Radio Maranata Vulcan

miercuri, 17 aprilie 2019

VIZIUNEA – Încotro mergem? – partea 1




Scopul acestui articolul este înțelegerea, dezvoltarea și articularea viziunii de către liderii bisericilor pentru lucrare, deoarece, în felul acesta, slujitorii pot fi focalizați pe împlinirea scopului lui Dumnezeu pentru biserică sau organizația pe care o conduc.
Bisericile din confesiunea noastră au de luat o decizie foarte importantă, şi anume decizia cu privire la autoritate, decizie care trebuie să răspundă la întrebarea: „pe cine va sluji Biserica noastră sau Cultul nostru?”. Desigur, sunt multe răspunsuri care pot fi date aici. Biserica poate sluji pastorului, bordului pastoral, comitetului, unui grup influent, culturii în care există sau substructurii culturale pe care a dezvoltat-o de-a lungul anilor şi, în felul acesta, să ajungă să facă ceea ce place unui anumit grup sau unei anumite culturi. Aici suntem într-un moment de maximă tensiune, unde un organism viu în Hristos va trebui să decidă să placă Celui care zidește Biserica şi în consecință, să lase Scriptura să devină autoritatea deplină.
Următoarea decizie tot atât de importantă ține de direcția pe care merge Biserica sau organizația noastră. Această decizie răspunde la întrebarea: „ce vrea Cel pe care-L slujim să facem pentru El?” Această întrebare vorbește despre scop şi viziune.
Întotdeauna este responsabilitatea liderului bisericii locale sau a organizației să descopere direcția lui Dumnezeu pentru acea lucrare şi să o exprime printr-o declarație de viziune care apoi să poată fi comunicată foarte clar celor din biserică sau organizație. Unde nu este viziune, fiecare crede că face ceea ce trebuie şi, mai devreme sau mai târziu, poporul va pieri. Proverbe 29:18 „Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu; … sensul aici este că atunci când poporul nu are viziune, este fără frâu, nu are nicio direcție spre care se îndreaptă.
I. Definiții
Dicționarul Explicativ al Limbii Române definește viziunea ca fiind o percepție vizuală, imagine, reprezentare , în timp ce Websters Dictionary subliniază faptul că viziunea este o imagine mentală clară. Oxford Dictionary prezintă viziunea ca fiind aptitudinea sau starea de a vedea, abilitatea de a gândi asupra viitorului, având imaginație sau înțelepciune, o imagine mentală despre cum va fi sau cum ar trebui să fie viitorul. 2 Dicționarele scot în evidență faptul că viziunea ține de viitor, are de-a face cu abilitatea de a vedea cu claritate la nivelul minții imaginea de dorit, cu privire la un anumit lucru.
Andy Stanley, în cartea „Cultivă-ți viziunea” zugrăvește tipul de om care este predispus să primească o viziune pentru lucrare. „Viziunile se nasc în sufletul unui om …., mistuit de tensiunea dintre ceea ce este şi ceea ce ar putea fi. Oricine este implicat emoțional – frustrat, mâhnit, poate chiar mânios – privește lucrurile din prisma felului în care crede el că ar putea fi ele, devine un candidat la viziune.”3
O viziune este un vis despre viitor, dar nu orice vis, ci cel ancorat în realitate.4 Warren Bennis, în cartea “On becoming Leader”, subliniază că viziunea este un vis dat de Dumnezeu despre viitor. Este un tablou în mintea dumneavoastră, despre ce vrea Dumnezeu să se întâmple în biserică sau în lucrarea în care sunteți chemat să slujiți.5
În acest articol, doresc să folosesc ca definiție a viziunii cea pe care George Barna în cartea “Without vision, the People Perish”. Viziunea pentru slujire este o imagine mentală clară a unui viitor preferabil, împărtășită de Dumnezeu slujitorilor Lui aleși de El, viziune care este bazată pe o înțelegere corectă a lui Dumnezeu, a sinelui şi a circumstanțelor.”6 Este foarte important, ca un lider care este chemat să slujească, să Îl cunoască pe Cel care l-a investit în lucrare, să știe care îi este chemarea, pasiunea, înzestrarea spirituală, abilitățile, dar și punctele slabe și de asemenea, să înțeleagă vremurile în care trăiește și circumstanțele în care este așezat să slujească.
Orice conducător are nevoie de viziune, deoarece conducerea înseamnă schimbare. Numai un om vizionar își poate asuma riscul, pentru că știe unde trebuie să ajungă și asta aduce cu sine schimbare, iar schimbarea înseamnă întotdeauna risc. Nu oricine este gata să părăsească starea de confort pe care o aduce situația prezentă. Viziunea nu se naște de obicei prin interacțiunea unui comitet, ci este dată liderului, grupul de lideri poate să ajute la clarificarea viziunii. Viziunea nu îi este data în întregime unei persoane, dar rolul liderului rămâne totuși determinat. Lovett H. Weems în cartea „Church Leadership” subliniază rolul bisericii în ceea ce privește implementarea viziunii. “Viziunea, pentru a fi eficientă, trebuie să fie împărtășită de membrii congregației. Deoarece nu poate să fie pur şi simplu «media» tuturor viziunilor individuale, trebuie cumva «să sune a adevăr» pentru majoritatea oamenilor”.7 Este foarte importantă participarea largă în procesul dezvoltării viziunii, însă întotdeauna liderul va juca un rol special. Weems observă destul de bine importanța liderului în articularea viziunii. “De multe ori, liderul este de unul singur în relație cu dimensiunile multiple ale procesului de dezvoltare a viziunii. Astfel, liderul nu are doar rolul să țină procesul în derulare, ci şi să recunoască cheile viziunii. Este esențial ca liderul să recunoască acest rol creator, şi nu să privească procesul de dezvoltare a viziunii la modul simplu doar ca ceva de facilitat. Liderul este în căutarea unei viziuni.”8
În ceea ce privește biserica locală, viziunea va veni, în mod normal, prin pastorul care va lucra la elaborarea ei, împreună cu echipa care slujește. De-a lungul procesului dezvoltării viziunii, pot fi implicate mai multe persoane, la diverse nivele, dar pastorul este, de obicei, cel care va pune procesul întreg într-o viziune. Fiecare biserică este unică în felul ei și, ca atare, și viziunea este unică. Chiar dacă scopul Bisericii este același, glorificarea lui Dumnezeu și lărgirea granițelor Împărăției Sale, modul în care se împlinește acesta este diferit de la biserică la biserică.
II. Dezvoltarea Viziunii 9
Cartea Neemia prezintă succesul repurtat de Neemia în reconstruirea cetății Ierusalim, determinat de faptul că a avut o viziune clară. Capitolul 1 din cartea care îi poartă numele surprinde procesul prin care este dezvoltată viziunea. Descrierea stării Ierusalimului pentru Neemia este factorul declanșator al dezvoltării viziunii. “Ei mi-au răspuns: Cei ce au mai rămas din robie sunt acolo în ţară, în cea mai mare nenorocire şi ocară; zidurile Ierusalimului sunt dărâmate şi porțile sunt arse de foc.” (Neemia 1:3) Observați cuvintele care descriu condiția precară în care se găsește orașul: cea mai mare nenorocire, ocară, zidurile dărâmate, porțile arse. Determinat de situația cumplită în care se găsesc locuitorii Ierusalimului, Neemia plânge, se jelește, postește şi se roagă. „Când am auzit aceste lucruri, am şezut jos, am plâns, şi m-am jelit multe zile. Am postit şi m-am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor.” (1:4)
Acolo, în praful străzii, zdrobit de durere, Neemia intră într-un proces spiritual care îl va ajuta să vadă viitorul Ierusalimului din perspectiva lui Dumnezeu. El va reuși să vadă Ierusalimul reconstruit, locuitorii cetății făcând faţă tuturor provocărilor venite din partea dușmanilor şi pe Yahveh înălțat mai presus de toţi dumnezeii popoarelor păgâne, dumnezei care păruseră superiori Dumnezeului lui Israel. Această viziune îi va da suficientă energie pentru a se implica în mod direct, ascultând de chemarea divină, renunțând la poziția privilegiată pe care o are la curtea persană. În felul acesta, visul se va transforma în realitate, împlinind astfel viziunea dată de Dumnezeu. Viziunea sa îi va contamina şi pe locuitorii Ierusalimului, motivându-i să se implice cu sacrificiu în procesul prin care ruinele devin cetatea lui Dumnezeu.
În capitolul 1:5-11 avem rugăciunea lui Neemia, rugăciune care ne ajută să înțelegem cum se naște o viziune în contextul căutării Feței lui Dumnezeu, prin rugăciune şi post. Andrew Seidel, în cursul “Conducere”,10 prezintă patru lucruri pe care le-a cunoscut Neemia: cunoașterea lui despre Dumnezeu, cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu, cunoașterea de sine şi a poziției lui şi cunoașterea situației Ierusalimului. Prin acest proces, Dumnezeu a pus viziunea Lui în mintea lui Neemia. (2:12)
Cunoașterea lui despre Dumnezeu. Neemia era conștient de faptul că „Dumnezeu este mare şi înfricoșat.” El este puternic, mai puternic decât orice putere, fiind în stare să ducă voia Sa la împlinire în ciuda împotrivirii vrăjmașilor Săi. El a mai știut, de asemenea, că Dumnezeu este un Dumnezeu care-Şi ține legământul, şi care iubește poporul Său şi este plin de îndurare faţă de el. (1:5)
Cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu. Neemia știa că Dumnezeu a vorbit clar copiilor lui Israel în legământul pe care l-a făcut cu ei, că dacă vor fi necredincioși, El îi va risipi printre popoare (1:8). Dovadă a faptului că Dumnezeu a împlinit faţă de ei avertismentul dat este robia babiloniană în care israeliții au fost ținuți captivi, iar mai târziu, sub dominația persană. Neemia, de asemenea, știa că, dacă ei se vor întoarce la Dumnezeu, El își va strânge din nou poporul Lui în ţara făgăduită lor şi copiilor lor. Se pare că Neemia era conștient de profeția lui Ieremia care prevestea că durata captivității va fi de 70 de ani (Ieremia 29:10).
Cunoașterea de sine şi a poziției lui. Neemia era conștient de faptul că putea fi un lider bun, fiind înzestrat cu abilități de conducere, avea bogăție şi se bucura de sprijinul regelui persan. În poziția pe care o avea, a dezvoltat abilitățile necesare pentru a i se încredința acum o viziune ce implică un proiect uriaș de reconstrucție. El știa cine este, care îi este identitatea si ce abilități administrative are.
Cunoașterea situației în care se afla Ierusalimul. Raportul adus de Hanani a prezentat situația existentă în Ierusalim în amănunte grafice (1:2,3). Neemia știa că zidul orașului a fost dărâmat, iar porțile au fost arse. El știa că poporul se află într-un necaz mare şi era dominat de popoarele din jur. Erau, de fapt, la discreția vrăjmașilor, iar Dumnezeul lor era considerat prea slab ca să poată să-i apere de națiunile ai căror dumnezei erau mai puternici.
Toate aceste elemente au venit împreună, în timp ce Neemia a postit şi s-a rugat înaintea Domnului Dumnezeului cerurilor. Din acest proces, s-a născut în inima lui Neemia viziunea unui Ierusalim reconstruit şi a unui popor ascultător de Dumnezeu şi puternic. Această viziune a schimbat istoria!
Concluzie
Deoarece Dumnezeu ne-a chemat ne-a încredințat o mare responsabilitate, aceea de a conduce ceea ce El are mai valoros pe pământ, Biserica Sa, este foarte important să înțelegem încotro trebuie să ne îndreptăm cu ea. Învățăm de la Neemia și aplicăm în contextul nostru principiile prin care primim viziunea Sa. Numai oamenii care poartă o nemulțumire sfântă vor alerga la Dumnezeu cu post și rugăciune, în zdrobire căutând soluția Sa pentru lucrarea încredințată.
În articolele ulterioare voi privi la:
– Beneficiile viziunii;
– Caracteristicile unei viziuni;
– Descoperirea și dezvoltarea unei viziuni pentru lucrare și
– Viziunea este importantă în fiecare etapă a vieții unei biserici


Note de subsol:
[1] Webster’s Online Dictionary: www.websters-online-dictionary.org/definition/vision
[2] Oxford Online Dictionary: www.AskOxford.com
[3] Andy Stanley, Cultivă-ți viziunea (Oradea: Editura Cartea Creștină, 2003), 21.
[4] Warren Bennis, On becoming Leader (New York: Perseus Books, 2003), 194.
[5] Ibidem
[6] George Barna, Without vision the People Perish (Barna Research, 1991), 29.
[7] Lovett H. Weems, Church Leadership (Abingdon Press, 1993), 44.
[8] Idem, 57-58.
[9] Andrew Seidel, Conducere (BEE International), 67-68.
[10] Ibidem
Bibliografie:
Adizes, Ichak. Managing Corporate Lifecycles. Prentice Hall, 1999.
Bennis, Warren. On becoming Leader. New York: Perseus Books, 2003.
Barna, George. The power of vision. Ventura, CA: Regal Books, 2003.
Barna, George. Without a Vision, the People Perish, Barna Research, 1991.
Biblia – traducerea Dumitru Cornilescu
[DEX ’98] Dicţionarul explicativ al limbii române. Academia Română, Institutul de Lingvistică “Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998.
Bullard, George. The Life Cycle and Stages of Congregational Development. http://sed-efca.org/wp-content/uploads/2008/08/stages_of_church_life_bullard.pdf, accesat 15.03.2011.
Getz, Gene. Dinamica Bisericii – Învăţătura despre Biserică. Dallas, TX: BEE Int’l.
Nanus, Burt. Visionary Leadership, Josey-Bass. San Francisco:The Leadership Challenge, 1992.
Oxford Dictionary: AskOxford.com: www.AskOxford.com
Redpath, Alan. The Making of a Man of God. Westwood, NJ: Fleming H. Revell Co., 1962.
Revisiting the concept of church life cycles, http://flcog.org/wp-content/uploads/2008/08/revisiting-church-life-cycles.pdf, accesat 15.03.2011.
Saarinen, F. Martin. The life cycle of a congregation. http://www.crosscreekchurch.org/PDFs/LifecycleOfACongregation.PDF, accesat 15.03.2011.
Sanders, Oswald. Spiritual Leadership. Chicago, IL: Moody Publishers, 2003.
Stanley, Andy. Cultivă-ţi viziunea. Oradea: Editura Cartea Creştină, 2003.
Seidel, Andrew. Croind un traseu temerar. Arad: Multimedia, 2008.
Seidel, Andrew. Principii de conducere. Oradea: Editura Betania, 2000.
Webster’s Onine dictionary: www.websters-online-dictionary.org/definition/vision
Weems, Lovett H., Jr. Church Leadership. Abingdon Press, 
1993

Sursa: http://www.prolider.ro/2018/04/04/viziunea-incotro-mergem-part-1/


Mihai Dumitrascu

Pastor al Bisericii „Emanuel” Galați

Mihai Dumitraşcu –Pastor Biserica Creştină „Emanuel” Galaţi; Coordonator naţional – A.T.S. Teologie Pastorală, B.A. în electromecanică la Unversitatea din Galați (1982-1986); Leadership Certificate la Christ for the Nations Institute, Dallas, Texas (1992); Absolvent A.T.S. – Teologie Pastorală (1993-1996); M.A. în conducere globală, Fuller Theological Seminary, Pasadena (2009-2013).


Niciun comentariu: