Live Radio

luni, 11 decembrie 2017

La ce ar fi indicat să vă gândiţi în luna Decembrie?


Luna Decembrie este considerată luna cadourilor. Poate şi din acest motiv, este luna calendaristică pe care o prefera foarte mulţi oameni, în ciuda „surprizelor” neplăcute pe care le poate oferi vremea.
Din punct de vedere emoţional, luna Decembrie a fiecărui an calendaristic, poate fi considerată o lună a extremelor.
Extrema pozitivă le aparţine oamenilor cărora le-au fost împlinite marile aşteptări, cum ar fi: au primit cadoul/cadourile pe care şi le-au dorit tot anul (sau toată viaţa), au reuşit să promoveze ierarhic ajungând la nivelul profesional şi social pe care şi l-au dorit, au reuşit să-şi găsească partenerul/partenera mult visat(ă) sau mult aşteptat(ă), s-au mutat în casa visurilor lor, etc.
Extrema negativă o cunosc doar cei ale căror aşteptări nu s-au împlinit (sau nu se împlinesc nici măcar în luna Decembrie), indiferent de eforturile pe care le-au făcut. Efectele asupra sănătăţii pot fi dintre cele mai neplăcute, iar declaraţiile unora dintre dânşii, de-a dreptul cutremurătoare. Să-i urmărim:
D-na E: „A mai trecut un an din viaţa mea şi niciuna dintre dorinţele mele nu s-a împlinit. Bilanţul realizărilor mele este iarăşi negativ şi asta mă îngrozeşte, de-a dreptul. „Întotdeauna există un motiv” mi-a spus duhovnicul la spovedanie. M-am tot gândit, dar nu am reuşit să găsesc unul plauzibil. 
O prietenă mi-a spus cu răutate „Poate că nu-ţi este dat de la Dumnezeu!” şi aceste cuvinte au agravat starea de deprimare. Apoi m-am gândit că s-ar putea să am aşteptări prea mari, gen o pălărie prea mare pentru capul meu, motiv pentru care m-am decis să vin şi să ascult şi părerea dumneavoastră.”
D-na A: „Pentru mine, luna Decembrie este o lună a surprizelor neplăcute. De cadouri nu mă mai bucur deloc deoarece niciodată nu mă întreabă şi pe mine ce vreau. Primesc tot ceea ce nu am nevoie şi asta mă scoate din minţi. De muncit, muncesc până la epuizare. La serviciu este sfârşit de an, iar şefii încearcă, prin noi, subalternii, să rezolve ceea ce nu au rezolvat timp de un an întreg. 
Acasă, este o altă nebunie: curăţenie generală, gătit fel şi fel de specialităţi de sezon, cumpărături în magazine aglomerate de oameni grăbiţi să cumpere cadouri pentru familie şi neamuri… Doamne fereşte să uit de vreunul, deja simt că nu mai pot face faţă tensiunii, iar greul de acum începe!”
D-nul G: „Ori de câte ori vorbesc despre aşteptările pe care le am de la viaţă sunt învinuit că sunt irealizabile şi că acesta ar fi motivul pentru care nu se împlinesc. Este chiar irealizabil să-mi doresc a găsi o formă de tratament care să mă vindece şi pe mine? Este irealizabil să sper că o boală nedreaptă, deocamdată fără leac, poate fi vindecată, eventual mult ameliorată? Eu doar îmi doresc să pot merge singur până la cutia poştală şi să văd dacă a venit presa…”
D-ra D: „De când mă ştiu am avut mari aşteptări, atât de la mine cât şi de la alţii. Cu mine a funcţionat, cu ceilalţi nu. Cu mine spun că a funcţionat pentru că eram grăsuţă, dar am ţinut un regim strict, am făcut sport şi am slăbit. Mă aşteptam să fiu admirată pentru asta, dar nu am fost. Probabil că îşi spuneau „O altă grasă care a devenit slabă!”. 
De la cei din preajma mea am avut şi alt gen de aşteptări. M-am purtat frumos, corect, în schimb am primit ironii, păcăleli, invidie şi câteva „lovitiri pe la spate”. Luna Decembrie a devenit pentru mine o lună a singurătăţii apăsătoare, în care mă întreb mereu unde am greşit privind relaţionarea. Nu am găsit niciun răspuns care să mă lămurească.”
D-na T: „Dorinţele mele în luna Decembrie sunt legate de copiii mei. Am crescut trei, numai eu ştiu cât de greu a fost, însă trecem peste asta, trecutul nu se mai poate schimba. Niciunul dintre ei nu este lângă mine, cu toţii lucrează în străinătate. Din nefericire, anul acesta nu pot veni. Patronii la care lucrează, nu le acordă decât 2-3 zile libere şi sunt prea departe ca să poată ajunge în România. Se pare că anul acesta va fi o lună Decembrie foarte grea şi nu ştiu cum voi putea suporta de una singură suferinţa asta!”
V-am redat câteva frânturi din discuţiile la care am participat în ultimul timp. Sunt cât se poate de adevărate şi dezvăluie aspecte foarte sensibile ale vieţii noastre de zi cu zi. Le-am prezentat tocmai pentru a demonstra că luna Decembrie nu este doar luna bucuriei şi a cadorilor, ci şi luna multor aşteptări/dorinţe a căror nerealizare poate duce la destulă suferinţă sufletească. Antidotul pentru aşteptările, puse la propriu pe o nouă „listă de de aşteptare” a viitorului an, ar putea fi acceptarea ideilor că:
- legat de sănătate, dorinţele nu pot fi niciodată prea mari pentru a fi împlinite; medicina a progresat şi progresează continuu; ceea ce nu se poate face săptămâna/luna/anul acesta poate că se va putea realiza săptămâna/luna/anul viitor… important este să nu vă pierdeţi speranţa;
- cadoul râvnit şi despre care nu vă întreabă nimeni aţi putea să vi-l cumpăraţi singuri, iar eu vă asigur că mulţumirea va fi mult mai mare întrucât vă funcţiona ca un vis împlinit;
- dacă cineva nu vă iubeşte aşa cum vă doriţi, nu înseamnă că nu vă iubeşte deloc… unele persoane evita să se manifeste afectiv datorită fricii de a nu mai fi respinse, aşa că ar fi bine să vă gândiţi şi la varianta de a fi cei/cele care ar trebui să facă „primul pas”;
- celor care se plâng ca în luna Decembrie muncesc până la epuizare, eu le reamintesc cât este de important un loc de muncă în ziua de azi, în plus eu văd ca o binecuvântare să ai pentru cine găti ceva bun, chiar dacă se întâmplă să rămâneţi în bucătărie după 12 noaptea;
- dacă singurătatea va apasă, înlăturaţi-o căutând pe cineva la fel de singur şi care îşi doreşte, la fel ca şi dumneavoastră, compania cuiva; nu degeaba se spune că un necaz împărtăşit se înjumătăţeşte, în plus, mai există şi probabilitatea de a se transforma într-o neastaptata bucurie;
- dacă persoanele dragi nu pot ajunge lângă dumneavoastră, încercaţi să ajungeţi dumneavoastră la ele; dacă nici asta nu se poate dintr-un motiv sau altul, utilizaţi telefonul, scrisorile, adresele de mail;
- aşteptările neîmplinite pot fi considerate şi o veritabilă lecţie, din care trebuie înţeles că viaţa nu este un drum cu sens unic; variante mulţumitoare se pot descoperi fiind ceva mai atenţi şi la alte… „indicatoare”.
În concuzie, în luna Decembrie a fiecărui an ar fi indicat să căutaţi câte ceva bun în toate, comunicaţi cu cei dragi prin orice mijloace pe care le aveţi la îndemână, munciţi cu drag gândindu-vă că multe persoane şi-ar dori-o, dar nu o mai pot face datorită stării precare de sănătate. Nu va mai gândiţi la motivele pentru care dorinţele nu s-a împlinit şi nu vă pierdeţi speranţa că va veni o lună Decembrie când va fi bine şi pentru dumneavoastră.
Mihaela-Theodora Popescu – Editor principal 
Co-autor a Editei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici





http://elystar.ro/

Niciun comentariu: