Radio Maranata Vulcan

joi, 16 martie 2017

ȘTIINȚA ȘI CREDINȚA. PARTEA A II-A

Ştiinţa şi Credinţa, Credinţa şi Ştiinţa

Partea II

Eram încă în seminarul teologic pregătindu-mă să devin pastor, când am dat peste un verset care mi-a stârnit curiozitatea dar mi-a provocat şi responsabilitatea. Maleahi 2:7 Căci buzele preotului trebuie să păzească ştiinţa, şi din gura lui se aşteaptă învăţătura, pentru că el este un sol al Domnului oştirilor. Era vorba de mine, fiindcă eu mă pregăteam să devin un slujitor vocaţional! Şi am rămas surprins fiindcă dincolo de îndemnurile păzirii Cuvântului lui Dumnezeu, iată un verset care are de-a face cu ştiinţa, cunoştinţa acumulată din cercetare, şi responsabilitatea mea ca pastor/preot de a o păzi! Ba mai mult, aşteptarea din partea Domnului, de a da învăţătură, care evident trebuie să fie corectă şi bine fundamentată, oarecum corelată cu ştiinţa de care se pomeneşte în acelaşi verset. Despre frământarea stârnită în mine de acest verset aş dori să vă scriu astăzi aici.
Pe de o parte, vreau să liniştesc anumite spirite care atunci când văd râvna mea pentru ştiinţa trag frâna de mână. Este evident că nu poţi păzi orice fel de “ştiinţă,” fiindcă nu toate rezultatele ştiinţei sunt concrete şi corecte, şi nu toate sunt susţinute şi din punct de vedere spiritual. Spre exemplu, evoluţia, deşi este atât de răspândită în lume, este doar o teorie, o ipoteză care nu este dovedită concret, datorită multor linkuri lipsa şi a inconsecvenţei argumentelor ei, şi în plus contradicţiei clare cu învăţătura Scripturii, care susţine creaţionismul, nu evoluţionismul. Tot aici intră şi teoriile devenite propagandă, a mişcării homosexuale, care pledează pe ceea ce anumiţi geneticieni ar susţine (deşi studiile sunt foarte controversate şi inconclusive) că ar exista anumite gene care ar produce aceste deviaţii sexuale în anumiţi oameni. Homosexualitatea fiind păcat, este clar că Dumnezeu, Creatorul nu a intenţionat-o şi n-ar fi creat aceste gene. Discuţia e mai complexă, dar pentru acum, ceea ce vreau să scot în evidenţă sunt, contradicţiile care într-adevăr există între anumite concluzii ale ştiinţei şi credinţa creştină, bazată pe adevărul Scripturii. De aceea, credincioşii ar trebui să fie precauţi dar … (atenţie!) să nu respingă ştiinţa în întregime din cauza unor astfel de teorii care contrazic vădit Scriptura. Eu cred că există atâtea alte motive pentru care creştinul, ar trebui să fie deschis şi să beneficieze de ceea ce ştiinţa descoperă şi pune la îndemâna omenirii.
Dacă stai şi te gândeşti, vorba lui Einstein este adevărată. Fără credinţă, ştiinţa este şchioapă, iar fără ştiinţă, credinţa este oarbă. De ce este oarbă? Fiindcă un creştin, pentru a interpreta corect Biblia are nevoie şi de hermeneutică, ştiinţa de interpretare a textelor literare, care te învaţă anumite principii universal acceptate şi în lumea seculară, cum să o studiezi din punct de vedere literal, alegoric, istorico-social, gramaticale, etimologic, etc. Orice iubitor al Scripturii, mai ales propovăduitor sau învăţător al Scripturii nu are cum să le nege sau ignore, fiindcă fără de ele risca să ajungă la interpretări şi concluzii aberante din Scripturi. Şi nu vreau să neg rolul Duhului Sfânt în interpretarea Scripturii, dar cred că acelaşi Duh Sfânt care a dat omului de ştiinţă descoperiri pentru a cunoaşte Universul, a dat şi omului literat aceste unelte pentru a putea interpreta corect texte, chiar şi pe cele ale Scripturii. Da, este adevărat, ca pentru a interpretă corect este nevoie şi de o înţelepciune duhovnicească pentru a înţelege pe deplin, dar şi aceea tot Duhul Sfânt o da. Fără hermeneutica, credinţa poate fi afectată la greu şi poate duce la dezastre, aşa cum, cei care cunoaşteţi istoria bisericii aţi putut constata – majoritatea ereticilor ajungând acolo, din cauza lipsei educaţiei teologice sau hermeneutice. De aceea Dumnezeu a ales oameni speciali pe care i-a pregătit – interesant – în cele mai înalte şcoli seculare de atunci, ca după aceea să îi folosească cu putere în lucrarea Lui. Moise, omul cheie al Vechiului Testament, a scris într-o anumită perioadă de timp, unei anumite culturi (evreii) şi cu un anumit nivel de civilizaţie, după ce el însuşi a fost educat în cele mai înalte şcoli, în cea mai dezvoltată societate de atunci, la curtea lui Faraon, în Egipt. Daniel a scris într-o altă epocă şi într-un alt context (babilonean), fiind şi el socotit între cei mai înţelepţi şi educaţi oameni ai vremii lui, dar educat şi el în cea mai dezvoltată civilizaţie a acelor vremi (Babilon). Apostolul Pavel a scris jumătate din Noul Testament, adresându-se unor mentalităţi total diferite din culturi total diferite (iudei, romani, greci), fiind el însuşi foarte educat – ucenicul celui mai reputat rabin al vremii lui (Gamaliel) şi provenind din Tars, oraş renumit datorită universităţii de acolo, unde se presupune că el ar fi studiat. De aceea, credinciosul nu trebuie să se ferească de ştiinţă, din contră, să ceară înţelepciune şi discernământ, pentru a putea selecta adevărul de minciună şi a putea folosi uneltele şi cunoştinţele ştiinţifice pentru Gloria lui Dumnezeu.
Apoi, credinciosul poate folosi ştiinţa în a-şi întări credinţa sau chiar expune credinţa. Când Dumnezeu a ales să se descopere omului, El nu a făcut-o doar prin revelaţia specifică, prin Scripturi sau persoana Domnului Isus, ci şi prin revelaţia generală, prin natură, dând capacitatea omului să observe, să cugete la designul perfect al Universului şi să-şi dea seama de existenţa Creatorului. De aceea, credinciosul poate folosi ştiinţa, ca un mijloc apologetic/evanghelistic în a deschide ochii înspre credinţă, celor care dintr-un spirit empiric, nu vor să creadă până ce nu văd. Sunt destule argumente ştiinţifice care te pot ajuta să vezi, şi să crezi. Spre exemplu, cei care iubesc fizica, există o carte scrisă de unul dintre cei mai mari oameni de ştiinţă actuali Martin Rees din Cambridge, intitulata „Doar şase numere”, în care el descrie cele şase constante din fizică, care dacă ar fi avut valori doar un pic diferite, viaţa, noi nu am fi putut exista. Spre exemplu, constanta epsilon, care reprezintă proporţia din masa unui nucleu de hidrogen convertită în energie atunci când fuzionează, şi valoarea este 0,7%. Dacă ar fi fost 0,6%, fuziunea nucleară nu ar fi fost posibilă, protonul nu s-ar mai fi putut lega de neutron şi Universul ar fi conţinut numai hidrogen, nepermiţând viaţa. Dacă ar fi fost de 0,8% fuziunea ar fi fost prea rapidă şi hidrogenul s-ar fi consumat şi viaţa nu ar fi putut exista. Tot aşa, Constanta Omega, care reprezintă raportul dintre densitatea materiei din Univers şi de densitatea teoretică critică, ce ar iniţia implozia Universului sub acţiunea gravitaţiei. Dacă ar fi fost mai mare, Universul ar fi colapsat deja, dacă ar fi fost mai mic, expansiunea ar fi fost prea rapidă şi galaxiile şi stelele nu s-ar fi putut forma. Exact la fel, toate celelalte 4 constante N, Lambda, Q sau D, dacă ar fi variat cu un singur procent vreodată, Universul nostru ar fi colapsat, explodat, paralizat, şi viaţa nu ar fi putut continua, sau exista. Astea ne dau de gândit – cine le-a calibrat atât de fin încât să susţină întreg Universul, fără a oscila deloc în timp? Şi este doar un exemplu din multiplele pe care oamenii de ştiinţă le pot vedea şi cugeta – nu doar la legi ci şi la Legiuitor, Cel care le-a creat. Nu la întâmplare unii dintre cei mai de seamă ateişti ai lumii, încep să îşi schimbe credinţa, fiindcă tot credinţa e, de la negarea lui Dumnezeu, a unui Creator la acceptarea Lui. Anthony Flew, este unul dintre ei şi mărturia lui a fost tradusă şi în limba romană şi apărută sub forma unei cărţi, Există Dumnezeu. Credinciosul deci poate lua din ştiinţă ceea ce este bun şi poate chiar folosi materialul ştiinţific în apologetică, în evanghelizare.
Şi nu în ultimul rând, este important de reţinut, Scriptura nu trebuie privită ca o carte de ştiinţă. Scriptura este o carte al cărei scop este să-l apropie pe om de Dumnezeu. În ea se găsesc răspunsuri la problemele spirituale ale omenirii, dar nu neapărat răspunsuri la problemele şi dilemele ştiinţifice ale omenirii. Scopul Bibliei este clar enunţat în 2Tim3:16 „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos (pentru ce) să înveţe, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, (cu ce scop – fiţi atenţi) ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit ci cu totul destoinic.” Scopul Scripturii este desăvârşirea spirituală a omului, şi nu explicarea fenomenelor naturale, ştiinţifice sau tehnologice. De aceea, atenţie, la cum priviţi şi judecaţi Scriptura. Mulţi, i-au Biblia în mînă şi o judecă în funcţie de standardele ştiinţei şi descoperirilor actuale şi reacţionează spunând – Scriptura nu poate fi adevărată pentru că ea nu-mi vorbeşte despre clonare sau fizica cuantică. Cineva a venit la mine şi m-a rugat să-i dau dovezi despre originea rasei negroide. De ce? Pentru că un vecin de bloc nu vrea să creadă adevărul Scripturii până ce nu găseşte în ea originea rasei negroide! Dragul meu creştin, în Scriptură sunt date ştiinţifice dar, repet, Scriptura nu este o carte de ştiinţă. Scopul ei este altul. Nu în contradicţie cu ştiinţa, ci mai degrabă paralel cu ea atâta timp cât prin aceasta, prin cunoştinţele sau datele ştiinţifice prezentate aici, omul se apropie de Dumnezeu. De aceea şi limbajul Scripturii este unul simplu, nu arhaic, dar nici ultrasofisticat, ci acomodat omului, epocii în care a fost scrisă. De ce? Tocmai pentru a vorbi oamenilor cât mai clar ca aceştia să poată înţelege mesajul ei.
Dacă eşti credincios – nu-ţi fie frică de ştiinţă. Din contră, studiază, caută, roagă-te ca Domnul să te folosească şi în domeniul ştiinţific, fiindcă biserica are nevoie de oameni ca tine, şi ei, cercetătorii au nevoie de mărturii vii, a unor oameni ca ei, dar care dincolo de ştiinţă au şi credinţă. Mulţi credincioşi intimidaţi sau cu prejudecăţi au evitat interacţiunea cu ştiinţa, şi au pierdut, fie o carieră binecuvântată prin care puteau fi o mărturie, fie o oportunitate de a lărgi Împărăţia lui Dumnezeu, folosind exact descoperirile ştiinţifice ca argumente înspre apropierea omului de Dumnezeu. Eu personal, după ce mi-am predat viaţa în mâna Domnului, am vrut să urmez facultatea de la biochimie în Cluj, tocmai pentru a mă pregăti să apăr credinţa mai eficient. Este evident că Domnul a avut alte planuri cu mine, dar deschiderea mea înspre ştiinţă şi cultură a rămas aceiaşi, fiindcă văd cât de mult mă ajută personal în lucrare dar şi în propovăduirea Evangheliei şi câştigarea oamenilor pentru Hristos. Aşa că, dacă ai înclinaţii înspre fizică, chimie, sau orice altă ştiinţă, întăreşte-ţi credinţa şi abordează ştiinţa, studiind şi Cuvântul şi manualele de cercetare, crescând şi spiritual şi intelectual înspre Gloria Lui!
Cristian Barbosu

Niciun comentariu: