Radio Maranata Vulcan

sâmbătă, 30 noiembrie 2019

Marea Unire

Înregistrare din concertul: Tot ce-i românesc nu piere Muzica: Tudor Gheorghe, Versuri: Simion Felix Marțian

S-a ridicat Istoria-n picioare
La început de iarnă și de veac,
Și-a decretat, maiestuoasă-n frac:
”De azi Carpații nu mai sunt hotare!”
”Căci pe a Daciei străveche vatră
Ceea ce astăzi voi numiți Carpați
Sunt mâini de frați întinse către frați,
Îmbrățișare milenară-n piatră.”
Acest ucaz menit s-alunge ulii
Și norii de pe cerul românesc
A strâns, într-un elan sărbătoresc,
Pe fiii Țării-n poala Albei Iulii.
Și unde a intrat Mihai Viteazul
Cu tot alaiul său voievodal,
Intra acum, la fel de tiumfal,
Poporul ce-și scotea din jug grumazul.
S-a-nfăptuit atunci Marea Unire
Pe care astăzi o sărbătorim,
Dar o perpetuăm doar când trăim
Uniți cu toți în cuget și simțire.
S-au dus acei ce-au fost pe metereze,
Dar idealul lor e-n noi mereu,
Când ne rugăm cu toți lui Dumnezeu
Ca Țara-n veci s-o binecuvânteze.
Și-I mulțumim că România-i mare
Și că în viitor la fel va fi
Prin sfântă voia Lui, și că-ntr-o zi
S-a ridicat Istoria-n picioare!
Simion Felix Marțian

Ce spune Biblia despre legalism?


Întrebare: Ce spune Biblia despre legalism?

Răspuns: 
Cuvântul „legalism” nu apare în Biblie. Este un termen pe care creștinii îl folosesc pentru a descrie o poziție doctrinală care subliniază un sistem de reguli și regulamente necesare pentru obținerea mântuirii și a creșterii spirituale. Legaliștii cred și cer o aderare strictă la reguli și regulamente. Doctrinal vorbind, legalismul este o poziție opusă harului. Cei care au o poziție legalistă falimentează adesea în a vedea adevăratul scop al Legii, în special scopul Legii lui Moise din Vechiul Testament, care reprezintă „învățătorul” sau „îndreptarul” nostru spre Hristos (Galateni 3:24).

Chiar și adevărații credincioși pot fi legaliști. Suntem instruiți, însă, să fim plini de har unii față de alții: „Primiți bine pe cel slab în credință și nu vă apucați la vorbă asupra părerilor îndoielnice” (Romani 14:1). Din păcate, există persoane care cred atât de puternic în doctrine neesențiale, încât se îndepărtează de părtășia cu alții, nepermițând nici măcar exprimarea unui alt punct de vedere. Și acest lucru este legalism. Mulți credincioși legaliști ai zilelor noastre fac greșeala cererii unei aderențe necalificate la interpretările lor asupra Bibliei sau la tradițiile lor proprii. De exemplu, există oameni care cred că pentru a fi spirituală, o persoană trebuie să evite tutunul, băuturile alcoolice, dansul, muzica etc. Adevărul este că evitarea acestora nu garantează o spiritualitate sănătoasă.

Apostolul Pavel ne avertizează în privința legalismului în Coloseni 2:20-23: „Dacă ați murit împreună cu Hristos față de învățăturile începătoare ale lumii, de ce, ca și cum ați trăi încă în lume, vă supuneți la porunci ca acestea: «Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!» Toate aceste lucruri, care pier odată cu întrebuințarea lor și sunt întemeiate pe porunci și învățături omenești, au, în adevăr, o înfățișare de înțelepciune, într-o închinare voită, o smerenie și asprime față de trup, dar nu sunt de niciun preț împotriva gâdilării firii pământești.” Legaliștii pot avea o înfățișare neprihănită și spirituală, dar aceasta nu ajută cu nimic la îndeplinirea scopului lui Dumnezeu, pentru că este o schimbare a exteriorului, nu o schimbare interioară.

Pentru a evita să cădem în capcana legalismului, putem începe prin a ne aminti mereu cuvintele apostolului Ioan: „Căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul și adevărul au venit prin Isus Hristos” (Ioan 1:17). Să ne amintim să fim plini de har, mai ales față de frații și surorile noastre în Hristos. „Cine ești tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade este treaba stăpânului său; totuși, va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea” (Romani 14:4). „Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce disprețuiești tu pe fratele tău? Căci toți ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos” (Romani 14:10).

Aici este necesar un cuvânt de atenționare. În timp ce trebuie să fim plini de har unii față de alții și toleranți cu opiniile diferite în problemele discutabile, nu putem accepta erezia. Sunt îndemnați să luptăm pentru credința care ne-a fost încredințată de către sfinți (Iuda 3). Dacă ne amintim aceste principii orientative și le aplicăm în dragoste și har, vom fi în siguranță în ceea ce privește legalismul și ereziile. „Preaiubiților, să nu dați crezare oricărui duh; ci să cercetați duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieșit mulți proroci mincinoși” (1 Ioan 4:1).

English


Sursa: gotquestions.org

vineri, 29 noiembrie 2019

Concert de muzică creștină și colinde - Orchestra Amiuna


ProMisiune. Interviu cu Bârsan Ciprian (1) - Misiune în Madagascar




                                                           Misionarul și Misiunea 
                                      Radio Maranata Vulcan - Realizator Gigi Neagu
                                                              Vulcan 28.11.2019


                                         
                                          Ascultă AICI....


Cu ajutorul lui Dumnezeu, misiunea în Insula Roșie, Madagascar, s-a sfârșit. Am petrecut zile minunate, pline, am întâlnit oameni, mulți având nevoi speciale, ne-am bucurat
închinându-ne și având părtășie cu pastori din zona Ansirabe și Morondava.
A fost un timp binecuvântat! Dacă Dumnezeu ne ține în viață, vrem să ne întoarcem.
Vă mulțumim pentru susținere și rugăciuni.
Cu dragoste,
Ciprian Bârsan, Daniel Hada și Daniel Stirb


joi, 28 noiembrie 2019

În misiunea lui Dumnezeu de a salva oameni în Insula Roșie, Madagascar



Isus le-a zis din nou:  „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi.”
Ioan 20:21
Prin aceste cuvinte pline de autoritate, Dumnezeu a atins și a mișcat inima familiei Șaitiș Marcel și Ioana pentru a merge în Madagascar ca misionari transculturali pe termen lung. Această familie este trimisă de Biserica Penticostală Speranța, din Cluj-Napoca, unde au activat ca lideri pentru grupele de copii, lideri de tineret, în Școala Biblică Elpis și în comitetul bisericii. Marcel și Ioana sunt căsătoriți de 15 ani și au trei copii: Alessia – 12 ani, Ruth – 11 ani și Filip – 6 ani. Au plecat pe câmpul de misiune când Filip, băiatul cel mic, avea 10 luni, și locuiesc în orașul Antsirabe (orașul apelor), la circa 200 de km de capitala Madagascarului, Antananarivo. Ca pregătire, Marcel și Ioana sunt licențiați în Teologie (Marcel) și Științe Economice (Marcel și Ioana), în Asistență Medicală și Școala de Moașe (Ioana), cu master în Studii Europene (Marcel) și doctorand în Teologie Evanghelică (Marcel). În continuare, ei prezintă proiectele în care Dumnezeu îi folosește pe câmpul de misiune.

Ne aflăm în Madagascar de 5 ani și suntem implicați în proiectul misionar căruia i-am dat numele Joy 4 Madagascar (Bucurie pentru Madagascar), „un puiuț în creștere” care are ca fundație și scop evanghelizarea oamenilor, însă ca poduri spre atingerea acestui obiectiv are patru tipuri de lucrări: spirituale, educaționale, medicale și sociale, ele împreună alcătuind o misiune holistică româno-malgașă.
Echipa cu care ne-am înconjurat în acești ani în Madagascar cuprinde 25 de persoane, păstori și lideri din Biserica Penticostală Assemblée de Dieu, dar și oameni care au fost convertiți prin această lucrare și au rămas alături de noi, implicați în următoarele lucrări: Studio Radio Filadelfia, Școala Biblică pentru Copii Vestea Bună, Școala Biblică de Ucenicie Armata Adevărului, turneele anuale de evanghelizare, proiectul educațional Didasko, cabinetul medical Betezda, logistica pentru Centrul Misionar Român Joy 4 Madagascar.
În lucrarea de evanghelizare, plantare de Biserici și edificare spirituală am pus un accent deosebit în ultimii doi ani pe evanghelizările prin posturi de radio locale, evanghelizări pe stradă – prin turnee evanghelistice, plantare de biserici și echipare de lideri prin Școala Biblică de Ucenicie Armata Adevărului.
Am dorit să creăm un radio creștin în orașul nostru, în Antsirabe. Am întâlnit diferite persoane din media locală și națională cu experiență în radio, unul dintre ei fiind directorul de la radio-televiziunea națională malgașă, dar nu am reușit să punem proiectul în aplicare. 
Vizitând mai multe posturi de radio locale, am descoperit că putem să integrăm emisiuni de câte 30-45 de minute în grilele lor de difuzare. Am negociat prima dată cu Radio Fitahiantsoa Dago, trei emisiuni pe săptămână pentru o jumătate de an. Apoi, timp de un an și jumătate am difuzat 7 emisiuni pe săptămână. 
Am echipat primul nostru studio și l-am numit Studio Radio Filadelfia, având în vedere că acest proiect este susținut de către Biserica Penticostală Filadelfia din Paris, păstor Grigore Creța, oameni dragi care ne-au încurajat să ne punem ca scop acest tip de evanghelizare. Am angajat trei ingineri specialiști pe partea de media și sunet și un coordonator permanent și am profitat de această nișă ca să intrăm în eter în Insula Roșie prin emisiuni creștine.
Emisiunile evanghelistice pe care le difuzăm sunt în general de 30 de minute și cuprind: genericul emisiunii, un cântec creștin de 3-5 minute, o predică de 10-15 minute, câteva sfaturi de sănătate în 2-3 minute, al doilea cântec creștin în 3-5 minute, informații și numărul de telefon al predicatorului pentru a răspunde nevoilor celor care îl caută pentru consiliere, rugăciune, sfătuire și genericul de final al emisiunii.
Practic, am amplificat mesajul păstorilor parteneri care predică Evanghelia. Pe stradă, ei pot predica la 100-300 de oameni, care îl ascultă pe predicator. Contactul este direct, iar unii dintre ei se hotărăsc pentru Dumnezeu. Prin radio, mai ales dacă este un radio local cu audiență mare, mesajul este auzit în orașul nostru de cel puțin 20-30.000 de persoane (într-un oraș de 250.000 locuitori), iar el pătrunde acolo unde noi nu am putea avea acces. 
Păstorii cu care am format echipa radio din orașul nostru au început să fie asaltați de oameni la telefon, așa că, în curând, bisericile lor au început să crească. Păstorul Tina a plantat trei biserici. Păstorul Samisoa a fost chemat în Manandona să planteze o biserică. La Mangarano s-a deschis o celulă de rugăciune între leproși, care ne ascultă din vârf de munte emisiunile zilnice la radio.
Văzând impactul așa de mare al acestei lucrări, am început să o dezvoltăm atât în regiunea noastră, Vakinankaratra, cât și în alte trei regiuni: spre Antananarivo, în Menabe și în Morondava. La ora actuală, prin cele 8 stații radio cu care colaborăm, transmitem mai mult de 125 de emisiuni pe lună, fiecare post acordându-ne spații diferite de emisie: de la o emisiune pe săptămână la 7 emisiuni pe săptămână.
De aceea, avem în vedere pe final de acest an și în anul viitor să construim 4-5 echipe de radio în diferite părți ale Madagascarului, astfel încât, colaborând cu bisericile locale, să le venim în ajutor în evanghelizarea oamenilor din orașele sau comunele lor.
Turneele de evanghelizare au fost un alt instrument pe care Dumnezeu ni l-a pus la dispoziție în contextul actual din Madagascar. Evanghelizarea pe stradă a fost una dintre elementele pe care le-am învățat și practicat cu precădere în Insula Roșie. Dar o facem cu mare plăcere, pentru că oamenii ne ascultă mesajul crucii și al mântuirii prin jertfa Domnului Isus Hristos, chiar dacă nu toți răspund la el. 
Ca albi, atragem foarte repede oamenii în jurul nostru. Cu o echipă mică, dar cu stație de amplificare, cu câteva cântări și un mesaj de evanghelizare, iar la final rugăciuni pentru bolnavi sau oameni care au nevoi speciale, putem să ne bucurăm de rod, dacă găsim inimi pregătite pentru Cuvântul proclamat. 
De anul trecut, împreună cu păstorii din proiectul Joy 4 Madagascar, am început o serie de turnee de evanghelizare în mai multe regiuni: Vankinankaratra, Amboni Mania, Menabe și Manakara. Am realizat 4 astfel de turnee evanghelistice.  
Primul turneu l-am avut în aprilie 2017 timp de 5 zile, cu echipa din Anglia, Biserica Penticostală Betezda, păstor Dorel Grec, în care am străbătut circa o mie de kilometri, spre Manakara, atingând orașe și comune sau sate, precum: Tanambao, Marofary, Ankariera, Manakara Be, Antanifototra, Anosy, Ambonana.
A urmat al doilea turneu în octombrie 2017, tot cu tinerii din Biserica Betezda, Watford, Londra, spre Morondava. Apoi al treilea, spre Manakara, cu echipa din Cluj-Napoca condusă de păstorul Virgil Dan, în februarie 2018.
Ultimul turneu evanghelistic a avut loc în martie 2018, pe ruta Antsirabe -Morondava cu echipa din Franța, condusă de Mihai Popescu din Biserica Penticostală Filadelfia Paris, în care principalul predicator a fost un tânăr absolvent al Institutului Teologic Penticostal din București, Bogdan Vătămănescu.
În unele localități am avut 50-80 de oameni care au ascultat Evanghelia, iar în unele dintre ele am ajuns și până la 300 de oameni care ne-au ascultat. În trei localități am ajutat la plantarea de biserici: Morondava, Talata și Mandoto.
Dumnezeu ne-a deschis în Madagascar și oportunitatea de a evangheliza oamenii prin ajutor medical. Cel mai deschis la rugăciuni și sfaturi ești atunci când ești cu sănătatea la pământ (sau aproape sub pământ). Ioana Șaitiș este inițiatorul principal al proiectului. Printr-un mesaj profetic, Dumnezeu i-a spus Ioanei că misiunea ei este de a „scoate oameni din groapă”, iar acest lucru se va realiza atât spiritual, cât și medical. 
Dumnezeu i-a oferit oportunitatea de a absolvi cursurile de asistență medicală în România, iar în Madagascar, de a fi studentă a Școlii Medicale Paramaif, specializarea Asistență Medicală și Moașe, cadru care i-a oferit acces în ultimii doi ani în Clinica din Ambalavato, pe mai multe secții (lucrând în special pe asistarea la naștere a femeilor) și în Spitalul Municipal Atsimo al orașului Antsirabe, pe secțiile de Pediatrie și Chirurgie. 
Am creat în cadrul misiunii noastre proiectul Clinica Medicală Bethesda, un spațiu medical unde Ioana oferă ajutor medical oamenilor foarte săraci. Dar îi vom avea în vedere și pe cei înstăriți pe viitor.  Pe lângă primul ajutor pentru o mulțime de boli comune sau plăgi – arsuri, tăieturi, sfâșieri, împunsături, Ioana a urmărit mai mulți pacienți care au fost operați pentru tumori la cap, cancer la sân sau alte situații, prin Cabinetul Medical Bethesda, oferindu-le nu doar medicamentație gratuită, dar și asistență medicală gratuită, fașe pentru pansament și alte lucruri legate de îngrijirea medicală care sunt scumpe pentru malgași.
Valize cu medicamente au venit spre Farmacia Ioanei din Franța (Dr. Viorica Crișan) și România (Clinica Petros și Misiunea Christian Aid Ministries). În plus, am oferit instrumente și echipamente medicale pentru Clinica de nașteri Viață Nouă, pentru Clinica din Ambalavato și pentru Spitalul Municipal. 
Ultimul caz este cel al unui defibrilator cardiac, care costă spre 4-5.000 mii de dolari și care a ajuns în Madagascar la inițiativa unor prieteni din Canada, familia Caius și Violeta Chifan. Trimis inițial pentru Secția de Pediatrie a Spitalului Municipal Atsimo din regiunea noastră, el a fost dirijat mai apoi de către conducerea spitalului, spre Secția de Urgențe a spitalului, unde pacienții au cea mai mare nevoie de ajutor.
Un proiect special a fost renovarea Secției de Pediatrie din cadrul Spitalului Municipal Atsimo din orașul Antsirabe. Proiectul a cuprins renovarea clădirii uriașe de 50 m x 8 m x 4 m înălțime. Am construit o rampă pentru urcarea paturilor sau cărucioarelor mobile spre cabinetele medicale. Am refăcut tot mobilierul: noptiere, paturi, scaune, dulapuri medicale sau dulapuri cu alte întrebuințări, mese mari și mese mici. Am refăcut instalațiile sanitare, am reparat și înlocuit uși și ferestre, am refăcut instalația de apă și instalația electrică.
 Dumnezeu ne-a dat izbândă în acest mare proiect care a adus după el o recunoaștere și apreciere din partea Ministerului Sănătății către misiunea românească Joy4Madagascar. 
A fost și o ocazie să împărtășim Evanghelia medicilor din Spital, iar la final, în cadrul unei întâlniri oficiale la care a participat și televiziunea locală, să vorbim despre motivul care a stat la baza acestei operațiuni: dragostea Domnului Isus Hristos pentru oameni și dragostea Bisericii Creștine din România pentru semenii lor defavorizați din Madagascar.
O altă modalitate de a ne arăta compasiunea, dar și de a împărtăși Evanghelia, sunt proiectele educaționale, pentru că educația de orice fel în Madagascar se plătește. 
Prin Proiectul Didasko sau alfabetizare asistăm 40 de copii, susținându-i la diferite școli cu taxele școlare și o masă gratuită, cu îmbrăcăminte și încălțăminte în fiecare trimestru, cu tot ce înseamnă rechizite școlare sau uniforme, pe care părinții lor nu și le permit. Ei provin din familii foarte sărace și i-am cules de pe drumuri, dându-i la școală. Îi asistăm și după ore, cu cursuri suplimentare, având 4 profesori cu specializări diferite care se ocupă de ei, iar ei și părinții lor sunt ținta evanghelizărilor noastre personale sau cu copiii.
Am încheiat de-a lungul anilor parteneriate diverse cu școli din orașul nostru:  La Promesse, Les Pigeons, Le Manoro și Les Moineaux Rouges, care cuprind circa 500 de copii, unde am oferit prin bunăvoința unor biserici sau a unor prieteni 110 burse numai în anul școlar 2017-2018. Îi ajutăm pe copiii cei mai săraci din fiecare școală – circa 25-30 pe școală și le cunoaștem părinții, având ocazia să le vorbim despre Domnul Isus Hristos și să ne rugăm cu și pentru ei. 
Pentru tinerii săraci am deschis, la inițiativa unor vechi prieteni din Grupul Biblic Universitar Timișoara, aflați în România, Austria, SUA, Canada, proiectul burse studenți prin care am susținut în ultimii ani zeci de studenți orfani, din familii numeroase, veniți de la sate, cu resurse puține, activând în diferite facultăți: de tehnologie, de studii economice, studii în inginerie, școli sanitare, media, școala de moașe.
Iată, așadar, o parte dintre lucrările în care Dumnezeu ne-a pus în acești ani. Ideile sau îndemnurile puse în inimile noastre de a răspunde unor oportunități au venit de la El. El ne-a dăruit și partenerii în lucrare, pe dumneavoastră, care citiți aceste rânduri, fără de care nu am fi putut face această misiune între malgași. 
În ultima lună ne-a dăruit și o familie, care s-a mutat în Madagascar, ca misionari, să ne ajute în lucrare. Este vorba despre familia Popa Florin și Alina, cu fiicele lor mici, Eunice și Elisa. Deși deocamdată sunt în procesul de așezare și acomodare în Madagascar, nădăjduim că după ce se vor orienta puțin în acest context, darurile lor vor fi de mare folos lucrării lui Dumnezeu de aici. 
Misiunea Joy 4 Madagascar este o așadar, o muncă în echipă. O echipă mare, alcătuită din câteva grupuri mici, dar consistente. Chemarea și susținerea vin de la Dumnezeu, inițiatorul misiunii de răscumpărare a lumii pierdute. Apoi, sunteți dumneavoastră – frați și surori, prieteni dragi, păstori și oameni scumpi din bisericile românești evanghelice, cu preponderență penticostale, din România și diaspora, care ați pus umărul și ați sprijinit în toți acești ani lucrarea din Marea Insulă cu dragostea, încurajările și dăruirea dumneavoastră. În final, suntem noi, ca vârful unei lance, mica familie Șaitiș, înconjurați de o mână de malgași, onorați să împlinim viziunea pusă de Dumnezeu în inimile noastre pentru salvarea cât mai multor oameni din acest popor frumos. 
Împreună, ca o suliță puternică în mâna unui luptător viteaz, suntem onorați să fim instrumente pentru salvarea oamenilor, în mâna unui Dumnezeu Atotputernic, Domnul Armatelor (Oștirilor). 
Ce onoare! Ce har! Ce binecuvântare!

miercuri, 27 noiembrie 2019

Cum ar trebui un creștin să facă față sentimentelor de vinovăție referitoare la păcate trecute, fie înainte sau după mântuire?



Întrebare: Cum ar trebui un creștin să facă față sentimentelor de vinovăție referitoare la păcate trecute, fie înainte sau după mântuire?

Răspuns: 
Toți am păcătuit și una dintre consecințele păcatului este vinovăția. Trebuie să fim mulțumitori pentru sentimentul de vinovăție pentru că el ne îndeamnă să căutăm iertarea. În momentul în care o persoană se întoarce de la păcat la Isus Hristos prin credință, păcatul său este iertat. Pocăința este parte din credința care duce la mântuire (Matei 3:2; 4:17; Fapte 3:19).

În Hristos, chiar și cel mai atroce păcat este șters (vezi 1 Corinteni 6:9-11 pentru o listă a faptelor păcătoase care pot fi iertate). Mântuirea este prin har, iar harul iartă. După ce o persoană este mântuită va păcătui în continuare, iar atunci când face asta, Dumnezeu încă ne promite iertarea. „Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, cel neprihănit” (1 Ioan 2:1).

Eliberarea de păcat, însă, nu înseamnă întotdeauna eliberare de sentimente de vinovăție. Chiar și atunci când păcatele ne sunt iertate, ne mai amintim de ele. De asemenea, avem un dușman spiritual numit „pârâșul fraților noștri” (Apocalipsa 12:10) care ne amintește fără încetare despre falimentele, greșelile și păcatele noastre. Când un creștin experimentează sentimente de vinovăție, ar trebui să facă următoarele lucruri:

1. Mărturisește-ți toate păcatele pe care le cunoști dar nu le-ai mărturisit încă. În unele situații, sentimentele de vinovăție sunt potrivite, pentru că este necesară mărturisirea. Adesea ne simțim vinovați pentru că suntem vinovați! (vezi descrierea lui David a vinovăției sale și soluția pentru aceasta în Psalmul 32:3-5).

2. Cere-I lui Dumnezeu să îți arate alte păcate care ar trebui mărturisite. Ai curajul să fii complet deschis și onest înaintea lui Dumnezeu. „Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea și du-mă pe calea veșniciei” (Psalmul 139:23-24).

3. Crede promisiunea lui Dumnezeu că El îți va ierta păcatul și îți va înlătura vinovăția, pe baza sângelui lui Hristos (1 Ioan 1:9; Psalmul 85:2; 86:5; Romani 8:1).

4. În situațiile în care sentimente de vinovăție se ridică cu privire la păcate deja mărturisite și iertate, respinge astfel de sentimente, considerându-le vinovăție falsă. Domnul Își ține promisiunea de a ierta. Citește și meditează asupra Psalmului 13:8-12.

5. Cere-I lui Dumnezeu să îl certe pe Satan, acuzatorul tău și cere-I lui Dumnezeu să restabilească bucuria care vine o dată cu eliberarea de vinovăție (Psalmul 51:12).

Psalmul 32 este un studiu bun. Deși David a păcătuit groaznic, el a găsit eliberare atât din păcat cât și din sentimentele de vinovăție. El a rezolvat cauza vinovăției și a acceptat realitatea iertării. Psalmul 51 este un alt pasaj bun pentru studiu. Aici se subliniază mărturisirea păcatului – David Îl imploră pe Dumnezeu dintr-o inimă plină de vinovăție și întristare. Restaurarea și bucuria sunt rezultatele.

În final, dacă păcatul a fost mărturisit, este pocăință și, astfel, și iertare, este momentul să mergi mai departe. Amintește-ți că noi, cei care am venit la Hristos, am fost făcuți făpturi noi în El. „Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă; cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Corinteni 5:17). Parte din „vechiul” care s-a dus este amintirea păcatelor trecute și a vinovăției produse de ele. Din păcate, unii creștini au tendința de a se bălăci în amintiri legate de viețile lor păcătoase, în amintiri care ar fi trebuit să fie moarte și îngropate de mult timp. Acest lucru nu are nicio valoare și este împotriva vieții pline de victorie pe care Dumnezeu o dorește pentru noi. O vorbă înțeleaptă spune că „dacă Dumnezeu te-a scos din canal, nu te arunca înapoi și nu înota în el”.

English


Sursa: https://www.gotquestions.org

luni, 25 noiembrie 2019

După votare

DSCF6853

”…să faceți rugăciuni…pentru împărați și pentru toți cei ce sunt înălțați în dregătorii…”(1 Timotei, 2:1-2)
În țara mea cu brațe de Carpați
Tivită-n unduiri danubiene,
Cu ochi de iezere, adânci, curați,
Clipind sub ale brazilor sprâncene,
S-a-ncins văzduhul toamnei ca nicicând,
Sfidând și zgribulirile nocturne,
Când fiii ei, mânați de-același gând,
S-au dus cu-nflăcărare către urne.
Cei de aici, dar și acei plecați,
În frigul toamnei au votat fierbinte,
Și astfel dintre cei doi candidați
A fost ales al țării Președinte.
Nu s-a votat la fel, și e firesc,
Dar acest fapt n-am vrea să ne dezbine,
De-aceea toți, spre binele obștesc,
Alesului să îi urăm de bine.
Adesea unitatea-i lucru greu,
Dar cauzele noastre sunt comune,
De-aceea astăzi către Dumnezeu
Să înălțăm cu toți o rugăciune!
Și peste țară și alesul ei
Să cerem astăzi binecuvântare,
Și astfel vom învinge anii grei
Căci Dumnezeul nostru este mare!
Români de-aici și dragi români plecați,
Ați fost la vot; de-acum…tot înainte!
Însă în rugăciuni să nu uitați
De țara noastă și de Președinte!
Simion Felix Marțian

sâmbătă, 23 noiembrie 2019

Nu putem fi toți misionari peste hotare, dar …



Patru dintre prietenii noștri sunt implicați intens în evanghelizarea și ucenicizarea națiunilor. Și nu, ei nu sunt misionari transculturali! Iată cum au reușit:
Informatician:
IT-ist fiind, împreună cu soția și adolescenții familiei s-au așezat într-o duminică la masa de prânz și au discutat despre ce a vorbit un misionar la biserică. Nu era prima dată când discutau despre misiune și explorau moduri în care ar putea să aibă un impact în lucrarea lui Dumnezeu din întreaga lume; dar de data aceasta a fost diferit. Înainte de a se ridica de la masă, ei luaseră o decizie.
În decurs de o lună, au vândut casa în care crescuseră copiii și s-au mutat într-o casă mult mai mică într-o parte „mai ieftină” a orașului. Diferența de preț dintre cele două case au dat-o pentru finanțarea misiunilor transculturale de peste hotare.
Agricultor:
Un cuplu mai în vârstă și-a vândut ferma și s-a mutat în oraș, unde soțul a început să lucreze cu jumătate de normă în funcția de consultant în investiții.
Asociații săi în afaceri aveau case mari care dădeau spre un teren public de golf și îi recomandaseră mai multe case în acea zonă. A încercat să locuiască acolo pentru o vreme, dar apoi a vândut casa și a închiriat un apartament frumos și mic, la câțiva pași de biserică și de locul lui de cumpărături. A șocat și mai mult asociații când și-a părăsit slujba și a început să lucreze voluntar cu normă întreagă, ca și consultant de investiții, la sediul central al unei agenții de misiune transculturală, aflat în apropiere. El se simte foarte relaxat și împlinit, și încă nu a lovit vreo minge de golf.
Inginer:
Un inginer a negociat o perioadă de absență de la locul de muncă și, pe propria cheltuială, s-a mutat în Brazilia împreună cu soția și cele două fiice tinere. După ce au lucrat timp de mai mulți ani în mentenanță și construcții într-un centru de misiune, rămânând fără economii, s-au întors acasă și el a mers înapoi la locul de muncă.
Câțiva ani mai târziu, i s-a oferit o promovare importantă – una care i-ar fi dublat salariul și ar fi compensat toți banii pe care îi cheltuise în timpul anilor lucrați peste hotare, și chiar mai mult. El a refuzat promovarea, deoarece ar fi însemnat să se mute în alt oraș. El a considerat că fiicele sale aflate în liceu aveau nevoie de o casă, biserică și școală stabile înainte de a pleca la facultate. Nu s-a răzgândit, chiar dacă șeful său i-a spus că nu i se va oferi din nou o astfel de promovare. Una dintre fiicele sale este acum o misionară de carieră.
Profesor:
În timp ce se vorbea despre misiunea transculturală, un profesor care avea trei copii  adolescenți și-a propus un plan pentru a finanța o mare parte din nevoile financiare ale unui misionar. În primul rând, el a luat casa la rând împreună cu familia sa și au adunat sute de lucruri pe care le-au vândut, iar suma obținută a fost direcționată către misionarul lor.
Apoi, în mod deliberat, „au redus” cheltuielile pentru relaxare, divertisment și stilul de viață. Au înlocuit sportul de schi cu patinajul, mesele la restaurant cu picnicuri în parc; în loc să cumpere cărți și casete video le-au împrumutat de la bibliotecă; au trecut de la filme la cinematograf la filme închiriate; de la mersul peste tot cu mașina la mersul pe jos sau cu bicicleta cât de des posibil; și de la cumpărarea tuturor hainelor noi, la cumpărarea unor haine la mâna a doua. De asemenea, au exersat filosofia de imigrant a mamei mele: „Poart-o, folosește-o, păstrează-o, dăruiește-o.”
Au trimis toți banii economisiți către prietenul lor misionar. În cele din urmă, s-au mutat într-un cartier mai puțin bogat pentru a sluji personal imigranților care locuiau acolo.
Patru familii, patru povestiri, dar există zeci de mii de creștini care se văd administratori ai banilor lui Dumnezeu și care susțin financiar misionarii din bugetul familiei lor. Oameni ca tânăra familie de muncitori care ne-a dat 40.000 de dolari în 7 ani; tâmplarul care, în timpul carierei sale, a dat 25.000 de dolari; omul de afaceri care a dat 35.000 de dolari în ultimii 30 de ani; familia șoferului de camion care ne-a susținut cu 1.000 de dolari pe an timp de 44 de ani; și femeia singură care lucrează la spital și care conduce o mașină veche, dar care ne-a dat 50 de dolari în fiecare lună timp de 600 de luni consecutive!
Acești prieteni ar fi putut cumpăra mașini mai frumoase, mobilier de lux sau să plece în vacanțe costisitoare, dar în schimb au investit în misiune, adunându-și astfel comori în cer.
Jo și cu mine avem 6000 de colegi, misionari Wycliffe. Fiecare dintre ei are zeci de mărturii de acest fel despre prietenii lor care-i susțin.
Poate că zeci de mii de povestiri vor rămâne nespuse, iar oamenii care fac aceste sacrificii vor trăi în anonimat și fără să primească laude sau recompensă. Dar nu pentru totdeauna. Dumnezeu ține evidența. Autorul epistolei către Evrei, evocă învățăturile lui Isus, care adesea îi îndemna pe oameni să facă binele pe ascuns ca Tatăl Său să-i răsplătească pe față: „Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră și dragostea pe care ați arătat-o pentru Numele Lui, voi, care ați ajutorat și ajutorați pe sfinți.” (Evrei 6:10).
Sursa: A Kick in the Pants, de Jack Popjes

vineri, 22 noiembrie 2019

Când, de ce și cum ne disciplinează Domnul Dumnezeu atunci când păcătuim?

Întrebare: Când, de ce și cum ne disciplinează Domnul Dumnezeu atunci când păcătuim?

Răspuns: 
Disciplinarea Domnului este un fapt de viață adesea ignorat de către credincioși. Ne plângem deseori de circumstanțele noastre fără a înțelege că ele sunt consecința propriului nostru păcat și sunt parte din disciplina plină de dragoste și har a Domnului pentru acel păcat. Această ignoranță centrată pe sine poate contribui la formarea păcatului habitual în viața credinciosului, aducând o disciplină mai mare.

Disciplinarea nu trebuie confundată cu pedeapsa plină de răutate. Disciplinarea făcută de Domnul este un răspuns al dragostei Sale pentru noi și al dorinței pentru noi de a fi sfinți. „Fiule, nu disprețui mustrarea Domnului și nu te mâhni de pedepsele Lui. Căci Domnul mustră pe cine iubește, ca un părinte pe copilul pe care-l iubește!” (Proverbele 3:11-12; vezi și Evrei 12:5-11). Dumnezeu va folosi încercările, testările și diverse situații dificile pentru a ne aduce la El în pocăință. Rezultatul disciplinării Sale este o credință mai puternică și o relație proaspătă cu Dumnezeu (Iacov 1:2-4), precum și distrugerea puterii pe care o are păcatul respectiv asupra noastră.

Disciplinarea Domnului lucrează spre binele nostru, ca El să fie glorificat în viața noastră. El dorește ca noi să trăim vieți sfinte, vieți care reflectă natura nouă pe care ne-a dat-o Dumnezeu: „Ca niște copii ascultători, nu vă lăsați târâți în poftele pe care le aveați altădată, când erați în neștiință. Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră. Căci este scris: «Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt».” (1 Petru 1:14-16)

English


joi, 21 noiembrie 2019

N-am fost chemați să ne batjocorim conducătorii…



Văd creștini care o jignesc pe Doamna Viorica Dăncilă și-i aruncă cuvinte de ocară și chiar asociază versete Biblice în care prostia e comparată cu o femeie neînțeleaptă și gălăgioasă. Apoi văd creștini care-l batjocoresc pe Domnul Iohannis și din mut, robot și leneș nu-l scot. Dar noi n-am fost chemați ca și creștini să-i umilim sau să-i jignim public sau în privat, ci noi am fost chemați să ne rugăm pentru ei ca Dumnezeu să le schimbe mințile și inimile. Nu-i vom ajuta dacă vom lua cu frustrare în mâini armele urii și îi vom ataca cum fac majoritatea. Nu făcându-i proști sau incapabili, analfabeți sau mutălăi îi vom susține, ci rugându-ne pentru ei.
Văzându-le slăbiciunile suntem datori să mijlocim pentru ei. Unul dintre cei doi va ajunge președintele acestei țări, iar Biblia ne cheamă să ne rugăm pentru dregători și dregătorii pentru a putea trăi în pace. Pacea noastră depinde de rugăciunile pe care le facem pentru ei. E de datoria noastră să sancționăm corpuția și imoralitatea chiar din rândul celor care ne conduc, dar a o face într-o manieră jignitoare și disprețuitoare nu îi ajută cu nimic.
Pavel dorea să ajungă la Cezar nu pentru a-i arunca niște cuvinte de ocară și pentru a-l desființa cu corectitudinea lui morală, nu pentru a-l face prost, nebun sau spunându-i că e bun de nimic, ci pentru a-L ajuta să înțeleagă că are nevoie de Cristos pentru a fi o binecuvântare pentru oameni și pentru a câștiga la rândul său veșnicia.
Dacă va ieși Doamna Dăncilă nu e nevoie să părăsim țara cum anunțau unii pe Facebook, că nu fuga e soluția, ci lupta. Ne vom ruga pentru ceea ce ne va călăuzi Duhul că e nevoie. Dacă va ieși Domnul Iohannis, la fel, vom rămâne să luptăm din toate punctele de vedere pentru națiunea noastră, inclusiv pentru a-i schimba perspectiva morală în ceea ce privește protejarea familei de asaltul desfrâului, că tot suntem noi creștinii supărați pe declarațiile dumnealui.
Așadar, haideti să luptăm pentru conducătorii noștri cu armele luminii nu cu armele urii, ale disprețului și ale neînțelepciunii. Pavel a traversat mări și mii de km de munți și văi pentru a avea ocazia să-l binecuvinteze pe Cezar prin vestirea lui Cristos, noi putem ajunge la “cezarii” noștri pentru a-i binecuvânta mult mai ușoar.
Drag creștine, binecuvintează-ți și roagă-te pentru conducătorii tăi, chiar dacă uneori îi vezi ca pe niște dușmani, am fost chemați să ne binecuvântăm chiar și dușmanii și să-i transformăm în oameni prietenoși, binecuvântați și la rândul lor o binecuvântare! De asemenea nu trebuie să ne urâm și dezbinăm între noi din cauza votului, am văzut ieri doi frați care s-au certat zdravăn pentru că aveau perspective diferite asupra votului. Nu-l lăsa pe cel rău să te facă să-ți urăști fratele, fiecare să voteze după cugetul său, iar Dumnezeu să-și facă voia cu țara aceasta. Transormă-ți frustrarea în rugăciune de mijlocire și vei câștiga mult mai mult!
Cu prețuire,
Toni Berbece