu „C” de la cruce și covid

DSC_0994

Asocierea numelui Chinei cu Covid-19 nu este întâmplătoare, imensa țară asiatică fiind nu doar leagănul coronavirusului, dar, din câte se pare, și responsabilă de temuta pandemie. Chiar dacă nu-și asumă. Acuzații oficiale nu s-au făcut în această privință, considerându-se că în mijlocul suferinței oamenii trebuie compătimiți și încurajați. Ajutați, dacă se poate.
Angajată fiind în bătălia cu moartea, ne-am fi așteptat ca această țară să-și înceteze lupta pe alte fronturi. Cum ar fi lupta împotriva religiei. Dar Partidul Comunist Chinez consideră că poate învinge peste tot, iar lupta împotriva credinței este o prioritate.
În China există Biserici autorizate (și controlate) de stat, în paralel cu Biserica subterană. Dar nici cele aflate „în legalitate” nu se bucură de sprijin. Ba, dimpotrivă. Și astfel asistăm, dacă nu la demolarea bisericilor, la îndepărtarea crucilor de pe clădiri. Pentru că deranjează. Unul din motivele invocate de autorități este că… nu corespund planului urbanistic. Ca glumă, ar fi bună. Dar e tragic.
Au fost situații în care deținătorii bisericii și-au dat acordul la îndepărtarea crucii, în speranța că vor salva clădirea. Dar e numai o amânare. Și lupta comuniștilor cu crucile continuă, chiar dacă trebuie să lupte și cu moartea care amenință prin coronavirus. Ba chiar s-au folosit de situația creată. Pentru că credincioșii au stat acasă, în izolare, au putut să acționeze nestingheriți.
Cei ce cunosc adevărul mântuirii prin Cruce știu că simbolul în sine nu este vital. Și că rugăciunea se poate face și fără acest simbol. Dar mai știu și că acest război nu este împotriva crucilor de pe clădiri, ci împotriva credinței. Este atacul anticristului.
China ar fi putut să înțeleagă ceva din această încercare, dar luptă tot împotriva lui Dumnezeu. De ce ne-am mira? Este o țară totalitară, ori astfel de manifestări vedem și în țări „democratice” occidentale. Este, alături de molima cu care ne confruntăm, încă un semn al apropiatului sfârșit.
Teamă? O, nu! Vine Domnul!
Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 8 mai 2020

joi, 7 mai 2020

CINCI ÎNTREBĂRI CU PRIVIRE LA ADUNĂRI



Toți așteptăm să avem libertatea de a ne reîntâlni la adunările publice ale bisericii din care facem parte. Pastorii așteaptă chiar mai mult. Unii chiar se luptă pentru a redobândi acest drept constituțional, în țările în care libertățile fundamentale ale omului sunt respectate. Totuși, între timp, trebuie să găsim răspunsul optim, în context, la cel puțin următoarele întrebări cu privire la reluarea întrunirilor credincioșilor.
Vor învinge oamenii frica și vor participa la adunări? Care oare este procentul de credincioși care vor prefera să participe în continuare la adunările online, ale bisericii din care fac parte sau ale altor biserici? Câți dintre participanții frecvenți la adunările bisericii de la începutul anului, sunt gata să dea dovadă de curaj, participând în persoană la adunarea publică a bisericii? Cei care vor învinge frica se vor simți mai spirituali și vor condamna pe fricoșii comozi care vor continua să participe online? Trebuie să prevenim aceste atitudini diferite sau trebuie să le acceptăm și să le slujim?
Va trebui să oferim adunări online, în continuare? Cât de necesar va fi să păstrăm adunările online, care poate afecta negativ participarea în persoană? Trebuie adunările online să rămână opțiunea de bază, în prima perioadă de redeschidere a adunărilor publice, sau ele trebuie reduse la statutul de opțiune secundară? Trebuie să păstrăm capacitatea online a bisericii, să o creștem sau să o reducem, în momentul în care vom avea libertatea de a organiza adunări publice?
Ne va reuși o adunare marcată de reguli rigide? În ce mod adunările publice ale credincioșilor, cu respectarea distanței care probabil va fi impusă în prima perioadă, vor sluji scopului bisericii? Cât de mult va suferi dimensiunea relațională a comunității spirituale din cauza acestor măsuri de siguranță? Cât de bine ne vom simți întâlnindu-ne cu prieteni și oameni de încredere, fără să avem libertatea să ne apropiem unii de alții, să batem palma ca între prieteni? Ce vom simți cântând și rugându-ne purtând măști medicale? Suntem pregătiți să predicăm din spatele măștii, la propriu?
Suntem dispuși să regândim unele practici? Vom avea dreptul să distribuim din mână în mână elementele Cinei Domnului, în unele biserici, mai multe persoane să folosească pahar comun? Va fi posibil să ne împărtășim fără părtășie? Ce alternative am putea identifica? În ce mod vom practica închinarea cu daruri, dacă după toate probabilitățile, nu vom avea dreptul de a transmite de la persoană la persoană recipientul pentru colectarea donațiilor?
Cum vom administra numărul limitat al participanților? Cum vom proceda, dacă ni se va cere să nu depășim 100 de persoane la o adunare publică? Dar dacă numărul maxim va fi mai mic? Vom organiza adunări repetate, cu conținut identic? În ce mod vom evita sosirea unor persoane la o adunare la care nu au acces, din cauza numărului limitat deja ocupat? Cum vom scăpa de cultura „numărului limitat” la adunările publice, pentru a relansa cultura recepției unui număr cât mai mare posibil de participanți?
Concluzie. Liderii excelenți pun întrebări excelente. Aceasta îi ajută să anticipeze probleme, să identifice soluții și să fie demni de urmat. Dacă abordăm următoarea etapă a bisericii, cea post Stare de Urgență, ca o revenire la „normal” fără nici o problemă, ne facem vinovați de superficialitate de neiertat. Însă, dacă în timp așteptăm și urmărim recâștigarea libertății de a organiza adunări publice, formulăm întrebări despre „noul normal”, am putea identifica soluții și măsuri eficiente, din perspectiva scopului încredințat de Stăpânul Bisericii.
Tu ce crezi cu privire la întrebările pe care le-am scris mai sus? Ce ai mai adăuga? Ce din ceea ce am scris ai reformula? Dacă crezi că îți pot fi de folos în vreun fel, nu ezita să mă contactezi: doru@filadelfia.md

duminică, 3 mai 2020

Internetul și adevărul pumnului în gură

DSC_8060 (1)a (1)

Lumea virtuală ne-a devenit atât de familiară în urma interacționărilor frecvente, încât ne este… o a doua casă. A doua natură, a doua viață. Pare un univers paralel, dar se supune acelorași legi ca cel în care trăim. Adică aceleași nedreptăți, aceleași abuzuri, aceleași lovituri. Pentru că o lume bună nu poate fi pe pământ, nici reală, nici virtuală. Doar în cer.
Ne folosim de internet la activități foarte diverse, de la distracții până la la job. La a-ți câștiga pâinea. Între acestea intră comunicarea, transmiterea mesajelor diverse. Afișarea convingerilor religioase, filosofice, politice etc.
Am putea crede că este o libertate deplină, dar nu este. Și este firesc să existe interdicții, cel puțin în ceea ce privește activitățile periculoase. Dar cine stabilește ce este periculos? Platforma Vimeo, căci despre ea vorbim acum, menționează în politica de funcționare că nu va găzdui niciun cont al cărui proprietar se dovedește a fi membru „într-un grup de ură sau terorist”.
Foarte bine!-am spune noi. Dar putem avea surprize. American Family Association, organizație creștină pro-familie din USA, s-a trezit cu contul suspendat. Terorism? Nicidecum, dar ceea ce ei susțin se încadrează la „discurs de ură”. Asta din punctul de vedere al militanților neomarxismului stângist care se pare că au făcut presiuni și la Vimeo.
Aceștia au fost deranjați de faptul că această organizație folosește pentru familie definiția biblică, eliminând multiplele „alternative” oferite azi. Și se opune sexualizării copiilor. Iar relațiile intime în afara căsniciei le denumește tot biblic: păcat. Și iată cum promovarea moralității este, în opinia militanților neomarxiști, act de terorism.
A fost Vimeo. Care va urma? Ce va rămâne pe internet dacă se va elimina tot ce este sănătos din punct de vedere moral? Și diavolul jubilează, căci e opera lui.
Adevărul este unul singur și acela este Cristos. Dar iată cum celor care vorbesc în numele Lui li se bagă pumnul în gură.
Așadar, pe o platformă ca Vimeo poți să faci tot ce născocește cea mai perversă minte, pentru că nu există decât două interdicții: să vinzi rachete și să vorbești de dragoste. Adică despre Cristos. Sau poate că cea cu rachetele și cu ceva crime la comandă s-ar trece cu vederea.
Și mai vorbim de egalitate. Și de libertate de exprimare. De, unii sunt … mai egali decât alții. Dar se aud și lanțurile tale, diavole!
Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 30 aprilie 2020