Radio Maranata Vulcan

miercuri, 23 august 2017

Europa se schimbă din temelii: Noul primar al unui oraș din Anglia a impus o rugăciune musulmană la începutul fiecărei ședințe Consiliului Local. Sebastian Bodu, mesaj pentru progresiști: Dacă ar fi spus vreo rugăciune creștină, ați fi fost în spume...


La debutul fiecărei ședințe, primarul Shadab Qumer, care este musulman, obișnuiește să citească o rugăciune musulmană, iar ceilalți membri ai forului se ridică în picioare și ascultă în liniște, scrie ActiveNews.ro.

Același lucru obișnuia să-l facă și predecesorul lui Shadab Qumer, Fida Hussain, care este acum consilier pe probleme de mediu.

Recent, consiliul, care este prezidat de primar, a fost implicat într-un scandal din cauza unui controversat proiect de extindere a unei moschei. Inițiatorii au argumentat că este nevoie de ridicarea unor anexe la lăcașul de cult pentru ca femeile să se poată ruga. Această măsură, mai afirmă susținătorii, e și o modalitate de a combate segregarea și misoginismul. Opozanții, în schimb, afirmă că moscheea va ajunge să fie mult prea mare și va aglomera zona. În plus, vor apărea și probleme cu traficul. În cele din urmă, consiliul a aprobat proiectul,, precizează oldham-chronicle.co.uk. 

Sebastian Bodu a reacționat în urma acestei știri transmițându-le un mesaj progresiștilor care continuă să denigreze valorile creștine.

„Luați, progresiștilor, de aici! Dacă ar fi spus vreo rugăciune creștină, ați fi fost în spume! A nu se înțelege că ar fi ok să spui orice fel de rugăciune, ci că voi aveti o problemă doar cu creștinismul. Și cu familia heterosexuală. Le vedeți retrograde și anacronice. In imagini, Primarul musulman al unui oraș din Anglia...”, a scris Sebastian Bodu pe contul său de Facebook.

Sursa: http://newsnetcrestin.blogspot.ro/2017/08/europa-se-schimba-din-temelii-noul.html?m=1

joi, 10 august 2017

Prostia și omul religios

Poate vă întrebați ce are un termen cu celălalt? Păi… sunt ”frați de cruce” de multe ori. Multă prostie găsim la oameni religioși, poate mai multă decât la ceilalți. Hai să încep cu exemple extreme, care să nu lezeze pe vreunul din voi. Știți cu siguranță că există oameni care au ca dumnezeu diferite animale, sau diferite planete sau diferiți oameni. Există oameni care se așteaptă ca după moarte să primească drept recompensă pentru credința lor 7 fecioare să facă sex cu ele și mult vin. In 1974, jurnalistul și pilotul de curse Claude Vorilhon (Raël) a înființat religia Raël. El a susținut că tatăl său este extraterestru și că „farfuriile zburătoare” vor salva omenirea. Astăzi, Biserica Raël numără peste 80.000 de membri în 90 de țări. Și exemple sunt așa de multe, că ar lua sute bune de pagini. Oamenii cred o grămadă de prostii.
Acum, noi creștinii, ne vom crede superiori. Noi credem în ce trebuie, noi avem credinţa adevărată doar… În realitate mulți, foarte mulți creștini, cred tone de prostii. Unii sunt așa de ușor de prostit, încât doar faptul că s-au născut în case de creștini, le-a făcut contact cu creștinismul, că ei puteau crede orice altceva, dacă se nășteau în altă parte. Iată câteva exemple care, spre deosebire de cele de mai sus, e posibil să vă lezeze:
  • Unii cred că religia îi va ”băga” în cer.
  • Unii cred că preotul prin slujbe îi poate muta din iad în rai.
  • Unii cred că pot rezolva problemele veșnice după moarte.
  • Unii cred că preotul sau pastorul sunt fără prihană și nu păcătuiesc deloc.
  • Unii cred că papa este infailibil.
  • Unii cred că lumânările aprinse aici, luminează drumul prin întuneric dincolo.
  • Unii cred că prin donații, pomeni, dărnicie își cumpără mântuirea sau scapă de condamnarea păcatelor lor.
  • Unii cred că bolboroseala anumitor cuvinte de neînțeles de nimeni e dovadă de plinătate a Duhului Sfânt.
  • Unii cred că cina sau împărtășania le rezolvă păcatele.
  • Unii cred că slujirea în biserică sau folosul acesteia le rezolvă problema împăcării cu Dumnezeu.
  • Unii cred că e de ajuns o mână ridicată pentru a rezolva problema mântuirii.
  • Unii cred că vor ajunge în cer pentru că în copilărie mama și tata i-a dus la biserică.
  • Unii cred că botezul îi mântuiește de mic copil ca adult.
  • Unii cred că mersul la biserică îi mântuiește.
De ce am pus acestea în categoria prostiilor crezute de creștini? Pentru că nu au suport biblic. E o prostie să crezi ceva fără fundament biblic și unii fac din credințele astea extrabiblice coloana vertebrală a credinței lor. Nu este un detaliu neimportant, este însăși punctul de greutate.
Mai mult, creștinii au multe crize de prostie. Aici ași înșirui nunțile ca la hollywood, chemarea de vedete la nuntă, binecuvântările ”cu tătă țara”, înmormântări cu ”praznice” de sute de persoane, pus poze în chiloți de pe plajă pe facebook, pus poze cu copilul dezbrăcat pe facebook, făcut din băiețel sau fetiță mici vedete ”made în hollywood”, cumpărat mașină mai tare ca a fratelui, făcut casă mai mare ca a celuilalt, bătut copiii ca să învețe mai bine ca a lui cutare și multe alte crize de prostie, pe care și noi le facem adesea.
Da, ați intuit bine, și religiozitatea poate găzdui prostie și încă multă de tot. Asta mă face să mă analizez pe mine însumi și să vă provoc și pe voi la autoanaliză. O analiză sumară dar serioasă, ne poate arăta dacă avem crize de prostie, câte despre creduli (credincioșii proşti) aici e mai mult de spus și nu e timp acum.
Doamne, ajută-mă să devin înțelept! Luminează-mă să înțeleg ce citesc și văd dincolo de aparențe, să gândesc profund și să pot deosebi binele de rău, întunericul de lumină și înțelepciunea de prostie.
Sursa: http://www.filedinjurnal.ro/prostia-si-omul-religios/

marți, 8 august 2017

Limitele într-o relaţie

”LIMITA” este definită după DEX prin: 1. v. delimita2. v. mărgini3.v. localiza4. v. restrânge5. v. restrânge6. v. reduce7. a mărgini, a restrânge, (fig.) a îngrădi. (A ~ drepturile cuiva.)
De asemenea, din punct de vedere creştin limitele se referă la fizic, suflet şi duh.
Drept să vă spun, multă vreme reacţionam ca un arici când auzeam de limite. Mă zburleam şi vedeam în ele un inamic care trebuie doborât cu orice preţ…
M-am gândit foarte mult la limite. M-am luptat cu ele…
Ori de câte ori am participat la vreun seminar despre sexualitate, în general se vorbea despre asta: păstrează limita fizică, nu trece ”bariera”, nu…, nu…Şi totuşi cu toate aceste informaţii, sunt destui care nu reuşesc să păstreze aceste limite…
În acest punct m-am gândit că lipseşte ceva…cu siguranţă…
De ce să nu putem păstra o limită fizică?
Când vorbim despre limite într-o relaţie, în general ne gândim la limitele fizice. Şi pare oarecum justificată  îndreptarea spre un subiect care acaparează atenţia.
În primul rând, apropierea fizică este generată de dorinţa de a manifesta afecţiune. Este cel mai simplu mod de a ne arăta dragostea: o îmbrăţişare, sărut, mângâieri, etc. Însă depăşirea limitei duce la alte probleme.
Deci…apropierea fizică are de a face cu ceva mai mult decât simpla dorinţă de a atinge?
Ordinea Lui Dumnezeu în care am fost creaţi să funcţionăm este aceasta: cunoaştere la nivel duhovnicesc, sufletesc apoi abia apropiere fizică.
Dacă ne uităm în grădina Edenului, când Dumnezeu i-a creat pe Adam şi Eva, prima acţiune a lui Dumnezeu a fost la nivel duvonicesc şi sufletesc ( Genesa 2:7, 18). Abia apoi a urmat cunoaşterea fizică.povestiri-adevarate
Ce vreau să zic cu toate acestea?
Ca să nu ajungi să trebuiască să tratezi trebuie să previi!
Felul în care porneşte o relaţie determină modul în care ea va funcţiona. Şi poate determina chiar şi modul în care va sfârşi.
Este important să ştii clar ce fel de relaţie vrei să ai! Una care să ai pe cineva, fără obligaţii, etc?
Sau vrei să ai ceva de calitate? O relaţie în primul rând dumnezeiască?
Dacă eşti implicat într-o relaţie care nu prea are de a face cu Dumnezeu, cu valorile Sale, cu sfinţenia…atunci nu ai nevoie de limite…
Vorbeam mai devreme despre o anumită ordine în care am fost creaţi să funcţionăm: duhovnicesc, sufletesc, fizic.
Cum se pot aplica lucrurile acestea într-o relaţie? Ce legătură au cu limitele?
Limitele au datoria de a ne proteja. Ne protejează în primul rând de orice este legat de curvie, de orice fel de abuz, sau rănire de orice fel…
Este important de ştiut că limitele nu sunt un duşman ci sunt ca un pod care ne protejează să nu cădem sau să alunecăm.
Să cunoaştem modul în care am fost creaţi să funcţionăm determină modul în care funcţionăm şi într-o relaţie.
Aşa că pentru succes maxim într-o relaţie este necesar să funcţionăm în modul în care Dumnezeu ne-a proiectat:
– Duhovnicesc ( ceea ce înseamnă să te închini aceluiaşi Dumnezeu, să ai aceaşi credinţă. Cred că unirea la nivel de duh este cea care „sudează” relaţia. Aici se clădeşte dragostea „Agape”, cea care rămâne când sentimentele pot fi tulburi…)
– Sufletesc ( aici intervine deja partea emoţională, sentimente, dorinţa de apartenenţă şi în final sentimentul de a iubi 😉 )
– Fizic ( partea totală fiind consumată în cadrul căsătoriei ).
Implicarea în cunoaştere duhovnicească presupune parteneriat cu Dumnezeu în relaţie. Parteneriatul cu Dumnezeu ne va feri, ne va 578456l-202x0-w-d57a4daalimita la a împinge cunoaşterea la nivel fizic. Asta ne va salva de la dezamăgiri, etc.
Nu sunt în măsură să stabilesc limitele unei relaţii: dacă să ţii de mână sau nu, dacă să săruţi sau nu, dacă să dormi împreună sau nu, etc…
Însă am văzut cu siguranţă că setarea relaţiei pe Dumnezeu este tot secretul.El îţi va pune în inimă limitele pe care trebuie să le păstrezi.
😀 Ne întoarcem la sursă, la secretul unei relaţii: Relaţia ta cu Dumnezeu!

luni, 7 august 2017

Din greşelile trecutului – Iubirea de bani

iubirea de bani
Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri. 1 Timotei 6:10
Fiecare din noi muncim pentru a câştiga banii necesari traiului de zi cu zi. Puţine excepţii există în care oamenii muncesc în alte scopuri iar voluntarii sunt din ce în ce mai puţini. Alocăm o parte consistentă din timpul nostru pentru a câştiga banii cu care să ne cumpărăm cele necesare şi uneori nu ezităm să tăiem din timpul de odihnă, din cel  devoţional, din cel al familiei, din cel al bisericii pentru a munci. În fond ce poate fi aşa de rău, muncim doar, nu mergem la distracţie, ne zicem.
Părinţii noştri au muncit mult şi ne-au dat un model. Ei şi acum muncesc mult dacă mai trăiesc. Privesc la bătrânii din biserică de la Agârbiciu au degetele strâmbe de tot iar unghiile de multă vreme n-au mai crescut, ba dimpotrivă, s-au tot tocit de nu mai seamănă a unghii. Munca ne ocupă minim 8 ore dar cei consideraţi harnici dau 10 -12 – 14 -16 şi mai mult. Totul pentru bani. Acum întrebarea care vine involuntar este ce putere au în ei banii ăştia de ne motivează aşa?
Ne plângem tare, tot mai tare în ultima vreme că e criză financiară şi totuşi niciodată magazinele nu au avut mai multe case de marcat şi parcarea mai plină. Niciodată nu a existat mai multă risipă ca acum, niciodată nu s-a produs mai mult ca acum în industria de consum. Ceva trebuie să fie dereglat aici. Ceva nu este în  regulă. Oare nu or fi banii un mod de manipulare la nivel macro? Oare nu suntem seduşi de bani? Vei spune poate că nu dar au nu mai sunt aşa de sigur în dreptul meu.
Modul în care e structurat comerţul acum e unul foarte bine gândit. Oamenii sunt fericiţi când împing căruciorul prin supermarket şi cu cât acesta se umple mai tare, nu contează cu ce, cu atât inima şi faţa acelui om radiază mai mult, îl cuprinde un soi de satisfacţie, de mândrie. O senzaţie că este în controlul lucrurilor, că are pe ce se baza. Încearcă să te observi când mergi la cumpărături, să observi reacţiile pe care le ai şi ce simţi atunci şi vei avea surprize.
Vrem sau nu vrem posesia banilor ne face să ne credem „stăpâni peste situaţii”. Pe măsură ce strângem mai mulţi inima noastră e tot mai liniştită cu privire la viitor şi avem un soi de siguranţă. Poate doar gândul că ni i-ar putea fura cineva ne-ar mai tulbura. Dar banii sunt foarte atrăgători pentru oameni, pentru mine, pentru tine. Chiar şi cei evlavioşi şi credincioşi au tendinţa de a se încrede în puterea lor financiară. Mai mult, dorinţei de a câştiga bani îi şade bine îmbrăcată în haină de evlavie. „Dacă domnul vrea asta şi îmi dă putere….”
Banii fac ca părinţii ă lase copiii şi să plece departe, departe… crezând că acei bani câştigaţi îl vor câştiga şi pe copil. Banii fac pe soţi sau soţii să plece departe, departe… crezând că relaţia poate fi strânsă şi durabilă dacă este cusută cu aţa financiară groasă. Banii fac părinţii să muncească peste program, să vină acasă la timp să le spună noapte bună copiilor crezând că dedicarea şi devotamentul lor (pentru bani) îi vor convinge pe copii să le urmeze exemplul. Banii reuşesc să ţină omul departe de biserică fără mustrări de conştiinţă, e o scuză perfectă: lucrez şi duminica. Ar trebui să inspire o oarecare doză de milă combinată cu apreciere şi cu eroism. Banii fac oamenii să renunţe la timpul lor de părtăşie cu Dumnezeu foarte uşor. Am muncit ieri până târziu… Banii îi înstrăinează pe soţi. Nu mai au timp unul de celălalt, nu au când  să se mai vadă, când să se mai privească în ochi? Când să mai comunice? Când să mai facă sex? E nevoie de sacrificiu ca să trăieşti…
În cartea Estera vedem un om care a crezut că poate face orice cu bani. Haman a vrut să cumpere cu bani viaţa unui popor întreg şi a vrut să îi elimine, să îi ucidă. Tu ce vrei să cumperi cu bani? Iubire? Veşnicia? Copiii? Soţia? Respectul? Sănătatea? Ce crezi că poţi obţine cu bani?
În realitate banii te îndepărtează cel mai bine de cele de mai sus. Te străduieşti să munceşti pentru ca să nu-i lipsească nimic copilului, să aibă totul de-a gata „el numai să înveţe” ne spunem cu dorinţa profundă de a realiza şi el eforturile mari făcute pentru banii necesari întreţinerii lui. Dar… suntem surprinşi să aflăm că el e nemulţumit pentru că ar vrea încă ceva. Suntem dărâmaţi când auzim că s-a înhăitat cu un anturaj dubios, sau că are un tatuaj, sau că fumează sau că a început-o cu alcoolul. Mulţi bărbaţi se întrebă de ce după atâtea eforturi soţia lor i-a înşelat, s-a culcat sau a plecat cu altul şi apărarea e tot aia: „Ce nu a avut la mine, am muncit să aibă de toate.” Mulţi oameni vor fi surprinşi să audă că banii donaţi de ei bisericii nu pot compensa prezenţa lor acolo sau timpul de relaţionare cu Dumnezeu sau pe cel de rugăciune şi citire a scripturii.
Dragii mei, e timpul în care suntem tot mai des „învăţaţi” cum să facem bani, suntem învăţaţi cum să avem succes, cum să împrumutăm bani. Cum să facem bani repede şi fără eforturi prea mari. Dar oare de ce? Nu cumva e o capcană? Niu cumva cineva caută să ne arunce laţul ca să ne prindă şi să ne strunească? O ba da. Suntem în mare pericol, şi încă unul din acela îmbrăcat frumos, creştineşte. Avem nevoie să fim locuiţi de Duhul lui Dumnezeu ca să înţelegem corect puterea distructivă a iubirii de bani şi a încrederii în bani.

sâmbătă, 5 august 2017

Zece mituri comune (şi false) despre penticostali

Dacă am lua în seamă imaginea care este difuzată în reţelele sociale şi în mediile de comunicare (unele foarte riguroase precum National Geografic), am putea ajunge la concluzia că toţi penticostalii sunt şarlatani avari, iluminaţi, marginalizaţi social sau inculţi de la ţară. Dar adevărul niciodată nu îl vom găsi în stereotipurile „fabricate” de mediile de comunicare.

Un penticostal cunoscut, J. Lee Grady, ex-editor de la Charisma News, refuză să accepte această etichetă generalizată şi nu îi este ruşine să proclame că este un creştin evanghelic care crede în puterea Duhului Sfânt. Însă, el a observat că atunci când recunoaşte în public că este „penticostal”, pentru a se descrie pe el însuşi, foarte des vede pe feţele celorlalţi un zâmbet ironic. Dacă acest lucru se întâmplă într-o ţară cu o majoritate a populaţiei de credinţă evanghelică, cum este Statele Unite, este uşor să ne imaginăm că acest fenomen nu doar că se repetă, ci este multiplicat în acele ţări de cultură catolică, ortodoxă sau de alte religii.
Într-un articol recent, publicat în Charisma News, Grady exprimă că „există persoane care gândesc că penticostalii sunt persoane cu capul în nori, fără creier, şi care îşi pierd controlul în timpul serviciilor religioase. Aceste persoane sunt surprinse când află realitatea că există numeroşi creştini penticostali cu diplome universitare, afaceri proprii prospere sau care ocupă funcţii publice şi care dirijează o mare cantitate de fundaţii şi organizaţii neguvernamentale, în toată lumea.
Pentru a lămuri lucrurile, autorul răspunde în articolul respectiv la zece mituri sau idei false care sunt aplicate creştinilor penticostali şi care circulă ca nişte legende comune printre creştinii tradiţionali şi mult mai amplificate la majoritatea publicului care cunosc mişcarea penticostală doar prin intermediul stereotipurilor şi a prejudecăţilor mediilor de comunicare.
1.   Penticostalii sunt o mişcare sau o biserică izolată de restul creştinismului.
Penticostalii clasici s-au format şi s-au dezvoltat într-o mişcare de sine stătătoare, dar astăzi există penticostali în toate denominaţiile şi familiile evanghelice. Penticostalii nu frecventează în mod obligatoriu biserici cu etichetă de apartenenţă la o mişcare sau o denominaţie penticostală. Începând cu decada anilor 1960, în Statele Unite s-a înregistrat o creştere importantă a penticostalilor (numiţi şi carismatici) în alte denominaţii şi biserici. Astfel avem penticostali anglicani, penticostali metodişti, penticostali baptişti şi penticostali catolici.
Un recent studiu al Pew Research Center din anul 2011, revelează faptul că penticostalii reprezintă mai mult de un sfert din toţi creştinii de astăzi. Şi mai mult, anul trecut, liderul tuturor anglicanilor din lume, arhiepiscopul de Canterbury, Justin Welby, a admis că el a avut o experienţă penticostală de vorbire în limbi.
2.   Penticostalii sunt nişte ignoranţi din punct de vedere teologic.
Ideea că penticostalii sunt ignoranţi, teologic vorbind, este o prostie dacă avem în vedere că 300 din cei mai cunoscuţi erudiţi evanghelici de azi, sunt penticostali. Teologii care au participat la reuniunea anuală a Societăţii de Studii Penticostale din Springfield, Missouri, au reprezentat peste 100 denominaţiuni şi 200 instituţii academice.
3.   Este vorba de un colectiv format în principal din săraci şi marginalizaţi social.
Atunci când trezirea penticostală a început în 1906, în Los Angeles, cei ce integrau şi apărau mişcarea penticostală, este adevărat că se caracterizau în majoritate ca fiind persoane din clasele de jos, care se închinau lui Dumnezeu în corturi. Dar astăzi, un mare procent dintre penticostalii din Statele Unite aparţin clasei de mijloc sau clasei înalte. Un exemplu este proprietarul firmei Hobby Lobby, David Green, care a fost pe prima pagină a ziarelor cu puţin timp în urmă datorită unei decizii a Curţii Supreme, în favoarea companiei sale, care are o valoare de 5 miliarde de dolari. El este penticostal. Şi în ţările în dezvoltare există penticostali care finanţează proiecte misionare foarte ambiţioase.
4.   Penticostalii sunt cei care promovează aşa zisa evanghelie a prosperităţii.
Există fără îndoială biserici şi predicatori extravaganţi care se auto-denumesc penticostali, precum Clarence McClendon şi Noel Jones, care fac paradă cu bogăţia lor şi în acelaşi timp continuă să ceară mai mulţi şi mai mulţi dolari. Dar realitatea este că evanghelia prosperităţii nu este bine primită de majoritatea penticostalilor. De exemplu, unul dintre cei mai proeminenţi penticostali din Statele Unite, TD Jakes (din Dallas) a mustrat aspru pe aceste „stele ale show-ului evanghelic” şi a cerut bisericii sale „să-i trimită la plimbare”.
5.   Penticostalii fac demonstraţii cu şerpi în programele lor.
Mulţi americani au fost intrigaţi când au aflat de această raritate demonstrată într-un serviciu religios în care se manipulau şerpi veninoşi şi difuzat pe National Geografic (adepţii acestei practici vor să-şi demonstreze spiritualitatea, pornind de la acea promisiune a lui Isus din Marcu 16:17,18, n.tr.). Dar această practică este o raritate demodată. Există doar aproximativ 125 de congregaţii în SUA (dintre sutele de mii de biserici) care aparţin acestui straniu grup şi sunt biserici rurale şi foarte mici. Mai mult, denominaţiile penticostale au condamnat formal această practică aşa zis spirituală.
6.   Credincioşii intră în „transă” în timpul serviciilor religioase şi când „vorbesc în limbi”.
Persoanele care vorbesc în limbi, se roagă voluntar şi conştient şi pot începe sau se pot opri din rugăciune atunci când doresc. Atunci când investigatori de la Universitatea din Pennsylvania au studiat fenomenul vorbirii în limbi, au găsit că în realitate acest fenomen produce o senzaţie de pace şi bunăstare interioară persoanelor care îl practică. The New York Times, a informat în 2006 despre un studiu asupra creştinilor din Anglia, care sugera că acei care vorbeau în limbi, demonstrau „mai multă stabilitate emoţională” decât acei care nu o făceau.
7.   Penticostalii sunt republicani şi albi.
Da, într-adevăr Sarah Palin (ex-guvernatoare de Alaska şi candidată la vice-preşedenţia SUA cu John McCain, în 2008) a frecventat o biserică penticostală şi de asemenea ex-Procurorul General John Ashcroft. Dar este un stereotip absurd să concluzionăm că toţi penticostalii sunt conservatori albi. Un mare procent dintre penticostalii din SUA sunt afroamericani sau hispanici şi mulţi dintre ei l-au votat pe Barack Obama la alegerile din 2008. Unicul lucru pe care studiile sociologice l-au demonstrat este că penticostalii sunt creştinii evanghelici cu cel mai mare număr de votanţi şi că Obama nu ar fi putut câştiga fără ajutorul acestui important grup.
8.   Penticostalii sunt rasişti.
Este adevărat că rasismul a contaminat în primii ani, mişcarea penticostală, dar în ziua de azi bisericile penticostale şi carismatice, au o mai mare probabilitate de a fii biserici mixte din punct de vedere etnic, decât alte grupuri denominaţionale.
9.   Penticostalii sunt moralişti stricţi şi făţarnici.
A existat o perioadă în care penticostalii (împreună cu baptiştii conservatori şi grupurile sfinţeniei), au predicat cu putere în contra oricărui tip de divertisment lumesc. Femeile nu aveau voie să folosească pantalonii nici machiajul, bărbaţii nu puteau să joace cărţi (sau fotbal) şi filmele erau selectate cu lupa. Dar acest lucru nu se mai întâlneşte printre penticostalii actuali, care au intrat în lumea artelor (actorul Denzel Washington, este penticostal şi fiu de pastori penticostali) iar mulţi dintre ei sunt sportivi profesionişti de elită (Ricardo Kaka, Radamel Falcao, etc).
10.   Penticostalismul este doar o modă care va trece.
Penticostalii reprezentau doar 6 % dintre toţi creştinii în anul 1980. Astăzi numărul lor a crescut la 26 % şi Centrul Pulitzer informează că 35 000 de persoane se unesc cu penticostalii în fiecare zi. Unii investigatori prezic că în anul 2025, numărul acestora va ajunge la cifra de un miliard. Cu toate stereotipurile şi prejudecăţile, sub nici o formă nu se poate afirma că penticostalii sunt nişte marginalizaţi ai societăţii (preluat şi tradus din Protestante Digital).
…………………………………………………………………………………………….
Penticostalismul în România are multe lucruri în comun cu penticostalismul american, în special cu penticostalii clasici (grupul care îşi are originea în trezirea din strada Azusa – Los Angeles, începând cu 1906), deşi opiniile recente ale unor erudiţi care au studiat istoria mişcării în România, evidenţiază că penticostalismul român este autohton şi nu de import. Şi în jurul penticostalilor români s-au ţesut numeroase mituri şi legende (bineînţeles false), unele dintre acestea fiind încă vehiculate şi în prezent, în special în acele zone unde neoprotestanţii nu sunt răspândiţi. Ceea ce este destul de trist este că toate acestea au fost (şi încă sunt) promovate de unele persoane şi instituţii „spirituale” care nu puteau să accepte ideea că adevărul biblic se poate găsi şi în altă parte.
Conform ultimului recensământ al populaţiei din anul 2011, penticostalii din România sunt în număr de 324 462 persoane, înregistrând o creştere de 11,7 % în ultimii 10 ani, fiind singura confesiune care a înregistrat creştere în această perioadă, alături de atei şi de cei care s-au declarat fără religie (detalii AICI).
Dintre punctele prezentate mai sus, acestea se pot aplica şi penticostalilor români cu excepţia punctului 5, despre care nu am auzit că ar fii ajuns şi la noi şi a punctelor 7 şi 8, care sunt specifice penticostalismului american. În schimb ar mai trebui adăugat unul, specific românilor, care acuza penticostalii că aceştia se adună noaptea, sting lumina şi apoi comit cele mai mizerabile imoralităţi. Niciodată nu s-a putut demonstra o astfel de practică, iar dacă s-ar fii demonstrat vreodată, îmi imaginez ce atitudine ar fi luat autorităţile (atât cele actuale cât şi cele de dinainte), ce ar fii scris ziarele şi ce ar fii spus opinia publică. Ideea pornea de la faptul că penticostalii fiind persecutaţi de regimul politic (atât cel interbelic cât şi cel comunist) se adunau uneori noaptea la lumina lămpii de petrol, iar imaginaţia bogată a unora a dezvoltat acest fapt. Cu câţiva ani în urmă se difuza o mărturie la Radio Vocea Evangheliei Cluj, care relata cum în anii `80, un înalt responsabil al securităţii comuniste a mers la o astfel de întâlnire de rugăciune, dar contrar tuturor aşteptărilor sale, acolo a primit un cuvânt de profeţie prin care îi erau demascate intenţiile şi i se cerea să se întoarcă la Domnul. Convertirea lui a însemnat alungarea din slujbă, o persecuţie constantă, sărăcie, umilinţe publice, dar în acelaşi timp pace, bucurie interioară şi mântuire pentru el şi familia lui. Acest lucru a fost posibil pentru că el a avut o experienţă spirituală adevărată, într-o grupare penticostală, în ciuda falselor acuzaţii care îi erau aduse constant acestei mişcări. Şi exemple ca acesta găsim foarte multe.
(„Mit”, conform DEX, înseamnă  „o reprezentare falsă, dar în general admisă de toți membrii unui grup”).
Pentru Știri Creștine, Beni Drădici

vineri, 4 august 2017

Membrii guvernului american studiază Biblia împreună la Casa Albă




O adevărată trezire spirituală se desfăşoară la Casa Alba. Unii din cei mai puternici oameni din America şi din lume se întâlnesc săptămânal să studieze Biblia împreună. Guvernul condus de Donald Trump a fost numit de unii drept cel mai evanghelic cabinet din istorie – o mână de oameni care îl iau pe Dumnezeu şi Cuvântul Său foarte în serios.
Ralph Drollinger, din partea organizaţiei Capitol Ministries, a declarat pentru CBN News: „Aceşti oameni care ne conduc au fost aleşi de Dumnezeu şi puşi într-o poziţie de influenţă pentru societatea şi cultura noastră.”
Drollinger este un fost jucător NBA care şi-a găsit vocaţia după terminarea carierei sportive: a înfiinţat Capitol Ministries cu misiunea de a schimba inimile politicienilor care alcătuiesc puterea legislativă şi executivă a Statelor Unite. Dacă ei vor fi oameni credincioşi atunci acest lucru îi va ajuta să adopte şi legi drepte.
Prin organizaţia sa, Drollinger a pus bazele grupurilor de studiu biblic în 40 de adunări legislative ale statelor ce compun Statele Unite ale Americii. El conduce și studii biblice săptămânale în Senat şi Camera Reprezentanţilor la Washington, şi de asemenea îi îndrumă pe membrii cabinetului Trump în studiul lor săptămânal din Scripturi.
Câteva nume dintre cei care participă cu regularitate la studiu biblic sunt: Tom Price, ministrul Sănătăţii, Rick Perry, ministrul Energiei, Betsy DeVos, ministrul Educaţiei, Sunny Perdue, ministrul Agriculturii, precum şi directorul CIA, Mike Pompeo.
„Este cel mai bun studiu biblic pe care l-am făcut vreodată. Sunt atât de nobili și de studioşi”, a declarat Drollinger.
Un astfel de studiu biblic, în care să fie implicaţi membrii guvernului american, nu a mai avut loc de mai bine de 100 de ani.
La studiu ia parte şi procurorul general al SUA, Jeff Sessions.
„Îl văd cum se duce în fata jurnaliştilor (pe Jeff Sessions) în aceeaşi zi în care a fost la studiu biblic, şi vorbeşte şi se comportă aşa cum am vorbit la întâlnirea noastră şi mă gândesc: „Wow, oamenii aceştia chiar iau în serios şi pun în practică ceea ce învăţăm în timpul studiului. E umitor!”, spune Drollinger.
Şi preşedintele Trump este invitat la studiu biblic. În fiecare săptămână i se transmite o foaie cu lecţia ce a fost discutată.
Şi vicepreşedintele îşi doreşte să participe, atât cât îi poate permite programul încărcat. El este şi unul din sponsorii întâlnirilor.
Drollinger vede multe asemănări între vicepreşedintele Pence şi unele personaje biblice cum ar fi Iosif, Mardoheu şi Daniel – toţi oameni care au ajuns în poziţii de conducere în perioade istorice diferite prin providența lui Dumnezeu.
„Mike Pence respectă poziţia pe care o are. Se îmbracă corect, ca Iosif care s-a spălat şi curăţat înainte de a se înfăţişa la Faraon,” a declarat Drollinger pentru CBN News. Pe preşedintele Trump, Drollinger îl compară cu Samson.
„Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru aceşti oameni. Cred că vicepreşedintele Mike Pence şi preşedintele Trump au ales nişte oameni foarte buni care să conducă America,” a mai adăugat Drollinger.
Traducere de Ionuţ Poteraş

marți, 1 august 2017

Există vreo diferenţă între a fi ortodox şi a fi creştin?

Întrebare: „Există vreo diferenţă între a fi ortodox şi a fi creştin?”
Răspunsul nostru: Există multe denominaţii sau tipuri de biserici care sunt considerate a fi „creştine”, precum Biserica ortodoxă, catolică, presbiteriană, metodistă, baptistă, luterană ş.a.m.d. Şi este evident că sunt membri în fiecare dintre acestea, care au o relaţie autentică cu Cristos, iar alţii nu.
Prin urmare, aspectul cel mai important nu este cărei biserici îi aparţine cineva, ci dacă Iisus Cristos trăieşte în acea persoană… dacă ea are într-adevăr o relaţie personală cu Dumnezeu.
Ni se spune în Evanghelia după Ioan că „tuturor celor care L-au primit [pe Iisus], adică celor care cred în Numele Lui, El le-a dat dreptul să devină copii ai lui Dumnezeu”1. De ce trebuie să devenim copii ai lui Dumnezeu? Pentru că până atunci Dumnezeu este departe. Putem şti că El este undeva acolo şi că trebuie să ne închinăm Lui. Putem şti şi că în vremuri de nevoie trebuie să ne rugăm Lui. Dar există o distanţă între El şi noi, de care suntem conştienţi şi aceasta se datorează păcatului nostru.
Atâta vreme cât trăim, noi vom continua să păcătuim. Vom trăi în felul nostru şi nu cum vrea Dumnezeu. Dar păcatul nu trebuie să rămână o barieră între noi şi Dumnezeu. Iată cum este acest lucru posibil.
Biblia spune că există o pedeapsă pentru păcat şi s-ar putea ca aceasta să fie mai mare decât te aştepţi. Pedeapsa pentru păcat este moartea. Nu este pedeapsa doar pentru păcate precum omorul. Este judecata lui Dumnezeu împotriva tuturor păcatelor. Biblia spune: „Căci plata păcatului este moartea…”2. Iisus a murit în locul nostru pentru ca noi să nu murim pentru veşnicie, fiind despărţiţi de Dumnezeu datorită păcatului nostru. El a plătit pe deplin pedeapsa pentru păcatele noastre. Şi ne oferă iertare deplină, nu temporară. Putem avea această iertare acum chiar şi pentru păcatele pe care le vom comite în viitor, pentru că Iisus a murit pentru toate păcatele noastre. Fiind îndepărtată bariera păcatului, putem începe imediat o relaţie personală apropiată cu El. Acest lucru nu înseamnă că vom deveni perfecţi sau că nu vom mai păcătui. Ci vom deveni persoane iertate atunci când recunoaştem că Iisus a murit pentru păcatele noastre în locul nostru.
„Sunt socotiţi drepţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Cristos Iisus. Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire ca să-Şi arate dreptatea Lui…”3
Atunci când Îl primim pe Iisus în viaţa noastră, Dumnezeu ne declară „nevinovaţi” şi spune că suntem „îndreptăţiţi”. Relaţia noastră cu Dumnezeu a început într-un mod foarte real, iar noi nu mai cunoaştem că Dumnezeu este undeva „acolo”, ci ştim că El locuieşte în noi. Avem iertarea lui Dumnezeu şi o relaţie cu Sine. „Căci plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Iisus Cristos, Domnul nostru.”4
Dacă vrei să fii sigur că ai o relaţie personală cu Dumnezeu, că păcatele îţi sunt iertate şi că nu mai există nicio barieră între tine şi Dumnezeu, citeşte articolulCunoaşterea personală a lui Dumnezeu.
(1) Ioan 1:12
(2) Romani 6:23
(3) Romani 3:23,24 (NLT)
(4) Romani 6:23