Radio Maranata Vulcan

vineri, 28 aprilie 2017

Ce înseamnă să ai frică de Dumnezeu, sau să te temi de Domnul?


Întrebare: Ce înseamnă să ai frică de Dumnezeu, sau să te temi de Domnul?

Răspuns: 
Pentru cel necredincios, frica de Dumnezeu este frica de judecata Lui Dumnezeu, și de moartea veșnică, moarte ce înseamnă despărțire veșnică de Dumnezeu (Luca 12:5; Evrei 10:31). Altfel stau lucrurile cu cel credincios. Pentru el, frica este reverență față de Dumnezeu. În Evrei 12:28-29 se găsește o excelentă descriere a acestei frici de Domnul, „Fiindcă am primit dar o împărăție, care nu se poate clătina, să ne arătăm mulțumitori, și să aducem astfel Lui Dumnezeu, o închinare plăcută, cu evlavie și cu frică; fiindcă Dumnezeul nostru este un foc mistuitor.” Acest sentiment de respect și uimire exprimă frica de Domnul pentru cel credincios. Acesta este factorul care ne motivează să ne supunem Creatorului Universului.

Proverbe 1:7 declară, “Frica de DOMNUL este începutul înțelepciunii…” Până nu înțelegem Cine este Dumnezeu și nu dezvoltăm o frică reverențioasă față de El, nu putem avea adevărata înțelepciune. Adevărata înțelepciune decurge din înțelegerea că Dumnezeu este sfânt, drept și neprihănit. În Deuteronom 10:12,20-21 găsim cuvintele, "Acum, Israele, ce alta cere de la tine DOMNUL Dumnezeul tău, decât să te temi de DOMNUL Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubești și să slujești Domnului Dumnezeului tău, din toată inima ta și din tot sufletul tău. Să te temi de DOMNUL Dumnezeul tău, să-L slujești, să te alipești de El, și pe Numele Lui să juri. El este slava ta, El este Dumnezeul tău. El a făcut în mijlocul tău aceste lucruri mari și grozave pe care și le-au văzut ochii." Frica de Domnul este temelia umblării noastre în căile Lui, a slujirii Lui și fără îndoială, a iubirii noastre față de El.

Mulți au tendința de a reduce frica de Domnul pentru cei credincioși la “a-L respecta” pe Domnul. Desigur că respectul este inclus în conceptul fricii de Domnul, dar frica de Domnul e mai mult decât simplu respect! Frica de Domnul care este biblică, trebuie să includă înțelegerea faptului că Dumnezeu urăște păcatul, și neaparat trebuie să existe elementul fricii de judecata Lui Dumnezeu pentru păcat, chiar în viața celui credincios. În Evrei 12:5-11 citim despre felul cum Dumnezeu pedepsește, disciplinează pe cel credincios. Deși, pedeapsa este dată în dragoste (Evrei 12:6), este totuși un lucru de temut. Ca și copii, frica de pedeapsa părinților ne-a păzit, de unele acțiuni greșite! Același adevăr trebuie să fie valabil și în relația noastră cu Dumnezeu. Trebuie să ne temem de pedeapsa Lui, și de aceea trebuie să trăim în așa fel încât să-I fim plăcuți Lui Dumnezeu.

Credincioșii nu trebuie să fie “speriați” de Dumnezeu. Nu avem nici un motiv să ne speriem de Dumnezeu, sau să fim îngroziți de El! Noi avem promisiunea că nimic nu ne poate despărți de dragostea Lui (Romani 8:38-39). Avem deasemenea făgăduința că El nu ne va lăsa și nu ne va uita niciodată (Evrei 13:5). Frica de Domnul înseamnă să avem o așa reverență față de El, încât să determine felul cum ne trăim viața. A te teme de Domnul înseamnă a-L respecta, a te supune pedepsei Lui și a te închina cu simțul uimirii înaintea Lui!


Sursa:https://www.gotquestions.org/Romana/inseamna-frica-Domnul.html

joi, 27 aprilie 2017

Suntem toți copii ai lui Dumnezeu sau doar creștinii sunt?


Întrebare: Suntem toți copii ai lui Dumnezeu sau doar creștinii sunt?

Răspuns: 
Biblia este clară în privința faptului că toți oamenii sunt creația lui Dumnezeu (Coloseni 1:16) și că Dumnezeu iubește întreaga lume (Ioan 3:16), dar doar cei născuți din nou sunt copii ai lui Dumnezeu (Ioan 1:12; 11:52; Romani 8:16; 1 Ioan 3:1-10).

În Scriptură, cei pierduți nu sunt numiți copii ai lui Dumnezeu. Efeseni 2:3 ne spune că înainte de a fi mântuiți am fost „din fire copii ai mâniei”. Romani 9:8 afirmă că „nu copiii trupești sunt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii făgăduinței sunt socotiți ca sămânță”. În loc să ne naștem copii ai lui Dumnezeu, ne naștem în păcat, ceea ce ne separă de Dumnezeu și ne alătură lui Satan ca dușmani ai lui Dumnezeu (Iacov 4:4; 1 Ioan 3:8). Iisus a spus: „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-ați iubi și pe Mine, căci Eu am ieșit și vin de la Dumnezeu: n-am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis.” Mai apoi, câteva versete mai jos, în Ioan 8:44, Iisus le-a spus fariseilor că ei „au de tată pe Diavolul; și vor să împlinească poftele tatălui lor”. Faptul că cei nemântuiți nu sunt copii ai lui Dumnezeu este evident și din 1 Ioan 3:10: „Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu și copiii Diavolului. Oricine nu trăiește în neprihănire nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubește pe fratele său.”

Noi devenim copii ai lui Dumnezeu când suntem mântuiți, fiind adoptați în familia lui Dumnezeu prin relația cu Iisus Hristos (Galateni 4:5-6; Efeseni 1:5). Acest lucru se vede clar din versete ca cele din Romani 8:14-17: „Căci toți cei ce sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Și voi n-ați primit un duh de robie, ca să mai aveți frică; ci ați primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: «Ava! adică: Tată!» Însuși Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Și, dacă suntem copii, suntem și moștenitori: moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim și proslăviți împreună cu El.” Cei ce sunt mântuiți sunt copii „ai lui Dumnezeu, prin credința în Hristos Iisus” (Galateni 3:26) pentru că Dumnezeu „ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiați prin Iisus Hristos, după buna plăcere a voii Sale” (Efeseni 1:5).

Sursa: https://www.gotquestions.org/Romana/copii-ai-lui-Dumnezeu.html

miercuri, 26 aprilie 2017

Unde ai fost duminică, Toma ?

Unde ai fost duminică, Toma ?
– Dar e treaba ta? Te privește? Am fost unde am vrut să fiu! Dacă nu ar răspunde, cel puțin așa ar gândi toți gemenii lui Toma din epoca postmodernă.
Nu știm ce a făcut Toma, unde a fost, de ce a lipsit mai bine de o săptămână atunci când trebuia să fie cu frații lui, cu biserica. A preferat să fugă, să dispară ca să-și pună ordine în gânduri, să nu dea socoteală de timpul lui. Îl asemăn pe Toma de după învierea Domnului cu tipul creștinului modern, care merge de unul singur unde-l taie capul, procedează cum vrea, revine când consideră și nu vrea să dea raportul nimănui. Chiar e deranjat de chestionările celorlalți. Decât să dea socoteală, mai bine absentează. Cred că și ucenicii au obosit să-l mai întrebe, de rușine, de teamă să nu fie repeziți și să li se întoarcă vorba, apoi să regrete că l-au abordat. Un pesimist îți va oferi un răspuns care nu îți va plăcea și vei ajunge la concluzia că mai bine nu-l întrebai.
„Am vazut pe Domnul!”, a fost afirmația ucenicilor entuziasmați de experiența incredibilă. Pe Toma însă, îl lasă rece și replica lui e neașteptată: „Dacă nu voi vedea… și dacă nu voi pune degetul meu… nu voi crede.” Cred cu o condiție: trebuie să vad și să pipăi… Nu mă bazez pe ceea ce ați văzut, simțit, constatat voi. Bună logică! Convingere personală, o întâlnire față în față cu El. Oare ce-au gândit ucenicii? Mai bine nu îi spuneam! Răspunsurile lui mai degrabă ne amărăsc. Pe noi nu vrea să ne creadă! Treaba lui! Cuvântul nostru nu are valoare pentru el. Cine ne-o fi pus să ne exprimăm entuziasmul, că oricum nu suntem crezuți. Mai bine tăceam!
Așa să fie?
Gemenii lui Toma nu vor să fie întrebați unde au fost duminică, de ce nu au venit la închinare, însă au nevoie să fie înțeleși, iubiți și acceptați. Asemenea lui Toma, acestui credincios singuratic îi place să descopere singur adevărul, fără a se lăsa influențat. Iar după ce s-a convis singur, va fi un credincios de cursă lungă, un credincios dintr-un material bun, gata pentru martiraj. Asa că, ai răbdare cu gemenii lui Toma. Fii înțelept cu ei, poartă-te frumos și roagă-te ca să li se descopere Hristosul înviat. Aceasta este singura soluție pentru pesimiștii ca Toma.
Hristos a înviat! L-a văzut și Toma în duminica următoare! Tu L-ai văzut? Când?
Sorin Cigher

luni, 24 aprilie 2017

Cum petrec Paștele foști și actuali sportivi care aparțin de diferite culte religioase.

EXCLUSIV Gimnastul Alin Jivan slujește la penticostali de Înviere dar nu ciocnește ouă Sportivii pocăiți ne-au povestit cum petrec Paștele
Cum petrec Paștele foști și actuali sportivi care aparțin de diferite culte religioase. De la Daniel Zafiris, la Alin Jivan și Sabina Cojocar, de la Talida Tolnai, la Neluțu Sabău și Imi Ienei.
Reporterii Libertatea au slalomat cu grijă printre câteva culte religioase, încercând să contureze meticulos, cu grijă, o hartă a  obiecieiurilor de Paște. Am dialogat sincer despre credință cu credinciosii neo-protestanți (creștini după evanghelie, penticostali, baptiști) și cu membri ai Bisericii Catolice reformate, am vorbit cu martori ai lui Iehova, iar la final ne-am privit și pe noi, credincioșii ortodocși.
Daniel Zafiris (47 de ani, fotbal, câștigător al Cupei României cu Petrolul Ploiești în 1995; creștin după Evanghelie). ”Mi-ar plăcea să vorbim despre fotbal, viață, valori, credința, fiindcă suntem înaintea Sfintelor Sărbători de Paști și, dacă acum nu ne gândim la Dumnezeu și la cele sfinte, cand altcândva? Sunt multe de povestit, aș putea scrie o carte despre viața mea, de pe terenul de fotbal și din afara lui. Dar toate au vremea lor și timpul lor”, deschide discuția fostul atacant. Avea doar 28 de ani când s-a decis să înceapă o nouă viaţă, cea a credinţei, fiindcă a înțeles ceea ce Sfânta Scriptura spunea: ”V-am scris aceste lucruri ca să știți că voi care credeți în Numele Fiului lui Dumnezeu aveți viată veșnică”. De atunci el slujește în biserica evanghelică și imeni nu l-a putut determina să se răzgândească. ”Câteodată, Dumnezeu îi alege pe unii oameni pentru anumite lucrări speciale care necesită un preţ ce trebuie plătit. Şi cred că asta a fost şi în cazul meu. Aşa am simţit eu, o chemare din partea Domnului în a ajuta sportivii, iubitorii de sport și oamenii. în general, să se apropie mai mult de Dumnezeu și să-L urmeze prin credință”, a explicat ”Zafi”, care, la despărţirea de fotbal, a oferit monumentala replică: ”Viaţa fără Iisus Hristos este ca un meci de fotbal fără minge, nu are sens”.


Cum petrec Paștele foști și actuali sportivi care aparțin de diferite culte religioase. Zafiris slujește și dăruiește Noul Testament pentru Sportivi

”Acum coordonez un proiect, intitulat ”Sportivi în Acțiune”, al cărui scop principal este formarea unor sportivi completi, pregatiti atât mental, fizic și spiritual pentru a putea concura cu succes în toate competitiile. În viață și în sport nu ai doar realizări, ci și probleme, necazuri, lupte, accidentări. Viața vine la pachet cu de toate, iar cine crede âi se încrede in Dumnezeu, poate depăși mult mai ușor momentele dificile din viață”, crede Daniel, pastor-asistent la o biserică evanghelică din Iași.
Absolvent al Institutului pentru Educație Fizică și Sport, dar și masterand în Teologie, Zafiris a făcut parte din echipa care a realizat în premieră natională traducerea și tipărirea în limba română a Noului Testament, într-o ediâie specială adresată sportivilor și iubitorilor de sport din România. ”De altfel, în Săptămâna Mare plănuiesc să merg la câtva echipe de aici, din Iasi, să le dăruiesc acest Noul Testament, ca o încurajare atât în plan sportiv, cât și spiritual. Chemarea mea este aceea de a sta de vorba cu oamenii și cu sportivii, și de a incerca să-i ajut să înțeleagă rostul și scopul vieții din perspectiva lui Dumnezeu, așa cum El ne-o descoperă în Sfinta Scriptura. Toți ducem diferite lupte, înfruntăm diferite obstacole în viață, de aceea încurajarea mea pentru toți iubitorii sportului este aceasta: Vrei să fii un învingător? Atunci nu uita că te-ai născut pentru a câștiga nu doar o cupă, un campionat sau o medalie, ci o competiție cu mult mai importantă: competiția vieții. Iar acest lucru nu se poate realiza fără credință în Domnul Isus Hristos, Cel care este Calea, Adevarul și Viața. Fără El, viața este un mare…gol!”.

Noul Testament pentru Sportivi.
Zafiris este pastor asistent într-o mică biserică din Iași.”La bisericuța noastră suntem trei pastori, slujim pe rând. De Paște, va sluji pastorul principal. Însă în duminica următoare după Paște, voi ține o slujbă la Ploiești, acolo unde locuiesc mama și sora mea”, explică Daniel, tată a trei copii: ”Dumnezeu ne-a dăruit trei copii deosebiți: Ioana, Elias și Teodora. Toți au niște daruri și calități frumoase și suntem mândri de ei. Pe linie sportivă doar Teodora, fata cea mai mică, e pasionată de sport si de fotbal”.

Daniel, soția lui, și copiii, Ioana, Elias și Teodora.

Cum petrec Paștele foști și actuali sportivi care aparțin de diferite culte religioase. Fără ouă roșii și iepurași la creștini după Evanghelie, penticostali și baptiști

Legat de Paște, la creștinii după Evanghelie, Daniel spune că ”nu e nici o diferență vis-a-vis de mesajul Sarbatorii, fiindca Mântuitorul Hristos este unul singur, iar noi încercăm să ne ghidțm viața de credința practică, după ceea ce este scris în Cuvantul lui Dumnezeu. Celelalte obiceiuri populare de Paști,ca vopsirea ouălelor, cocoșul sfințit ca sursă de belșug și sănătate, iepurașul,etc… nu le regăsim în Biblie, sunt tradiții mai mult sau mai puțin religioase, tradiții omenești, unele chiar păgâne pe care le-am moștenit de-alungul secolelor. Nu este însă o lege scrisă, că, dacă cineva ar dori să vopseasca ouă de Pasti, să nu poată face acest lucru, atâta timp cât acea persoană înțelege diferența dintre simbol, tradiție și Cuvântul lui Dumnezeu ca autoritate în viața sa. Cel mai important lucru rămâne realitatea din spatele simbolului și anume că Hristos a inviat din morți! Noi pe El îl sărbatorim, fiindcă El este Sărbătoritul”.
Spre deosebire de creştinii ortodocşi, creștinii evanghelici nu au preot, ci prezbiteri, predicatori. De asemenea, nu au icoane şi nici lumânări. Creştinii după Evanghelie nu îşi botează copiii în pruncie, ci la maturitate, atunci când pot mărturisi singuri credința lor în Mântuitorul, potrivit exemplelor din Sfânta Scriptură.
Zafiris spune că l-a descoperit pe Dumnezeu la Iași, ”un centru universitar, un loc istoric, cu multe biserici si mănăstiri”. Adrian Ambrosie (48 de ani), fostul coleg de echipă, acum antrenor la echipa de fete Navobi Iași, antrenor al lotului național de fete U16, și pastor-asistent împreună cu Zafiris în biserica din Iași, i-a daruit prima Biblie. ”Am citit-o și Dumnezeu mi-a arătat că viața nu constă în belșugul sau faima cuiva, ci în a înțelege că Dumnezeu a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piara, ci să aibe viață veșnică”.
”Nu contează cărui cult aparţii atata timp cât tu apartii lui Isus Hristos, iar viata ta se ghidează după învățăturile Sfintei Scripturi. Eu încerc să ajut sportivii şi antrenorii atât în plan sportiv, dar mai ales spiritual, fiindcă aceasta este chemarea mea, darul pe care l-am primit de la Dumnezeu. Un sportiv complet, un om complet, este acela care își fundamentează viața, profesia, totul, pe credința în Domnul Isus Hristos, Cel prin care toți putem fi niște învingători. Și nu doar pentru vremelnicie, ci pentru întreaga veșnicie care ne așteaptă” – Daniel Zafiris

Zafiris a câștigat Cupa României cu Petrolul, în 1995. Fost component al naționalei universitare, s-a retras din fotbal la doar 28 de ani.

Cum petrec Paștele foști și actuali sportivi care aparțin de diferite culte religioaseAlin Jivan cântă în corul bisericesc: ”Învierea Domnului Iisus Hristos are cea mai mare semnificație. Nu suntem o sectă, ci un cult aprobat de Lege”

Alin Jivan (33 de ani, gimnastică, bronz la Mondialele din 2005 de la Melbourne și dublu medaliat cu argint la Europenele de la Volos, în 2006, penticostal) a renunţat la performanţă în 2007, alegând să devină antrenor la secţia de gimnastică masculină a CS Steaua) și să se dedice bisericii. ”Oamenii ne judecă dinainte de a ne cunoaşte, fără a şti cum suntem sau ce vrem. Cred că cel mai uşor este să judeci şi să arăţi cu degetul”, spune Alin, care a îmbrățișat cultul penticostal.
”Avem acelaşi Crez, însă Biserica noastră pune accent pe relaţia personală a omului cu Dumnezeu, fără alt intermediar în afară de Iisus Hristos şi are experienţă cu Duhul Sfânt. Practic nimeni nu ne interzice nimic când vine vorba de ce putem sau nu, să facem. Sunt privaţiuni pe care noi ni le impunem în viaţă doar pentru a ne păstra mintea, sufletul şi trupul curat”, explică Alin.
Alin, Flori și băiețelul lor, Luca Benaia, petrec Paștele la Reșița. ”O să slujesc și eu acasă, la o biserică, în duminica Paștelui. Apoi vom merge la Europenele de la Cluj-Napoca, unde am doi sportivi de la Steaua, Marian Drăgulescu și Vlad Cotuna”, spune Alin.
”Învierea Domnului Iisus Hristos are cea mai mare semnificație. Nu suntem o sectă, ci un cult aprobat de Lege care promovează valorile spirituale şi morale. Apoi nu e adevărat ce spun unii că se stinge lumina şi se fac lucruri ciudate. Nu se întâmplă asta, dimpotrivă se trezesc conştiinţe pentru că în lumina Scripturilor îţi poţi analiza viaţa în mod corect. Şi nu în ultimul rând, nu suntem eretici”, spune Alin care nu ciocnește însă ouă de Paște.
Având un alt talent nativ, cel de cântăreț, Alin, împreuna cu soția lui, Florina, s-a dedicat acestei pasiuni, compunând si interpretând cântece religioase. Soţii Jivan au scos deja trei albume, ”Priveşte în sus”, ”Doar să crezi” şi ”Mă întorc acasă”. ”Atunci când compun mă inspiră experienţele pe care le am cu Dumnezeu, viaţa de zi cu zi, tot ce văd că se întâmplă în jurul meu. Nu judec ceea ce se întâmplă,  doar analizez”, spune Alin.
”Am simţit că nu mai puteam să aduc rezultate internaţionale, apăruseră gimnaştii tineri şi sănătoşi, pentru care era mult mai simplu de progresat.  Nu am regretat niciodată această decizie, iar viaţa frumoasă pe care mi-am construit-o după gimnastică mi-a dat pe deplin dreptate” – Alin Jivan

Alin și Flori Jivan

Alin Jivan cântă minunat!
”M-a invitat un coleg la Biserica Penticostală din Crângaşi. Am ascultat acolo povestea de viaţă a unui om fără braţe şi m-a impresionat că avea o soţie care îl iubea şi doi copii şi era mult mai fericit decât mine. La final, pastorul ne-a spus că se roagă pentru toţi, iar eu mi-am făcut o analiză a vieţii pe care o aveam şi mi-am dat seama că am făcut multe greşeli, că am rănit oameni şi am simţit un regret pe care nu îl mai simţisem. În timpul rugăciunii am simţit o eliberare profundă, o bucurie de nedescris şi m-am simţit absolvit de vină. Am început să am pasiune pentru Dumnezeu, Scriptură, muzică şi Biserică. Credeam şi înainte în Dumnezeu, însă nu la intensitatea de acum. Parcă m-am luminat deodată” – Alin Jivan, botezat penticostal pe 2 decembrie 2007.
Alți foști sportivi penticostali
Sabina Cojocar (31 de ani, gimnastică; fosta campioană mondială în 2001, la Gent, Belgia, trei medalii de aur și două de argint la Campionatul European de la Paris, 2000, s-a dedicat antrenoratului şi cultului baptist. Antrenează la Sibiu, dar cântă întru slava lui Iisus, în corul bisericii penticostale din Sibiu).
”Dumnezeu m-a trecut prin anumite experiențe și mi-a arătat: Uite, așa e mai bine. Pe mine, Dumnezeu m-a convins prin experiențele prin care m-a trecut” – Sabina Cojocar
Adrian Bucur (31 de ani, gimnastică)
În Biserica Penticostală, în Joia Mare are loc Sfânta Împărtăşanie, iar duminica, seara şi dimineaţa, se ţin slujbe în biserică.
”Pentru noi, penticostalii, sărbătoarea învierii Domnului Hristos e cea mai mare sărbătoare. Pentru că fără înviere nu există nimic. Ce trăim acum e doar existenţă, boli şi impozite plătite. Fără învierea Lui, creştinismul ar fi cea mai crudă înşelătorie de pe faţa pământului… Hristos a înviat!”
Mircea Zamfir (31 de ani, gimnastică aerobică, fost triplu campion mondial, sextuplu campion european)
”Eu fac parte dintr-o familie ortodoxă, în care am auzit de Dumnezeu. Tatăl meu îmi pecetluia ideile cu câte o palmă. Și atunci a apărut o contradicție, iar în viața mea s-a format un caracter care a fost bazat pe frică. În familia mea au fost probleme din cauză ca tata asuprea și existau de multe ori certuri. Am avut picioarele strâmbe. Tata, fost atlet, a zis că nu pot ramâne așa, și m-a dat la gimnastică”
Andrei Laza (20 de ani, volei, azi la Arcada Galați, patru medalii de campion, două cu Tomis și două cu Remat Zalău. Dublu câștigător al Cupei României, internațional).
Talida Tolnai (37 de ani, handbal, de cinci ori campioană națională, trei Cupe ale României, City Cup și Cupa EHF, Cupa Turciei, campioană mondială de tineret și Universitară, bronz cu naționala la CE 2010)
”Înainte să mă întorc la Dumnezeu, eu eram un om de rând. Am cunoscut păcatul. Am umblat în lume, am căutat să aflu plăcerile lumii acesteia şi la un moment dat am început să îmi dau seama că nu asta este ceea ce vreau de la viaţă. Dumnezeu este cel care te întăreşte şi te ţine sus în vârful piramidei, fără el nu putem să facem nimic. Nu religia este cea care te mântuieşte, ci Domnul Iisus Christos şi credinţa. Când auzeau că sunt pocăită,  unele colege spuneau că eu vreau să le schimb gândirea, religia. Le-am spus că nu caut lucrul acesta. Le-am îndemnat, însă, mereu să citească cuvântul lui Dumnezeu, din Biblie, pentru că acolo găsesc întrebările pe care mi le puneau. Lor li se pare ceva ieşit din comun că eu, în fiecare zi, citesc din Biblie şi mă rog” – Talida Tolnai
David Lazăr (25 de ani, fotbal, portar la Vejle, Danemarca, fost la Voința Sibiu, Pandurii și FC Botoșani)
”Avem biserici la care ne rugăm Şi credem în Dumnezeu. Respectăm Biblia și ținem post la fel cum țin și credincioții ortodocși. Muncim duminica în schimb față de celelalte religii”
Alti sportivi și foști sportivi

Cum petrec Paștele foști și actuali sportivi care aparțin de diferite culte religioase. Vasile Tofan predică pentru deținuți

Vasile Tofan (49 de ani, box, baptist)
Vasile Tofan visa la începutul anilor ’90 să devină un Cassius Clay al Romaniei. Visa să ajunga primul boxer la categoria super-grea, indiferent de preț. Însa între culmile gloriei și capcanele vieții, diferența era tot mai mica. Ajuns în Germania, a fost racolat de o bandă de raufăcatori, fiind implicat în câteva spargeri. Abia câns a ajuns după gratiile reci ale închisorii a început să-și pună întrebări și să încerce să se îndrepte. A trecut la baptism.O poveste adevărată pe care a sigilat-o între coperțile cărții sale – ”Am fost orb, și acum văd”, dar o și împărtășește deținutilor, în calitate de misionar al unei fundații agreată de Ministerul de Justiție.
”Nu are importanță la ce biserică merg eu. Dacă macar doi-trei deținuți acceptă să abandoneze viața care au dus-o până acum și să se întoarcă la Dumnezeu, înseamnă că am reușit să fac ceva care sa ramana pentru veșnicie” – Vasile Tofan, fost campion național.
Dănuț Ivănică (26 de ani, fotbal, atacant, Sporting Roșiori – liga a treia, fost la FC Argeș, FC Olt, Farul, Delta Tulcea sau FC Baia Mare)
”În România, baptiştii sărbătoresc Paştele conform calendarului ortodox. Trebuie să-i mulțumești lui Dumnezeu și în momentele bune, și în cele rele. Eu sunt doar un creștin care mă încred foarte mult în Dumnezeu”
”Am credința de mic, de la părinți, Dumnezeu ne-a creat pe toți”, spune Dănuț, care nu crede că a fost blestemat: ”Am avut două accidentări grave, ligamentele încrucișate de la genuncchiul stâng și de la glezna stângă, mi-au blocat cariera, dar nu cred în astfel de lucruri”. Poreclit ”Pace”, de la salutul ”Pace ție”, Ivănică a debutat la 17 ani și jumătate la FC Argeș, dar, între timp, echipa a dat faliment. A ratat, la un moment dat, un transfer la Rapid, acum s-a întors acasă, la Roșiori, pentru un ”restart” al carierei. Absolvent de ANEFS, va prelua o grupă de copii ai Școlii de Fotbal deschide de Vali Badea în Teleorman, la Alexandria.
Din anul 1054, când s-a produs Marea Schismă a Bisericii creștine, Paștele se sărbătorește, cu unele excepții, cum este în acest an, la date diferite la catolici și ortodocși. Începând din anul 1582, biserica catolică și cea ortodoxă folosesc calendare diferite. Biserica catolică se ghidează după calendarul Gregorian, în timp ce ortodocșii au păstrat calendarul Iulian.

Cum petrec Paștele foști și actuali sportivi care aparțin de diferite culte religioase. Martorii lui Iehova ai lui Sabău comomorează moartea lui Iisus Hristos, nu Învierea

Pentru Ioan Ovidiu Sabău (49 de ani, președinte de onoare U Cluj, liga a treia), nu este o bucurie să îl feliciți de ziua lui, pe 12 februarie, sau pe 7 ianuarie, de Sfântul Ioan Botezătorul. Ca ”Martor al lui Iehova”, Neluțu nu sărbătorește niciuna dintre aceste zile, astfel că nu are motiv de petrecere și nici să le răspundă tradițional celor care îi transmit ”La mulți ani”. Socotește că ziua lui este în fiecare zi.
Sunt perioade în care, vara, frigiderul fostul mare fotbalist, participant cu naționala României la Cupa Mondială Italia 1990, conține doar pepene roșu și sticle cu apă plată. Sabău (49 de ani) a renunțat la ”carnea roșie” și duce o viață pe care o consideră mai sănătoasă.
Fostul fotbalist de la Dinamo și de la Rapid a intrat în contact cu cultul religios ”Martorii lui Iehova” în perioada în care a jucat pentru formația olandeză Feyenoord (1990-1992).
În Olanda, departe de casă, băiatul timid din Câmpia Turzii, pe care Universitatea Cluj l-a lansat în fotbalul mare, a aderat la principiile celor care i-au bătut la poartă, niște tineri în costum de culoare închisă, veniți pentru a-i prezenta viziunea lor asupra vieții și a morții.
Sabău refuză transfuziile de sânge, acesta fiind motivul pentru catre nu s-a refăcut corespunzător după ce a avut suferit de pe urma unor accidentări în carieră, iar duminica o alocă întrunirilor cu membrii cultului.
De ce Martorii lui Iehova nu sărbătoresc Paștele? Pentru că nu urmează tradițiile omenești, susțin Sabău și oamenii lui.
”Sărbătoarea de Paște din prezent nu se bazează pe Biblie. Isus ne-a poruncit să-i comemorăm moartea, nu învierea. Prin urmare, noi celebrăm comemorarea morții lui Isus în fiecare an. Întrucât obiceiurile de Paște au la bază ritualuri antice ale fertilității, sărbătoarea Paștelui nu este aprobată de Dumnezeu. De aceea, practicarea unor obiceiuri pe care el le dezaprobă este o ofensă la adresa Lui. Noi credem că Isus Cristos este Salvatorul nostru și ne străduim să călcăm cât mai exact pe urmele lui”, detaliază adepții cultului.
”Moțul” se supără pe cei care îl numesc ”pocăit”.

Meciul de fotbal dintre Otelul Galati si Rapid Bucuresti din cadrul etapei a 17-a a Diviziei  la fotbal. In imagine, Ioan Ovidiu Sabau si Mircea Minescu
”Mi-am dat seama că în ce credeam eu iniţial lipsea o bază solidă. Am realizat că învăţăturile moştenite nu erau bazate exclusiv pe Biblie. Am studiat în jur de an şi ceva împreună cu doi martori ai lui Iehova. M-am convins că adevărul este în Biblie şi am hotărât să devin Martor al lui Iehova. Este o credinţă raţională. Am găsit răspunsuri logice la întrebările fundamentale ale vieţii: Care este rostul nostru în lume? De ce îmbătrânim? Ce urmează după viaţă? De ce murim? Există Paradis? Când crezi în cuvântul lui Dumnezeu şi nu în învăţătura subiectivă a unor oameni imperfecţi, devii o persoană echilibrată dacă o aplici. Facem greşeli, dar trebuie să avem nişte principii. În acest fel o persoană devine mult mai sociabilă, mai raţională, mai echilibrată.” – Ovidiu Sabău, care face parte de peste două decenii din cultul religios “Martorii lui Iehova”.
Oana Ban e ”martor” în Cipru
Oana Ban (31 de ani), fostă medaliată cu aur la Jocurile Olimpice de la Atena din 2004, face parte din cultul Martorii lui Iehova. Imediat după ce s-a retras din gimnastică, Oana a început misionariatul la Cluj-Napoca, alături de soţul ei. De aproape trei ani, Oana şi soţul ei se află în Cipru, unde fac misionariat voluntar.

Romania’s Oana Ban competes on the balance beam during the women’s gymnastics team final at the 2004 Olympic Games in Athens, Tuesday, Aug. 17, 2004. (AP Photo/Amy Sancetta)

Cum petrec Paștele foști și actuali sportivi care aparțin de diferite culte religioase Emerich Ienei, stâlpul reformaților

Fostul selecționer Emeric Ienei (80 de ani), omul care a dus Steala la câștigarea Cupei Campionilor în 1986, este membru al Bisericii Reformate, cunoscută și sub denumirea de Biserica Calvină. Aceasta se remarcă mai ales prin simplitatea obiectelor de cult, în cadrul ei ne­existând icoane, statui sau cruci. Paștele e sarbatorit odata cu Paștele catolic.

În acest an, atât credincioșii ortodocși, cât și cei catolici și neo-protestanți sărbătoresc în aceeași zi Pastele, adică duminica viitoare.

joi, 20 aprilie 2017

Este adevărat că Iisus Hristos a înviat?



Întrebare: Este adevărat că Iisus Hristos a înviat?

Răspuns: 
Cu toate că Scriptura nu îşi propune să “demonstreze” că Iisus a înviat, totuşi ea prezintă dovezi concludente în acest sens. Învierea lui Hristos este prezentată în toate cele 4 Evanghelii în următoarele pasaje: Matei 29:1-20; Marcu 16:1-20; Luca 24:1-53 şi Ioan 20:1-21:25. Hristos înviat mai este prezentat în Cartea Faptelor Apostolilor (Fapte 1:1-11). Citind aceste pasaje pot fi extrase o mulţime de “dovezi” în sprijinul învierii lui Hristos. Să privim de pildă la schimbarea dramatică a ucenicilor Lui. Au trecut de la frică şi ascunziş într-o încăpere departe de lume la a fi plini de curaj în răspândirea Evangheliei în lume. Ce alceva ar putea explica această schimbare dramatică decât că Hristos li S-a arătat înviat într-adevăr?

Apoi, să privim la viaţa apostolului Pavel. Ce l-a schimbat într-atât de mult de a devenit dintr-un persecutor al bisericii în apostolul acesteia? A fost într-adevăr Hristos înviat care i-a apărut pe drumul său către Damasc (Faptele Apostolilor 9:1-6). O altă “dovadă” convingătoare este mormântul gol. Dacă Hristos nu ar fi înviat, atunci unde este trupul Lui? Atât ucenicii săi cât şi o mare mulţime de oameni au văzut mormântul când El a fost îngropat. Atunci când s-au întors la mormânt, trupul Lui nu mai era acolo. Îngerii au mărturisit că El a fost înviat dintre cei morţi aşa cum chiar El promisese (Matei 28:5-7). O altă dovadă a învierii Sale este aceea că El S-a arătat multor oameni (Matei 28:5,9,16-17; Marcu 16:9; Luca 24:13-35; Ioan 20:19,24,26-29; 21:1-14; Faptele Apostolilor 1:6-8; 1 Corinteni 15:5-7).

Pasajul biblic cheie în ceea ce priveşte învierea lui Hristos se găseşte în 1 Corinteni, capitolul 15. În acest capitol, apostolul Pavel explică de ce este crucial să înţelegem şi să credem în învierea lui Hristos. Învierea este importantă din următoarele motive:

(1) Dacă Hristos nu ar fi înviat din morţi, nici credincioşii nu vor fi înviaţi (1 Corinteni 15:12-15).

(2) Dacă Hristos nu ar înviat, sacrificiul Său pentru păcatele noastre nu ar fi fost suficient (1 Corinteni 15:16-19). Învierea lui Iisus a demonstrat că moartea Sa a fost acceptată de Dumnezeu ca răscumpărare sau plată pentru păcatele noastre. Dacă El ar fi murit pur şi simplu şi ar fi rămas aşa, aceasta ar fi arătat că sacrificiul Său nu ar fi fost îndeajuns. Ca rezultat, credincioşii nu ar fi fost iertaţi de păcatele lor şi astfel ar fi rămas veşnic morţi după momentul pierderii vieţii pământeşti (1 Corinteni 15:16-19) – şi nu ar exista nici un fel de viaţă veşnică (Ioan 3:16). “Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi” (1 Corinteni 15:20). Hristos a înviat dintre cei morţi şi El este primul rod în ceea ce priveşte învierea noastră.

(3) Toţi cei care cred în El vor fi înviaţi la viaţa veşnică tot astfel cum El a fost înviat (1 Corinteni 15:20-23). 1 Corinteni 15 merge mai departe şi descrie cum învierea lui Hristos demonstrează victoria Sa asupra păcatului şi cum acest lucru ne dăruieşte puterea să trăim o viaţă biruitoare în fata păcatului (1 Corinteni 15:24-34).

(4) Descrie natura glorioasă a trupului înviat pe care noi îl vom primi (1 Corinteni 15:35-49).

(5) Arată că urmarea învierii lui Hristos, toţi cei care cred în El au în final victorie asupra morţii (1 Corinteni 15:50-58).

Ce adevăr glorios în învierea lui Hristos! “De aceea, prea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică” (1 Corinteni 15:58).

Sursa: https://www.gotquestions.org/Romana/Iisus-Hristos-adevarat.html

miercuri, 19 aprilie 2017

Unde a fost Iisus în timpul celor trei zile dintre moartea şi învierea Sa?


Întrebare: Unde a fost Iisus în timpul celor trei zile dintre moartea şi învierea Sa?

Răspuns: 
1 Petru 3:18-19 afirmă: „Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh, în care S-a dus să propovaduiască duhurilor din închisoare.”

Expersia „în duh”, în versetul 18, are exact aceeaşi construcţie ca expresia „în trup”. Ca urmare, este cel mai corect să relaţionăm cuvîntul „duh” cu acelaşi subiect ca şi cuvântul „trup”. Trupul şi duhul sunt trupul şi duhul lui Hristos. Afirmaţia „a fost înviat în duh”, arată faptul că purtarea păcatelor de către Hristos ca şi moartea Lui au marcat o separare a duhului Său uman de Tatăl (Matei 27:46). Contrastul este între trup şi duh, ca în Matei 27:41 şi Romani 1:3-4, şi nu între trupul lui Hristos şi Duhul Sfânt. Când s-a îndeplinit ispăşirea păcatelor, duhul Lui a reluat comuniunea care fusese ruptă.

1 Petru 3:18-22 descrie o relaţie necesară între suferinţa lui Hristos (versetul 18) şi glorificarea Lui (versetul 22). Numai Petru oferă informaţii specifice despre ce s-a întâmplat între aceste două evenimente. Cuvântul „să propovăduiască” din verestul 19 nu este termenul folosit curent în Noul Testament pentru predicarea Evangheliei. Literal, înseamnă a vesti un mesaj. Iisus a suferit şi a murit pe Cruce, trupul Său fiind omorât, iar duhul Său a murit când El a fost făcut păcat. Dar duhul Său a fost adus la viaţă şi Iisus l-a încredinţat Tatălui. Aşa cum afirmă Petru, la un moment dat între moarte şi înviere, Iisus a făcut o proclamare specială „duhurilor din închisoare.”

Când se referă la oameni, Petru foloseşte „suflete”, nu „duhuri” (3:20). În noul Testament, cuvântul „duhuri” este folosit pentru a descrie îngeri sau demoni, nu fiinţe umane; versetul 22 pare să scoată în evidenţă acelaşi înţeles. De asemenea, nicăieri în Biblie nu ni se spune că Iisus ar fi vizitat iadul. Fapte 2:31 afirmă că el a mers în „Hades” (New American Standard Bible-NASB), dar „Hades” nu este iadul. Cuvântul „Hades” se referă la locuinţa morţilor, un loc temporar de aşteptare până la înviere. Apocalipsa 20:11-15 în NASB sau în New International Version face o distincţie clară între cele două. Iadul este locul permanent şi final de judecată pentru cei pierduţi. Hades este un loc temporar.

Domnul nostru Şi-a încredinţat duhul Tatălui, a murit şi, la un anumit moment între moartea şi învierea Sa, a mers în locuinţa morţilor unde a transmis un mesaj fiinţelor spirituale (probabil îngeri căzuţi; vezi Iuda 6) care erau cumva relaţionate cu perioada dinainte de potopul din vremea lui Noe. Versetul 20 clarifică aceste lucruri. Petru nu ne spune ce a proclamat Iisus acelor duhuri captive, dar nu putea fi un mesaj de răscumpărare din moment ce îngerii nu pot fi salvaţi (Evrei 2:16). A fost probabil o declaraţie de victorie asupra lui Satan şi a domniilor lui (1 Petru 3:22; Coloseni 2:15). De asemenea. Efeseni 4:8-10 pare să indice faptul că Hristos a mers în „sânul lui Avraam” (Luca 16:22; 23:43) şi a luat în cer pe toţi aceia care au crezut în El înainte de moartea Sa. Pasajul nu dă multe detalii despre ce s-a întâmplat, dar majoritatea cercetătorilor consideră că acesta este înţelesul expresiei „a luat robia roabă.”

Acestea fiind spuse, Biblia nu expune cu precizie ce a făcut Hristos în timpul celor trei zile dintre moartea şi învierea Sa. Totuşi, se pare că El a proclamat victoria asupra îngerilor căzuţi şi/sau necredincioşilor. Ceea ce putem şti cu siguranţă este că Iisus nu a dat oamenilor o a doua şansă pentru mântuire. Biblia ne spune că după moarte urmează judecata (Evrei 9:27), nu a doua şansă. Nu există un răspuns în totalitate clar cu privire la ce a făcut Iisus în timpul dintre moarte şi înviere. Probabil aceasta este una dintre tainele pe care le vom înţelege atunci când vom ajunge în cer, în glorie.

Sursa: https://www.gotquestions.org/Romana/Iisus-trei-zile.html

marți, 18 aprilie 2017

CEA MAI MARE SARBATOARE A INTREGII OMENIRI!


Invierea Domnului Isus Christos, este cea mai mare sarbatoare din istoria omenirii. Nu exista nici o sarbatoare de o insemnatate mai mare pe acest pamant, ca aceasta sarbatoare a Invierii lui Isus Christos. Din momentul in care omul a cazut in pacatul cel mare al neascultarii, care a inceput prin primul om creiat de Dumnezeu, Adam si care a produs o despartire si o ruptura de la fata lui Dumnezeu, omenirea a fost condamnata la o moarte vesnica, adica la o despartire eterna de Dumnezeu, Creiatorul nostru si a tuturor lucrurilor vazute si nevazute. 
Cel ce a creiat toate lucrurile de pe pamant si de subt pamant, impreuna cu paradisul care se numea ,,Gradina Edenului” in care Dumnezeu l-a pus pe Adam si apoi pe sotia sa Eva (care a fost creiata din coasta lui Adam), barbatul ei, ca sa fie trup din trupul lui si sange din sangele lui. Dumnezeu a suflat in om viata, adica a suflat din Dumnezeu insusi viata vesnica, eternitatea, care i-a turnat-o in sufletul lui si a sotiei sale Eva si astfel a devenit un suflet viu. 
I s-a dat sub stapanire aceasta gradina a Edenului, raiul pe pamant, ca sa o lucreze si sa o pazeasca, si sa traiasca fericit impreuna cu sotia lui.  Dar Dumnezeu i-a dat porunca  lui Adam: ,,Poti sa mananci dupa placere din orice pom din gradina; dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit.” (Genesa 2:16-17)
Biblia, care este Cuvantul lui Dumnezeu ne spune ca Adam impreuna cu sotia lui Eva au trait in aceasta gradina fericiti, lucrau si pazeau gradina, si in racoarea diminetii Dumnezeu venea la ei si statea de vorba cu ei. Nu se stie cat timp a trait Adam impreuna cu sotia lui in Gradina Edenului dar s-ar putea ca aceasta sa fi fost de o durata destul de lunga, iar sarpele, adica diavolul care dadea tarcoale pe la ei ca sa-i faca sa pacatuiasca cu siguranta ca a facut-o de multe ori si nu numai o singura data, incetul cu incetul semanand in inima femeii pofta de a gusta din pomul oprit, fructul caruia era placut la privire, dar  dupa ce au gustat din el, l-a adus pe om la o moarte sigura. In trupul lor fizic aceasta moarte nu a avut loc pe moment, Adam a trait pana la varsta de noua sute treizeci de ani, dar partea sufleteasca a murit chiar in momentul cind a fost savarsit pacatul. 
Din acel moment omul  a devenit muritor , sufletul lui fiind despartit pentru totdeauna de Dumnezeu lucru care a insemnat o pedeapsa vesnica, adica iazul cu foc.  Acest loc care arde cu foc si pucioasa , iadul, a fost pregatit inca dinainte de facerea omului, pentru Satana impreuna cu ingerii lui care au vrut sa fie mai presus decat Dumnezeu. Omul datorita neascultarii lui, si a caderii in pacat a avut aceeasi soarta de a fi aruncat in iazul cu foc pe vecie.
Dar Dumnezeu care este bun si milostiv si care iubeste pe om  pe care El l-a  facut dupa chipul si asemanarea Lui, a vrut sa-l scape pe om de la aceasta pedeapsa vesnica, crunta, in a-si chinui sufletul zi si noapte in acest iaz de foc care arde fara incetare zi si noapte , pe vecie. Daca a trebuit sa vina Fiul lui Dumnezeu din ceruri ca sa ispaseasca aceasta pedeapsa pentru pacatele nostre si pentru a cruta oamenii de la un sfarsit groaznic si o pedeapsa vesnica, inseamna ca acest loc este un loc teribil in care nu vrea nimenea sa ajunga. 
Cine oare si-ar dori sa arda intr-un foc care arde fara incetare zi si noapte fara sfirsit? Insasi Fiul lui Dumnezeu, care stie de groaza care are sa vina peste intreaga omenire ca urmare a pacatului, si care stie de locul care ii asteapta pe cei pacatosi, a venit sa plateasca pentru acest pacat in locul nostru pentru a ne feri pe noi de o pedeapsa eterna si de un loc groaznic, adica iadul. Nu este un lucru de jucat sau de neglijat, sau de luat cu usurinta sau de nebagat in seama, cind insusi Fiul lui Dumnezeu lasa cerurile preainalte, slava care a avut-o inainte de intemeierea tuturor lucrurilor, si vine pe acest pamant ca sa plateasca in locul nostru pentru pacatele noastre cele multe si grele si sa se faca pacat pentru noi, ca astfel noi sa avem iertare de la Dumnezeu si ca sa mostenim impreuna cu El viata vesnica si raiul lui Dumnezeu, care a fost pregatit pentru toti aceia care au primit mesajul mantuirii si l-au primit pe Isus Christos ca Mantuitor personal in inimile lor, astfel sa fie nascuti din nou din Dumnezeu si ceia ce era mort odinioara datorita pacatului,  sa fie readus la viata, si inca la o viata vesnica impreuna cu Christos.
De aceea aceasta sarbatoare a Pastelui, sau a Invierii Domnului Isus Christos din morti, este cea mai mare zi din istoria omenirii caci datorita invierii Domnului, avem din nou speranta de a fi impreuna cu El in raiul Sau. El a invins moartea si prin aceasta cei care Il primesc pe El ca Mantuitor in inimile lor, si care traiesc o viata curata dupa poruncile Lui,  vor trece de la moarte la viata, si nu vor mai avea parte de iazul de foc adica iadul care este pregatit pentru toti fiii neascultarii. Sa fim dar oameni intelepti si sa avem frica de Dumnezeu, ca sa avem trecere inaintea Lui ca atunci cind El va veni in slava Sa cereasca sa ne gaseasca vrednici de a mosteni Imparatia Cerurilor impreuna cu El, si de a fi o vesnicie in raiul Lui Dumnezeu, fericiti pentru totdeauna, fara sfarsit, din bucurii in bucurii, din fericiri in fericiri care nu se vor termina niciodata.
CHRISTOS A INVIAT !
CU ADEVARAT CA A INVIAT!
Editorial A.C. pentru Agnus Dei

luni, 17 aprilie 2017

Meditație pentru Invierea din concepția pur-materialistă


Mesaj greu de rumegat pentru atei, agnostici, liberali si liberi-cugetători : Dacă a înviat Hristos, atunci El îți va cere din timpul tău, banii tăi, energia ta, mersul la rugăciune, ajutorarea vecinului, socoteală față de aproapele, smerenie față de propria persoană, să-L adori, lauzi si să i te inchini, să îți controlezi și veghezi vorbirea, să dai cu aspiratorul în biserică, să faci cu bucurie voluntariat.
Toate acestea sună ca niște adevaruri incomode pentru individul postmodern secular al sec. XXI-lea.
Pentru că dacă El a inviat inseamnă că trebuie să fiu RESPONSABIL în relație cu El, cu ceilalți, cu mine însumi.
Filosofia hedonistă cea mai îmbrățișată in lume este găsită in 1 Cor 15:32 ” Dacă nu înviază morții, atunci să mâncam și să bem, căci mâine vom muri.”
Aceștia sunt oamenii timpului si momentului prezent, care trăiesc doar pentru aici și acum. David se ruga in psalmul 17:14 ca „Dumnezeu să îl scape de oamenii lumii acesteia”.
Asemănătoare cu cea din Isaia 22:13 și exprimă perfect drama si tragedia generației actuale de oameni:”Dar iată,in schimb veselie si bucurie! Se junghie boi si se taie oi (miei) se mănâncă la carne si se bea la vin: „Să mâncăm si sa bem, căci mâine vom muri”.
In contrast priviți la filosofia de viață a unui ucenic întâlnit in drumul vieții cu Hristosul cel Inviat „Căci pentru mine a trăi este Hristos și a muri este un câștig” Fil 1:21
Oare măcar in aceste clipe are poporul român o tresărire, străfulgerare a realității simbolisticii mielului din farfuriile lor?
Restul anului, ne arată precis că Nu!
In schimb suntem experti în a creea super sărbători, alimentăm si pompăm clișee evanghelistice..unul după altul și prin stufatul, stufoasele noastre programe bisericești chiar reușim să-L eclipsăm pe Sărbătoritul Inviat, pe Impăratul Slavei.
Mă bucur enorm de bisericile, instituțiile si credincioșii care știu să celebreze săptămânal și se bucură de Prezența Mielului viu duminică de duminică.
Azi am experimentat așa ceva.
Nu-ți limita si tu bucuria și experimentarea Invierii doar la o dată calendaristică, la un ritual rece și gol, la o tradiție laicizată-naționalizată.
Cristos e viu – ŞI El simte, vede, ințelege, Îi pasă cât de mult aruncăm unii în alții cu saluturi kitchoase si bisericoase. Asta îmi place de multe ori la Domnul nostru și anume că El nu se lasă prostit/păcălit de un comportament corect dar care provine dintr-o inimă neînviată, neregenerată. Pe oameni putem să-i impresionăm, dar cu El nu ne merge.
In fiecare zi, un credincios experimentează triumful Invingătorului Isus Hristos asupra firii noastre si putem spune „Nazarinene, m-ai invins si pe mine”
A biruit El intunericul, păcatul, propria ta persoană, egoismul și viața ta?
Atunci viața ta este o înviere continuă, o perpetuă sarbatoare, vorba lui Dumitru Stăniloaie.
Dacă nu..atunci doar vei cânta ceva cântări de Paște si vei asculta predici bune, vei purta hainele de sărbătoare dar viața ta rămâne la fel.
Acceptă zdrobirea Sinelui gălăgios și lasă l pe Hristos să te învieze și pe tine la o natură nouă, identitate nouă, purtare și vorbire nouă.
(Romani 6:4-5)
Secțiune din „Isus Şi-a făcut treaba…care este treaba mea?”
Biserica CDE Pașcani
Cu respect,
Alexandru Grigore

vineri, 14 aprilie 2017

Săptămâna Patimilor – VINERI

Radio Maranata Vulcan

Saptamana Patimilor – Vineri

Vineri.O zi fara dimineata pentru Isus. Din noapte in noapte. Un ceas al intunericului. Al patimilor Lui Hristos
Vineri. Totdeauna cel se ridica e singur. Hristos e singur. Cel mai singur dintre toti solitarii. Prea sus esti Hristoase ca sa poata sta cineva langa Tine. Tu esti singurul treaz fiindca esti tare sus. Mai sus decat putem intelege noi, oamenii.
Iuda nu doarme. Pentru ca raul nu doarme. Umbla sa scoata oamenii din casa si sa le puna in mana ciomege si bate. Mai bine dormiti decat sa bantuiti in cautare de sange nevinovat.
Slugi, portari, oamenii ce tineau o matura pana mai deunazi, s-au suit sa puna mana pe Isus. Puterea gloatei. In fruntea ei e mereu un Iuda. Cu gesturi de prieten, cu sarutul perfid dar urmat indeaproape de cei usor de prostit .In frunte e diplomatul, in spate e prostimea. Se merita unii pe altii.
Bagati sabia in teaca! Nu faceti din mine o capetenie pamanteasca! Nu ma reduceti la dispute marunte, la luptele voastre firesti! Eu birui nu cu sabia ci cu crucea! Daca nu ati fi dormit ati fi auzit ce M-am rugat:”faca-se Voia Ta, Tata!”Pana sa plecati la razboi stati de vorba cu Mine!
Ana a fost Mare Preot 7 ani. Dar in 7 ani a strans destui bani si influenta ca sa domneasca in continuare prin ginerele Caiafa. Cinci din fii lui vor fi mari preoti. Unul dintre ei, pe nume Ana, va ucide cu pietre pe Iacov, fratele Domnului. Nu mai ai loc de ei. In biserici David moare batran, fluierand a paguba. Se reprofileaza pe doine triste. Pentru ca Ana cu familia va fi preot din neam in neam. Scapa-ne Doamne de blestemul sa ne fie Ana preot si ridica pe David!
Ana are un aprod. Slugoiul badaran care il palmuieste pe Isus. Totdeauna gata sa apere stapanul ros de patimi si invechit in rele. Il vezi mereu pe langa pastor. Cu o perie in mana si un pahar de apa. Sa isi clateasca gura uscata de atatea dulcegarii gretoase.
De la Ana la Caiafa drumul trece pe la Petru. Care se jura ca nu il cunoaste. Cu o privire Isus i-a spus: Eu tot te iubesc! Dar Petre, nu mai fi cocos! Mai bine miel. Transformarea sa va face prin noianul lacrimilor varsate cu amar. Asa devine orice cocos mielul lui Hristos! Iarta-ma sfinte Petru, ca eu despre mine vorbesc!
Caiafa e tot una cu Chifa. Adica piatra. Cand zorii se revarsa, Hristos e prins intre doua pietre. O piatra e Petru. Piatra prietenilor care L-au parasit. Caiafa e cealalta piatra. A religiei care omoara. Intre aceste doua pietre e graul care se macina. Din El se va face Paine. Painea vietii. Nu fugiti de cei ce va macina. Asa se face painea care hraneste pe cei flamazi.
Tot din cauza pietrelor va fi osandit. Atunci cand sufletul ti-e bolovan cuvintele Iubirii sunt acoperite. Si ce ai auzit nu intelegi. Dar crezi ca ai priceput si umflat de o mandrie desarta te ridici sa acuzi. ”Noi L-am auzit spunand ca va darama Templul si ca Il va rezidi in trei zile”. Da, ati auzit, dar ati inteles ceva?
Tacerea Lui e semnul Regelui. Cel ce are puterea tace si face. Cine nu are putere doar vorbeste. Dar de vorbit va vorbi pana la urma. Pentru ca Ana rosteste numele Celui Viu. Si inima lui Hristos tresare. Numele Tatalui Sau rostiti chiar si de o gura pungita si mincinoasa Il face sa vorbeasca:”Da, Eu sunt Fiul Omului!”
Din Eden sarpele a strecurat in urechea Evei cuvintele:”veti fi ca Dumnezeu cunoscand….!” Si iata ca dupa atata cunoastere oamenii se joaca de-a baba oarba. L-au legat la ochi pe Hristos si L-au lovit. Prooroceste, cine Te-a lovit! Bacsisul slugilor e sa petreaca pe seama Nevinovatului. Bestia a inghitit omul si mainile au devenit ghiare, vorbirea a devenit mugete si racnete, fata s-a schimbat in bot, iar dintii au devenit colti. Dar nu au indraznit sa il loveasca mai inainte ca un batran sau scrib sa vina si sa Il scuipe. Ca sa nu isi manjeasca mainile spalate, gata sa praznuiasca Pastele.
E posibil ca numele Pilat sa derive din pileus care era tichia sclavilor eliberati. Posibil sa fi fost libert. S-a straduit sa fie pe placul cezarului. La intrarea in Ierusalim a lasat steagurile romane cu chipul cezarului. A introdus in Templu tablite cu chipul cezarului. A luat din visteria Templului bani cu sila, ca sa construiasca un apeduct. Toata suflarea preotimii il ura. Preotime care in frunte cu Caiafa statea in fata palatului sau fara sa intre, ca sa nu se spurce. Un Pilat care avea sa fie exilat de Caligula si sa sfarseasca ucis de propria mana. Toate acestea pentru ca nu a putut intelege sansa de a fi stat fata in fata cu Adevarul. Nu L-a recunoscut pentru ca nu a venit in manta stralucitoare si cu coroana, ci legat, batut, umil…
Irod Antipa.Ucigas de prooroci, adulterin si tradator il astepata pe Isus ca pe una dintre distractiile zilei. Lui Irod ii place circul. Pentru ca viata lui e o bufonerie. Isus l-a numit vulpoi. Nu il condamna el pe Isus. E vulpoi siret. Il trimite indarat la Pilat. Dar il imbraca pe Isus cu o mantie alba in semn de batjocura. Mantia alba e un semn al regalitatii. Pana si nebunii au cateodata o scanteie de ratiune.
Claudia Procola era sotia lui Pilat. Era din ginta Claudia, care avea mare trecere la Roma. Ea il numeste pe Isus: Om drept, nevinovat! Nu stia politica, nu cunostea legea sau procedurile, nu privea spre prescriptiile religioase. Vazuse un Om drept si Nevinovat. Si era de ajuns sa intervina, chiar daca fara succes.
Un vot democratic. Asa a fost condamnat Isus. Putina apa pe mainile lui Pilat, urletele zarafilor alungati, a negustorilor biciuiti, a scribilor ofuscati, a fariseilor si saducheilor umiliti au dus la condamnarea lui Isus. Venise ziua politei care trebuia platita.
Soldatii au executat ordinul de biciuire si rastignire. Dar coroana de spini, mantaua stacojie, trestia ce l-a lovit in cap si i-a fost data ca sceptru, scuipaturile si batjocora nu erau porunci. Ci sufletul lor bicisnic si innebunit de rele. Nu cautati sa va intrebati: de ce? Nebunia nu are logica.
I, lector expedi crucem! Nu tu, Pilat L-ai trimis la cruce. Ci noi, cei blestemati la intuneric din cauza pacatelor. Quod scripsi, scripsi! Dar noi avem o sansa ca El sa sterga ce e scris de mana noastra. Noi ne-am semnat condamnarea la moarte. Noi am scris-o. Da, mai e o sansa pentru noi, toti.
Traditia spune ca a cazut de trei ori sub cruce. Nu stiu. Dar ce stiu e ca sunt lemn verde…Ajuta-ma, Isuse Hristoase!
Multumim, Simon din Cirena!
Ultimul tribut! Strapuns in maini si picioare, tintuit pe cruce, puterea dragostei Lui mai aduce un rod.
Soarele refuza sa mai priveasca. Se ascunde si ne lasa in intunericul pe care il meritam.
S-a ispravit! Cuvintele refuza sa se mai astearna.
E vineri! Imi plange sufletul. Oare, Doamne, eu am ispravit? Nu vreau sa Te mai lovesc, nu vreau sa Te mai indurerez. Iarta-ma, te rog!
“Tata in Mainile Tale Imi incredintez sufletul! Si eu, Parinte! Primeste-l asa cum este!
Florin Ianovici (2010)