Radio Maranata Vulcan

vineri, 11 decembrie 2015

Cum să le vestești celor dragi Evanghelia cu prilejul sărbătorii Crăciunului?


Întrebare:  
Ați putea să scrieți un articol cu sfaturi practice cum să folosească creștinii sărbătoarea Nașterii Domnului Isus pentru a spune Evanghelia rudelor și celor apropiați: ce metode să folosească, cum să-și construiască bine mesajul, cum să inițieze discuția stând la masa de sărbătoare cu rudele, ce discuții și greșeli să evite? 
 Mulțumesc că mi-ați adresat această întrebare. Este una foarte actuală acum și voi răspunde cu multă bucurie, căci vreau ca toți sfinții care citesc portalul www.moldovacrestina.md și Ziarul Liber să fie cât mai eficienți în propovăduirea Evangheliei și să folosească la maximum toate oportunitățile pe care ni le oferă Dumnezeu de Crăciun.  

Să punem pe Hristos în centrul sărbătorii

Acum ne aflăm cu soția în Cambodia și majoritatea populației sunt budiști. Dar, pentru că este în preajma Crăciunului, oriunde nu mergi vezi cum oamenii se pregătesc să sărbătorească și, cel mai tare îmi place că în cantine, restaurante, cafenele, locuri publice, continuu auzi colinde cu mesaj foarte clar creștin și numele lui Isus este auzit frecvent. Dacă aici, într-o țară budistă oamenii aud despre Hristos la Crăciun, cu atât mai mult la noi, într-o țară cu populație care se numește creștină, trebuie să punem persoana și lucrarea Domnului Isus  în centrul atenției și mesajul Evangheliei să fie bine comunicat tuturor, căci mai sunt încă mulți care nu înțeleg Evanghelia, nu o cred și nu au fost mântuiți.  

Să vestim Evanghelia prin felicitări

La Crăciun toți oamenii își fac felicitări pe care le trimit pe carduri poștale sau prin poșta electronică. Indiferent cum le veți trimite, aveți grijă și pregătiți un mesaj bun, interesant și care să le comunice celor dragi clar că Isus Hristos este unica șansă pentru mântuirea lor și că doar prin credință în El pot avea viață veșnică dacă aleg să fie adevărați ucenici și să-L urmeze toată viața pe acest pământ. La alcătuirea textului felicitării inspirați-vă din ceea ce studiați acum din Biblie. Aveți grijă ca felicitarea să fie de la inima dumneavoastră și să meargă la inima destinatarilor. 

Faceți cadouri duhovnicești

Cadourile sunt așteptate și oferite la Crăciun de toată lumea. De fapt, oferite nu sunt chiar de toți, dar așteptate sunt de toți. Cei maturi (și spiritual) oferă, iar copiii (și cei spirituali) le așteaptă doar. Gândiți-vă bine, pregătiți o listă a tuturor celor dragi cărora vreți să le faceți un cadou și apoi pregătiți darurile și cumpărați-le în așa fel ca prin ele să transmiteți adevăruri duhovnicești și să aduceți binecuvântări duhovnicești în viețile celor care le vor primi. Biblia este un cadou foarte bun. Un cadou și mai de preț va fi pentru cineva Biblia Internațională de Studiu Biblic Inductiv, pentru că îi oferă toate instrumentele și informațiile necesare ca să o studieze individual. Manualele de studiu biblic inductiv sunt un foarte frumos cadou și ele sunt disponibile pentru toate vârstele, aproape pentru toate cărțile din Biblie și la multe subiecte interesante. Dăruiți celor dragi cărți creștine și dacă le găsiți folositoare, puteți să le dăruiți și pe celescrise de mine. Un alt cadou de preț este abonamentul la Ziarul Liber pentru anul care vine. Sunt sigur că pentru lucrătorii în Evanghelie ar fi un bun cadou să le fie acoperite cheltuielile pentru participarea la o sesiune a Institutului de Studiu Biblic Inductiv. Celor care doresc să studieze limba engleză faceți-le cadou o foaie pentru participarea la tabăra EFNL 2015. Dacă nu puteți acoperi integral plata, puteți să o faceți parțial. Faceți-le oamenilor daruri care le vor aduce zidire duhovnicească și îi va apropia mai mult de Domnul Isus și de Împărăția Cerurilor. 

Cântați colinde despre Isus Hristos

Vă poate părea straniu că spun “colinde despre Isus Hristos, pentru că dacă este colind, vă gândiți că nici nu poate fi despre altcineva sau altceva. Cu întristare am constatat că există și așa ceva. Ascultați mai bine ce se cântă la radio și la televizor și o să înțelegeți că sunt multe colinde despre stea, capră, iepuraș etc. și nu despre Domnul Isus Hristos. Alegeți și învățați colinde prin care să fie bine vestit Domnul Isus și să fie prezentată persoana și lucrarea Lui mântuitoare. Folosiți orice prilej ca să cântați celor dragi aceste colinde. Când mergeți să vizitați rudele să le cântați aceste colinde cu familia întreagă. Ele vor fi cea mai bună introducere pentru a continua discuția despre Domnul Isus Hristos și Evanghelie. 

Vizitați pe cei dragi și invitați-i în ospeție

În poporul nostru avem un obicei frumos să ne vizităm rudele la sărbători. De aceea, mergeți să vă vizitați rudele și invitați-i în ospeție. Dar așa cum vă planificați și pregătiți cadourile pe care le veți oferi și mâncarea care va fi pusă pe masă, tot așa să vă pregătiți bine și mesajul pe care îl veți vorbi. Gândiți-vă ce subiecte doriți să discutați și cum să le aduceți în discuție în așa fel ca să fie văzut Domnul Isus Hristos prin toate și cei prezenți să primească zidire sufletească și cunoștință din Evanghelie, așa cum suntem învățați în Biblie: 
Purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei de afară; răscumpăraţi vremea. Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia. (Coloseni 4:5-6) 

Invitați-i pe oameni să fie ucenici adevărați ai Domnului Isus Hristos

În poporul nostru, dar și la alte popoare, există mulți creștini nominali. Ei se numesc și se cred a fi creștini, dar nu sunt adevărați ucenici ai Domnului Isus Hristos. Mântuitorul a spus: 
Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin. (Matei 28:19-20) 
Cel care doar a fost botezat în pruncie nu este ucenic al lui Hristos. Ucenic este cel care se botează prin credință și apoi alege să învețe sistematic și să păzească tot ce a poruncit Domnul Isus Hristos. Toată învățătura Mântuitorului nostru o găsim scrisă în Noul Testament. De aceea este important să le comunicăm celor dragi că dorim să fie și ei ucenici adevărați ai Domnului Hristos și invitați-i să studieze sistematic Sfintele Scripturi. Poate este cazul să le propuneți să începeți un grup de studiu biblic la ei acasă sau invitați-i la grupul de studiu biblic pe care îl conduceți  în casa dumneavoastră. Dacă distanța este mare și nu este posibil nici una din aceste doua opțiuni, propuneți-le să studiați Biblia prin Skype și îndemnați-i să meargă la serviciile divine ale unei biserici unde se dă învățătură sănătoasă din Biblie. 
Dumnezeu să ne ajute pe toți să facem din sărbătoarea Nașterii Domnului Isus Hristos o adevărată închinare și evanghelizare și pe mulți să-i conducem în Împărăția Cerurilor cu prilejul acestui eveniment. 

joi, 10 decembrie 2015

ARE BISERICA IMPACTUL SCONTAT, ASUPRA SOCIETĂȚII CONTEMPORANE ?

2_2_8484_2_1_690x520
Discrepanța dintre vorbă și faptă, a adus în cele mai multe biserici,
„APATIA” și le-a paralizat potențialul în influențarea LUMII pierdute, din jurul nostru!
Încă de când eram copil mic, auzeam dictonul:
,,FĂ CE ZICE POPA, DAR NU FĂ CE FACE POPA”
Credeți-mă, că niciodată nu am crezut că voi auzi acest lucru în bisericile evanghelice. Din păcate, lucrurile cam așa stau și în multe din bisericile noastre.
       Dacă îmi doresc ceva pentru anul 2015, este să ne comportăm cu toții în așa fel (în orice împrejurare) ca această zicală să nu ni se potrivească.
       Acest lucru nu este neapărat valabil doar pentru cei ce slujesc de la amvoanele bisericilor, ci și pentru noi fiecare, iar eu încerc să scriu acest articol, gândindu-mă la mine și domeniile mele de activitate. O să aduc în discuții 3 domenii în care noi putem să influențăm foarte mult.
      Ați auzit spunându-se:
„CE FACI SE AUDE AȘA TARE, CĂ NU SE MAI AUDE NIMIC DIN CEEA CE ZICI”


1. Care este poziția mea în familie? Sunt eu luat în seamă? Trăiesc eu ceea ce vorbesc, sau dau sfaturi copiilor mei, sfaturi pe care nu le mai aud fiindcă abia au timp să asculte și să se uite la ce fac eu?
          Nu ați auzit de acel tată, care atunci când a sunat telefonul și l-a ridicat unul dintre copii, i-a făcut semn copilului să spună că nu este acasă, iar copilul i-a zis celui ce a sunat:,,MI-A ZIS TATA SĂ-ȚI SPUN CĂ NU ESTE ACASĂ” … Cum să mai spună un asemenea tată copiilor lui să nu mintă, când tu le ceri să mintă?
         Poate nu realizăm ce responsabilitate avem ca părinți. Copiii noștri vin în această lume fără să știe nimic, pregatiți să învețe totul, iar dacă noi suntem buni la terorie, dar în practică trăim altfel, avem toate șansele să creștem o generație de ipocriți.
        Haideți, ca parinți, să fim gata anul acesta să devenim ce poate n-am fost niciodată, adică reali. Iar dacă am fost o viață întreagă niște ipocriți, am zis una și am făcut alta, este timpul să ne pocăim cu adevărat de acest lucru, chiar dacă implică smerenie multă. Nu este ușor să recunoști în fața copiilor faptul că nu ai fost ceea ce ar fi trebuit, dar este așa de necesar, dacă vrem să vedem rezultate la nivel de familie.
2. Locul de muncă este amvonul nostru, al tuturor. Cum bine spunea cineva: „PREDICĂ TOATĂ ZIUA, IAR DACĂ TREBUIE SA FOLOSIM CUVINTE, SĂ FOLOSIM”. Să știm că pentru unii din colegii noștri, noi vom fi singura biblie, pe care ei o vor citi.
        Nu ți-ai pus întrebarea:  De ce unii dintre colegii tăi, pe care i-ai invitat la biserică, nu au vrut sa vina?
Reacția noastră în fața colegilor, îi va face curioși să cunoască mai multe despre Dumnezeu, ori îi va face să spună, Cu ce ești tu mai diferit ca mine?
       Cred ca ar trebui să ne gândim mult mai serios la responsabilitatea pe care o avem față de cei din jurul nostru. Nu va fi nimeni impresionat de biserica unde mergem, nici de poveștile noastre, dar vor fi mișcați și impresionați de felul nostru de viață.
       Cred că anul acesta trebuie să dovedim viață de creștin prin faptă, nu doar prin vorbă. Domnul să ne ajute.

3. Doresc să aduc în discuție pe toți cei ce slujesc de la amvoanele bisericilor și care se fac în parte responsabili și de primele două situații.
      În ultimi ani s-au pregătit în tot felul de seminare, tot felul de tineri, unii mai pregătiți decât alții. Nu ducem lipsă de teologi. Avem tot felul de doctorate și masterate, în teologie. Sunt impresionat de câți predicatori buni s-au ridicat în ultimii ani.
      Dar vai, câți dintre ei nu au căzut deja victime a tot felul de slăbiciuni și vicii… Numai în ultimii ani, câți dintre cei care și-au făcut un nume prin predicare, au căzut examenul practic.
Acești mari predicatori, au toate șansele să ne umple bisericile de creștini cu capul mare, dar cu o inimă tot mai mică.
      Dacă nu se va face o evaluare în această direcție, DISCREPANȚA  dintre a vorbi și a împlini, va fi tot mai mare, iar bisericile noastre vor deveni asemenea bisericilor tradiționale, pe care le-au părăsit părinții noștri tocmai  din acest motiv.
Prospect-to-Evangelist-Webinar
      În concluzie cred, că dacă fiecare din noi ar trebui să îsi facă un plan pentru 2015, ar fi să elimine DISCREPANȚA  dintre vorbă și faptă și să ne dăm exemple de CREȘTINI ADEVĂRAȚI. 
      Astfel, am începe să avem un impact extraordinar, fiecare în locul unde își exercită activitatea zilnică.
Numai așa vom putea avea impactul necesar pentru a influența lumea din jurul nostru, care este în căutare de modele.
      Eu doresc să fiu un model vrednic de urmat în anul 2017, dar tu?
Cu multă dragoste,
Mike Olari
http://family2fam.com/

vineri, 5 iunie 2015

Potopul, prefigurare a sfarsitului lumii

sfarsitul lumii
Ideea unui potop universal incepe sa fie acceptata si in lumea stiintifica, dupa lungi ezitari si cautari.In urma unui sir nesfarsit de ipoteze si contra-ipoteze, cu cercetari interminabile si polemici, oamenii ajung sa recunoasca un adevar pe care Biblia il sustine atat de clar si simplu de mii de ani.
Multi dintre oamenii de stiinta care sunt foarte rezervati in ceea ce priveste potopul biblic, afirma ca in straturile pamantului nu se gasesc dovezi care sa afirme ca potopul a avut loc cu adevarat, iar acest lucru este de ajuns sa dovedeasca ca potopul biblic nu este decat o poveste, un mit fictiv.
Unii oameni de stiinta, insa, afirma ca povestea lui Noe si a potopului este practic identica in toate limbile in care a fost scrisa: persana, chineza, egipteana veche, babiloniana sau sanscrita, iar singurul cuvant schimbat a fost numele lui Noe. Povestea nu apare numai in Biblia crestina, ci ea apare si in Coran. Acolo se spune povestea lui Noe sau cum era mai numit: „Nu”, tradus in araba, care scapa de potop intr-o arca impreuna cu familia lui.
Existenta atator legende si versiuni pe toate meridianele globului, in ciuda deosebirilor dintre ele, este mai degraba o dovada a originii lor comune. Un cataclism mondial trebuie sa fi lasat o amintire puternica in constiinta tuturor populatiilor pamantului care au aparut din supravietuitorii potopului. Este mult mai logic sa acceptam acest rationament dacat sa credem ca “legenda” potopului a trecut de la un popor la altul, iar prima versiune nu a fost decat o pura inventie a imaginatiei omenesti.
In plus, toate legendele despre potop au cateva elemente comune: proportiile catastrofale, cuprinzand intreaga lume locuita, scopul pedepsitor al potopului, existenta unui numar mic de supravietuitori, oprirea celor care au supravietuit potopului pe varful unui munte.
Alti oameni din domeniul stiintei afirma ca potopul nu trebuia sa fie neaparat universal, ajungea sa fie doar local daca este sa luam in calcul faptul ca el s-a extins suficient pentru a cuprinde intreaga omenire din acele vremuri.
Un sir de argumente logice, cum ar fi durata de peste un an a potopului ne duc la concluzia ca a fost vorba de un cataclism universal, si nu de o simpla inundatie locala. Totodata, dimensiunile corabiei sunt mult mai mari decat ar fi fost necesar in cazul unei inundatii locale.
Daca ar fi fost vorba despre o simpla inundatie locala, fuga spre regiuni mai sigure ar fi fost o solutie mai buna dacat construirea unei corabii. In cei 120 de ani de har acordati lumii antediluviene, Noe ar fi facut mai bine sa se retraga din zona aceea si sa-i sfatuiasca pe contemporanii sai sa faca la fel, daca ar fi fost vorba de o simpla inundatie.
Porunca data lui Noe de a lua animale din orice specie nu avea rost daca ar fi fost vorba doar de o inundatie locala, fie ea cat de intinsa. Speciile ar fi supravietuit in alte regiuni ale pamantului, facand inutila salvarea lor cu ajutorul corabiei.
Dovezi ale oamenilor de stiinta
La British Museum, in Londra, se gasesc expuse tablite babiloniene, sumeriene si acadiene.
Acestea se pare ca dateaza din anul 700 i.H., dar spre deosebire de aceste tablite, povestea lui Noe mai apare si in indepartata China, afisata pe niste vase ceremoniale facute din bronz, iar povestea despre potopul biblic, poate fi citita in interiorul acestor vase. Aceste vase de bronz se pare ca dateaza din timpul dinastiei Chan, adica 1.700 de ani i.H. Dupa cum sustin unii oameni de stiinta, se pare ca la doar 600 de ani dupa potop. Studii universitare facute in acest scop, ne spun ca in momentul actual exista 200 de povestiri despre potop, iar ca mentionari, se gasesc in numar de 272, in fiecare civilizatie si cultura, incluzand chiar si culturile Azteca si Incasa.
Sapaturile arheologice facute de celebrul arheolog britanic Leonard Woolley in vechea cetate Ur din Caldeea, la aproximativ 18 km de locul unde se crede ca a fost Edenul, au scos la lumina dovezi de necontestat cu privire la existenta unui potop mondial. Sapand la 20 m adancime, arheologii au gasit un strat de mal gros de circa 3 m. Acest strat nu contine nicio urma de civilizatie. Astfel de urme de civilizatie au fost gasite atat deasupra stratului de mal, cat si sub acest strat. Un alt fapt interesant este acela ca urmele de civilizatie gasite sub stratul gros de mal erau cu totul deosebite de cele gasite deasupra.
Dr. Schmidt a facut sapaturi la cetatea Fara, la 75 km nord pe valea Eufratului, locul unde se presupune ca a trait Noe si unde si-a construit corabia. Expeditia Dr. Schmidt a gasit acelasi strat de mal sub care s-au descoperit carbuni, cenusa, vase decorate artistic, schelete, sigilii si unelte, toate lasand impresia ca populatia a fost lovita pe neasteptate de o catastrofa, fugind in dezordine. Sapaturile arheologice efectuate la cetatea Kis, la 150 km in amonte pe Eufrat, au dus la descoperirea aceluiasi strat de mal, avand o grosime de circa 1,65 m.
La mijlocul secolului al XVIII-lea, George Smith, gravor de meserie, a inventariat cele 25.000 de tablite cuneiforme de lut, gasite in vechiul oras Ninive, care datau din secolul al-VI-lea i.H. In anul 1872, dupa zece ani de lucru, acest George Smith s-a concentrat asupra povestirii despre un vapor care a rezistat unui mare potop si care s-a oprit pe un munte. Povestea scrisa pe aceste tablite ne este noua cunoscuta ca Epopeea lui Ghilgames si coincidea exact cu povestea lui Noe din Biblie, aratand prin acest lucru ca relatarea biblica este mai mult decat o legenda fictiva.
Inginerul Theodor Thant, cercetator la Institutul de Fizica Atomica al Academiei Romane, a publicat in 1966 un articol intitulat “Potopul- mit sau ipoteza stiintifica” in care afirma: “Si totusi potopul biblic a existat. Este vorba de o catastrofa ce a cuprins la vremea aceea intreaga suprafata terestra; un cataclism cu cutremure si eruptii vulcanice ale continentelor si scufundarea unor regiuni intregi ale globului. Numarul argumentelor stiintifice care confirma potopul, incepand cu mitologia comparata si terminand cu metodele moderne, nucleare, de cercetare a varstelor diferitelor vestigii ce sustin ipoteza este din ce in ce mai mare. In ce priveste faptul in sine, nu mai exista suspiciuni.”
Ce spune Mantuitorul Iisus Hristos
Biblia vorbeste de un pacat universal care a facut necesara o pedeapsa universala, asupra intregii omeniri. Desi predicarea lui Noe parea o nebunie pentru oamenii de atunci, el a continuat să construiasca corabia si in ciuda dispretului oamenilor din jurul lui, a facut tot ce-i poruncise Dumnezeu.
Conform relatarii biblice, dupa potop, Dumnezeu a facut cu Noe un legamant care priveste intreaga omenire, ceea ce dovedeste ca intreaga lume veche fusese nimicita. Daca ar fi existat si alti supravietuitori ai potopului, Dumnezeu nu ar fi facut cu Noe un legamant care privea intreaga omenire, ci unul care-l privea doar pe el si familia lui.
In Evanghelii, potopul este mentionat de Mantuitorul Iisus Hristos ca o prefigurare a sfarsitului lumii.
Avertizarea din Evanghelii se refera la faptul ca asa cum s-a intamplat in zilele lui Noe, aidoma se va intampla si la venirea Fiului omului. Inainte de potop, oamenii mancau, beau, se insurau si se maritau, pana in ziua cand Noe a intrat in corabie, si n-au stiut nimic, pana cand a venit potopul si i-a luat pe toti.
Un eveniment mondial nu ar putea fi prefigurat printr-un cataclism local. O simpla inundatie locala nu putea fi data ca exemplu de Mantuitorul Iisus Hristos pentru a prefigura sfarsitul istoriei lumii actuale si a pacatului, ceea ce dovedeste inca odata ca potopul de care vorbeste Biblia a fost cu adevarat un cataclism mondial, care a ramas viu in amintirea tuturor popoarelor lumii.

miercuri, 3 iunie 2015

Florin Ianovici – PLEDOARIE PENTRU DUHUL SFÂNT – 4. Biserica şi lumea

Photo credit
În plan general două realităţi stau faţă în faţă: biserica şi lumea. Lumea nu ne poate birui. Deşi lumescu prinde teren. Lumea are spitale şi medicamente .Acolo tratează bolnavii. În felul ei. Rece, contra cost, pe bază de pile.
Pe de altă parte Biserica are darurile Duhului Sfînt. Dar de vindecare. Ar trebui golite farmaciile.Să dea faliment spitalele. Din cauza unei biserici umplute de prezenţa lui Dumnezeu. În care Duhul Sfănt să umple de daruri. Este şocant să citeşti că Isus Hrisos a vindecat toţi bolnavii care veneau la El (Matei 8 cu 16). Dincolo de şchiopii noştri avem o teologie şchioapă. În care justificăm eşecurile. Şi nu căutăm să înţelegem cauzele eşecurilor. O biserică a darurilor Duhului Sfânt. Dar de vindecare. Care trebuie cerut. Care cu bucurie ne este dat. Pentru că biserica este împodobită de Dumnezeu. Nu în felul lumii cu zorzoane strălucitoare. Ci cu daruri.Florin IanoviciAmeţiţi de atătea teorii care de care mai elucubrante. Savanţii prezintă scenarii cu privire la viaţă, la viitor. Cu inima strănsă oamenii se uită după vreun meteorit sau vreo civilizaţie verde cu antene pe cap. Aceasta este ceea ce poate lumea.
Pe de altă parte Biserica are darul înţelepciunii şi cunoştinţei. Un Galileo care a găsit explicaţia în Biblie. Pămăntul e rotund. Pentru că ne-o spune Iov. Fluxul şi refluxul. Atomii, particolele vieţii sunt acolo in cartea Evrei. Un Pavel care cutreierănd Atena face de ruşine filosofia. Prin puterea Duhului Sfînt. Al darurilor de înţelepciune şi cunoştinţă.
Lumea propune soluţii. Platforme ideatice. În speranţa că va avea cetăţeni onorabili. Legii noi şi aspre. Mecanisme punitive. Dar fără folos.
Pe de altă parte Biserica are daruri. Darul credinţei. Dincolo de care munţii se mută. Darul credinţei care aduce pe Dumnezeu în prim plan. Care face din oameni stănci de neclintit. Puternici, hotărăţi neşovăitori în a spune tuturor că numai prin Dumnezeu omul poate deveni om.
Lumea uimeşte cu cuceririle ei.Oamenii au păşit pe lună.Dar fiecare an aduce un necaz.Un necaz aviar sau mai nou porcin.Neputincioasă, lumea priveste hotarele ei.Limitele peste care nu poate trece.
Pe de altă parte Biserica are daruri.Darul minunilor care face din hotare biete dâre de praf pe care la spulberă văntul Duhului Sfânt. Totul e cu putinţă dacă crezi. Morţii înviază. Leproşii, incurabili acelor zile, sunt vindecaţi. Pentru că Dumnezeu e miracol. Pentru că Biserica poartă numele Fiului Său. De aceea Duhul Sfânt împarte daruri. Ca biserica să nu fie goală. Să nu adoptăm efecte speciale. Muzicale sau oratorice. Nu prin planificare aridă. Nu prin program religios. Ci prin daruri, El să strălucească şi să se poată vedea goliciunea lumii. Şi frumuseţea bisericii.
Lumea fardează nelegiuirea. O numeşte drepturi. Obligaţii. Toleranţă. Minorităţi sexuale. Libera exprimare. În timp ce inundaţiile lasă oameni fără casă. Ruşinea are haine de carnaval. Face ţăndări retina şi umileşte veşnicia. Pentru că în spate se pregăteşte o intare in scenă. A omului fărădelegii, fiul pierzării. Spurcăciunea are deja faţă. Pe toate canalele tv se revarsă în casele bieţilor navii care caută „relaxarea”! Fărădelegea se bea ca apa. Limba macină ca o moară fără oprire. În speranţa unor răspunsuri care nu mai vin.
Pe de altă parte, Biserica are daruri.De descoperire.Prorocii, deosebirea duhurilor.Cel rău scrăşneşte.Dar nu poate înainta.E aici o biserică.Cu daruri.Care este frănă şi barieră pentru amăgirile nelegiuirii, pentru lucrarea de rătăcire a celui rău.E lumina care luminează.Este răspunsul lui Dumnezeu la durerea care s-a aşternut.
Istoria se scrie în trei nunţi.O nuntă în Eden. Pe care a ruinat-o cel rău. Cu ajutorul nostru. O nuntă la Cana. Un nou început. Al semnelor lui Isus. O nouă eră. A umblării cu Hristos. Dar încă în nedesăvărşire. Încă cu crizele după noi. O a treia nuntă în cer. Mirele, Hristos şi Biserica, Mireasa. Unde crizele se sfărşesc. Unde diavolul nu se poate strecura, nu se poate şerpui amăgitor. Deocamdată lumea pare mireasă şi biserica Cenuşăreasa. Deocamdată. Din vina cui?
Ea, biserica, e raspunsul lui Dumnezeu la lumea această pierdută. O biserică împodobită cu daruri intr-o lume golită de sens, rănită, ameţită, minţită.
https://rodiagnusdei.wordpress.com/
Text-to-speech function is limited to 100 characters

luni, 1 iunie 2015

Florin Ianovici – PLEDOARIE PENTRU DUHUL SFÂNT – 3. Goliciunea

3. Goliciunea

„Quod erat demonstrandum”! Aşa spuneau latinii.
Photo Cuvantul Adevarului Florin Ianovici
Photo Cuvantul Adevarului Florin Ianovici
Ce era de demonstrat, s-a demonstrat.Interesant este că oamenii zilelor noastre ar folosi mai degrabă expresia:”S-a spus ce era de spus”! Pentru că vorbele au luat locul faptelor.
Folosim o mulţime de vorbe în dorinţa de a umple golurile. Declaraţiile sunt atât de mari şi faptele atât de mici.
Viaţa nu se armonizează cu vorbele noastre. Există două vorbe care reprezintă astăzi pe mulţi:”iarăşi şi măcar”.
”Iarăşi au întristat pe Dumnezeu”. Lipsa de consecvenţă în relaţia cu Dumnezeu duce la următoarea concluzie:suntem tare goi! Duminică de duminică reedităm legenda meşterului Manole în varianta evanghelică:
– ce construim duminca, dărămăm în cursul săptămănii.Ba, din nefericire, unii stau şi privesc cum alţii se străduiesc. Ei nu mai fac nimic de mult. Apoi mulţi folosesc cuvăntul măcar.
Măcar o dată pe săptămănă să merg la biserică. Măcar la cină să vin şi eu. Măcar o poezie să spun şi eu. Măcar 5 minute să mă rog. Măcar o căntare…!
Deşi atunci cănd ne rugăm nu folosim niciodată cuvăntul măcar. Nu spunem:”Doamne dă-mi măcar fundaţia de la casă”. Ci ne rugăm pentru casă. Nu spunem la boală:”vindecă-nă doar de strănut”. Ci spunem:”vindecă-mă complet!”
Atăt de goi deşi avem un Dumnezeu atăt de plin.Deşi avem posibilitatea plinătăţii prin Duhul Sfânt.
În plan personal Duhul Sfănt rodeşte în omul credincios.
Dragostea care nu ia pauză niciodată.
Bucuria care îl face pe Dumnezeu să fie dorit de cei din jurul tău.
Pacea care doar pe buze e un afront, dar în fapte este o laudă pentru El.
Îndelunga răbdare care este antidotul lumii acesteia grăbite, imature, nervoase.
Bunătatea care îl face pe credincios comestibil,pentru că trebuie să fie o păine caldă.
Facerea de bine care îmbracă, spală,hrăneşte fără a face calcule omeneşti.
Credincioşia care ne redă demnitatea de a fi verticali.
Blăndeţea care umblă cu leac după ea pentru rănile celorlaţi.
Înfrănarea poftelor care este ştiinţa umblării cu Dumnezeu.Duhul Sfănt este de dorit nu ca să ne facă turbo creştini.El nu îţi dă plămăni ca să strigi mai tare decât ceilalţi. Duhul Sfânt nu înseamnă doar vorbire în limbi.
Ci mai degrabă o vorbire în fapte. Un limbaj al trăirilor pentru şi de dragul lui Dumnezeu. Un limbaj al caracterului.
Ca să nu mai fim goi. Ci plini de roade bune. Oameni de cursă lungă. Nu doar un sprint vrea Duhul Sfănt. Ci să facă din tine un alergător de fiecare zi. Un maratonist al Domnului.
Plin de roadă. Cu un caracater care să pună lumea pe gănduri. Care să îi facă să roşescă şi să întrebe: ”unde e biserica la care mergi?”

duminică, 31 mai 2015

Florin Ianovici – PLEDOARIE PENTRU DUHUL SFÂNT – 2. Minciuna

268a5-adevarsiminciuna

2. Minciuna

Siropul nu ţine loc de pâine.E o dulcegărie de care ţi se face silă în timp. Căte un semen îţi spune: ce mai faci scumpule? Ca mai apoi să afli că în ochii lui nu valorezi nici căt cerneala folosită pentru acest cuvănt.
Florin IanoviciRomânilor li s-a făcut lehamite de alegeri. Nu de alegeri căt de ceea ce urmeză. Praf în ochii. Şi ne mirăm de ce avem lacrimi.
Soţul îţi jură credinţă ca mai apoi să îşi uite angajamentul. Atătea dezamăgiri aduse de oameni la care nu ne aşteptam. Cuvinte sfinte, inimi pătate.
Şi aşa ajungem să spunem: blestemat să fie omul care se încrede în om. Aşa ajungem să spunem: să priviţi doar la Dumnezeu nu la oameni.
Dar Sfânta Scriptură nu spune la fel. Ea spune blestemat să fie omul care se increde în om ca să îi abată inima de la Dumnezeu.
Cuvintele apostolului Pavel ar trebui să ne motiveze pe fiecare: „călcaţi pe urmele mele…” Sunt oameni care nu mai roşesc atunci cănd mint. Ba, mai rău, unii au ajuns să creadă propriile lor minciuni. Cazuri dramatice, ruşinoase brăzdează astăzi obrazul bisericii. Cum e posibil să se ajungă aici?
Cănd Domnul Isus Hristos era pe pămănt nu avea nevoie să fie învăţat de nimeni. Se uita nu doar la cuvintele omului cât mai ales la sufletul lui. Şi ştia ce este în inima fiecăruia. Le cunoştea gândurile.
Noi suntem astăzi minţiţi. Dar vina este a noastră. Dumnezeu ne-a rânduit să fim vase de cinste. Ne-a numit prieteni. Adică aceeia faţă de care nu a ascuns nimic niciodată. Ca lui Avraam odinioară El ar vrea să împărtăşescă cu noi adevărurile Sale. „Cănd va veni Duhul adevărului are să vă călăuzescă în tot adevărul….”
De ce suntem minţiţi? Pentru că nu chemăm Duhul Sfânt. Pentru că nu înţelegem rolul Lui  în viaţa noastră. Căutăm cu puteri omeneşti să luptăm contra minciuni, înselătoriilor de tot felul.
În loc să ne bucurăm de Duhul Sfânt care vrea să ne călăuzescă în tot adevărul. În familiie, la locul de muncă., în relaţia cu semenii. Oridecâteori Îl vei chema fiindcă ai nevoie de adevăr, El va veni.
Totdeauna îţi va spune adevărul.
Întâi despre tine. Că eşti rău, că ai nevoie de pocăinţă, că de fapt tu eşti cel responsabil de lucrurile care ţi se întămplă. Duhul Sfânt nu îţi va da dreptate în a-ţi plănge de milă. Nu îţi va spune că lumea este rea. Nu îţi va promite că va doboră duşmanii tăi.
Ci, înainte de toate îţi va arăta adevărul de care nu vrei să ţii cont. Anume că trebuie să te sfinţeşti, că trebuie să iubeşti mai mult .Că trebuie să rabzi şi să îngădui pe cel care îţi face rău. Că trebuie să te rogi. Cu toată puterea sufletului tău. Că trebuie să cauţi cuvintele sfinte. Să te hrăneşti cu ele. Că viaţa are sens dacă o trăieşti ca unul care a murit pentru lume şi fire.
Pe de altă parte Duhul Sfânt iţi va spune că cel de lăngă tine trebuie înţeles şi iubit. Că sunt atătea lucruri care nu le ştii despre el. Că nu trebuie să îl judeci ci mai degrabă să te rogi pentru el.
Anania şi Safira au pus în pericol credibilitatea Bisericii.Dragostea lui Dumnezeu înseamnă adevăr. Dumnezeu nu va ascunde niciodată adevărul. El nu permite ca un credincios să fie obiectul de batjocură al celui rău. Petru nu a putut fi minţit. Pentru că era prieten al lui Dumnezeu. Un Dumnezeu care nu ascunde nimic faţă de cei pe care Îi iubeşte.
Căte drame în familie. În biserici .Pentru că nu ştim. Pentru că nu chemăm Duhul Sfănt, Duhul adevărului să locuiască în noi. Duhul Sfănt nu a putut fi minţit de Anania şi Safira. Şi nici Petru.Pentru că era plin de Duhul Sfănt.
Creştine! Tu nu eşti de păcălit. Nimic şi nimeni nu poate să te înşele. Dar pentru aceasta cere ca Duhul Sfănt, Duhul adevărului, să locuiască în tine.
Florin Ianovici
https://rodiagnusdei.wordpress.com/
Text-to-speech function is limited to 100 characters