Live Radio

vineri, 31 iulie 2020

Conferința de rugăciune - „Rugăciunea când nu mai poți să te rogi"



Cu deosebită plăcere vă invităm să participați la Conferința de rugăciune în mediul online organizată de Holy Doctor care va avea loc sâmbătă, 1.08.2020.

Tema conferinței este „Rugăciunea când nu mai poți să te rogi". Întâlnirea se va desfășura pe aplicația ZOOM. În cazul în care nu aveți această aplicație, vă rugăm să o instalați. Se poate instala pe orice dispozitiv (mobil, tabletă, laptop, calculator etc.).
Acesta este linkul prin care se poate participa la conferinta de rugaciune pe ZOOM la ora 20:30, ora Romaniei:
https://zoom.us/j/7617627127
Sau direct din aplicatia ZOOM cu numarul de ID: 761 762 71 27

duminică, 26 iulie 2020

Politistii au descins la o adunare penticostala cu 250 de frati organizata langa Timisoara si au aplicat amenzi de peste 35.000 de lei



Dupa ce o adunare religioasa organizata, in urma cu 10 zile, in orasul Faget, a declansat raspandirea Covid-19 in asemenea masura, incat, astazi, s-a decis carantinarea orasului, autoritatile au devenit mult mai vigilente la astfel de evenimente.

In acest context, echipaje ale Politiei Timisoara, Politiei Locale si Jandarmeriei au descins, astazi, la o procesiune religioasa organizata in Ghiroda, localitate periurbana aflata langa Timisoara, unde s-a ignorat restrictia privind numarul limita de persoane care pot participa la un eveniment desfasurat in spatiu deschis si s-au adunat proximativ 250 de frati intru credinta.
In conditiile in care evenimentul religios, un botez, a fost revendicat de Biserica Penticostala “Poarta Cerului”, politistii au aplicat organizatorilor o amenda de 2.000 de lei, pentru nerespectarea conditiilor privind organizarea si desfasurarea de adunari in spatii deschise.
De asemenea, si Politia Locala Ghiroda a apliocat 18 sanctiuni, la final, numarul total de sanctiuni contraventionale fiind de 146, in valoare de 35.250 de lei. Imediat dupa interventia politiei, adunarea penticostala s-a incheiat, iar participantii au parasit in graba locul evenimentului. (V.E.)
Sursa foto: facebook / Biserica Poarta Cerului

luni, 6 iulie 2020

Ispita lucrurilor mărețe

Ispita lucrurilor mărețe
Impactul în societate este important pentru noi. Fiecare om își dorește, la un anumită intensitate, să fie văzut bine și chiar să rămână în istorie pentru cine a fost și ce a făcut. Noi tânjim, conștient sau inconștient, să fim remarcați de ceilalți și apreciați. Unii, pentru că nu reușesc în sensul pozitiv, decât să rămână nesemnificativi, fac acțiuni negative. Se pare că e mai important pentru unii să fii remarcat ca „oaia neagră”, decât să rămâi necunoscut.
Pe de altă parte, Scriptura ne cere să fim oameni de influenţă sau cu influenţă. Asemănarea noastră cu sarea și lumina folosită în Scriptură e grăitoare în acest sens. Mulți creștini își doresc mult de tot să aibă o influenţă semnificativă în societate și pentru asta, fac acțiuni impresionate și cer puteri suplimentare. Cumva, în unele cazuri, așa se măsoară reușita spirituală. Cei ce nu reușesc să se impună cumva ajung repede în depresii.
Dragii mei, e nevoie de multă capacitate de discernere și de luciditate, pentru a nu ne chinui degeaba. Este clar că, avem datoria de a răspândi lumina evangheliei în societatea din jurul nostru și că ni se cere să îl reflectăm pe Hristos, dar nu ni se cere să devenim eroi sau vedete. Suntem tentați să devenim, ceea ce nu ni se cere și pentru asta plătim prețuri uriașe.
Este o diferență între a fi sare și lumină și a fi celebri pentru creștinismul nostru. Sarea și lumina în cantități mai mari decât e nevoie, pot deveni deranjante și chiar periculoase. Noi avem menirea de a lumina nu de a face demonstrații de jocuri de lumini pe cerul nopții, nu de a ne întrece cine are faza mai lungă. Uneori credem greșit că, cu cât vom avea fapte mai multe și mai mărețe, cu atât lumina noastră va fi apreciată de mai multă lume, dar nu e așa. Lumina de intensitate mare, devine repede deranjantă, pe bună dreptate.
Viața noastră trebuie să fie caracterizată de echilibru, consecvență și înțelepciune la acest capitol. Prin lumina din noi, trebuie să le fim de folos celor din jur, nu să le încurcăm mersul. Dorinţa noastră de a fi apreciați, recunoscuți și văzuți, trebuie să fie subordonată înțelepciunii care vine de sus, pentru că nu noi și reușitele noastre suntem în centrul discuției, ci Dumnezeu și semenii. Nu noi trebuie să apărem bine, ci oamenii să fie luminați. Nu trebuie să șocăm ci să fim modele.
Fapte mărețe? De, unii au chemarea să fie în centrul atenției dar cei mai mulți dintre noi suntem chemați să facem fapte vrednice de pocăință. Asta înseamnă o trăire normală, fără televiziune și radio care să ne vâneze. Lucrările lui Dumnezeu cele mai multe, nu sunt publice, cele mai multe din ele nu sunt știute. Tu și eu suntem chemați la normalitatea unei vieți curate și călăuzite de Duhul Sfânt. Suntem chemați să trăim frumos ca în timpul zilei, nu să trăim frumos ca la televizor. Înțelegeți? Suntem chemați la normalitatea unei vieți schimbate, nu la manifestări de puteri spirituale, concursuri de fapte bune sau mai știu eu ce obiceiuri menite să ne aducă în atenție.
Este foarte important să facem fapte vrednice de pocăință, este foarte important să luminăm și să dăm gust, dar la fel de important este să ne știm menirea și locul. Mă doare când văd oameni depresați din cauză că nu pot face lucrări mărețe. Mă doare să văd oameni abandonând, pentru că faptele lor nu sunt așa strălucitoare ca ale altora, că ei nu sunt semnificativi ca ceilalți. Înainte de a face fapte mărețe, repet înainte, fă faptele mici, acele lucruri normale sau banale dacă le putem numi așa. De ce vrei să fii repede vedetă. Nu asta ni se cere. Nu avem chemarea să îi impresionăm pe oameni, să îi șocăm, ci pe aceea de a îi lumina plăcut și util, ca să îl vadă în noi pe Hristos și să poată fi ajutați în felul acesta.
Hai să ne trăim viața frumos și plăcut. În beznă grea, prin desișul încurcat al lumii actuale, e mai utilă o lanternă decât un reflector. În plus, dacă fiecare din noi am lumina corespunzător, ar fi suficientă lumină ca să nu mai trebuiască pocăiți cu reflectoare și halogene.

sâmbătă, 4 iulie 2020

Lumina nu e neagră, tovarăși!

DSC_4230

Am crezut că le-am văzut pe toate, iar de când cu nebunia marxiștilor demolatori de statui și… civilizație, mi-am zis că nu mă mai poate mira nimic. Căci mișcarea BLM, oscilând între sminteală și nesocotință, depășește și imaginația bolnavă a celor care trag sforile.
Dar a venit bomba: Isus trebuie să fie de culoare! Musai negru. Acesta-i trendul. Dacă n-ai negri în anturajul tău, ai dosarul pătat, cum era în comunism. Doar că acolo trebuia să fii sărac și fără intelectuali în familie ca să fii „element pozitiv”. Dar, măi tovarăși, Dumnezeu nu are nevoie de un „dosar de cadre”. Nici de promovarea voastră.
Haideți să ne lămurim, tovarăși. Isus a venit în lumea noastră cu o misiune divină, care vă viza și pe voi. Adică, mântuirea. Și pentru că trebuia să aibă o natură umană, a luat trăsăturile poporului în care S-a întrupat. Adică, a poporului evreu.
V-ați apucat să demolați reperele istoriei, dar ce v-a cășunat pe geografie? Pentru că Betleemul nu e în Etiopia, Nazaretul nu e în Gabon, iar Ierusalimul nu e în Uganda. Și atunci de ce nu am rămâne fideli adevărului istoric? Și culorilor originale.
Adevărul este că mărșăluitorii demolării nu prea știu ce sunt astea. Dar ce ne facem cu reprezentanții „bisericii”? Pentru că Arhiepiscopul de Canterbury, Justin Welby, care este șeful Bisericii Anglicane, a îmbrățișat ideea cu entuziasm. Ba chiar a hotărât să instaleze în altarul Catedralei St Albans o replică a tabloului „Cina cea de taină”, în care Isus să fie negru.
Un val de ură se revarsă împotriva Bisericii, și era de așteptat. Dar acestor promotori ai stângismului toxic le scapă un lucru pe care orice închinător „în duh și în adevăr” îl cunoaște. Și anume, că Isus este Christosul înviat și că se află la dreapta Tatălui. Și că nu are nevoie de portrete. Indiferent de culoare. El strălucește în inimile celor ce I se închină cu recunoștință pentru jertfa mântuitoare.
Aș încheia cu afirmația Sa: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.” (Ioan, 8:12)
Iar Lumina nu poate fi neagră, tovarăși.
Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 2 iulie 2020

vineri, 3 iulie 2020

Fenomenul ”Lasă-mă să mă rog pentru tine”



Crop dintr-o serie de postari de la userul reformedbychrist - instagram.com in imagine este Grayson Bearden
Nu știu câți dintre voi folosiți mai mult sau mai puțin Instagram. Am descoperit un fenomen interesant acolo pe care nu l-am mai întâlnit nicăieri. Probabil că și voi, din mai multă sau mai puțină plictiseală, v-ați făcut un cont acolo și poate unii dintre noi mai postăm ceva interesant. E o aplicație care este vizibilă de pe orice dispozitiv, dar se poate posta doar de pe telefoane. Altă ciudățenie.

Deși aparține tot de grupul Facebook (așa cum este și WhatsApp, și Messenger și cine știe ce alte aplicații a mai achiziționat între timp grupul Facebook, de care mulți fugeau în trecut, dar de care se folosesc acum, în perioada de izolare impusă de epidemia cu coronavirus), personal cred că Instagram are părțile lui bune, una din ele este și fenomenul de care vreau să vă relatez acum. Fenomenul ”nu da scroll mai departe, lasă-mă să mă rog pentru tine!

Exact asta mi-a spus tipul din postarea de la începutul acestui material. Am aflat ulterior că se numește Grayson Bearden și este pastor de tineret în cadrul bisericii Journey Church (tradus în română prin ”Biserica Voiajului”) din localitatea Corpus Christi, Texas, SUA. De fapt, în timp ce dădeam cu degetul mai departe să văd ce au mai postat cei pe care îi urmăresc eu... a apărut postarea lui. O redau mai jos, trebuie neapărat să o vedeți. Apoi comentăm:

Inițial am crezut că ”tipul” făcea reclamă la ceva, dar când am auzit cuvântul ”pray” (să mă rog), m-am oprit să văd ce zice. A citit un scurt pasaj din Evanghelia lui Ioan, l-a transpus în realitatea de astăzi, că noi toți ne luptăm cu dificultăți, și apoi s-a rugat... pentru persoana din spatele acestui ecran. WOW!

Nici unul din pastorii de la bisericile unde am fost până acum nu am auzit să aibă o astfel de abordare. Unii abia foloseau - pe vremea aia - telefoanele mobile. Ulterior alții au devenit suspicioși cu privire la computere. Alții cu privire la internet. Alții cu privire la Facebook. Am văzut pe unii care au început să aducă în biserica lor camere de filmat să înregistreze slujbele, sau să transmită parte din slujbă, prin intermediul cablurilor - o idee cred a unui tehnician care era în biserica respectivă - în altă încăpere a bisericii, atunci când sala principală era plină și nu mai erau locuri unde să stea lumea să asculte un predicator venit de la o mare distanță, care avea un mesaj din partea lui Dumnezeu.

Dar să se roage cineva pentru mine, care eram pe partea cealaltă a ecranului... asta nu a făcut-o nimeni până acum!

Dar a făcut-o Grayson! Am fost mai mult decât încurajat. Am simțit cum primeam răspuns la rugăciunea lui, la rugăciunile mele, la cererile pe care le-am rostit poate fără să le audă careva.

Am avut mai demult în vizită, la biroul unde lucram atunci, pe un domn care a venit cu copiii lui. Trecea prin probleme similare cu problemele cu care mă confruntam eu. Nu am știut cum să mă raportez pentru el. Am simțit durerea lui. M-am mâhnit pentru necazul lui. Am plâns în interior pentru evenimentul neplăcut prin care trecea atunci. Abia a doua zi am simțit în mine imboldul de a mă ruga pentru el. Dar ar fi fost și mai plăcut și mai de efect dacă puteam să mă rog atunci cu el, acolo de față, când încă îmi spunea din agonia și calvarul pe care îl experimenta. Probabil că ar fi fost de un efect fenomenal pentru el, pentru viața lui. Nu am mai dat de el de atunci, nu știu dacă îl voi mai revedea vreodată... practic regret acum ceva ce nu am putut face atunci... pentru lipsa mea de inspirație.

Dar, mulțumesc lui Dumnezeu ca l-a adus pe Grayson și alți oameni ca el, care au început o mișcare destul de autentică și de directă. Să te rogi pentru oameni chiar acolo pe rețelele sociale, chiar pe ecranul peste care ei dau cu degetul să meargă mai departe la alt videoclip, alte poze, alte relatări, alte... ce vreți voi.

Nu avem cu toți curajul lui, poate vor spune unii. Dar ar fi frumos să facem și noi ceva inventiv. Vă recomand să vă rugați pentru oameni acolo unde vă întâlniți cu ei. Nu știți prin ceea ce trec ei. Nu știți necazul lor. Nu cunoașteți calvarul și sângerarea din inimile lor. Dar rugăciunea îi aduce aproape de Dumnezeu, de realitate. E atât de simplu să spuneți ceva bun pentru ei, în dreptul lor. Rugați-vă pentru ei. Înseamnă așa de mult. Fiți binecuvântați!
Sursa: https://crestinismtrait.blogspot.com

joi, 2 iulie 2020

Eliberare și slujire

DSC_9965a

E posibil să fi fost vorba de malarie, dar autorii celor trei cărți vorbesc doar de „friguri” (Matei, Marcu), sau „friguri mari” (Luca). Ceea ce știm este că femeia „zăcea în pat”. Era soacra lui Petru, ucenicul Domnului.
Și pentru că Învățătorul, aflat în turneu evanghelistic galilean, trecea prin Capernaum, a intrat în casa acestuia. Isus S-a aplecat cu compasiune asupra nevoilor oamenilor în toată umblarea Sa. I-a mângâiat și i-a vindecat. Ar fi putut, oare, să treacă nepăsător pe lângă durerea acestei femei? Nicidecum. Mai ales că cei ce-L înconjurau mijloceau pentru ea.
Ceea ce a urmat nu surprinde pe nimeni dintre cei care știu cine este Medicul la care au apelat. Pentru că Isus „a certat frigurile” și femeia s-a vindecat. Vindecarea a fost instantanee și deplină. Așadar, nimic surprinzător, știind natura divină a lui Isus și a puterii Sale.
Este uimitoare, însă, reacția femeii vindecate. Pentru că dacă s-a sculat ÎNDATĂ, tot astfel „a început să-I slujească”(Matei, 8:15). Adică imediat, fără tărăgănări. A fost țintuită la pat de o boală, dar în momentul în care s-a văzut eliberată de această legătură a știut ce are de făcut. Și cum să-și arate recunoștința.
Vindecările divine sunt frecvente și azi. La fel și eliberările de legături întunecate. Poate sunt urmate de rugăciuni de mulțumire, de cele mai multe ori amânate. Dar, privind la exemplul menționat, trebuie să înțelegem că reacția noastră trebuie să fie imediată. Și fermă.
Și ar mai trebui să reținem că dacă Isus face schimbări în viața noastră, îmbunătățind-o, trebuie să I-o dedicăm. O viață de slujire înseamnă o viață de bucurii spirituale nemăsurate, dar și de răsplătiri veșnice.
Poate că ar fi binevenite câteva clipe de meditație în care să ne amintim cum a „certat” Isus bolile noastre, lipsurile, greutățile de tot felul. Și necredința nostră. Cum ne-am bucurat în clipa eliberării. Și dacă n-am reacționat pe măsură, să reparăm ce e de reparat.
Să-I dedicăm viața, slujindu-I!
Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 30 iunie 2020