Live Radio

miercuri, 28 februarie 2018

Billy Graham va fi depus la loc de onoare, la fel ca președinții, în Rotonda Capitoliului

                                                          foto archive Army.mil
Billy Graham va fi depus la loc de onoare, la fel ca președinții, în Rotonda Capitoliului  (clădirea Congresului american), Washington DC
Billy Graham va termina la fel cum a început – sub un cort alb mare în față a mii de oameni.
Serviciul funerar privat al lui Graham va avea loc vineri, 2 martie, la prânz, într-un cort de pânză amenajat lângă Biblioteca Billy Graham din Charlotte, Carolina de Nord.
Înainte de aceasta, președintele Camerei Reprezentanților americane, Paul Ryan, a anunțat că miercuri, 28 februarie, trupul lui Graham va fi adus în Capitoliul SUA, unde va fi depus la loc de onoare  în Rotunda până joi, 1 martie, potrivit CBN.
Membri ai publicului vor avea voie să vină și să-și plătească respectul față de reverend, în timp ce trupul lui neînsuflețit se odihnește în Capitoliu.
Speakerul Camerei Ryan și liderul majoritar al Senatului, Mitch McConnell, vor participa de asemenea la un serviciu memorial special pentru Graham.
Serviciul funerar din 2 martie este privat și va include membrii familiei, prietenii și liderii comunității care au fost atinși de lucrarea lui Graham. Aproximativ 2.300 de persoane vor fi invitate să participe la serviciul de 90 de minute.
Graham a aprobat personal planificarea și detaliile aranjamentelor funerare cu ani înainte de moartea sa și a vrut să fie asigurat că nu se va concentra asupra lui, ci asupra Evangheliei. Fiul său, Franklin Graham, va da mesajul funerar, în timp ce fratele său și cele trei surori vor vorbi pe scurt pentru a-și onora tatăl.
Slujirea de predicator a lui Graham a câștigat pentru prima dată o poziție națională în 1949, când a organizat o cruciadă în centrul orașului Los Angeles sub un cort alb mare, cunoscut și sub denumirea de „catedrala de pânză”.
„Familia și membrii echipei au considerat că ar fi potrivit să conducă serviciul funerar sub un cort ca o reamintire a modului în care a fost lansată lucrarea sa  publică”, a declarat Mark DeMoss, purtător de cuvânt al Asociației Evangheliști Billy Graham.
Sicriul lui Graham a fost facut de mana  de deținuții din închisoarea Angola din Louisiana în 2006, la cererea sa.
Celebrul evanghelist va fi îngropat lângă soția sa, Ruth, care a murit în 2007, la poalele pasarelei cu cruce de la Biblioteca Billy Graham.
Graham a murit la ora 7:46 miercuri dimineață. Asistenta lui medicala era singura prezentă. Doctorul său personal, dr. Lucian Rice, a sosit cam 20 de minute mai târziu și a descris trecerea lui ca „pașnică”. DeMoss a citat-o ​​pe Rice spunând că „doar s-a epuizat.”

marți, 27 februarie 2018

Președintele George W. Bush povestește – Cum mi-a schimbat viața Billy Graham

George W Bush – Lucrarea lui Dumnezeu a început  cu seriozitate în viața mea, cu ajutorul lui Billy. Purtarea lui de grija și învățăturile sale au fost începutul real al umblării  mele pe calea  credinței și începutul sfârșitului bețiilor mele. Nu puteam să renunț la alcool pe cont propriu. Dar în 1986, la vârsta de 40 de ani, am găsit puterea de a renunța. Această forță a venit din dragostea pe care am simțit-o din primele mele zile și din credința pe care nu am descoperit-o decât până în anii mei mai târzii.
George W. Bush – L-am întâlnit prima oară pe veranda bunicii mele din Kennebunkport, Maine, în 1985. La vârsta ei de peste 80 de ani, era fragilă, dar ageră. S-au așezat împreună și Billy i-a ținut mâna în timp ce vorbea despre Biblie. Mai târziu, ea a descris ziua aceea ca fiind una dintre cele mai liniștite zile din viața ei.
Curând după aceea, am avut o întâlnire personală cu Billy. După cum am scris în cartea mea”Punctele de decizie”, mi-a cerut să merg cu el în jurul  Walker’s Point. Am fost captivat de el. Avea o prezență puternică, plină de bunătate și har și o minte fermecătoare. El m-a întrebat despre viața mea din Texas. Am vorbit cu el despre Laura și fetițele noastre.
Apoi am menționat ceva la care m-am gândit o vreme, că citirea Bibliei ar putea să mă ajute să fiu o persoană mai bună. El mi-a spus despre una dintre cele mai fundamentale lecții ale Bibliei: Trebuie să ne străduim să fim mai buni, dar toți suntem păcătoși și câștigăm dragostea lui Dumnezeu nu prin faptele noastre bune, ci prin harul Său. Acesta a fost un concept profund, unul pe care nu l-am înțeles pe deplin în acea zi. Dar Billy plantase o sămânță. Explicația sa profundă a făcut ca tărâna să fie mai moale, si mărăcinii mai subțiri.
Lucrarea lui Dumnezeu a început  cu seriozitate în viața mea, cu ajutorul lui Billy. Purtarea lui de grija și învățăturile sale au fost începutul real al umblării  mele pe calea  credinței și începutul sfârșitului bețiilor mele. Nu puteam să renunț la alcool pe cont propriu. Dar în 1986, la vârsta de 40 de ani, am găsit puterea de a renunța. Această forță a venit din dragostea pe care am simțit-o din primele mele zile și din credința pe care nu am descoperit-o decât până în anii mei mai târzii.
Am fost, de asemenea, norocos să fiu martor la capacitatea remarcabilă a lui Billy de a mărturisi pe Christos tuturor celor pe care îi întâlnea. Când eram guvernator al Texasului, am stat în spatele lui Billy la una dintre cruciadele sale din San Antonio. Mesajul puternic al iubirii lui Dumnezeu i-a mișcat pe  oameni până la lacrimi și a motivat pe  sute din ei să iasă în față pentru a se preda lui Hristos. 
Îmi amintesc că mă gândeam la toate cruciadele pe care Billy le condusese de-a lungul anilor în lumea întreagă și capacitatea sa de a deschide inimile către Isus. Acest om bun era cu adevărat păstor al Domnului.
Poate că serviciul său cel mai semnificativ a venit la 14 septembrie 2001. După atacurile din 11 septembrie, l-am rugat pe Billy să conducă serviciul ecumenic la Catedrala Națională din Washington. Nu era o sarcină ușoară. America era pe genunchi, înfricoșată, furioasă, incertă. Așa cum numai  Billy Graham putea să o facă, el ne-a ajutat să simțim brațele lui Dumnezeu înfășurate în jurul țării noastre pline de jale.Agnus Dei.
„Ne întâlnim astăzi”, a început el, „pentru a ne confirma convingerea că lui Dumnezeu îi pasă de noi, indiferent de originea noastră etnică, religioasă sau politică. Biblia spune că El este „Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre”. „În acea zi, Dumnezeu a mângâiat o națiune printr-un slujitor foarte special.
Într-un moment dificil, Billy mi-a amintit – și nouă la toți – unde puteam găsi tăria. Și ne-a ajutat să începem să ne vindecăm oferindu-ne trei lecții: misterul și realitatea răului, nevoia noastră unii de alții și speranța pentru prezent și viitor. „Ca creștin”, a spus Graham la serviciul din 11 septembrie, „am speranță, nu numai pentru această viață, ci pentru cer și viața care va veni”.O poveste finală: Într-o seară, în timp ce tata era plecat într-o călătorie țn timpul președinției sale, mama și cu mine am luat cina la Casa Albă. În cele din urmă am ajuns să vorbim despre religie și cine ajunge să meargă în cer. Am spus că Noul Testament spune în mod clar că pentru a ajunge în cer, trebuie să credem în Hristos. Mama a întrebat atunci despre cei devotați care nu cred în Isus, dar fac lucrarea lui Dumnezeu prin slujirea altora. Apoi, ea a profitat de unul dintre avantajele de a fi prima doamnă. A luat telefonul și a cerut operatorului Casei Albe să-l cheme la telefon pe reverendul Graham.
Nu a durat mult timp ca vocea lui sudică liniștitoare să fie pe linie. El ne-a spus, după cum îmi amintesc: „Barbara și George, cred ceea ce este scris în Noul Testament. Nu vă jucați de-a Dumnezeu. El decide cine merge în cer, nu voi „. Orice certitudine doctrinară a dat naștere unei încrederi liniștite că Dumnezeu a făcut asta mai bine decât am făcut-o eu.
Cei dintre noi care au fost binecuvântați să îl cunoaștem pe Billy Graham au beneficiat de convingerile sale profunde și de exemplul personal, înțelepciunea și umilința, harul și puritatea inimii sale. Știam că viața lui era un dar al Atotputernicului. Și mă bucur că este acum în compania lui Dumnezeu, pe care l-a iubit atât de mult și l-a slujit atât de bine.
ARTICOL de AGNUS DEI bazat pe interviuri cu George W Bush la Fox News.

luni, 26 februarie 2018

Cum s-au întâlnit românii cu Billy Graham, supranumit „pastorul Americii”


Deși prea puțin cunoscut în România, revista Time l-a inclus pe William Franklin Graham Jr (alias Billy Graham) în lista celor mai influenți 100 de oameni ai secolului XX, clasament în care s-a situat pe locul 4. De asemenea, în sondajele Gallup, „Most Admired Men in the World”, Graham are 60 de prezențe în top 10, mai multe decât orice altă personalitate, în cei 71 de ani de când se efectuează acest sondaj.
A consiliat mai activ sau mai discret președinții americani de la Truman la Obama, fiind mai apropiat de Dwight D. Eisenhower, Lyndon Johnson și Richard Nixon. Supranumit „pastorul Americii” sau „papa protestant al Americii” (nume dat cu reproș), a fost invitat și consultat în momente-cheie ale istoriei recente a SUA. A întreținut relații de prietenie cu Regina Elisabeta II a Marii Britanii, cu Johnny Cash sau cu Papa Ioan Paul al II-lea. Începând cu 1967 (Iugoslavia), a obținut permisiunea să viziteze mai multe țări din spatele „Cortinei de Fier”, ajungând și în România, unde, în anul 1985, a predicat în fața a peste 100 de mii[1] ascultători, inclusiv în lăcașuri de cult ortodoxe[2].
Activitatea sa îndărătul „Cortinei de Fier” rămâne însă una controversată. Deși o foarte importantă realizare într-un context politic extrem de ostil religiei, a fost privită cu nemulțumire de către anumiți reprezentanți ai bisericilor persecutate din țările comuniste. Unii îl considerau naiv, alții, trădător sau chiar „o unealtă a propagandei” comuniste, fiindcă nu a adus în atenția publică oprimarea creștinilor de către regimurile totalitare din țările vizitate.
În România, turneul lui Billy Graham a inclus orașele Suceava (și câteva dintre mănăstirile din Moldova), Cluj, Oradea, Arad, Timișoara, Sibiu și București. În câteva fotografii-document[3], evanghelistul apare în compania unor lideri evanghelici și a unor înalți ierarhi ortodocși, printre care traducătorul oficial Remus Rus sau viitorul patriarh Teoctist. Demersurile pentru acest turneu au început cu 8 ani înainte de vizita propriu-zisă. După cum mărturisește Graham în autobiografie (Just as I Am), organizația sa a oferit României ajutor umanitar imediat după cutremurul devastator din 1977. Atunci au avut loc și primele tatonări pentru vizita de mai târziu.
România beneficia deja, din 1975, de facilitățile oferite de „Clauza națiunii celei mai favorizate”, pe care SUA o foloseau și ca mijloc de presiune politică pentru respectarea drepturilor omului, având în vedere că, în fiecare an, Congresul trebuia să reînnoiască decizia în baza unei evaluări. Billy Graham consideră că dorința autorităților române de a-și păstra acest statut în relația cu Statele Unite a fost motivul pentru care i s-a permis să întreprindă acest turneu. Era, după cum aveau să ateste documentele desecretizate, un clasic exercițiu de imagine prin care regimul comunist voia să demonstreze Occidentului că nu îngrădește libertatea religioasă.
În aceeași scriere autobiografică mai apare un aspect interesant legat de chestiunea maghiară. Graham susține că, în timpul vizitei în orașele din Transilvania, atât reprezentanții guvernului, cât și liderii etnicilor maghiari au încercat să-l atragă în conflictul generat de românizarea minorității maghiare. Pe invitația adresată lui Billy Graham și-au pus semnătura 14 grupări religioase, începând cu ortodocșii majoritari și continuând cu romano-catolicii, reformații, baptiștii și chiar și comunitatea evreiască.
Vizita în România s-a desfășurat într-un climat deosebit de tensionat, povestește evanghelistul, reprezentanții săi fiind în permanentă negociere cu autoritățile pentru programul fiecărei zile și, după declarațiile sale, existând, la un moment dat, chiar riscul ca Graham să fie declarat persona non grata pe teritoriul României. Printre alte șicane, cu excepția orașelor Oradea și Arad, autoritățile fie n-au permis instalarea difuzoarelor, fie au tăiat firele ori întrerupeau transmisia în exteriorul clădirilor în care se desfășurau întâlnirile, cu toate că aprobaseră inițial această facilitate.
Nu se poate spune că vizita n-a beneficiat totuși de sprijin oficial, câtă vreme călătoria prin țară s-a desfășurat cu două avioane ale Taromului puse la dispoziția echipei lui Graham. Era planificată, se pare, chiar și o întâlnire cu Ceaușescu, la finalul turului, dar a fost anulată în ultimul moment și înlocuită cu o întrevedere cu alți demnitari.
Privit din perspectiva bisericii persecutate din România, demersul n-a fost o reușită în toate privințele. Istoricul-pastor Vasilică Croitor[4] consideră, pe baza documentelor consultate în arhive, că reprezentanții lui Billy Graham au acceptat câteva compromisuri grave care, în esență, vizau cosmetizarea inacceptabilă a realităților religioase din țară. Ca urmare a condițiilor negociate, Billy Graham a evitat, se pare, să se întâlnească cu reprezentanții celor persecutați[5] (acceptând întrevederi doar cu liderii religioși agreați de autorități), iar în Statele Unite a prezentat situația din România (inclusiv președintelui american) „în termeni elogioși”.
Potrivit documentelor, organizația lui Billy Graham (Billy Graham Evangelistic Association – BGEA) și mai cu seamă Alexander Haraszti – consilierul personal al evanghelistului, inițiator și negociator în cadrul discuțiilor cu autoritățile de la București – și-au dat silința să respecte termenii înțelegerii, prezentând cenzurii comuniste – pentru confirmări și modificări – toate materialele care urmau să fie publicate în SUA cu privire la acest turneu. Iar o parte dintre observațiile făcute s-au regăsit și în forma finală a filmului și a cărții ce urma să fie difuzată în diaspora evanghelică românească din America.[6] Totuși, cum cartea avea să apară în 1989, după ce Ceaușescu renunțase, într-un acces de orgoliu dictatorial, și la „Clauza națiunii celei mai favorizate”, tonul final avea să reflecte și schimbarea de politică survenită între timp.
Richard Wurmbrand, pastorul luteran care făcuse ani grei de pușcărie în România comunistă, prezentase cauza bisericii persecutate în Congresul american, într-o celebră audiere din anul 1966, pe care Mircea Eliade o consemna impresionat în jurnal. Material de studiu în această depoziție a fost însuși trupul lui Wurmbrand, care păstra cicatricile de pe urma torturilor. Prin urmare, imaginea edulcorată, ba chiar favorabilă autorităților comuniste, produsă de echipa din jurul lui Graham a stârnit reacții de protest din partea liderilor evanghelici, în frunte cu Wurmbrand, care trecuseră prin cazne grele din cauza opresiunii.
E dificil de cântărit exact și imparțial impactul acestei vizite asupra românilor, dar, la nivel de imagine, se pare că dictatorul și clica sa au punctat binișor, chiar dacă temporar, prin intermediul lui Billy Graham, care s-a dovedit prea concesiv. Trebuie remarcat și că eforturile autorităților de la București pentru reușita acestei campanii de PR s-au întins între 1981-1989, cu toate negocierile premergătoare și cu discuțiile de postprocesare a materialelor publicitare.
Dar nu e mai puțin adevărat că pentru creștinii evanghelici obișnuiți din țară, care nu erau familiarizați cu dedesubturile acestei afaceri, evenimentul a rămas înconjurat de aura providențială și miraculoasă a unui nesperat desant de libertate. Martorii oculari încă retrăiesc nostalgia unor trăiri deosebit de intense – o descătușare după ani de zile de discreție impusă și de camuflare a identității lor de „pocăiți”.
Într-o Românie cenușie, în care întrunirile religioase erau permise în interiorul lăcașurilor de cult, prezența pe străzi a zeci sau sute de mii de oameni, adunați să-l asculte pe cel mai important evanghelist al secolului XX, purta toate însemnele speranței că „orânduirea” comunistă – ce părea invulnerabilă până atunci – se poate clătina.
Dacă ținem cont și de faptul că regimul se declara oficial ateu și că promova insistent ideologia materialist-dialectică în școli, prezența lui Billy Graham (pentru care Evanghelia era mai presus de orice filosofie, politică sau ideologie) putea fi interpretată ca o intervenție divină subversivă, menită să conteste și să ridiculizeze jumătate de veac de îndoctrinare ideologică.
E de reținut și faptul că, într-un interviu recent[7], pastorul Iosif Țon, unul dintre inițiatorii și semnatarii unei scrisori de protest adresate autorităților și care predica deja din exil (unde ajunsese forțat în 1981) pe unde radio, afirmă că, prin intermediul cunoscuților pe care îi avea în țară, obținea în fiecare seară detalii despre ce se întâmplase în ziua respectivă în turneul lui Billy Graham, iar pe urmă furniza informațiile celor de la Radio Europa Liberă, care le difuzau în buletinele de știri. Trebuie luat în calcul, așadar, și acest efect cumulat al publicității care se făcea vizitei evanghelistului, de vreme ce mulți creștini evanghelici ascultau posturile interzise. Pentru moralul unei populații dintr-un stat totalitar, aceste evenimente în răspăr cu orice politică oficială contau.
Totodată, trebuie adăugat că nici Europa occidentală nu era chiar naivă cu privire la Ceaușescu și intențiile sale. Într-o corespondență la cald, din septembrie 1985 (vizita s-a desfășurat în intervalul 7-17 septembrie), corespondentul Eric Bourne descria destul de lucid și precis situația pentru publicația „The Christian Science Monitor”, exemplificând prigonirea creștinilor cu cazuri concrete documentate (baptistul Constantin Sfatcu – condamnat la închisoare pentru trafic cu Biblii; preotul Calciu-Dumitreasa, recent eliberat la presiuni internaționale – condamnat la 21 de ani de închisoare)[8].
În consecință, chiar dacă în plan extern s-ar putea ca regimul comunist să fi devenit, temporar, ceva mai simpatic pentru opinia publică occidentală, în plan intern, oamenii de rând care au participat la întâlnirile din fiecare loc în care a predicat Graham știau foarte bine că nu au motive să mulțumească Partidului sau „conducătorului iubit”. Ambivalența ce însoțește acest episod de istorie recentă nu poate fi suprimată câtă vreme arhivele documentează fapte și acțiuni, însă mentalul colectiv și istoria personală a martorilor păstrează atmosfera și impactul pozitiv al acelui moment de mare însemnătate simbolică.
Baptist prin apartenență confesională, Billy Graham s-a afirmat ca evanghelist și tele-evanghelist, fiind unul dintre promotorii folosirii mass-media în activitatea de predicare. A predicat în peste 185 de țări, la peste 200 de milioane de ascultători (peste 80 de milioane, după alte surse). Iar prin intermediul materialelor televizate, înregistrate sau radiodifuzate se estimează că mesajul său ar fi ajuns la peste 2 miliarde de persoane.[9]
Născut pe 7 noiembrie 1918, în Carolina de Nord, Graham s-a convertit înainte să împlinească 16 ani. A fost ordinat în 1939, într-o biserică ce aparținea Convenției Baptiste de Sud. Și-a început activitatea de evanghelist[10] în 1947, s-a lansat ca personaj de anvergură internațională în 1949 și a condus peste 400 de „cruciade” (cum le numea el inițial, iar pe urmă le-a schimbat numele în „misiuni”) de evanghelizare până în anul 2005, când s-a retras din activitatea publică din motive de sănătate. Mesajul de adio și l-a rostit în 2013 și a fost transmis de numeroase posturi tv din SUA și Canada. În 1943 s-a căsătorit cu Ruth (d. 2007) și au avut împreună cinci copii.
A cultivat relații cordiale cu foarte mulți creștini protestanți (de diverse denominațiuni) de prim rang, fiind socotit un fel de lider neoficial al protestantismului evanghelic american. Însă influența sa coezivă s-a resimțit și dincoace de ocean, unde, împreună cu teologul anglican John Stott a fondat Lausanne Movement, organizație ce are drept scop să aducă laolaltă lideri influenți și idei pentru misiunea globală.[11] Această atitudine în general binevoitoare, deschisă, i-a atras și critici din partea unora din zona protestantă dură, acuzat fiind de „ecumenism”.
În chestiunea drepturilor civile, a fost un susținător și prieten al lui Martin Luther King Jr., militând împotriva segregării. L-a invitat pe Luther King alături de el la amvon, în timpul unei „cruciade” din New York, iar în 1963, Graham a plătit cauțiunea lui King, care fusese arestat.
Din punct de vedere politic, dacă lăsăm la o parte prietenia cu Lyndon Johnson și cu Richard Nixon, Graham a reușit să se țină departe de partizanate. S-a delimitat mereu de dreapta politică americană, precum și de „Majoritatea Morală”, o mișcare tot cu obiective politice – spre deosebire de fiul său, Franklin Graham, care a preluat conducerea organizației fondate de Billy și care este mult mai vocal politic. În plan extern, a fost un critic înverșunat al comunismului. A refuzat ani la rând să viziteze Africa de Sud din pricina politicii de apartheid, până când i s-a permis să aibă în audiență public mixt.
În 1956, împreună cu teologul Carl F.H. Henry, a fondat revista Christianity Today, cea mai credibilă și prestigioasă publicație evanghelică americană. De asemenea, a susținut și încurajat înființarea altor organizații de anvergură mondială precum World Vision, TransWorld Radio, World Relief. A scris peste 30 de cărți și a primit numeroase distincții naționale și internaționale.
N-a fost ocolit de episoade controversate de-a lungul vieții. Atât metodele sale de evanghelizare, cât și doctrina pe care o susținea au fost contestate – o adevărată modă în spațiul teologic american. Cu toate acestea, el a rămas un personaj foarte apreciat de către publicul american. Faptul se datorează, probabil, modestiei și integrității morale de care a dat dovadă, precum și precauției și înțelepciunii cu care se pronunța în chestiuni deosebit de sensibile.
Billy Graham a decedat pe 21 februarie 2018, la vârsta de 99 de ani.
Surse folosite:
Billy Graham, Just as I Am, HarperCollins, 1999.
Vasilică Croitor, Răscumpărarea memoriei, Medgidia, Succed Publishing, 2010.
NOTE__________
[1] http://adevarul.ro/locale/timisoara/foto-vizita-romania-comunista-unuia-cei-mai-influenti-oameni-secolului-xx-fost-billy-graham-1_5a05d1c55ab6550cb806c967/index.html
[2] Evenimentul a devenit subiectul unei cărți ce reconstituie vizita celebrului evanghelist pe baza documentelor din arhivele CNSAS: Denisa Bodeanu, Valentin Vasile, Afacerea „Evanghelistul”. Vizita lui Billy Graham în România (1985).
[3] https://istorieevanghelica.ro/2010/12/03/evanghelizarea-lui-billy-graham-in-romania-comunista1985-%E2%80%93-arhiva-foto/
[4] Vasilică Croitor, Răscumpărarea memoriei, Medgidia, Succeed Publishing, 2010. Autorul face un studiu de caz pe vizita lui Billy Graham în România (p. 351-356).
[5] Deși nu se mai practicau epurări precum cele din anii ’50-’60, totuși Securitatea mai opera arestări și încă obținea sub tortură angajamente de colaborare. Traficul de biblii era una dintre infracțiunile care se plătea cu ani de închisoare.
[6] Billy Graham in Romania, World Wide Publications, 1989.
[7] https://www.youtube.com/watch?v=WssqWuU0eXY
[8] https://www.csmonitor.com/1985/0920/obil.html
[9] http://www.wnd.com/2018/02/billy-graham-dead-at-94/
[10] Evanghelistul este cel care predică, proclamatorul și trebuie distins de evanghelic, termen care se referă la orice persoană care aderă la teologia evanghelică, rezumată de către Babbington în 4 piloni: conversionism (necesitatea unei convertiri), crucicentrism (crucea lui Christos ca reper esențial al credinței și teologiei), bibliocentrismul (Biblia ca autoritate supremă, așezată deasupra tradiției) și activism (un creștinism ce se vădește în acțiuni concrete specifice).
[11] https://www.lausanne.org/about-the-movement

sâmbătă, 24 februarie 2018

Regina și Donald Trump trimit condoleanțe personale familiei lui Billy Graham


Regina trimite condoleanțe particulare familiei lui Billy Graham după ce evanghelistul a murit în vârstă de 99 de ani.
Majestatea sa l-a întâlnit pe predicatorul de mai multe ori în timpul călătoriilor sale în Marea Britanie și la Palatul Buckingham, Majestatea sa a confirmat că va trimite un mesaj personal familiei lui Graham, inclusiv fiului său Franklin Graham, informeaza Crestinul de Azi.
Graham a predicat pentru prima oară în Marea Britanie la o cruciadă timp de 12 săptămâni care au participat mai mult de 2 milioane de persoane pe arena Harringay în nordul Londrei și chiar pe stadionul Wembley.
După întâlnirea personală a Reginei, Graham a fost invitat să predice la capelă privată a Reginei, de mai multe ori, inclusiv în Duminica Paștelui in anul 1995 i s-a oferit (dat, inmanat) chiar si un titlu de cavaler in 2001.
„Bunele maniere nu permit sa se discute detaliile unei vizite particulare la Majestatea Sa, insa socotesc (consider) ca este o femeie de o modestie rara si un caracter ales “ a scris in autobiografía sa: asa cum sunt”
Familia Regală se alătură președintelui Donald Trump, președintelui Obama și a altor foști președinți americani, în a aduce un omagiu evanghelistului , salutat ca cel mai influent predicator în secolul XX.
Arhiepiscopul de Canterbury, Justin Welby, a declarat că biserica mondială a datorat lui Graham o datorie „inexprimabilă”.
„Dr. Billy Graham a fost un exemplar al generației generaților de creștini moderni.
Când vine vorba de o influență vie și durabilă asupra bisericii mondiale, el nu poate avea egali: pentru că a adus om după om la Isus Hristos. Există nenumărate cazuri care și-au început călătoria de credință din cauza doctorului Graham „, a spus el.
„El a fost unul care a întâlnit președinți și predicatori, monarhi și muzicieni, săraci și bogați, tineri și bătrâni, față în față. Dar acum el este față în față cu Isus Hristos, cu mântuitorul lui și cu al nostru. Este întâlnirea pe care a așteptat-o pentru întreaga sa viață.”
Trump și vicepreședintele Mike Pence împreună cu Barack Obama, Bill Clinton, George W. Bush și Jimmy Carter sunt așteptați să participe la înmormântarea lui Graham pe 2 martie,  în orașul său natal din Charlotte, Carolina de Nord.

Donald Trump: “Melania și cu mine suntem alături de milioane de oameni din întreaga lume, în jelirea trecerii lui Billy Graham. Rugăciunile noastre sunt pentru copiii, nepoții, strănepoții și toți cei care au lucrat îndeaproape cu Reverend Graham în lucrarea sa de-a lungul vieții.”
Acceptarea lui Isus Hristos de către Billy în jurul vârstei de șaptesprezece ani, nu numai că i-a schimbat lui viața – dar ea ne-a schimbat țara și lumea. El a fost unul dintre figurile impozante din ultimii 100 de ani – un erou american a cărui viață și calitate de lider, i-au câștigat cu adevărat titlul de „Ambasador al lui Dumnezeu”.
Convingerea neclintită a lui Billy în puterea Cuvântului lui Dumnezeu de a transforma inimile, a dat speranță tuturor celor care au ascultat mesajul său simplu: „Dumnezeu te iubește”. El a purtat acest mesaj prin lume, prin cruciadele sale, aducând generații întregi la credința în Isus Hristos.
În urma atacurilor din 11 septembrie 2001, America s-a întors spre Billy Graham la Catedrala Națională pentru un răspuns, care ne-a spus: „Poți să–ți pui încrederea in Dumnezeu, chiar și atunci când viața pare a fi cea mai întunecată”.
“Melania și cu mine am fost privilegiați să-l cunoaștem pe Reverend Graham și familia sa extraordinară în ultimii ani și suntem profund recunoscători pentru dragostea și sprijinul lor.
Billy Graham a fost cu adevărat unic.”
Purtătorul de cuvânt al familiei, Mark DeMoss, a anunțat miercuri că serviciul funerar al lui Graham va avea loc vineri, 2 martie, într-un cort de pânză amenajat lângă Biblioteca Billy Graham din Charlotte, Carolina de Nord.
Sicriul lui Graham va fi mutat din casa funerară din Asheville la Charlotte, sâmbătă, 24 februarie. Sicriul lui Graham va fi pus la la Graham Family Homeplace unde publicului i se va permite să-și aducă un ultim omagiu față de marele predicator.
Serviciul funerar este privat și va include membrii familiei, prietenii și liderii comunității care au fost atinși de lucrarea lui Graham. Aproximativ 2.300 de persoane vor fi invitate să participe la serviciul de 90 de minute.
Billy Graham a aprobat personal programul și detaliile ceremoniei funerare cu ani înainte de moartea sa și a asigurat că atenția nu va fi asupra lui, ci asupra Evangheliei. Fiul său, Franklin Graham, va avea mesajul principal, în timp ce fratele său și cele trei surori vor vorbi pe scurt pentru a-și onora tatăl.
Slujirea prin predicare a lui Graham a câștigat atenția națională în 1949, când a organizat o cruciadă în centrul orașului Los Angeles, sub un cort mare alb, cunoscut și sub denumirea de „catedrală de pânză”.
„Familia și membrii echipei sale au considerat că ar fi potrivit să țină serviciul funerar sub un cort ca o reamintire a modului în care a fost lansată lucrarea sa publică”, a spus DeMoss.
Sicriul lui Graham a fost executat manual la cererea lui, de către deținuții din închisoarea din Angola în 2006.
Graham va fi îngropat lângă soția sa, Ruth, care a murit în 2007, în grădina Bibliotecii Billy Graham.
 Sursa: CBN NewS Via Alfa Omega

joi, 22 februarie 2018

Managerul brandului Nike L-a întâlnit pe Dumnezeu, el a fost salvat de la sinucidere și vicii


Jordan Rogers, managerul firmei NIKE din America de Nord, a realizat o carieră de succes pe care mulți oameni o visează să o aibă. Dar Rogers spune că nu ar fi fost posibil dacă Dumnezeu nu l-ar fii salvat dintr-o viață de dependență de droguri.
„Heroinul a intrat în viața mea când aveam doar 15 ani”, spune Rogers în filmul „I Am Second”, care a sărbătorit 13 ani de eliberare in urma cu putin timp. „Un amic de-al meu a venit si mi-a spus ca a tras pe nas ceva, … si era tare mulțumit. El a numit-o „Chiva”. Am scos-o chiar acolo de pe capota mașinii în acea noapte si am consumat.”
Înainte de vârsta de 20 de ani, Rogers era deja total dependent de heroină și nu putea renunța . Dependența lui de droguri îl făcea atât de rău, avea nevoie de substanțe mai puternice pentru al face să se simtă ușurat. Dar nimic nu mai funcționa , așa că Rogers se gândea la sinucidere.
„Am avut această gaură neagră în sufletul meu și tocmai am vrut să schimb situația pe care am simțit-o. Am vrut să fiu din nou o persoană normală , am vrut să simt ca totul ca inainte,” a spus el. Dependenta Rogers a fost atât de puternica, încât a considerat ca nu poate merge la un centru de recuperare. În cele din urmă , un tribunal a ordonat Spitalizare în închisoare pentru o crimă pe care a comis. El a fost acolo și l-a întâlnit pe Dumnezeu ” .
“Într-o zi în închisoare eram în celulă închis, cu o grămadă de prizioneri, și doi băieți se certau pe un rulou de hârtie igienică”, spune el. „În acel moment m-am gândit:” Nu pentru asta am fost făcut. Mereu merit să fiu aici, dar eu nu aparțin acestui loc.”
“Vroiam să mă ridic în moduri noi și diferite, am vrut să uit tot”, spune el.
In ciuda ignorării lui fată de Dumnezeu în cea mai mare parte a vieții sale, Rogers și-a înclinat capul și s-a rugat: „Oricine ești tu, orice ai fi … Am nevoie de ajutor Tau”.
„Viața mea a trebuit să se schimbe drastic . Am fost în acel moment sfâșiat ” , își amintește el,” Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că am petrecut 13 luni în închisoare și fiecare minut care a trecut a avut ocazia să continue lupta „.
Mama sa a fost extrem de recunoscătoare că Rogers l-a cunoscut pe Dumnezeu atunci și chiar a compus un cântec: „Eu strig către Tine, Doamne, cand sunt disperată în rugaciunea mea.”.
După ce a plecat din închisoare, el știa Evanghelia mântuirii și ia dat viața lui Hristos, considerând acel moment, cel mai bun din viața sa.
Acum, în loc să fie dependent de droguri, Rogers este dependent de Dumnezeu. El a găsit mulțumire că-l iubește pe Dumnezeu și că Rogers are încredere în planurile pe care Dumnezeu le are pentru viața sa.

miercuri, 21 februarie 2018

Afaceri care îl onorează pe Dumnezeu

Pe lângă dragoste, har, iertare, pocăință, Scriptura vorbește și despre administrarea bunurilor, despre aspectele financiare. Pentru a veni în sprijinul oamenilor de afaceri, Fundația Big-Impact și Fundația Elim Timișoara au organizat o conferință pe această temă.
Seminarul „Afaceri care Îl onorează pe Dumnezeu” a urmărit să aducă o înțelegere biblică asupra deciziilor care trebuie luate în domeniul financiar.
Dacă ne uităm atent la modul în care oamenii iau decizii financiare, ele sunt, în majoritate, informate sau pleacă de la o înțelegere fără Dumnezeu a ceea ce înseamnă lumea din jur, inclusiv domeniul finanțelor. De aceea avem nevoie să ne întoarcem la Scriptură, care vorbește extensiv despre acest domeniu al finanțelor, al administrării bunurilor, și să ne familiarizăm, să învățăm alfabetul, să vedem ce spune Dumnezeu, pentru că altfel, în timp ce putem să ne considerăm spirituali și urmași ai lui Hristos, practic deciziile noastre să dovedească o altă proveniență, o altă cultură, o cultură a lumii și nu a Împărăției lui Dumnezeu. Cred că trebuie să ridicăm nivelul de cultură biblică în primul rând pentru credincioși, pentru ca apoi să mergem mai departe și să vindecăm țara asta care are o gândire despre bunurile materiale foarte departe de Dumnezeu, lucru care ne și duce unde suntem. A declarat Titus Păștean, reprezentant Compass Global Alliance România.
Ideea organizării seminarului a pornit de la o carte scrisă de Dr. Andrés Panasiuk, din America Latină, invitatul evenimentului de la Timișoara, în care a încercat să găsească legătura dintre deciziile financiare și ce spune Cuvântul lui Dumnezeu.
Motivul pentru care această lucrare este atât de importantă este pentru că, Mamona, dumnezeul banilor, este dumnezeul acestei generații care creează multe probleme în viețile și în familiile noastre. În Statele Unite sunt patru fundații care spun că în 47% din totalul cuplurilor căsătorite care ajung să divorțeze în prezent, principalul motiv sunt banii. Familiile suferă, pastorii suferă, bisericile au nevoie de resurse… deci Dumnezeu ne-a chemat să facem Trupul lui Hristos puternic în toată lumea, învățându-i pe oameni cum dorește Dumnezeu ca noi să ne administrăm resursele pe care El le-a pus în mânile noastre, lună de lună. A declarat Dr. Andrés Panasiuk, Compass Global Alliance.
Având o gândire inspirată de Cuvântul lui Dumnezeu deciziile pe care le luăm ne duc la progres nu la pierdere. De exemplu, unul dintre lucrurile pe care Andrés le-a scos în evidență a fost modul în care Roboam, spre deosebire de Solomon, tatăl lui, a acționat în privința deciziilor financiare. La intrarea în domnie, Roboam a fost interpelat de supușii lui și i-au cerut ceva din domeniul financiar, i-au cerut o decizie financiară: scade-ne, te rugăm, taxele că ne este greu. S-a gândit la interesul imediat și a luat o decizie proastă: în 72 de ore a pus pe butuci un imperiu construit în două generații, de tatăl lui – Solomon și de bunicul lui – David. A declarat Titus Păștean, reprezentant Compass Global Alliance România.
Participanții au apreciat evenimentul și au conștientizat că este necesară o anumită educație și în domeniul administrării finanțelor.
Creștinii implicați în afaceri au nevoie să conștientizeze faptul că soluțiile corecte se găsesc în Scriptură.
Ne concentrăm asupra oamenilor de afaceri care au nevoie să fie asistați, ajutați, să facă față cu bine în mediul de afaceri din România, care creează anumite provocări, iar un copil al Domnului chiar și în mediul de afaceri trebuie să trăiască după principiile lui Dumnezeu. A declarat Adrian Stupar, organizator, Fundația Elim Timișoara.
Stire difuzata in emisiunea Mapamond creștin 709 – 18 februarie 2018. Ultimele știri creștine – http://alfaomega.tv/stiri