Radio Maranata Vulcan

luni, 31 iulie 2017

Poți fi credincios dacă nu mergi la biserică?


Întrebare:
Unde este scris în Scripturi că nu poți fi credincios dacă nu mergi la vreo biserică? Credeți că Scriptura în original spune “biserică”?
 Credinciosul este mădular a Trupului Domnului Isus Hristos, a Bisericii Dumnezeului celui viu, stâlpul și temelia adevărului (1 Timotei 3:15). Fiecare credincios este una cu Hristos (Galateni 3:28). Creștinul nou-născut a fost adus în această unitate cu Dumnezeu și unii cu alții prin credință în jertfa desăvârșită a Domnului Isus Hristos care ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi ca să ne ierte păcatele. Astfel, credincioșia și ascultarea credinciosului este manifestată față de Domnului Isus Hristos care este Capul Bisericii și care a instituit Biserica Sa.
Unitatea bisericii a fost dintotdeauna amenințată de natura căzută a omului care are o tendință constantă de a se separa de ceilalți, de aceea ea trebuie să fie menținută și exprimată în mod activ în părtășie unul cu altul. Domnul Isus Hristos ne-a chemat la unitate și S-a rugat pentru unitatea Bisericii Sale (Ioan 17:20-21).
Ce este biserica și care este scopul ei pe pământ a fost deja abordat într-un alt articol pe care puteți să-l găsiți pe site-ul nostru. Tot în acest articol veți găsi răspuns dacă Scriptura folosește în original cuvântul “biserică”.
Unitatea în biserică este exprimată în părtășie. Apostolul Ioan scrie creștinilor din Asia Mijlocie astfel:
“Dacă zicem că avem părtășie cu El, și umblăm în întunerec, mințim, și nu trăim adevărul. Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuș este în lumină, avem părtășie unii cu alții, și sîngele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curățește de orice păcat.”
Părtășia cu membrii bisericii Domnului Isus îmi arată dacă trăiesc în adevăr sau umblu în întuneric. Părtășia adevărată cu Dumnezeu va fi exprimată în părtășia cu alți credincioși din biserica lui Hristos. În cartea Faptele Apostolilor ni se spune că creștinii erau nelipsiți de la Templu în fiecare zi și zilnic stăruiau în “legătura frățească”.
Una din problemele bisericii primare era că unii din creștini părăseau biserica Domnului Isus. Astfel, autorul cărții Evrei ne îndeamnă “să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei, ci să ne îndemnăm unii pe alții, și cu atît mai mult, cu cît vedeți că ziua se apropie (Evrei 10:25). 
Această practică a fost una periculoasă. Abandonarea adunării celor credincioși exprimă necredincioșie și apostazie față de Domnul Isus. Pentru unii abandonarea bisericii a ajuns un obicei. Motivul abandonării ar putea să fie lenea sau oboseala sau te-ai dezamăgit în oamenii din biserică sau de teamă să nu fii asociat cu creștinii și apoi persecutat, ai abandonat biserica. Abandonarea bisericii este egală cu abandonarea ajutorului spiritual din partea comunității creștine. În schimb, părtășia în credință în biserica lui Hristos în dragoste aduce încurajare.
În concluzie putem spune că credinciosul nou-născut va căuta să aibă părtășie cu Tatăl și unul cu altul în Biserica Mântuitorului, căutând să stăruiască în studierea Cuvântul lui Dumnezeu, în legătura frățească, în frângerea pâinii și rugăciune.

miercuri, 12 iulie 2017

Cum pot să înving păcatul în viaţa mea de creştin?



Întrebare: Cum pot să înving păcatul în viaţa mea de creştin?

Răspuns: 
Biblia spune că avem la dispoziţie următoarele resurse pentru a birui asupra păcatului:


(1) Duhul Sfânt – Este un dar pe care Dumnezeu ni l-a dăruit nouă (Biserica Sa) pentru a victorioşi în viaţa creştină. În Galateni 5:16-25, Dumnezeu arată prin contrast care sunt faptele firii pământeşti şi care sunt roadele Duhului. În acel pasaj, ni se cere să trăim prin Duhul Sfânt. "Toţi credincioşii au Duhul Sfânt, însă acest pasaj ne spune că avem nevoie să trăim prin Duhul Sfânt, supunându-ne controlului Lui. Aceasta înseamnă să alegem să răspundem îndemnurilor Duhului Sfânt în împrejurările vieţii şi nu să le urmăm pe cele ale firii pământeşti.

Diferenţa pe care Duhul Sfânt o poate face în viaţa credinciosului este demonstrata în viaţa lui Petru, care înainte de a fi umplut cu Duhul Sfânt s-a dezis de Iisus de trei ori, apoi a spus că Îl va urma pe Hristos până la moarte. După ce a fost umplut cu Duhul Sfânt, el a vorbit deschis şi cu putere evreilor despre Mântuitorul în ziua Cincizecimii.

O persoana trăieşte prin Duhul Sfânt în măsura în care nu pune oprelişti sau nu se împotriveşte îndemnurilor Duhului Sfânt ("stingând Duhul" după cum se spune în 1 Tesaloniceni 5:19) ci dimpotrivă caută să fie umplut de Duhul Sfânt (Efeseni 5:18-21). Cum poate fi cineva umplut de Duhul Sfânt? În primul rând, acest lucru este supus alegerii lui Dumnezeu la fel cum s-a întâmplat în Vechiul Testament. El a ales anumite persoane şi evenimente specifice în Vechiul Testament pentru a umple acele persoane alese de El pentru a realiza anumite lucrări ale Sale (Geneza 41:38; Exod 31:3; etc.). Cred că Efeseni 5:18-21 şi Coloseni 3:16 oferă dovezi în plus că Dumnezeu alege să îi umple cu Duh Sfânt pe aceia care se umplu ei înşişi de Cuvântul lui Dumnezeu, după cum este arătat prin aceea că rezultatul umplerii este similar în ambele texte menţionate. Astfel, ajungem la următoarea resursă.

(2) Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia - 2 Timotei 3:16-17 spune că Dumnezeu ne-a dat Cuvântul Său pentru a fi echipaţi pentru orice faptă bună. El ne învaţă cum să trăim şi în ce să credem, ne descoperă când alegem căi greşite, ne ajută să revenim pe calea corectă, şi să rămânem pe ea. După cum se spune în Evrei 4:12, Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi plin de putere şi în măsură să pătrundă în inimile noastre în chiar rădăcina problemelor pe care, omeneşte vorbind, nu am putea să le depăşim. Psalmistul ne vorbeşte despre puterea care schimbă vieţi a Bibliei în Psalmul 119:9,11,105 precum şi în alte versete. Lui Iosua i s-a spus că aspectul cheie în învingerea inamicilor săi (o analogie la lupta noastră spirituală) era să nu uite de puterea acestei resurse ci să mediteze la ea în fiecare zi şi noapte astfel încât să ajungă să Îi fie supus. Şi el a procedat astfel, chiar şi atunci când ceea ce i-a poruncit Dumnezeu nu avea sens din punct de vedere militar, astfel că aceasta a fost cheia victoriei sale în lupta pentru Ţara Promisă.

Această resursă este una pe care obişnuim să o tratăm fără a-i acorda însemnătatea cuvenită. O slujim simbolic prin a lua Bibliile cu noi la serviciile Bisericii sau prin citirea unui devoţional zilnic sau a unui capitol pe zi, însă eşuăm în a învăţa versete din ea, în a medita asupra mesajului ei, în a căuta să o aplicăm în vieţile noastre, în a mărturisi păcatele pe care ni le descoperă, în a Îl lăuda pe Dumnezeu pentru darurile pe care ni le arată că le avem de la El. Adesea suntem leneşi sau chiar plictisiţi când vine timpul să studiem Biblia. Fie ne alimentăm doar cu cât credem că este necesar ca să supravieţuim spiritual până la a primi învăţătura din Cuvânt când mergem la Biserică (însă niciodată primind suficient pentru a fi creştini sănătoşi, roditori), fie vrem să ne hrănim adesea însă niciodată nu medităm suficient de mult pentru a primi hrana spirituală din ea.

Dacă nu ţi-ai făcut încă un obicei din a studia Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi şi într-o manieră sănătoasă, inclusiv prin memorarea acelor pasaje cu care Duhul Sfânt îţi sensibilizează sufletul, este important să începi să îţi formezi acest obicei. Îţi sugerez de asemenea să începi un jurnal (chiar şi pe computer, dacă îl foloseşti mai repede decât să scrii) folosind un caiet. Fă-ţi un obicei din a nu încheia studierea Cuvântului până nu ţi-ai notat ceva specific. Eu scriu adesea rugăciunile mele către Dumnezeu prin care Îi cer să mă schimbe în domeniile vieţii mele despre care chiar El îmi vorbeşte prin Cuvântul Sau. Biblia este “instrumentul” pe care Duhul Sfânt îl utilizează în vieţile noastre şi ale celorlalţi (Efeseni 6:17), şi o parte esenţială a armurii pe care Dumnezeu ne-o dăruieşte pentru a ne servi în luptele noastre spirituale (Efeseni 6:12-18)!

(3) Rugăciunea – Aceasta este o altă resursă esenţială pe care Dumnezeu ne-a dat-o pentru lupta noastră cu păcatele. Ca şi celelalte, aceasta este o resursă pe care creştinii adesea o ignoră şi o folosesc foarte rar. Avem întâlniri de rugăciune, timp de rugăciune etc., însă nu folosim rugăciunea în felul în care Biserica primară ne-a oferit exemple pentru aceasta (Faptele Apostolilor 3:1; 4:31; 6:4;13:1-3, etc.). Apostolul Pavel arată în mod repetat cum să ne rugăm pentru cei cărora le mărturisim sau le slujim. Dacă nu utilizăm această resursă care ne este la îndemână, atunci facem lucrurile prin propriile noastre puteri. Dumnezeu a făcut promisiuni minunate în ceea ce priveşte răspunsul la rugăciuni (Matei 7:7-11; Luca 18:1-8; Ioan 6:23-27; 1 Ioan 5:14-15 etc.). În acest fel, apostolul Pavel include rugăciunea în scrierile sale despre cum să ne pregătim şi să ducem bătăliile spirituale (Efeseni 6:18)!

Cât de importantă este rugăciunea? Dacă te întorci la Petru, vei vedea cuvintele pe care I le-a adresat Hristos in Grădina Ghetsimani înainte de lepădarea lui Petru. Acolo, pe când Iisus se ruga, Petru dormea. Iisus l-a trezit şi i-a spus: "Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă" (Matei 26:41). Tu, ca şi Petru, vrei ceea ce este corect, însă nu cauţi tăria de a face aceasta. Avem nevoie să urmăm avertizarea lui Dumnezeu de a căuta, de a bate şi a cere întotdeauna ... iar El ne va dărui puterea de care avem nevoie (Matei 7:7f.). Însă noi trebuie să trecem dincolo de simple vorbe în această privinţă.

Nu vreau să spun că rugăciunea este magică. Nu este. Dumnezeu este minunat. Rugăciunea este o recunoaştere a limitărilor noastre proprii şi a puterii fără limite a lui Dumnezeu şi o întoarcere către El pentru a cere tăria şi puterea de a face ceea ce EL doreşte (şi nu ceea ce NOI vrem să facem) (1 Ioan 5:14-15).

(4) Biserica – Această ultimă resursă este la fel una pe care noi tindem să o ignorăm. Când Iisus i-a trimis pe ucenicii Săi, El le-a spus să meargă doi câte doi (Matei 10:1). Atunci când citim despre călătoriile misionare în Faptele Apostolilor, vedem că niciodată nu au mers câte unul, ci in grupuri de câte cel puţin două persoane. Iisus a spus că acolo unde doi sau trei sunt adunaţi în Numele Lui, acolo El este în mijlocul lor (Matei 18:20). El ne porunceşte să nu abandonăm niciodată strângerea împreună aşa cum era obiceiul unora ci să folosim acest timp pentru încurajare reciprocă în dragoste şi fapte bune (Evrei 10:24-25). El ne spune de asemenea să ne mărturisim unii altora greşelile (Iacov 5:16). În Vechiul Testament plin de înţelepciune, ni se spune că fierul ascute un alt fier, şi tot aşa relaţiile dintre oameni trebuie să se dezvolte armonios în reciprocitate (Proverbe 27:17) "Funia împletită în trei nu se rupe uşor", spune în alt pasaj. Tăria stă în numărul celor care se aliază (Eclesiastul 4:11-12).

Unele dintre persoanele pe care le cunosc şi-au găsit fraţi şi surori în Hristos cu care comunică reciproc şi cu care se întâlnesc pentru a mărturisi reciproc despre felul cum îşi trăiesc viaţa de credinţă, dacă au avut probleme etc. şi se angajează să se roage reciproc şi să se sprijine în aplicarea Cuvântului lui Dumnezeu în vieţile şi relaţiile lor cu ceilalţi, etc.

Uneori schimbările vin repede. Alteori, in anumite domenii, ele vin mai greu. Însă Dumnezeu ne-a promis că pe măsură ce folosim resursele Sale, El va schimba vieţile noastre. Perseverează dar în a recunoaşte că El este credincios promisiunilor pe care le face!

Sursa:https://www.gotquestions.org/Romana/invingerea-pacatului.html

marți, 11 iulie 2017

Decizie istorică: Rugăciunea 'Tatăl Nostru' se va schimba în 2018

post rugaciune

Decizie istorică luată de capii Bisericii. Rugăciunea 'Tatăl Nostru' va suferi mai multe modificări în 2018. Ce se va întâmpla mai exact? ”Esențial este să ne rugăm împreună” și de aceea Conferința episcopală elvețiană a acceptat să amâne pentru sărbătoarea Paștelui din 2018 intrarea în vigoare a unei modificări din traducerea franceză a rugăciunii «Tatăl nostru».

Episcopii catolici elvețieni au acceptat astfel cerința primită în vederea unei amânări înaintată de Federația Bisericilor protestante din Elveția, Conferința Bisericilor reformate din Elveția romandă și Biserica catolico-creștină din Elveția. Introducerea versiunii modificate era prevăzută inițial pentru prima duminică din Advent a anului liturgic curent (3 decembrie 2017) dar amânarea va permite acestor trei Biserici să introducă în respectivele liturgii noua versiune a rugăciunii ”într-un spirit de comuniune ecumenică”, după cum subliniază episcopii într-un comunicat preluat de «L’Osservatore Romano».

După cum este cunoscut, la încheierea adunării plenare care a avut loc la sfârșitul lunii mai la abația din Einsiedeln, episcopatul catolic elvețian, aderând la alegerea făcută în 2013 de Biserica din Franța și din celelalte țări francofone, a anunțat introducerea în Elveția romandă (unde franceza este limba oficială) a unei modificări a traducerii curente din textul original grec a rugăciunii Tatăl nostru, conform e-communio.ro.

În acest fel, formularea ”Et ne nous soumets pas à la tentation” devine “Et ne nous laisse pas entrer en tentation”. Altfel spus, în traducerea noastră, cea de-a șasea invocație din rugăciunea domnească ”Și nu ne duce pe noi în ispită” este înlocuită cu ”Și nu lăsa să intrăm în ispită”, mai spune sursa citată.

luni, 10 iulie 2017

Mark Zuckerberg crede că, într-o zi, Facebook ar putea înlocui bisericile. Replica unui pastor american

Mark Zuckerberg crede că, într-o zi, Facebook ar putea înlocui bisericile. Replica unui pastor american

Un cunoscut pastor din America a dat un răspuns pe măsura declarației recente făcute de fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg, conform căreia, într-o zi, rețeaua de socializare ar putea lua locul bisericilor.


Pastorul Bisericii Baptiste din Dallas, Texas, Robert Jeffress, a spus, într-o interventie pentru Fox News, oarecum amuzat,  că nu crede că tehnologia va înlocui vreodată biserica creștină, așa cum pretinde fondatorul Facebook. „Cred că tehnologia poate ajuta Biserica și clerul.  În ultimele 18 luni, am avut 500 de persoane din 192 de țări care au participat la slijbele religioase pe internet”, a declarat Jeffress pentru Fox News.„Tehnologia poate ajuta misiunea bisericii, dar nu va înlocui niciodată biserica”, a afimat pastorul Robert Jeffress, scrie theblaze.com. 
Dumnezeu a creat biserica” ​​iar Mark Zuckerberg a creat Facebook, a spus pastorul american, adăugând că poate spune fără umbră de îndoială că „Dumnezeu și biserica vor dăinui mult mai mult decât Zuckerberg și Facebook-ul.”
El a recunoscut însă că numărul tot mai mare al celor care spun că nu aparțin niciunei religii, categorie in care intră tot mai mulți tineri, l-ar putea îndreptăți pe  Zuckerberg să spună Facebook ar putea înlocui într-o zi comunitățile creștine.

Jeffress consideră că oamenii au fost creați pentru a forma comunități, însă este de părere că trebuie să existe limite când vine vorba de îndeplinirea acestei nevoi prin tehnologie.

„Dumnezeu ne-a creat unde avem nevoie de atingerea omului. Avem nevoie de comunitate și de aceea Dumnezeu a proiectat familia și a proiectat biserica”, a spus el. „Dar această nevoie de a fi în compania cuiva nu va fi niciodată satisfăcută de statul în fața laptopului”, afirmă pastorul.

Zuckerberg a făcut recent o serie de comentarii legate de biserici și comunități în timpul unui  întruniri, la Chicago. „Oamenii care merg la biserică sunt mult mai dornici de a face voluntariat  și de acte de caritate - nu doar pentru că sunt religioși, ci pentru că fac parte dintr-o comunitate”, a spus el. „Biserica nu înseamnă doar a fi unii lângă alții. Ea are un pastor care se îngrijește de bunăstarea congregației, care asigură hrană și adăpost. O echipă Little League are un antrenor care îi motivează pe copii și îi ajută să lovească mai bine. Liderii ne fixează cultura, ne inspiră, ne dau o plasă de siguranță”, a afirmat fondatorul Facebook, care consideră că rețeaua socială creată de el poate  pentru umple golurile din viețile oamenilor lăsate de declinul Bisericilor.

joi, 6 iulie 2017

Relații toxice în familie


Deși pare un termen modern și oarecum pretențios, relațiile toxice produc tăcut multe drame, răpesc vise, speranțe, blochează în diferite stadii ale dezvoltării oameni care ar putea realiza lucruri mari și chiar ucid fizic pe unii. Din ce în ce mai multe persoane prezintă simptomele relațiilor otrăvite și chiar s-ar putea face o cercetare în domeniu că sunt foarte numeroase. Mediul creștin din România fie că ne referim la țara care se numește ortodoxă fie că ne referim la mediul neoprotestant specific, e plin de exemple bune de ștampilat cu „așa nu”

CE SUNT RELAȚIILE TOXICE?

Păi explicat simplist, deși e un termen complex, sunt relații care produc răni unuia sau mai multor persoane ale unei relații și le afectează într-un mod nesănătos viața. Dacă vorbim de relația maritală definirea se simplifică dar numărul de cazuri se amplifică. Dacă vorbim de familia lărgită se complică  definirea dar se restrânge numărul de cazuri „fără ieșire” dar putem extinde și la locul de muncă și mai ales la biserică. Totuși conceptul de relație toxică are de a face în primul rând cu relația de cuplu pentru că are cea mai mare incidență.
Relația toxică este una în care partenerul de viață e gelos, ignorant, sarcastic, nesigur, critică mereu, e ostil. Orice combinație dintre aceste elemente, chiar și luate singure, dacă e una de durată poate intoxica relația. Totuși cred că gelozia e cea mai toxică „substanță” care poate fi injectată relației.
Din păcate orice persoană poate fi una toxică și poate afecta relația. Cu cât nu ne maturizăm emoțional și spiritual cu atât dispunem de un rezervor mai mare de substanțe toxice. Dorința de a îl controla pe celălalt, dorința de a îl folosi ca o extensie a noastră, dorința de a îl controla sau verifica, dorința de a ne impune punctul de vedere, dorința de a fi mereu cocoloșiți și alintați, dorința de a îl limita pe celălalt doar la noi, gelozia, eschivarea de la relații intime, exagerarea acestora sau lipsa calității lor, dorința ca celălalt să se schimbe și multe altele sunt semnele că toxicitatea relației pot pleca de la tine.
Pe de altă parte dacă ți se reproșează mereu că nu faci bine, dacă niciodată nu ai dreptate, dacă nu te apreciază/vede, dacă vorbește doar despre el/ea, dacă probleme are doar celălalt, dacă are mereu nevoie de răsfăț și dădăceală, dacă e agitat/ă când vorbești cu persoane de sex opus, dacă te simți nesigur/ă în relație, dacă ești ironizat/ă adesea sau ridiculizat/ă sau dimpotrivă ignorat/ă sunt semne clare că ești într-o relație toxică.
Adevărul este că aproape toate relațiile au ceva toxic în ele pentru că partenerii sunt în diferite faze ale devenirii. Asta e normal, nu e normal să nu vrea să rezolve problemele, nu e normal să nu își recunoască eșecurile, atunci toxicitatea e foarte dăunătoare și pentru asta iar aduc în discuție gelozia unde celălalt e vinovat de multe iar gelosul se apără „dacă nu mi-ai da motive nu aș fi gelos” deci încarcă în cârca celuilalt propria problemă. Aici e relație toxică ca la manual.
Totuși cea mai comună caracteristică a persoanelor toxice în relație este că ele sunt centrul universului, ele nu sunt înțelese, nu sunt respectate, nu sunt apreciate, nu sunt sănătoase etc. Ei/ele monopolizează viața celuilalt, tot timpul este vorba doar despre ei și de nimeni altcineva iar dorința de control este foarte des întâlnită la ei, învinovățind partenerul și manipulând în favoarea lor tot ce pot manipula.
În familiile creștine relațiile toxice au particularitățile lor. Fondul religios dă nuanțe complicate tare acestei probleme și șansele de rezolvare scad datorită unei educări religioase neconforme nici cu Biblia nici cu drepturile omului.
Nu aș putea spune dacă bărbații sunt mai toxici în relații sau femeile, dar clar în familiile creștine e multă toxicitate și una persistentă, camuflată, nerecunoscută și nemărturisită. Asta scade dramatic șansa ca relația să se schimbe sau ca persoanele să se schimbe. Asigură un prizonierat eficient și de lungă durată.

miercuri, 5 iulie 2017

Bat vremurile apocaliptice la usi? Se pot ele asemui istoriei cetatii Ninive?

   


Vremurile apocaliptice nu sunt o pedeapsa pentru omenire, deci nu se pot asemui istoriei cetatii Ninive. Asta deoarece la sfarsit va veni Domnul nostru Iisus Hristos.
   In loc sa asteptam acest moment cu nadejde si bucurie, ne agatam de speranta de a mai fi acest pamant cat mai mult timp. Nu l-au spurcat destul?
   Pe de alta parte. n-o sa ne tot nastem pe acest pamant o vesnicie. Asta ar insemna ca se tot umple iadul de oameni. Asta va doriti? Iar daca toti vor fi demni de Rai, atunci sfarsitul va fi si mai aproape. Deoarece este scris:
   Lumea asta atât o ţine Dumnezeu până se va împlini numărul îngerilor căzuţi, din sufletele drepţilor. „
   Si nici o clipa mai mult. Se cuvine sa analizam putin citatul de mai sus, din Sfântul Simeon Noul Teolog.
   Lumea asta este rezultatul caderii lui Adam, iar pentru oamenii din lumea asta s-a jertfit si a inviat insusi Fiul lui Dumnezeu. Pana la momentul rastignirii, sufletele mergeau de-a valma in iad, dupa coborarea Sa in iad, s-a facut prima departajare, pentru ca dreptii sa ajunga in locasurile cele bune. De aceea dupa inaltarea Sa, exista biserica luptatoare pe pamant, pentru ca sufletele binecredinciosilor sa formeze biserica biruitoare in ceruri. 
   Inainte de a-l face Dumnezeu pe om, a creat cele noua cete ingeresti, insa mandria l-a facut pe cel mai stralucit dintre heruvimi sa doreasca a fi egalul Creatorului iar aceasta l-a dus la pierzare si impreuna cu el si pe o treime din ingerii care l-au urmat. Acestia au devenit ingerii cazuti, dracii condusi acum, ca si la razvratire, de lucifer. Desi departe de stralucirea si capacitatile ce le aveau inainte de cadere, totusi comparativ cu omul, au o putere uriasa, insa limtata de Dumnezeu, neingaduindu-li-se sa-i distruga pe urmasii lui Adam, pe care-i urasc inca de la inceput. De aceea diavolii fac tot ce pot pentru a-i intoarce de la drumul drept, insa este o lucrare tolerata de Creator pentru ca in cursul vietii lor, oamenii sa treaca diferite examene care sa-i intareasca si sa-i pregateasca. Omul nu este insa singur in aceasta lupta, caci n-ar avea nici o sansa, pe Dumnezeu il intereseaza insa stradania acestuia de a urca scara ce duce spre El. De aceea se spune ca pentru fiecare treapta pe care acesta se chinuie s-o paseasca, bunul Dumnezeu il trage alte o suta in sus. „Iadul este plin de pacatosi nepocaiti iar raiul este plin de pacatosi pocaiti”, iar aceasta datorita Jertfei de pe Golgota, fara de care, prin forte proprii, omul nu ar reusi.
   Aceasta lupta nu este insa vesnica, ea are un final. Numarul ingerilor cazuti este mare dar limitat. Trebuie inteles ca nu se vor tot naste oameni la nesfarsit, caci nu este nevoie. La un moment dat, totul se va incheia, dar inainte de aceasta se vor petrece teribilele evenimente descrise in profetii …
   Cu toate ca are in cuprinsul ei si componente ce pot fi considerate ca acte de pedepsire, Apocalipsa (revelatia, descoperirea) descrie in fapt evenimente ce se vor petrece in mod obligatoriu. Acest capitol din Sfanta Scriptura nu trebuie privit ca un avertisment de tip Ninive adresat de Dumnezeu omenirii. In cazul acelei cetati, Dumnezeu l-a trimis pe Iona sa-i avertizeze asupra unei pedepse ca va urma, efect al pacatelor lor. Si ca atare aceia s-au trezit si postind de la imparat si pana la dobitoc si imbracand-se cu totii in sac si punandu-si cenusa in cap, au aflat mila de la Creatorul cerului si al pamantului. Evenimentele din Apocalipsa insa, sunt in corelatie cu toate spusele din Evanghelii referitoare la perioada de sfarsit si nicaieri in toate acestea nu apare ideea unui avertisment de tip: „daca nu va intoarceti, Dumnezeu va distruge pamantul”. Cu alte cuvinte, nu exista sansa ca luand oamenii vreo masura, sa se amane obligatoriul final. Exista insa sansa care conteaza: indreptarea individuala si mantuirea. Si desigur, exista si inevitabila pedeapsa a celor ce se indarjesc in ratacirea lor.
   Desigur, nu stim cand va incepe sfarsitul insa nu gresim daca ne pregatim asteptandu-l, ca de aceea a si ingaduit Dumnezeu sa aflam despre cele ce vor fi. Cei din biserica primara asteptau venirea iminenta a Domnului nostru Iisus Hristos si cu toate ca aceasta nu s-a petrecut atunci, Dumnezeu nu s-a maniat pe ei, din contra, in acea perioada s-a pus temelia de nezdruncinat a crestinismului, atunci biserica dand un numar impresionat de mucenici.
   In aceste vremuri, tot spectrul anti-sistem vorbeste despre pericolul implantarii cipurilor in corpul uman. Inclusiv … Zeitgeist . Insa acest spectru include foarte multe “alternative” create si/sau finantate chiar de catre ELITE. Motivul este cat se poate de simplu: acestea nu ofera solutia reala, anume nadejdea in Dumnezeu, ci surogate lumesti de tipul schimbarii ELITELOR cu altele “mai bune” care sa faca o viata “minunata” pe acest pamant. Mergand pe acest drum, adeptii lor nu fac insa decat sa rezolve doua principale probleme din agenda stapanilor reali ai SISTEMULUI: grabirea ultimului razboi mondial si pregatirea mentala a populatiei cu aparitia a tot soiul de initiati salvatori, eventual extraterestrii, care nu vor fi in fapt decat inainte mergatorii antihristului.

marți, 4 iulie 2017

Războiul asupra minţii umane – Rolul televiziunii


Intuiesc deja că unora nu le pică bine ceea ce scriu astăzi, dar precizez de la început că nu scriu acuzativ, nu vreau să pretind nici că deţin singurul punct de vedere corect. Vreau doar să trag un semnal de alarmă important pentru cei care vor să ducă o viaţă cât mai sănătoasă mental şi implicit şi la celelalte capitole.
În primul rând ţin să afirm că nu văd televizorul ca pe ceva diabolic, rău în sine, nici nu văd „drăcuşori la fiecare buton de pe telecomandă” cum spunea cineva. Văd televizorul ca pe o piesă electronică de mare fineţe, de tot mai mare fineţe, care era cât pe ce să reprezinte un pas spre evoluţie dar nu a fost să fie. De altfel televizorul este un instrument , dispozitiv sau cum vreţi să îl numim, care ne poate îmbunătăţi calitatea vieţii în anumite situaţii.
Apoi vreau să specific că, văd televizorul ca pe unul din cele mai mare pericole când discutăm de războiul asupra minţii umane. Îl văd aşa pentru că este folosit incorect, iraţional, fără ca măcar majoritatea oamenilor să bănuiască că de acolo le poate veni nenorocirea.  Pentru cei care vor să afle în detaliu ce pericole se ascund in spatele televiziunii le recomand cu încredere cartea doctorului Virgiliu Gheorghe – Efectele televiziunii asupra mintii umane care se găseşte uşor de cumpărat la o căutare pe internet. O carte scrisă foarte bine de un om temător de Dumnezeu, fără extremisme religioase ci echilibrat şi ştiinţific.
Pericolul nu stă în aparat ci în transmisiunile care pot fi recepţionate cu acele aparate. Cei care conduc astfel de imperii mediatice au astfel în mână puteri extraordinare. Societatea este efectiv modelată prin aceste mijloace. Ca exemplu vă dau folosirea lor in scop comercial unde oamenii sunt convinşi să cumpere diferite produse. Aparent, este o piaţă a reclamei şi nimeni nu te obligă să cumperi ceva. Dacă un om matur priveşte o reclamă poate alege să cumpere sau nu acel produs. Deşi în reclame se foloseşte foarte multă psihologie (la crearea lor) şi intenţia comerciantului este de a te convinge să achiziţionezi de la el trebuie să admitem că un om matur poate alege încă. Asta e valabil pentru reclama convenţională, în care aceasta e făcută cu respectarea anumitor reguli. Însă condiţia este ca privitorii să fie maturi şi echilibraţi (ceea ce nu e prea convenabil pentru televiziuni). Lucrurile se schimbă însă când e vorba de oameni inculţi, copiii, categorii de oameni imaturi etc. Dacă priveşte spre exemplu un copil reclama pentru ciocolata „x” atunci lucrurile se schimbă, mintea lui nu are capacitatea să ia o decizie corectă. Dacă priveşte reclama de la bere un alcoolic iar situaţia e dramatică, mintea lui nu e capabilă de decizii echilibrate.
Mai mult, tot comercial discutăm, despre reclamele care nu sunt „convenţionale”. Tot mai multe corporaţii plătesc sponsorizare diferitor filme. Pe gratis nu o fac, la un moment dat, un moment de maximă încărcătură psihică, va apărea acolo detaliul care le poate creşte vânzările serios. Asta e reclamă neconvenţională. Exemplu: Film western, acţiune prelungită, arşiţă, secetă, nisip, soare, împuşcături, buze uscate, decolteuri, sânge şi după ce se termină de împuşcat, eroul ia o sticlă de o anumită băutură (răcoritoare sau alcoolică) de pe care curg picături de apă, că e de la rece, şi o dă cu o sete şi o poftă nedescrisă pe gât. Efectul e garantat. Asta e reclamă neconvenţională.
Dincolo de partea comercială, convenţională sau nu mai există şi partea manipulativă. Televiziunea transmite principii şi valori în funcţie de scopurile fiecărui trust de presă. Priviţi la consumatorii de televiziune şi veţi reuşi repede să le identificaţi valorile în funcţie de porturile TV preferate. Televiziunea reuşeşte să schimbe mintea umană pentru că tehnic e la îndemână. S-au făcut sute de experimente pe acest subiect, validate ştiinţific, care dovedesc că suntem „dramatic” influenţaţi de televiziune. Da, chiar şi de televiziuni care sunt considerate „ştiinţifice” sau despre ştiinţă. Întrebarea este : ce informaţie ne transmit? Ce vor să ne înveţe?
Generaţiile actuale sunt din ce în ce mai „alterate” de televiziune. Generaţii crescute cu desene de la vârste fragede, desene animate care sunt preponderent violente, monstruoase, demonice. Priviţi la jucăriile care există, la figurinele pe care le preferă copiii, la jocurile pe care le preferă. Nu se mai caută jocuri de echipă, de mişcare, unde câştigă personajul pozitiv. Se caută cele cu monştri, sânge, drăcuşori de toate felurile, unde cel rău este câştigătorul, unde se omoară, împuşcă, taie unde se folosesc puteri supranaturale etc.
Priviţi la cât de mult a educat „episodul telenovele” generaţia de azi.Cum stăm la divorţuri şi cum în foarte multe familii se trăiesc telenovelele vizionate după revoluţie la ceva vreme. E dezastru, e produsul educării prin televiziune. S-a transmis un mod de a fi, o variantă la trăirea corectă. Am fost educaţi să trişăm, să acceptăm curvia, să ne mulţumim că ne putem despărţi uşor, să facem avorturi, să facem excese etc.

luni, 3 iulie 2017

Războiul asupra minţii umane – Cine deține controlul?


E de departe cel mai vechi război în care este implicat şi omul. De la puţin timp după crearea sa a început acest război şi iată că va ţine până la încetarea din viaţa aceasta. E vorba de atacuri permanente, de asedii prelungite, de vicleşuguri, de învăluiri, de arme puternice. Este vorba de un război în care duşmanul omului va folosi orice armă, oricât de neconvenţională ar fi. Bătălia asupra minţii este în toi şi mintea ta este şi ea asaltată.
În Biblie se vorbeşte mult despre minte, uneori direct alteori folosindu-se termenul de „inimă” cum ar fi versetul din Proverbe „Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.” Şi altele ca acesta. Dumnezeu se preocupă de mintea omului pentru că este foarte importantă. Cine este stăpânul minţii acela este stăpânul acelui om.
Oricum am gândi, descoperim că bătălia asupra minţii oamenilor este imensă. Această bătălie implică multe aspecte şi strategii, unele din ele de-a dreptul pioase şi religioase. Multe „entităţi” vor să controleze minţile oamenilor. Printre ele: biserici, corporaţii, guverne, sisteme, companii, formatori de opinii, politicieni, imperii mediatice, şi mulţi bogaţi ai lumii cu interese asupra celorlalţi. Efectul este previzibil, oamenii cedează repede teritoriu şi alţii controlează viaţa lor controlând mintea lor. Iată câteva exemple:
Oamenii religioşi. Sunt oameni cu care nu ai ce discuta, nu le poţi cere să discute logic cu tine despre credinţa lor, nu ţi-o pot dovedi, nu sunt în stare să îşi exprime credinţa sau să o arate dar ţin cu habotnicie de îndoctrinările pe care alţii le-au plantat în mintea lor. Spre deosebire de oamenii credincioşi, care au o relaţie cu Dumnezeu, care pot verbaliza credinţa lor şi pot arăta roadele acestei credinţe, religioşii sunt fanatici într-o măsură mai mică sau mai mare şi sunt în stare să îţi dea în cap dacă îndrăzneşti să le pui la îndoială încredinţările. Ei apără ceea ce „au” cu bâta dacă e nevoie. Aşa se explică de ce unii omoară pentru credinţa lor, de ce se fac atentate în numele religiei, de ce se fac îndoctrinări cu forţa. Oameni care au mintea controlată de lideri religioşi, de curente religioase şi nu de Dumnezeu.
”Televizioniștii”. Ei bine, această categorie de oameni au mintea controlată de postul lor preferat de televiziune. În România îi putem împărți lejer în câteva categorii: ”Antenagiii”, ”OTV-iștii”, ”PRO-TV-iștii” și așa mai departe. Ei bine, oamenii aceștia sunt convinși că postul lor favorit, spune doar adevărul, că ceea ce se zice acolo e demn de luat, de crezut şi de aplicat așa că ai face bine să nu te pui la contrazis cu ”televizioniștii” dacă nu îți arde și de o bătaie. Ei au mintea controlată de anumite posturi TV și greu pot lua în calcul și alte opinii emise de alte persoane.
Conspiraționiștii. O altă categorie foarte răspândită azi este cea a oamenilor care văd o conspirație în tot ceea ce mișcă. Ei, se uită la orice știre, măsură, acord, mișcare politică sau militară să afle ”cutremurătorul adevăr” din spatele ei. Această categorie de oameni este una tare nefericită pentru că mintea le este stăpânită de un curent care nu e foarte vechi dar care se propagă tot mai mult. E vorba de o frică teribilă care pune stăpânire pe mulți oameni. Teamă de catastrofe, ucideri în masă, exterminări, viruși ucigași, explozii nucleare și altele. Nu înseamnă că acestea sunt excluse dar dacă mintea este controlată de aceste stări… adio viață, ne apucăm de construit buncăre.
Corporatiștii. Ei bine, nu am crezut că există o asemenea categorie dar există. Oameni care se bat să demonstreze că o companie sau o corporaţie e cea mai tare, merită apreciere și respect și că acea corporație este ”binele întruchipat” Mai mult, unii dintre ei își și jertfesc viața pe altarele corporaţiilor. Nici măcar nu realizează că se aduc ca jertfă pe acele altare. Discutam acum două luni cu o persoană care se stingea încet pe un astfel de altar și totuși credea, visa, spera la o poziție de top în compania în care lucra. Nu realiza că acea companie îl va arunca la gunoi imediat ce va stoarce de la el tot ce se poate stoarce. El era convins că acea firmă îi oferă șansa pe care nu o are nimeni de promova și de a se realiza în viață. El nu vedea distrugerea lui, a familiei lui, a vieţii lui, el vedea doar măreața ofertă a acelei companii de realizare profesională.
Ca să nu mai vorbim de cei a căror minte este controlată de mode lansate fie că se referă la haine, credinţe, sexualitate, stiluri etc. Apoi cei controlați de pornografie, de muzică, de prostie etc. Mintea omului este un teren pe care multe persoane sau entități îl pot controla dacă nu este stăpânită de Dumnezeu. În acest fel se explică de ce oamenii acţionează pe efectul de turmă, așa se explică de ce îndemnul unui om poate declanșa bătălii adevărate, așa se explică de ce poți câștiga alegeri doar apărând la ce posturi TV trebuie, așa se explică de ce oamenii nu mai trăiesc viața lor ci una impusă, de robie cruntă. Mintea câştigată de oricine altcineva decât Dumnezeu va duce pe omul acela în robii crunte.

sâmbătă, 1 iulie 2017

„Cât de josnic poate coborî omul…”


Recent a apărut o știre năucitoare dintr-o țară înstărită, o țară liberă, chiar cea mai liberă din lume, legalizarea zoofiliei. Este un subiect abordat subtil și se încearcă strecurarea lui pe aceeași cale a obișnuinței progresive. O, Doamne, dacă este adevărat, înseamnă că am ajuns atât de jos în întuneric, încât satana își bate joc rău de tot și rânjește către omul creat după chipul și asemănarea Ta! Este lipsit de demnitate să ne gândim doar cât de mult s-a putut perverti rasa umană.
Vom asista la parade, la ceremonii dedicate smintiților care și-au pierdut orice simț uman. Vor fi căsătorii oficiate între un om și un animal… Scârboșenia pe care un popor, o națiune, o comunitate, o familie, un individ o poate promova nu este decât pasul de dinaintea revărsării mâniei divine!
Mă întreb: care va fi reacția lui Dumnezeu? Omul nu prea știe să învețe din trecutul trist, a uitat de interdicțiile din primele cărți ale Bibliei, și dorește cu tot dinadinsul să experimenteze pe propria piele…
Parcă săptămână după săptămână se îngroașă gluma și ne tot mirăm: Doamne, mai poți răbda? Mai suporți hidoșenia noastră? Vezi cât de grozavi suntem când ne lași în voia minții noastre blestemate? Inventăm și nu ne mai oprim în a sfida orice limită… Până acolo încât nu ne mai implinește partenerul/a pe care Tu ni i-ai creat după chipul Tău ca un ajutor potrivit, ci ne îndreptăm privirile spre animale! Omul dorește noi experiențe, care mai de care mai năstrușnice, mai dezgustătoare, de neimaginat! După ce va descoperi că acestea nu-l împlinesc, unde va mai putea coborî? O, da, sigur, de aici coboară direct în iad, în pierzarea veșnică!
Dragilor, această scârboșenie, și altele… nici să nu fie pomenite între noi. Nu avem ce să negociem, cu nimeni, nimic! Este urâciunea pustiirii, este mizeria umanității, este depravarea totală a omului care a ales de bună voie pervertirea până la cea mai josnică treaptă.
Doamne, iartă-i! Doamne nu le ținea în seamă această mizerie! Curățește-i și eliberează-i! Schimbă-i pentru că numai Tu o poți face!  Recunoaștem doar familia pe care Tu ai creat-o la început – un bărbat și o femeie. Aceastea au fost foarte bune, restul sunt niște improvizații de moment, care nu fac decât să aducă dezastrul peste omenire!
Păzește-ne și dă-ne putere să luptăm și să ne păstrăm familiile așa cum au fost concepute de Tine!
Dragilor, nu stați pe gânduri dacă e bine, dacă e mai puțin bine, dacă trebuie lasat omul să își decopere genul, afinitățile… Contravine principiilor divine și niciodată nu vom negocia aceasta! Zoofilia este păcat, este o scârboșenie, este o  urâciune și acest comportament nu va fi uitat de Creator! Nu vă lăsați duși de argumentele secularismului căzut… Cuvintele Domnului răsună peste veacuri:
„Blestemat să fie cel ce se va culca cu vreo vită oarecare!” – Și tot poporul să răspundă: „Amin!” (Deuteuronom 27:21)
Sorin Cigher – Sibiu


Citeşte mai mult pe www.stiricrestine.ro Sorin Cigher: „Cât de josnic poate coborî omul…” – Stiri Crestine.ro