Radio Maranata Vulcan

luni, 30 aprilie 2018

Până la urmă ce înseamnă pocăinţă?

biblia2
Scriam ieri despre o pantă periculoasă a celor ce vor să fie pocăiţi şi aceasta este ispita de a fi pocăiţi de meserie. Meserie nu în sensul bun al cuvântului ci în sensul alterat de astăzi unde expresia „meseriaş” a căpătat mai degrabă valenţe de ironie, mândrie, slabă calitate şi superficialitate. Voi încerca astăzi să scriu despre ce înseamnă pocăinţa cu adevărat ca alternativă la o pocăinţă exterioară doar. Voi folosi în aceste sens anumite citate deja scrise (că doar nu reinventez roata) şi câteva notări personale că tot se numeşte blogul acesta şiwww.pocăitu.ro :)
Creştinul pe blogul său Dumnezeu este dragoste spunea bine că : „Din învăţătura Bibliei vedem ca pocăinţa este o condiţie absolut necesara pentru mântuire. De fapt, toţi proorocii din Vechiul Testament, Ioan Botezătorul, Isus și apostolii ne cer să ne pocăim. “De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască, şi să zică: “Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.” Matei 4:17 De fapt, în Biblie ni se spune că la începutul credinţei trebuie să fie pocăinţa. Deci e clar că pocăinţa este o condiţie necesară pentru toţi creştinii, indiferent de denominaţiune.
Dar totuşi ce înseamnă pocăinţa?
Găsim trei cuvinte greceşti în Biblie, care se referă cam la acelaşi lucru:
  1. metanoeo = schimbarea minții ( Luca 13:3 )
  2. metanoia = o reală schimbare a minții și a atitudinii față de păcat ( Matei 3:8, Luca 24:47).
  3. metamelomai = regret ca o consecinţă a păcatului ( Matei 27:3 )
Putem spune că pocăinţa este întoarcerea la Dumnezeu, întoarcere însoţită de o căinţa adâncă pentru viaţa trăită în păcat. Întoarcerea sinceră la Dumnezeu este mai mult decât o simplă exteriorizare a regretelor și schimbarea pe moment a comportării. Pocăinţa adevărată presupune “o înnoire a minții” și o schimbare totală a vieţii, pe termen lung. Ea presupune renunţarea la lucrurile care poate ne plac dar, care nu sunt plăcute in ochii lui Dumnezeu. Va trebui sa renunţi la bârfă, la a judeca oamenii, la orice lucru pe care Dumnezeu îl condamnă.
În primele teze pe care le-a publicat, Luther spunea că pocăinţa trebuie să fie un stil de viaţă care n-are nimic de a face cu ritualurile spovedaniei. Pocăinţa adevărată duce la modificarea firii tale până în cele mai mici aspecte.
Pocăinţa adevărată se manifestă vizibil in viaţa ta de zi cu zi, pentru că ea produce o viaţă nouă, total schimbată. Ea acţionează în primul rând la nivelul inimii și apoi produce efecte la nivelul exterior al comportării noastre. Faptul că respecţi nişte legi ( porţi batic, te închini cu mana stângă sau cu mâna dreaptă, etc) fără a avea o adâncă repulsie față de păcat, nu înseamnă absolut nimic. Gândiţi-vă cât de mult urăşte Dumnezeu păcatul, oare nu aşa trebuie să ajungem si noi?
Primul pas înspre a te pocăi, este acela de a conştientiza, cu adevărat, starea de păcat în care te afli. Cum poţi realiza asta? Biblia ne spune că “prin lege vine cunoştinţa păcatului” (Romani 3:20). Mai exact prin auzirea Cuvântului, prin citirea Cuvântului și autoexaminarea în lumina celor descrise acolo, putem să vedem dacă suntem păcătoşi sau nu. Nu exista păcat mare sau păcat mic, exista păcat si atât.
De aceea sfatul meu, este sa citiţi Biblia și să vă examinaţi în lumina celor scrise acolo. Sunt multe lucruri care nu sunt uşor de înţeles, de aceea este bine să mergeţi la o biserică și să cereţi sfatul unor oameni pregătiţi ( preoţi, pastori, etc). Însă nu luaţi niciodată de bun ce vă spun ei, ci treceţi totul prin filtrul Bibliei, iar dacă ce v-a spus acel om contrazice Biblia, atunci sigur acel om greşeşte.”
Pe de altă parte: „Mulţi înţeleg termenul de pocăinţă ca fiind “întoarcere de la păcat”. Însă aceasta nu este definiţia biblică a pocăinţei. În Biblie cuvântul “pocăinţa” înseamnă “schimbarea minţii”. De asemenea, Biblia ne vorbeşte că pocăinţa autentică va avea ca rezultat schimbarea faptelor (Luca 3:8-14; Faptele Apostolilor 3:19). Faptele Apostolilor 26:20 declară: “Ci am propovăduit întâi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudeea, şi la Neamuri, să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu, şi să facă fapte vrednice de pocăinţa lor.” Definiţia biblică completă a “pocăinţei” este schimbarea minţii care rezultă în schimbarea faptelor. ”( Got Questions Ministries )
Dacă ar fi să vorbim de o atitudine exterioară, de un anumit stil de vestimentaţie, de un anumit cult, de anumite obiceiuri, de anumite daruri, de o anumită vechime fără a vedea o schimbare a minţii faţă de păcat şi ce urăşte Dumnezeu, nu putem vorbi despre pocăinţă. Este adevărat că pocăinţa se vede prin fapte dar faptele pocăinţei sunt diferite de faptele religioase şi Galateni 5:22 în continuare ne lămureşte care sunt acele roade „vrednice” de pocăinţa noastră.
Fapte religioase, obiceiuri religioase, tradiţii religioase au toate culturile şi religiile mai mult sau mai puţin, dar faptele vrednice, faptele care decurg din pocăinţă le au doar cei pocăiţi, doar cei care au mintea schimbată şi transformată de umblarea în părtăşie cu Dumnezeu şi asta nu mai ţine de religii sau culte neapărat ci de relaţia personală cu Dumnezeu.
Doamne te rog să mă ajuţi ca să fiu un pocăit real, autentic şi faptele mele să mărturisească asta.

sâmbătă, 28 aprilie 2018

Creştinismul – cea mai persecutată religie


Sursa foto:http://zappernews.ro/article/Persecutia-crestinilor

În marea de cancanuri şi încăierări politice dâmboviţene a trecut cu totul neobservat un raport publicat de organizaţia ACN International (Aid the Church in Need) şi preluat de Newsweek în luna aprilie: persecuţia creştinilor şi genocidul împotriva creştinilor sunt mai rele decât oricând în istorie, iar creştinismul este cea mai persecutată religie a lumii.

„În privinţa numărului de oameni care sunt implicaţi, a gravităţii crimelor comise şi a impactului acestora, este clar că persecuţia creştinilor este, astăzi, mai rea decât oricând în istorie. Nu numai că creştinii sunt mai persecutaţi decât oricare alt grup religios, dar din ce în ce mai mult creştini sunt supuşi la cele mai rele forme de persecuţie”, arată raportul ACN

Sunt monitorizate 13 ţări – China, Egipt, Eritreea, India, Iran, Irak, Nigeria, Coreea de Nord, Pakistan, Arabia Saudită, Sudan, Siria şi Turcia, între anii 2015 şi 2017. Doar în anul 2016, în aceste 13 ţări fost supuşi unor forme de persecuţie între 200 000 şi 600 000 de oameni.

Câteva fapte:

În Irak, exodul creştinilor este atât de grav, încât una dintre cele mai vechi comunităţi creştine din lume va dispărea, foarte probabil, în următorii trei ani, dacă situaţia nu se va îmbunătăţi în mod dramatic.

Acelaşi exod ameninţă supravieţuirea creştinilor în multe regiuni ale Siriei, inclusiv în Aleppo, care găzduia, până nu demult, cea mai mare comunitate creştină din Orientul Mijlociu.

Guvernele occidentale şi Organizaţia Naţiunilor Unite nu le-au oferit creştinilor ajutorul de urgenţă de care aveau nevoie în Irak şi în Siria, în timp ce genocidul lua amploare. Dacă organizaţiile creştine şi ale organizaţii private nu ar fi intervenit, creştinismul ar fi dispărut deja, foarte probabil, din Irak şi din multe părţi din Orientul Mijlociu.

Gruparea teroristă Boko Haram, afiliată Isis, comite, aproape zilnic, atentate împotriva creştinilor în Nigeria de Nord – atentate despre care nu citim, aproape niciodată, în presa occidentală.

În Sudan, guvernul a ordonat ca toate bisericile creştine să fie distruse, iar cei care atacă sau ucid creştini nu sunt traşi în nici un fel la răspundere în faţa legii, în majoritatea cazurilor.

În India, persecuţia a crescut exponenţial după 2014, după venirea la putere a grupării naţionaliste hinduse Bharatiya Janata Party (BJP) condusă de prim-ministrul Narendra Mod.

În Arabia Saudită, singurul motiv pentru care situaţia creştinilor nu s-a înrăutăţit e pentru că este greu să-şi imagineze cineva cum această situaţie ar putea să devină mai rea decât este deja. Raportul îl acuză, de altfel, pe preşedintele Donald Trump că nu a tras la răspundere Arabia Saudită pentru aceste atrocităţi.

Iar în Coreea de Nord, „atrocităţile de nedescris” comise împotriva creştinilor includ moartea prin înfometare, avorturile impuse, crucificarea creştinilor deasupra unui foc şi călcarea lor cu compresorul.

Şi trei exemple:

Un pastor creştin din India a intrat în comă după ce a fost atacat şi bătut de extremişti aparţinând unei grupări hinduse. Înainte de a-şi pierde cunoştinţa, pastorul le-a spus poliţiştilor că atacul a fost motivat de ura religioasă. „Nu trebuie să vii în satul nostru să te rogi. Să nu mai intri niciodată în satul nostru”, i-au spus cei care l-au bătut.

În Nigeria, o femeie creştină a fost ucisă în bucătăria propriei case, în noaptea de Paşte a anului 2017. Atacul a pornit în biserica catolică Sfântul Ioan, din oraşul Asso, unde au fost atacaţi creştinii care participau la slujba Învierii Domnului; teroriştii au urmărit-o pe tânăra femeie până în propria casă, unde au ucis-o. Alţi 12 creştini au fost omorâţi în aceeaşi noapte. Totul s-a petrecut sub ochii armatei nigeriene, care nu a intervenit în nici un fel.

În capitala Egiptului, Cairo, cel puţin 29 de oameni au fost ucişi şi alţi 50 au fost răniţi, în decembrie 2016, când un terorist s-a detonat în timpul Liturghiei de Duminică, în Biserica coptă Sfinţii Petru şi Pavel. Atacul a fost revendicat de ISIS, care a scris apoi pe Facebook că vor urma şi alte atacuri de acest fel împotriva „oricărui necredincios şi apostat de pretutindeni”. Patru luni mai târziu, în aprilie 2014, în Duminica Floriilor, alte două biserici copte au fost atacate, în Alexandria şi Tanta. Au murit alţi 44 de oameni, şi peste 120 au fost răniţi.

Prea creştini pentru liberalii şi progresiştii occidentali; prea străini pentru conservatorii occidentali – mai nimeni nu vorbeşte, niciodată, despre tragedia prin care trec aceşti oameni, teoretic fraţi ai noştri întru credinţă, în ţări în care e comasată mai mult de jumătate din populaţia lumii.

Citeste mai mult: adev.ro/p7qoxk


Link aici către raportul ACN şi aici către materialul din Newsweek. 

luni, 23 aprilie 2018

Povestea lui David W Bangean - APEL LA RUGĂCIUNE PENTRU DAVID W BANGEAN

Fotografia postată de Pray for David W Bangean.
Dragi prieteni și familii,
Ne exprimăm profunzimea și cea mai profundă recunoștință față de Dumnezeu și față de voi toți. Înțelegem și știm că Dumnezeu este în control și că El lucrează toate pentru binele celor care Îl iubesc. Am dori să împărtășim povestea fiului nostru de douăzeci de ani, David Wesley Bangean. David este al doilea dintre cei șase copii ai noștri. La 19 august 2017, David, un student în domeniul sănătății, absolut sănătoasă, excelent și muncitor, la Universitatea Tehnologică din Tennessee, a suferit un accident vascular cerebral extrem de rar, paralizând-o de la gât în ​​jos. Acest lucru sa întâmplat atunci când David a întors capul spre dreapta în timpul unui joc de volei în timp ce vizita prietenii și familia în Lawrenceville, Georgia. După accidentare, David a petrecut prima lună în ICU la Gwinnett Medical Center. Mai multe teste și RMN-uri 'mai târziu, medicii au încheiat diagnosticul de Embolism Fibrocartilaginos. Este de așteptat să fie dependent de ventilator și nu poate să se miște de pe gât în ​​jos pentru tot restul vieții. După UTI, David a petrecut două luni la Centrul Shepherd din Atlanta, Georgia beneficiind de îngrijire reabilitară.
Fotografia postată de Pray for David W Bangean.

În noiembrie 2017, David a fost dus în Tennessee.

Am fost binecuvântați de oportunitatea de a rămâne la casa rudelor, deoarece casa noastră nu era potrivită pentru a satisface nevoile medicale ale lui David.

Acum așteptăm construirea unei case pentru a adapta mai bine lui David și familiei noastre.

 Deși David este paralizat de pe gât în ​​jos, el este în continuare același David și îi face pe toți să râdă când intră în camera lui să viziteze. Dragostea Lui față de Isus nu a mai rămas niciodată. Noi scriem aceste lucruri pentru a transmite povestea lui David și pentru a ne transmite mulțumirile noastre lui Dumnezeu și vouă. În acest an întreg, ne-am rugat pentru un miracol și ne continuăm să ne rugăm pentru un miracol. De fiecare dată când părea că o ușă închisă stătea în calea noastră, într-un fel, într-un fel, Dumnezeu a oferit o ușă deschisă și noi rămânem recunoscători veșnic.

Fotografia postată de Pray for David W Bangean.

Fotografia postată de Pray for David W Bangean.

Fotografia postată de Pray for David W Bangean.

Fotografia postată de Pray for David W Bangean.

Sursa: https://www.facebook.com/Pray-for-David-W-Bangean-1762599313802052/

marți, 10 aprilie 2018

FRANȚA – Crește numărul convertirilor la creștinism, inclusiv printre musulmani. Peste 4.200 de adulți au fost botezați în apă cu ocazia sărbătorii Paștelui

Ei fac acest pas al convertirii, care,  este în primul rând o întâlnire personală cu Hristos”. Nu întotdeauna însă este posibil ca aceste convertiri să fie făcute publice din cauza pericolului represaliilor la care se expun familiile celor care au ales să se convertească. 
Crește numărul convertirilor la creștinism, inclusiv printre musulmani.  Franța se trezește după apelul celor 100 de intelectuali împotriva „apertheid-ului islamist”?
Două știri care vin din Franța secularizată au trecut oarecum neobservate.
Prima, preluată de site-ul Foglio, referă la botezul a peste 4.200 de adulți cu ocazia sărbătorii Paștelui catolic.
Acest lucru înseamnă o „creștere cu 40% față de media botezurilor ultimilor zece ani”, după cum susține Conferința Episcopilor Franței (Cef). Aceste cifre  ne spun însă și mai mult când vine vorba de media vârstei celor care s-au creștinat: „Aproximativ 60% dintre adulții botezați au vârste cuprinse între 18 și 35 de ani.  De asemenea, 53% din cei care s-au botezat provin din familii cu tradiție creștină, 22% din zona familiilor „fără nicio religie” (o creștere de 35% comparativ cu datele din ultimii zece ani) iar 7% provin  din nucleele culturii islamice” , a indicat părintele Vincent Feroldi, directorul Serviciului Național de Relații cu Musulmanii din cadrul Cef. (Ver. https://international.la-croix.com/news/easter-baptism-for-4-258-in-france/7174)
Cea de-a doua cifră este poate și mai importantă deoarece, așa cum a subliniat Feroldi, este vorba de migranții care, în multe din cazuri, ajunși în Franța, „descoperă că, spre deosebire de țările lor de origine, aici există o mai mare libertate religioasă”. Din acest motiv, ei fac acest pas al convertirii, care, spune Feroldi,  este în primul rând o întâlnire personală cu Hristos”. Nu întotdeauna însă este posibil ca aceste convertiri să fie făcute publice din cauza pericolului represaliilor la care se expun familiile celor care au ales să se convertească. De aceea, sacramentul este împărțit „cu o anumită discreție, nu în noaptea de Paști, sărbătoare care are o dimensiune publică și festivă foarte puternică”.
Apelul intelectualilor
 A doua informație despre care aminteam este manifestul pubicat  în ziarul Le Figaro și semnat de o sută de intelectuali francezi împotriva noului toatalitarism islamic. Printre semnatari, chiar și gânditori de nivel înalt, precum Rémi Brague, Alain Finkielkraut, Jean-Pierre Le Goff, Georges BENSOUSSAN, Pascal Bruckner, Pierre Nora, Robert Redeker, Boualem Șansal, Pierre-André Taguieff.
„Noul totalitarism islamist încearcă să câștige teren prin toate mijloacele și să treacă drept o victimă a intoleranței. A fost posibilă observarea acestei strategii acum câteva săptămâni, când uniunea profesorilor SUD EDUCATION 93 a propus un stagiu de formare, inclusiv ateliere de reflecție,  privind «rasismul de stat» interzis «albilor». Unii moderatori erau membri sau simpatizanți ai „ Colectivului contra Islamofobiei din Franța” și ai Partidului indigenilor împotriva Republicii. Exemplele de acest tip s-au înmulțit în ultima vreme. De asemenea, am aflat că cea mai bună modalitate de combatere a rasismului ar fi separarea raselor. Dacă această idee ne ofensează, este pentru că suntem republicani.
Afla mai mult – ACTIVE NEWS

duminică, 8 aprilie 2018

DOMNUL ISUS HRISTOS – Marea Lui Suferinţă dinaintea Biruinţei !!!


TATALUI, FIULUI, DUHULUI SFANT, 
Toata Gloria in Veci !!!  ​

DOMNUL ISUS HRISTOS – Marea Lui Suferinţă dinaintea Biruinţei !!!

 3 Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.
  • 4 Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.
  • 5Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. (Isaia 53:3-5).
 Dupa vreo 700 de ani, aceasta proorocie transmisa de DUMNEZEU prin proorocul Isaia, s-a implinit matematic, spre binele tuturor oamenilor care accepta jertfa DOMNULUI ISUS HRISTOS!
  • 11 Dar preoţii cei mai de seamă au aţâţat norodul să ceară lui Pilat să le sloboadă mai bine pe Baraba.
  • 12 Pilat a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Dar ce voiţi să fac cu Acela pe care-L numiţi Împăratul iudeilor?”
  • 13 Ei au strigat din nou: „Răstigneşte-L!”
  • 14 „Dar ce rău a făcut?”, le-a zis Pilat. Însă ei au început să strige şi mai tare: „Răstigneşte-L!”
  • 15 Pilat a vrut să facă pe placul norodului, şi le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat să fie răstignit.
  • 17 L-au îmbrăcat într-o haină de purpură, au împletit o cunună de spini şi I-au pus-o pe cap.
  • 18 Apoi au început să-I ureze şi să zică: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!”
  • 19 Şi-L loveau în cap cu o trestie, Îl scuipau, îngenuncheau şi I se închinau.
  • 33 La ceasul al şaselea, s-a făcut întuneric peste toată ţara, până la ceasul al nouălea.
  • 34 Şi, în ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eloi, Eloi, lama sabactani”, care tălmăcit înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?
  • 37 Dar Isus a scos un strigăt tare şi Şi-a dat duhul.
  • 38 Perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos.    ( Marcu 15, versetele mentionate ).
        In Exodul capitolul 12 ni se arata cum au fost instituite Pastele de catre DUMNEZEU, cand fiecare familie trebuia sa sacrifice ” un miel fara cusur, de parte barbateasca de un an “ , cu ocazia scoaterii Israelului din robia egipteana, de catre DUMNEZEU, prin Moise.
 
       Acest miel IL prefigura, cu 1500 de ani inainte, pe FIUL LUI DUMNEZEU, DOMNUL ISUS HRISTOS, ” Mielul Lui DUMNEZEU care ridica pacatul lumii! “(Ioan 1:29), pe care DUMNEZEU L-a sacrificat pentru a scoate din robia pacatului pe toti cei care vor accepta jertfa LUI, din intreaga omenire!
     Invierea Domnului ISUS HRISTOS, Pastele de azi, este o Sarbatoare a Bucuriei, si e normal sa fie asa, pentru ca e biruinta VIETII asupra mortii! E bine sa fim bucurosi la aceasta sarbatoare si mai ales e important ca motivul bucuriei noastre sa fie nu atat hainele noi, cadourile, etc. cat Invierea Domnului ISUS!
    Daca bucuria invierii Domnului Isus a fost mare atunci pentru ucenicii Sai si e mare si azi pentru cei care-L servesc pe El, tristetea si drama dinaintea invierii a fost pe masura! Pentru ca Invierea Domnului Isus presupune mai intai moartea Lui, iar inainte de moarte, marea Lui suferinta! Aceasta a avut semnificatii si implicatii deosebite.
    Toti cei patru evanghelisti (Matei, Marcu, Luca, Ioan), care descriu rastignirea, arata ca Domnul Isus inainte de a fi rastignit, a fost mai intii batjocorit, scuipat, batut, torturat. Batjocurile si torturile au fost manifestarea exterioara a urii din inimile celor care au dorit, si au indeplinit actul rastignirii Domnului. (Privind in lumea animalelor, vom observa ca ele nu au astfel de comportare).
Dar uitati-va si vedeti Cine a fost batjocorit: FIUL LUI DUMNEZEU, PRINTUL
UNIVERSULUI! Biblia arata ​asta ​la Filipeni 2:9-11:
  • 9 De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume;
  • 10 pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ,
  • 11 şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.
El e, asadar, Cel care a contribuit la crearea Universului si a omului (1 Cor. 8:6), adica chiar a fiintei care-L batjocorea! E parca incredibil, dar din nefericire, e adevarat! Ce groaznica scena!
   Locul unde a fost batjocorit si rastignit Isus Hristos, este Pamantul, o mica planeta din Sistemul Solar, Calea Lactee, o farama a Universului.
     Cine sunt, in fond, cei care L-au batjocorit pe Fiul lui Dumnezeu?
 
     Vorbind la modul general, omul a fost in stare de asa ceva, adica fiinta creata de Dumnezeu sa-L serveasca pe El si sa-I aduca slava Lui si Fiului Lui. Creatura si-a batut joc de Creator! Un “nimic” s-a gasit sa-si bata joc de cel Atotputernic! Am vrut sa fac o comparatie cu ceva din lumea noastra, sau din universul cunoscut de noi, dar nu am gasit nimic care sa poata fi comparat cu acest eveniment.
 
    Specific vorbind, Biblia ne arata toate categoriile de oameni care s-au comportat intr-un mod incalificabil.  ​
 Ea ne spune ca si-au batut joc de El, trecatorii, cei carora Domnul Isus nu le facuse nici un rau, ba dimpotriva. (Poate ca printre ei au fost si din aceia pe care Domnul Isus i-a vindecat de boli, i-a hranit, i-a invatat, etc.). Oricum toti cei din jurul Lui primisera cel putin un lucru pretios de la El, si anume, viata. In loc sa-I multumeasca, ei Il scuipau, Il batjocoreau!
    Alta categorie de batjocoritori si tortionari au fost soldatii romani (Imperiul Roman se intindea atunci si peste Israel). Acestia erau pagani si nu aveau de-a face cu Dumnezeul adevarat. Ei parca ar avea o scuza, dar numai la prima vedere, pentru ca ei preferau sa se inchine unor lucruri facute de ei – zei din aur, argint, lemn, etc. -, in loc sa se inchine Dumnezeului adevarat si Domnului Isus de ale carui minuni ei au avut ocazia sa auda, sau poate chiar sa le vada!
 
     De asemenea, ne spune Cuvantul Sfant, ca isi bateau joc de El, oameni din poporul evreu – descendentii lui Avraam -, cei care purtau un nume minunat: oameni din “Poporul lui Dumnezeu”! Cind strainii isi bat joc de tine desigur ca te doare, dar cind ai tai, cind rudeniile, poate chiar cei din familia ta, te batjocoresc, atunci asta te doare mult mai mult. Biblia confirma asta cand spune: 
“A venit la ai Sai, si ai Sai nu L-au primit. (Ioan 1:11).
     Printre cei ce si-au batut joc de Domnul Isus a fost si unul dintre cei doi talhari care au fost rastigniti alaturi de El. Ultimul om, pleava societatii, plaga societatii, s-a incumetat sa-L ironizeze pe Fiul lui Dumnezeu! Poate credeti ca nefiind “dus pe la biserica”, cum se spune, nu stia cine este Cel rastignit! Din dialogul celor doi talhari se vede clar ca ei au stiut cine era cel rastignit alaturi de ei (Luca 23: 39-42).
 
     La urma amintesc citeva grupuri de oameni care s-au facut vinovati in mai mare masura de evenimentele dinaintea rastignirii, si a rastignirii propriu zisa a Domnului Isus. Aceste categorii sunt:
 
    Fruntasii poporului evreu. Cei care erau in fruntea poporului, conducatorii, cei care ar fi trebuit sa conduca poporul in directia buna, au instigat, au directiont oamenii spre rau, spre crima (Luca 23:35).
 
    Carturarii. Cei cu scoala, cei care cunosteau Scripturile, cei culti, care au stiut ca Mesia va veni, au facut pe ignorantii, au derutat cu buna stiinta pe oamenii simpli (Matei 27:41). 
     Batranii poporului. Barbatii cu parul alb, cei care ar fi trebuit sa fie intelepti, retinuti si echilibrati, un bun exemplu pentru popor, au fost tocmai cei care au induplecat poporul ca sa ceara lui Pilat sa-L condamne pe Isus Hristos la moarte. (Matei 27:20).

     Preotii cei mai de seama. Capii religiosi ai vremii, cei care slujeau in Templu (pe Dumnezeu, ziceau ei ca-L slujesc), cei care cunosteau Scripturile si astfel aveau menirea sa invete poporul frica de Dumnezeu si respectul pentru semeni, au fost cei mai inversunati,cei mai dornici sa-L vada pe Fiul lui Dumnezeu, mort.(Marcu 15:11)
 
    Cardasia celor patru grupe de oameni, a fost redata asa de clar de evanghelistul Marcu (15:1), care a scris: 
“Dimineata, preotii cei mai de seama au facut indata sfat cu batranii, carturarii si tot Soborul. Dupa ce au legat pe Isus, L-au dus si L-au dat in miinile lui Pilat “.
 
   Acestia sunt oamenii (daca-i putem numi asa) care L-au batjocorit, L-au scuipat, L-au batut si apoi L-au rastignit pe Fiul lui Dumnezeu- Domnul Isus Hristos -, pe Cel care nu a avut nici o vina. Istoria poporului Israel, confirma ca fapta lor josnica, precum si cuvintele usuratice spuse atunci de ei: 
 ​
“Singele Lui sa fie asupra noastra si asupra copiilor nostri” 
(Matei 27:25), a avut urmari si implicatii deosebit de grave de 2.000 de ani asupra acestui popor care purta cel mai frumos nume.
 
    Desigur consideram ca cei de atunci au fost oameni falsi, rai, josnici, calai, criminali.
 
   Intrebarea pe care ar trebui sa ne-o punem fiecare din noi acum, este, daca nu cumva eu, care ma consider om religios – fie ca sunt preot ori simplu enorias, fie ca sunt un om in varsta sau tanar, ca sunt cu multa scoala sau cu mai putina, ca sunt fruntas al poporului sau om de rand (doar un simplu trecator prin viata aceasta) , iL batjocoresc pe Fiul lui Dumnezeu, pe urmasii Lui, sau pe semenii mei.
 
   Aceasta intrebare se impune pentru ca felul in care iL putem batjocori pe Isus Hristos imbraca o multime de forme si metode: de la simpla indiferenta fata de suferinta Lui, pana la vorbele urate la adresa Lui; de la injuraturi pina la fapte reprobabile, poate chiar crime.
    Daca ai facut asta pana acum, te indemn chiar in momentul in care citesti aceste rinduri, sa te opresti in a-L mai batjocori si rastigni a doua oara pe Isus Hristos, prin purtarea ta sau prin indiferenta ta, si sa vii cu credinta, pocainta si multumire inaintea Lui! Numai astfel te vei putea bucura de Invierea Domnului ISUS HRISTOS, si de Propria-TI Inviere la o viata noua, 
Ioan Burca – robul DOMNULUI​
      Doctor in Teologie
                                                                              
P.S.: Sublinierile din textele Biblice aparţin scriitorului articolului.
              “Cercetaţi toate lucrurile şi pastrati ce este bun”, adică BIBLIC.

sâmbătă, 7 aprilie 2018

VIDEO Cel mai frumos pelerinaj de Paşti: experienţa unică a românilor care au urcat pe drumul istovitor din Straja




În fiecare an, în Vinerea Mare, sute de oameni urcă spre schitul din Straja, însoţind o cruce imensă din lemn, purtată pe umeri, care păstrează câteva fragmente din crucea Mântuitorului.


O tradiţie de aproape două decenii, păstrată în Vinerea Mare, îi reuneşte pe localnicii din Valea Jiului. În fiecare an înaintea Paştelui, în ziua în care Iisus şi-a purtat crucea spre locul răstignirii de pe Dealul Golgotei, sute de oameni urcă spre schitul din Straja, însoţind o cruce imensă din lemn, care păstrează câteva fragmente din crucea Mântuitorului, o cruce care este adusă pe umeri de la poalele muntelui până la biserica de lemn aflată la capătul unui urcuş de aproape zece kilometri.

Drumul istovitor de trei ore

Procesiunea a început vineri, în jurul orei 12, după slujba care a avut loc la Biserica Sfântul Nicolae din Lupeni. De acolo, cel puţin zece oameni au luat pe umeri crucea înaltă de patru metri şi grea de peste 100 de kilograme şi au pornit, însoţiţi de mulţimea de credincioşi şi de preoţi, pe şoseaua care urcă spre Straja.

Alţi localnici nu au avut loc sub monumentul din lemn, dar s-au mulţumit să îl atingă în speranţa că rugăciunile le vor fi ascultate. Muzica religioasă, sunetele de toacă şi rugăciunile au tulburat liniştea pădurii traversate de drumul sinuos al pelerinilor, iar ploaia mocănească a acoperit totul de la un capăt la celălalt al procesiunii.



Drumul Crucii din Straja înseamnă trei ore de urcuş continuu, cu popasuri de câteva minute la cele 12 monumente religioase amplasate pe marginea şoselei - basoreliefuri imense de piatră care redau patimile lui Iisus de pe „Via Dolorosa” (Drumul Crucii). În timpul fiecărui popas, preoţii au ţinut câte o scurtă slujbă, în timp ce mulţimea şi-a putut trage sufletul şi se bucură de frumuseţea acestui ţinut. 



Unii localnici au aprins lumânări ori au aşezat flori la monumentele din piatră, alţii au îngenuncheat şi s-au rugat, în timp ce alţi oameni şi-au căutat câte un loc pe care să se aşeze sau de care să se rezeme pentru puţină odihnă.

Pelerinajul care aduce bucurie

Cu cât pelerinii se apropie de schitul din Straja, cu atât sunt mai istoviţi. „Am rămas fără aer şi am avut nevoie de ajutorul medicilor care ne-au însoţit. Apoi m-am urcat într-o maşină a salvamontiştilor, alături de alte femei care nu mai puteau nici ele să meargă pe jos, pentru că nu le-au mai ţinut picioarele”, spune Maria, o vârstnică din Lupeni. 

„Nu credeam că voi reuşi să ajung până sus, dar am mers încet, încet, cu curaj, văzând o mulţime de femei în vârstă şi de copii care urcau fără să se plângă”, spune Ioan, un tânăr cu un handicap locomotor, din Lupeni. Peste 500 de oameni au însoţit crucea purtată pe drumul spre schitul din Straja

Ultima parte a traseului a fost cea mai frumoasă, cred pelerinii. Înainte de a ajunge la schit, oamenii au trecut prin tunelul sfinţilor, un loc care aminteşte de galeriile miniere din Valea Jiului, ai cărui pereţi au fost împodobiţi cu 365 de icoane, ale celor mai importanţi sfinţi din calendarul ortodox. Pentru cei mai mulţi dintre participanţi, Drumul Crucii s-a oprit la schitul de pe munte. De acolo crucea de lemn a mai fost purtată prin zăpadă la Monumentul Eroilor din Straja, unde procesiunea s-a încheiat.


Vin în fiecare an la Straja şi de fiecare dată, în ciuda oboselii, mă simt bine ştiind că am dus până la capăt acest drum al Crucii. E o tradiţie plăcută, care ne face să mai uităm de griji şi să ne apropiem de Dumnezeu”, spune Ioana, o tânără care a participat la procesiune.

Au urcat pe jos, au coborât cu telegondola 


Cei mai mulţi dintre oamenii care au mers pe Drumul Crucii au coborât de pe munte cu telegondola, gratuit. De asemenea, au primit câte o plasă cu alimente şi dulciuri, un cadou simbolic de Paşte. Emil Părău, un om de afaceri din Valea Jiului, a iniţiat şi a organizat pelerinajul din Vinerea Mare.


Staţiunea Straja din Masivul Vâlcan se numără printre cele mai importante atracţii turistice din ţară. Este vizitată în special iarna, de iubitorii de schi, însă este şi un loc istoric şi o destinaţie pentru pelerini. În masivul Straja, unul din locurile de hotar din trecutul Transilvaniei, în Primul Război Mondial au murit peste 1.000 de soldaţi, o parte din ei fiind înmormântaţi în cimitirul eroilor din Lupeni. În memoria lor au fost ridicate, pe munte, schitul Sfinţilor Constantin şi Elena şi Crucea Eroilor.


Urmăriți video pe...

Citeste mai mult: adev.ro/p6sauw

Miracolul din Vinerea Mare in 2012: un avion s-a izbit de un bloc si nu au existat victime



S-a intamplat in Vinerea Mare. Un avion al marinei SUA s-a izbit de un bloc din Virginia Beach , intr-o zona dens populata. Accidentul nu s-a soldat cu morti si nimeni nu a fost grav ranit. Dupa sase ani, oamenii inca il considera un miracol de Paste.



Era Vinerea Mare, putin trecut de pranz. Vacanta de Paste tocmai incepuse pentru copiii din Virginia Beach , cand s-a intamplat ceva neprevazut.
„Am simtit o vibratie in aer.”,
A fost un avion militar care a avut dificultati tehnice imediat dupa decolarea de pe aeroportul militar Oceana Naval Air Station. S-a prabusit intr-un cartier de blocuri, Mayfair Mews, un cartier rezidential cu o populatie densa.
Cei doi membri ai echipajului s-au catapultat la 15 metri de sol.
„Am vazut pilotul care zacea pe jos. Culcat pe o parte, cu mainile ridicate si legat de parasuta care a ramas blocata pe acoperisul acelei cladiri. Am taiat cablurile si l-am dezlegat de parasuta. L-am ridicat si l-am dus departe de flacari, in acea parcare. Fumul negru si dens a inceput sa se apropie de acoperis si, in cateva minute, focul a cuprins zona aceasta.”
Dupa ce fumul negru s-a ridicat de la locul prabusirii avionului, un echipaj de salvare a fugit la fata locului. Toti se asteptau la ce e mai rau.
Pe vremea aceea, Earl Mawyer era administratorul cartierului Mayfair Mews. Era la iesirea din oras cand a auzit de accident. Imediat a inceput sa se roage pentru chiriasii sai, a apelat imediat la Dumnezeu.
Earl a inceput sa isi caute chiriasii. A reusit sa gaseasca o mare parte dintre ei, in afara de patru oameni. Astfel, el a continuat sa se roage. In ziua urmatoare au fost gasiti in viata si cei patru oameni dati disparuti. Ei ne-au povestit cum in mod miraculos, au supravietuit. Ben Dishner a locuit si a lucrat la Mayfair Mews inainte ca avionul militar sa-i fi distrus casa.
Avionul a trecut prin fereastra apartamentului lui Ben si a starnit focul. Insa viata lui Ben a fost crutata. Au scapat cu viata si sotia si socrul lui.
Sandy Hall ar fi fost acasa in minutul accidentului. Insa planurile ei pentru acea dimineata de vineri s-au schimbat in ultimul moment si i-au salvat viata.
„Am o afacere de curatenie. Clienta mi-a spus sa merg mai tarziu la ea, pentru ca era Vinerea Mare si fiul ei venise acasa de la scoala. Am intrebat-o daca pot merge la zece. Ea a spus ca este perfect. Am plecat de aici la 10 fara 20 de minute, nu la opt dimineata, asa cum merg de obicei. De obicei, ajung acasa la pranz. Pe la 12:30 am fost sunata si am aflat de accident.” a spus ea.
In timp ce Sandy a fost plecata, apartamentul ei a fost cuprins de flacari. Chiar si cei care erau acasa au scapat. Cheryl McKee are un magazin pentru animale, chiar langa Mayfair Mews.
Linda Warnick se afla in apartamentul ei de la etajul al doilea, impreuna cu nepotii Egan si Haven, cand avionul a lovit cladirea. Si ei au reusit sa iasa nevatamati pe usa din fata.
Avionul era plin cu combustibil cand s-a izbit si punctul de contact a fost foarte important.
„Dumnezeu mi-a ascultat rugaciunile. El a pus avionul intr-un loc potrivit. Ca si cum ar fi aruncat avionul intr-o caverna pentru ca explozia sa nu se intinda. Cand Il chemi pe Dumnezeu intr-un loc, pregateste-te la miracole.”
„Dumnezeu a fost, cu siguranta, la fata locului in ziua aceea. Daca avionul s-ar fi prabusit cu cativa metri mai departe, noi nu am fi aici ca sa va spunem ce s-a intamplat. Te pune pe ganduri. Poate tu nu te gandesti la Dumnezeu, dar El Se gandeste mereu la tine.”
Stire difuzata in emisiunea Mapamond crestin 716 - 8 aprilie 2018. Ultimele stiri crestine - http://alfaomega.tv/stiri 

vineri, 6 aprilie 2018

Cea mai lungă procesiune religioasă din Vinerea Mare. Secretul crucii purtate de credincioşi 10 kilometri pe munte

Drumul Crucii. FOTO: Cabana Montana.


Straja devine loc de pelerinaj în Vinerea Mare. Sute de oameni vor urca „Drumul Crucii” o procesiune de zece kilometri până la schitul Straja. Sute de credincioşi vor participa la pelerinajul din Vinerea Mare, numit „Drumul Crucii”, care va porni din Lupeni spre schitul din Straja. Procesiunea va începe la ora 12, de la Biserica Sf. Nicolae din centrul municipiului Lupeni. Evenimentul comemorează patimile lui Iisus Hristos de pe Dealul Golgotei şi este organizat în fiecare an, de aproape două decenii.

Pe „Drumul Crucii”, credincioşii poartă o cruce de lemn grea de peste 100 de kilograme, înaltă de peste patru metri, pe un traseu de 10 kilometri, care urcă până la cota 1.440 de metri a muntelui. Crucea adusă la schitul din Straja este încrustată cu bucăţele din crucea pe care a fost răstignit Iisus. Pe parcursul procesiunii, alaiul se opreşte în 14 locuri, unde sunt monumente religioase, pentru a asculta slujbele ţinute de preoţi.

Staţiunea devenită loc de pelerinaj

Staţiunea Straja din Masivul Vâlcan a devenit în ultimii ani una dintre cele mai importante atracţii turistice din vestul ţării. Este vizitată în special iarna, de iubitorii de schi, însă este şi un loc istoric şi o destinaţie pentru pelerini. În masivul Straja, unul din locurile de hotar din trecutul Transilvaniei, în Primul Război Mondial au murit peste 1.000 de soldaţi, o parte din ei fiind înmormântaţi în cimitirul eroilor din Lupeni. În memoria lor a fost ridicat, pe munte schitul Sfinţilor Constantin şi Elena, devenit unul dintre obiectivele turistice importante din zonă. Cea mai neobişnuită atracţie turistică din staţiunea montană Straja este un tunel pe pereţii căruia au fost pictaţi 365 de sfinţi, în ordinea în care sunt sărbătorţi în câte o zi din an.




Tunelul care face legătura între şosea şi schitul din Straja datează de un deceniu, iar lungimea sa depăşeşte 50 de metri. O candelă este veşnic aprinsă în acest tunel şi este mutată în fiecare zi în faţa icoanei sfântului care marchează data curentă din calendar. „Oamenii apreciază acest inedit tunel al sfinţilor. Intră în tunel pe o poartă mare din lemn, îşi caută ziua de naştere şi apoi văd chipul sfântului din acea zi, aşa după cum este trecut el în calendarul ortodox. După câteva minute îşi aduc aminte de cei apropiaţi, din familie sau de prieteni, şi le caută zilele de naştere în orânduirea lor creştină”, informează site-ul staţiunii Straja. Tunelul cu sfinţi simbolizează şi zona minieră Valea Jiului, imitând o galerie de mină. Ideea construcţiei tunelului a aparţinut lui Emil Părău, un om de afaceri din Valea Jiului, convins de minunile petrecute aici în ultimii ani. Tot el a contribuit la construirea schitului şi a mai ridicat în Straja o cruce imensă, monument ce reprezintă un omagiu adus celor ostaşilor români care s-au sacrificat în luptele purtate pe munte.

Citeste mai mult: adev.ro/p6nwd1

Google refuză un doodle special de Paști. Actorul James Woods: „Pur și simplu ei îi urăsc pe creștini”

Google refuză un doodle special de Paști. Actorul James Woods: „Pur și simplu ei îi urăsc pe creștini”

Actorul american James Woods a fost printre cei care au denunțat Google, după ce gigantul media a refuzat să marcheze Paștile, pentru al 18-lea an consecutiv,  cu un „Doodle” special. Refuzul gigantului media este cu atât mai surprinzătoare cu cât diverse sărbători de pe glob sau evenimente sunt marcate de Google cu regularitate.

„Ei îi urăsc pe creștini. Pur și simplu”, a scris Woods, pe Twitter, duminică, de Paștele Catolic, în timpul unei conversații privind decizia Google de a nu marca o sărbătoare precum Învierea Domnului, potrivit Christian Post.

O remarcă similară a venit și din partea editorului-șef al site-ului InfoWars, Paul Joseph Watson, care a scris tot pe Twitter: „Deci, Google are un doodle pentru fiecare persoană „obscură” sau pentru orice act imaginabil, dar nimic pentru Paști?”, însoțind comentariul cu o captură de ecran a unei pagini Google care nu a marcat în niciun fel Sărbătoarea creștinătății.

„Google a onorat sărbătorile islamice și hinduse,  a onorat o activistă comunistă care a spus că l-a admirat pe Osama Bin Laden”, a continuat Watson referindu-se la activista Yuri Kochiyama.

Google a răspuns la această controversă printr-o declarație pentru Fox News:

„Nu avem Doodle pentru sărbătorile religioase, în conformitate cu orientările noastre actuale. Aceste Doodle-uri pot apărea în cazul unor sărbători non-religioase care au depășit faza de sărbători religioase, cum ar fi Ziua Îndrăgostiților, Festivalul de culori Holi lui și vacanța din decembrie, dar nu includem imaginea religioasă sau simbolul religios ca parte a acestei orientări”.

miercuri, 4 aprilie 2018

IISUS DIN NAZARET, filmul, capodopera comandată de Papă. ”Al Pacino nu-i bun, e prea american, dă-mi niște ochi de înger!”


La finele lui 1973, Papa Paul al VI-lea, mulțumit de ”Moise, Legiuitorul”, îi comandă un nou film producătorului Lew Grade, despre viața lui Iisus Hristos. Acesta se roagă de regizorul Franco Zeffirelli, care acceptă cu greu. Dustin Hoffman și Al Pacino sunt primele propuneri, dar sunt prea ”americani”. Atunci apare numele lui Robert Powell, un actor ce se va identifica, din acel moment, cu personajul. Capodopera este, de Paște, la Antena 1, joi, 5, și vineri, 6 aprilie, de la ora 22.45
În 1974, producătorul Lew Grade realizează miniseria ”Moise, Legiuitorul”, cu Burt Lancaster, bine primită de către Papa Paul al VI-lea, care-l cheamă la Vatican special pentru a-i mulțumi. Îl roagă să continue, la RAI, de această dată cu ceva despre Iisus Hristos. Grande se gândește, imediat, la regizorul Franco Zeffirelli, care se știe bine cu Suveranul Pontif de pe vremea când acesta era Arhiepiscop de Milano. Acesta refuză în primă instanță, dar, până la Crăciun, este convins: va realiza aproximativ șase ore de filmare, va împărți opera în episoade și va încerca, prin aceasta, să-i convingă și pe necredincioși.
Astăzi, la mai bine de 40 de ani de atunci, doar opt actori mai trăiesc din distribuție
Pentru rolul principal, primele propuneri sunt Dustin Hoffman și Al Pacino. Dar ceva nu e în regulă. ”Sunt prea americani, am nevoie de cineva cu chip de înger, cu chip de înger”, îi spune Zeffirelli lui Grade. Toată primăvara lui 1975 se facă căutări. Degeaba. Apoi, Kathie Moody, soția producătorului, vine cu o idee. Știe cei mai frumoși ochi albaștri din lume, cei ai actorului Robert Powell, pe care l-a văzut în niște episoade la BBC, numai că el nu poate interpreta rolul, deoarece trăiește ”în păcat”, în concubinaj, cu tovarășa sa de viață, Barbara Lord. Problema e rezolvată, cei doi urmând a se căsători înainte de startul filmărilor. Care pleacă la drum înseptembrie 1975. Se trage până în mai 1976, sunt aduse nume grele, opt dintre acestea fiind deja posesoare de ”Oscar” sau urmând a intra în posesia râvnitului trofeu: Anne Bancroft, Ernest Borgnine, Sir Laurence Olivier, Cristopher Plummer, Anthony Quinnn, Rod Steiger, James Earl Jones și Peter Ustinov. Bugetul e mare pentru acele vremuri, se ajunge la 45 de milioane de dolari.
Pentru scena finală, crucificarea, Powell a mâncat, 12 zile, numai brânză, pentru a slăbi
Robert Powell e perfect pentru rolul Iisus. Apar vorbe că s-ar fi contopit atât de bine cu personajul încât, la terminarea filmărilor, încearcă să facă minuni...Montajul e gata, premiera are loc pe 27 martie 1977, la RAI 1. Preț de aproape o lună, miniseria rulează. Prinde. Al treilea episod, de exemplu, e vizionat de 28,3 milioane de oameni numai în Italia. Trece în SUA ori Germania, unde face audiențe memorabile. Profit net de 30.000.000 de dolari, deși e greu de vorbit despre bani în acest context. Urmează nominalizările la premii importante, apoi toată lumea se gândește la un film. Părțile se pun cap la cap, de editează, rămân 270 de minute de televiziune. 
Capodopera este, de Paște, la Antena 1, joi, 5, și vineri, 6 aprilie, de la ora 22.45.