Radio Maranata Vulcan

sâmbătă, 28 februarie 2015

Vești bune cu privire la sfârșitul lumii

0604228
De Clifford Goldstein, Semnele Timpului
 Se zice că o profeție antică a poporului Maya prezice că va veni o zi când energia emanată de la stele către pământ va fi întreruptă. Rezultatul va fi catastrofal, sau, mai bine zis, apocaliptic. Erupțiile vulcanice vor acoperi pământul cu întuneric și cenușă, soarele va fi distrus, iar viața de pe pământ va dispărea.
Data profetizată este 21 decembrie 2012. O zi de vineri.
În adaptarea cinematografică a prezicerii Maya, cu titlul 2012, în care joacă John Cusack, o flacără solară face ca pământul să fie bombardat cu o doză uriașă de particule minuscule numite neutroni, care încălzesc centrul planetei. Rezultatul este o schimbare a climei care provoacă dezastre naturale nemaivăzute și toți mor, cu excepția unui grup select care au fost avertizați și își scapă viața în „arce“ special construite.

O lume înspăimântătoare
Acesta este doar o producție a Hollywoodul și de aceea, pe prea puțini dintre noi îi îngrijorează prezicerile Maya cu privire la sfârșitul lumii în ziua de 21 decembrie 2012, așa cum îl descrie filmul. Dar asta nu înseamnă că oamenii nu sunt într-o oarecare măsură îngrijorați cu privire la sfârșitul lumii în general.
Nu trebuie să fii un „profet“ desculț și cu barbă, umblând pe străzile orașului cu o plancardă pe care scrie „Pocăiți-vă! Vine sfârșitul lumii!“ pentru a-ți da seama că trăim vremuri grele. Dezastrele se petrec frecvent: tsunami fac ravagii pe întinderi imense, uneori pe suprafața mai multor țări; tornadele și uraganele distrug orașe; cutremurele nimicesc metropole; secetele distrug recolta, iar lista continuă.
Unii din gânditorii cei mai de seamă se tem că sfârșitul este mult mai aproape decât ne place să credem. Însuși ilustrul Stephen Hawking, după unii cel mai mare om de știință în viață (Dr. Stephen Hawking are la Universitatea Cambridge din Anglia aceeași poziție pe care a avut-o cândva Isaac Newton), avertizează cu privire la sfârșitul vieții pe planeta noastră. Conform lui Hawking, încălzirea globală este cel mai serios pericol.
La o întrunire cu colegii săi din Asia, Hawking a declarat că dacă situația nu se schimbă (și se îndoiește că se va schimba), pământul „s-ar putea să aibă aceeași soartă ca Venus, la 250 de grade Celsius și cu ploi de acid sulfuric.“ Pe o planetă la 250 grade Celsius, cu ploi de acid sulfuric, oamenii nu pot trăi (singurele viețuitoare care ar putea supraviețui sunt gândacii de bucătărie.)
De fapt, Hawking a spus că situația este așa de deznădăjduită încât singura noastră scăpare este să fugim pe altă planetă. Așadar, trebuie să colonizăm cosmosul, pentru că bătrâna noastră planetă nu va mai rezista mult. „Viața pe pământ“ a declarat el, „este într-un pericol din ce în ce mai mare să fie nimicită de un dezastru cum ar fi încălzirea globală bruscă, războiul nuclear, un virus creat genetic sau altele…. Cred că rasa umană nu are niciun viitor dacă nu se mută în cosmos.“
Și alții sunt de aceeași părere. Foreign Policy, una din cele mai importante reviste de politică internațională din America, a publicat un articol intitulat „Sfârșitul Lumii.“ Deși scris în contextul senzației provocate de filmul 2012, începutul articolului sună ca un citat dintr-o predică a unui pastor evanghelic: „Deși este foarte puțin probabil că apocalipsa va avea loc în 2012, mai devreme sau mai târziu ea va avea loc. Iată cinci scenarii posibile pentru sfârșitul lumii.“
În continuare, articolul enumeră cinci catastrofe pe care autorii le consideră cele mai probabile pentru sfârșitul vieții pe pământ:
  1. Asteroizii
  2. Dezastrul climatic
  3. Războiul nuclear
  4. Epidemiile
  5. Necunoscutul – ceva la care nu ne-am gândit încă. De exemplu, unii se tem că acceleratorul de particule de la granița dintre Franța și Elveția s-ar putea să provoace un lanț incontrolabil de reacții care ar putea distruge planeta!
Niciunul din aceste scenarii nu are nimic de-a face cu antica predicție Maya cu privire la vreo energie misterioasă emanată de stele sau de flăcări solare, dar arată că oamenii se gândesc la „sfârșitul lumii.“

Un scenariu mai complet
Toate posibilitățile pe care le-am analizat până acum sunt în natura lor, pe termen scurt. Și s-ar putea să nu se repete în viitorul apropiat. Pe termen lung însă, posibilitățile sunt și mai sumbre, ca de pildă, înghețul total.
„Calea Lactee“, a scris fizicianul britanic Paul Davies, „strălucește cu lumina a o sută de miliarde de stele, și soarta fiecăreia dintre ele este pecetluită. Peste zece miliarde de ani, tot ce vedem acum va fi dispărut deja, ca rezultat al lipsei de combustibil…. Universul, care acum strălucește datorită energiei prolifice a puterii nucleare, în cele din urmă își va epuiza această resursă valoroasă. Era luminii va lua sfârșit pentru totdeauna.“ Această perspectivă este sumbră, ca să nu spunem mai mult.
Totuși, nu toți oamenii de știință sunt de părere că universul va pieri în felul acesta. Ei se așteaptă să aibă loc „marele pârâit“, când forța gravitației va atrage toată materia într-un singur loc, iar universul se va strânge într-un glob foarte fierbinte de material dens, cam de mărimea unui atom. Bineînțeles, putem fi aproape siguri că atunci când va avea loc acest fenomen, viața pe pământ se va fi stins deja demult.
Mai există și teoria „marii sfâșierii“ când forțele naturii din cosms pur și simplu se vor sfâșia una pe alta și noi, prinși la mijloc, vom fi nimiciți.
Ateistul Bertrand Russell a făcut una din cele mai faimoase declarații ale secolului XX: „Faptul că omul este efectul unor cauze care nu puteau prevedea rezultatul pe care aveau să îl obțină; faptul că originea și dezvoltarea sa, speranțele și temerile sale, iubirile și credințele sale nu sunt altceva decât rezultatul așezării accidentale a atomilor; faptul că nicio pasiune, niciun fel de eroism, nicio intensitate a gândirii și a simțămintelor nu poate să conserve viața după ce omul a coborât în mormânt; faptul că toate eforturile de-a lungul secolelor, toată dăruirea, toată inspirația, toată sclipirea geniului uman sunt destinate pieirii în cadrul distrugerii sistemului solar; faptul că toată splendoarea realizărilor omului va fi inevitabil îngropată sub rămășițele unui univers în ruine – toate aceste lucruri, dacă nu sunt cu totul incontestabile, sunt aproape sigure, iar orice filozofie care le respinge nu poate spera să stea în picioare.“

Vestea cea bună
Mulți oameni, din motive serioase, se tem de sfârșitul lumii. Iar adevărul este că acesta va veni. Dar, contrar opiniei generale, sfârșitul nu înseamnă neapărat o veste proastă. Biblia într-adevăr prezice că lumea noastră, așa cum este ea astăzi, nu va exista pentru totdeauna. Vestea bună este, însă, că Dumnezeu o va înlocui cu o lume nouă și mai bună – fără păcat, boală, suferință, moarte și toate lucrurile care fac ca viața pe acest pământ să fie așa de dificilă și, adesea, nefericită.
O veche profeție biblică spune: „Căci iată, eu fac ceruri noi și un pământ nou; așa că nimeni nu-și va mai aduce aminte de lucrurile trecute și nimănui nu-i vor mai veni în minte.“ (Isaia 65:17)
Un alt verset spune: „Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiți voi, printr-o purtare sfântă și evlavioasă, așteptând și grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri și trupurile cerești se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduința Lui, așteptăm ceruri noi și un pământ nou, în care va locui neprihănirea.“ (2Petru 3:11-13)
Biblia și știința sunt ambele de acord că această planetă, în stadiul ei actual, nu va exista veșnic. Totuși, știința – cu excepția fantaziilor exagerate conform cărora oamenii vor scăpa pe năvi spațiale înainte de a fi prea târziu – nu oferă prea multă speranță, așa cum se vede lămurit din cuvintele lui Bertrand Russell, citate mai sus. În contrast, Biblia, atunci când amintește sfârșitul lumii, oferă o speranță minunată, o nădejde care se află în Isus, care a murit pentru păcatele noastre tocmai pentru că vrea să ne ofere viață veșnică pe un pământ recreat, în care nu vor mai exista lucrurile care fac viața aici atât de grea.
Fără îndoială că la a doua venire a lui Isus această lume, așa cum o vedem acum, va pieri, iar sfârșitul ei nu va fi o veste bună pentru cei care au refuzat harul lui Dumnezeu. Totuși, acest har este încă la dispoziția noastră. Toți cei care îl cer prin credință pot beneficia de el. Pentru ei, sfârșitul lumii va fi începutul unei existențe mult mai bune.
Putem crede că sfârșitul lumii va avea loc vineri 21 decembrie 2012, conform profeției Maya. Sau putem crede, având încredere în Isus, în profeția conform căreia Dumnezeu „va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut. Cel ce ședea pe scaunul de domnie a zis: <Iată, Eu fac toate lucrurile noi.>“ (Apocalipsa 21:4, 5)
Și printre toate lucrurile se include și planeta noastră blestemată!
http://articolecrestine.com/

Niciun comentariu: