Radio Maranata Vulcan

joi, 9 aprilie 2015

GOLGOTA – LOCUL UNDE ISUS A ÎMPĂRȚIT LUMEA ÎN DOUĂ !

AM FOST SCLAVI ODATĂ

greateststoryevertold-thiefcross
LUCA 23:32-43
                    V-ați întrebat vreodată de ce este toată această istorisire în Biblie? În mijlocul filmului crucificării lui Isus (poate cel mai important eveniment petrecut în istoria omenirii), este această dispută dintre cei doi criminali de-o parte și de cealaltă a lui Isus. Și ce este de fapt atât de special despre această relatare este că condiția inimii fiecărui om, realitatea locului spiritual în care te afli, este găsită la cei doi tâlhari de pe cruce, de-o parte și de alta a Domnului Isus.
Vedeți voi, Isus Cristos în mijloc este așa cum nimeni nu și-ar fi imaginat să vadă – pe Dumnezeu în trup de om – Cuvântul  venit pe Pământ. Dar mulți dintre noi care am trecut prin viață de-a lungul timpului, ne-am comportat ori ca tâlharul din dreapta, ori ca tâlharul din stânga. Sunt câteva lucruri pe care vreau să le dezbatem în acest articol.
1.      Aproape, nu este îndeajuns de aproape!
Putem observa că, acești oameni de pe cruce, în vecinătate erau foarte apropiați de Isus – dar vecinătatea nu este același lucru cu percepția. În versetul 29 scrie: Unul din tâlharii răstigniți Îl batjocorea și zicea: “Nu ești tu Cristosul? Mântuiește-te pe tine însuți și mântuiește-ne și pe noi!” Vedem cum el pierde din vedere cine este de fapt Isus. Dar înainte să aruncăm cu pietre, înainte de a defăima…să ne cercetăm pe noi…este un lucru ușor de făcut. Vedem că el era aproape, dar nu îndeajuns de aproape…și ratează adevărul despre Isus, și l-a ratat din două motive.
  • În primul rând, el asculta la mulțimile din jur. Un verset mai înapoi vedem cum mulțimile, fruntașii și chiar soldații Romani Îl batjocoreau pe Isus. Tâlharul doar a urmat un model. Percepția lui despre Mesia, era percepția din acea zi. A lăsat ca firea lui să definească cine este Isus în locul lui “daca El moare, cum poate să fie Mesia?”Și noi facem uneori la fel, nu-i așa? Cât de des lăsăm ca părerea noastră despre cine este Isus să fie condusă de părerile altora despre cine este Isus, în loc să îl lăsăm pe Isus să ne ghideze?
  • In al doilea rând, asculta de eul lui. Iată ce zice: “Nu ești tu Cristosul? Mântuiește-te pe tine însuți și mântuiește-ne și pe noi!” Cu alte cuvinte: “Scoate-mă de unde sunt eu și atunci o să cred. Suferă tu în locul meu și atunci o să știu că ești Dumnezeu.” Ca acest om, poate și pentru tine  Isus este un fel de asistent personal. Poate așa Îl vezi… El e cu tine numai când ai nevoie să îți duci planul la îndeplinire, să rezolvi tot ce ai în agendă, să îți formeze o matriță bună – Aproape, nu este îndeajuns de aproape. Alții, chiar și mai justificativ, bun, nu este bun îndeajuns. Viziunea ta despre ce este Isus nu este aceea a unui asistent personal, ci mult mai mult, tu ești asistentul Său personal. Crezi că dacă te-ai întors la Dumnezeu, meriți o răsplată. “Dacă fac asta, o să am acces. Dacă merg la biserică, dacă vorbesc lucruri frumoase, dacă petrec timpul meu cu oameni buni, ajut pe săraci, dacă trăiesc cu săracii, etc.” Oprește-te din a mai asculta ce spune eul tău. Contrar părerilor din popor, făcând multe lucruri bune nu îți acordă un statut special în fața Domnului. Nu există fapte de bunătate sau servicii pe care le facem (lipsite de dreptate) care să îți dea un statut aparte în fața lui Dumnezeu. Nici o încercare de a face bine nu te ajută să ajungi să fii cu Dumnezeu. Aproape, nu este îndeajuns de aproape.
Al doilea adevăr pe care îl aflăm de aici este următorul:
1.      Niciodată nu este prea târziu ca Isus să salveze  viața cuiva
Dacă cineva a mers prea departe – este vorba despre celălalt om de pe cruce. El merita să fie sus pe cruce, de-asta era acolo. Este la finalul vieții sale iar viața lui nu valora așa de mult. Dar într-un moment, Isus șterge tot trecutul său și spune: vers. 43: “Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu mine în Rai.” O ce veste bună! Înseamna că nu contează ce vezi tu în trecutul tău astăzi, pentru Isus Cristos nu este niciodată prea târziu să te salveze. Serios, singurul mod în care poți să îl cunoști pe Isus este foarte bine definit în dialogul pe care Domnul Isus îl are cu acest tâlhar de pe cruce. Poate fi rezumat la 5 cuvinte:
DUMNEZEU
“Dar celălalt l-a înfruntat și i-a zis: Nu te temi tu de Dumnezeu, tu care ești sub aceeași osândă?” Luca 23:40. Dacă vrei ca Dumnezeu să asculte la tine, trebuie, în primul rând, să recunoști că El este Dumnezeu. Că El este creatorul. Este unul singur și El este în control.
PĂCATUL
Versetul 41: “Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre” – Acesta era un om rău: Egoist, nedemn de încredere, violent, eretic, nesăbuit. Viața lui era compusă din greșeală după greșeală. Alegeri rele după alegeri rele. Vedeți, păcatul este o cale prin care oamenii încalcă legea lui Dumnezeu. Este atunci când cineva alege să meargă după căile dorite de el și nu căile Domnului. Cartea Romani spune că plata păcatului este moartea. Dar, în aceste ultime momente din viața acestui om, în netrebnicia lui, Isus Cristos s-a îndurat de el.
SUBSTITUȚIA
Vedem scris că omul s-a uitat la Isus, iar apoi a vorbit cu celălalt criminal și spune în versetul 41: “Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar Omul acesta n-a făcut nici un rău.” Vedem, când Isus Cristos era pe cruce, nu era acolo ca să plătască pentru păcatele Lui (era neprihănit), El era acolo pentru păcatele noastre. Era acolo să îndure povara păcatelor noastre. El ne-a ÎNLOCUIT. S-a pus în locul nostru sus pe cruce – unde fiecare din noi trebuia să fim. Acolo El a îndurat toată vina și plata păcatelor noastre. A devenit un ÎNLOCUITOR.
CREDINȚA
Apoi talharul se uită la Isus, Luca 23:42 “Și a zis lui Isus: Doamne adu-Ți aminte de mine, când vei veni în Împărăția Ta!” Chiar dacă era clar pentru toți cei prezenți de acolo că viața lui Isus Cristos era pe sfârșite, acest om a avut credință în El. Poate că era pe moarte. Dar aces om era Rege și regii sunt regi pentru că au un regat și se întorcea în regatul său, iar într-o zi cred că voi fi și eu acolo cu El. “Doamne adu-Ți aminte de mine când vei veni în Împărăția Ta!”Aceasta este credința adevărată.
VIAȚA
Isus s-a uitat la el și i-a spus, Luca 23:43: “Isus a răspuns: Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu mine în Rai.” Și asta nu a fost o promisiune pentru un timp îndelungat în viitor, ci s-a împlinit în câteva momente. “Viața ta pământească se va sfârși curând” spunea Isus “dar viața ta eternă e abia la început.” 1 Ioan 5:12 – “Cine are pe Fiul are viața; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viața.”

DUMNEZEU – PĂCATUL – SUBSTITUȚIA – CREDINȚA – VIAȚA

Așadar…vedeți? Vedeți că aproape, nu este îndeajuns de aproape? Doar pentru că mergi la biserică și ești o persoană relativ bună sau dacă doar cunoști pe cineva care e creștin sau dacă ești mișcat în suflet de mesajul Biblic – nu este îndeajuns. Doar jertfa lui Isus de pe cruce poate să șteargă pagubele pe care le-ai făcut. Și nu este deloc prea târziu, chiar dacă crezi că ai mers prea departe. Nu contează ce simți în inima ta privitor la faptele murdare pe care le-ai făcut în trecut – Isus te va primi la El exact în același mod cum l-a primit și pe tâlharul de pe cruce căruia i-a părut rău de greșelile lui. Te poate primi chiar azi.
Efeseni 2:8,9:  “Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.”
http://family2fam.com/

miercuri, 8 aprilie 2015

Pacea globală devine un lux

Pacea începe să fie doar un vis. În anul în care se comemorează centenarul de la izbucnirea primei conflagrații mondiale, asistăm la o recrudescență a conflictelor. În ciuda eforturilor diplomatice care se fac, pacea în lume s-a deteriorat constant în ultimii șapte ani. Aceasta este concluzia îngrijorătoare al unui studiu care a monitorizat 162 de țări.
Războaiele, atacurile lansate de militanți, crimele care au dat o lovitură progreselor înregistrate după al doilea război mondial. Sunt tot atâtea cauze care au generat o stare tot mai tensionată în multe zone ale lumii. Aceasta este constatarea relevată de raportul anual Indicele Global al Păcii, realizat de Institutul pentru Economie și Pace (IEP), cu sediul în Australia, informeazăAgerpres.
Această situație este generată în ciuda apelurilor pentru pace. Lideri politici și religioși, împreună sau separat, nu ezită să lanseze mesaje sau să se implice activ în negocieri pentru instaurarea sau menținerea păcii. Conform raportului, conflictele din Irak, Siria, Afganistan, Sudan și Republica Centrafricană au fost cele care au contribuit în cea mai mare măsură la deteriorarea indicilor globali ai păcii.
Însă acestea nu sunt singurele spații geografice cuprinse de flăcările războiului. Și Orientul Mijlociu, Asia de sud și Africa au cunoscut o creștere a numărului celor uciși în atacuri comise de militanți. De asemenea, centrele urbane în plină dezvoltare din lumea emergentă au înregistrat o creștere a ratei criminalității.
Consecințele acestei situații sunt previzibile: creșterea numărului deceselor, deteriorarea situației economice sau amplificarea procesului de imigrație. Dacă anumite zone geografice au cunoscut o deteriorarea a păcii, în schimb, în alte zone, precum Europa, rata criminalității și a conflictelor a scăzut, în general, se arată în raport.
Scăderea indicilor păcii este cea mai semnificativă din ultimii 60 ani. Care sunt cauzele care au determinat performanța negativă a ultimilor șapte ani? Steve Killelea, fondator și director executiv al IEP, a explicat că între cauzele actualei deteriorări se numără „primăvara arabă”, răspândirea terorismului, mai ales după invadarea Irakului, dar și repercusiunile crizei financiare globale

Cum arată clasamentul?

Studiul a urmărit situația din 162 de țări pe baza a 22 de indicatori. Între aceștia apar cheltuielile militare, rata criminalității, decesele de pe urma conflictelor, nesupunerea civică sau terorismul. Pe baza scorului oferit de indicii respectivi, țările cel mai puțin pașnice din lume sunt Siria și Afganistan, iar Sudanul de sud, Republica Centrafricană, Ucraina și Egiptul au cunoscut unele dintre cele mai drastice scăderi ale nivelului de securitate.
La polul opus, numărul 1 pe listă, ca statul cel mai pașnic de pe glob, este Islanda. România nu se mai află în coada clasamentului, așa cum eram obișnuiți, indiferent de criteriile de clasificare. Scorul obținut situează România în prima treime a clasamentului, ocupând locul 35 din cele 162 de țări.
Situația este oarecum diferită față de raportul din 2012. Atunci se observa o tendință de diminuare a conflictelor internationale față de anul 2007. The Economist oferea o hartă comparativă a evoluției țărilor în intervalul respectiv. Islanda se reconfirma și atunci drept cea mai pacifică țară din lume, dintr-o listă de 158 de state analizate. România arată o tendință de conservare a poziției, în anul 2012 fiind pe locul 32.
Întrucât studiul a fost realizat pe baza datelor disponibile până în martie, nu au fost luate în calcul recentele violențe din Irak și Ucraina. Dacă s-ar fi ținut cont de ele, tabloul general ar fi fost și mai sumbru, a precizat directorul IEP.

Pacea, o fata Morgana și pentru Europa

Între timp, criza ucraineană s-a amplificat, determinându-l pe președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, sărecunoască că „pentru prima dată, după mulți ani, percepem în Europa o amenințare reală la adresa păcii și stabilității pe acest continent.”
Ceea ce merită remarcat este faptul că în anul 2013 Rusia nu era considerată o amenințare pentru stabilitatea păcii. Surpinzător însă, în percepția publică colectivă nu fostul colos sovietic constituia o amenințare, ci rivala ei din Războiul Rece, și anume SUA.
O asemena constatare greu explicabilă a fost rezultatul unui sondaj. Aproape un sfert din populația lumii (24%) considera Statele Unite drept cea mai mare amenințare la adresa păcii în lume, au afirmat sociologii de la Gallup International/WIN, citând rezultatele unui sondaj din anul 2013 efectuat cu 70.000 de repondenți din 65 de state, scrie incomemagazine.ro. Pe locul secund se situa Pakistanul (8%), urmat de China (5%), Iran, Israel, Afganistan și Coreea de Nord, fiecare cu câte 5% din opțiunile celor intervievați. Surprinzator, Rusia ocupa treapa a12-a, cu o medie de 2%. Repondenții din Orientul Mijlociu au indicat SUA și Israelul, ceea ce era de așteptat. În schimb, nu tot atât de ușor de înțeles este selecția pe care au făcut-o cetățenii Europei occidentale care au plasat la egalitate SUA, Iran și Siria ca cele mai amenințătoare țări pentru pacea globală.
Este un fapt surprinzător cum percepțiile europenilor pot fi atât de deformate. Dacă în zona orientală sunt de înțeles anumite orientări care se sprijină pe interpretări nerealiste, spațiul european surprinde prin lipsa de discernământ. Incapacitatea anticipării viitorului apropiat pe baza unor tendințe evidente constituie unul dintre aspectele negative ale societății actuale. Indiferent cât de occidentalizată pretinde a fi.

Formule negative de succes

O privire de ansamblu asupra regiunilor sau țărilor care se joacă cu flăcările războiului arată că motivațiile de ordin religios sau etnic primează. Epurările sunt interminabile. Exodul de populație pare să fie de neoprit. Iar fundamentalismul religios, în special cel islamic, nu doar că alimentează conflictele, dar le și generează.
În plus, asistăm la un reviriment al unor forme de fanatism pe o platformă naționalist-religioasă care a afectat inclusiv spațiul creștin. Cazul Rusiei este mai mult decât elocvent în această privință. Cota de popularitatea a președintelui rus a crescut ca urmare a reactivării mai vechiului vis expansionist sovietic.
Atingerea unei popularități record de 80% devine explicabilă în condițiile experimentării de către Putin a unei rețete care și-a dovedit eficiența de-a lungul secolelor: mistica ortodoxă împletită cu un patriotism specific rusesc. Puse împreună au generat o stare de febrilitate care a corespuns unei așteptări populare. Schema lui Putin nu este unică. Poate fi întâlnită în multe alte spații geografice tensionate în momentul de față. Doar ingredientele diferă. Fie că este vorba de terorism sau de crime în masă, iluzia unui viitor mai bun construit pe violență încă fascinează. Însă pentru această este nevoie de dușmani. Reali sau fictivi. Dar și de războaie.
http://semneletimpului.ro/

marți, 7 aprilie 2015

Altarul Domnului a fost reconstruit în Ierusalim – Un semn al vremurilor?

Temple,Israel,Jerusalem Photo credit Ritmeyer Archaeological Design
Locul unde va fi zidit Altarul Photo credit Ritmeyer Archaeological Design

Institutul Templului a reconstruit un altar Domnului in Ierusalim, si scolarii internationali se minuneaza de insemnatatea acestuia.
Ca parte a “Miscarii Templului” din Israel, altarul a fost inaugurat in Decembrie anul trecut, si rapoartele indica ca va putea fi gata de Pastele Evreiesc.
,,Noi stim ca profetia sfarsitului nu se poate implini fara reconstruirea Templului din Ierusalim,” a spus unul din cei mai bine cotati autori de New York Times, Jonathan Cahn. ,,Uraciunea pustiirii profetita in Cartea lui Daniel si in Evanghelii, trebuie sa aiba loc in incinta Templului. La fel si apostolul Pavel vorbeste despre “omul nelegiuirii” sau Anticristul, stand in Templul lui Dumnezeu. Ceea ce multi oameni nu-si dau seama este ca alaturi de Sfanta Sfintelor, altarul Templului este partea cea mai principala si critica din Templu.”
Altarul, 3.5 m latime si 3.5 m inaltime. Photo creditwww.breakingisraelnews.com
Telul Institutului Templului ,,este de a reaprinde flacara Templului Sfant in inimile oamenilor prin educatie. Obiectivul nostru pe termen lung este de a face totul cu puterea noastra limitata de a construi Templul Sfant in timpul zilelor noastre,” conform site-ului lor.
Cu toate ca Templul inca nu a fost reconstruit, Institutul preseaza in directia aceasta.
,,Ceea ce este asa de special de a veni aici la Tisha Be’av este ca acesta este locul unde Templurile au fost distruse – doar de cealalta parte a Zidului (Plangerii), a spus Gutman Locks ziarului Ierusalim Post. ,,Si aici este locul unde va fi construit cel de al treilea cand va veni Mesia, si nu va mai fi distrus.
,,Chiar daca este cel mai dureros timp al anului, noi putem sa vedem evreii cum se intorc din nou in tara lor, ceea ce a fost profetit de mii de ani. Noi putem vedea de fapt ca se intampla.”
temple esv
Cel de-al treilea templu. Photo ESV Bible
Conform postului Breaking Israel News, ceea ce face altarul asa de unic este faptul ca poate fi asamblat si demontat cu usurinta, permitind sa fie transportat rapid si eficient de la locatia curenta, la Muntele Templului atunci cand va veni timpul.
Momentul reconstruirii altarului coincide cu revelatia lui Cahn cu privire la ciclul Shemitah, si totodata cu predictiile sale despre Orientul Mijlociu cu referinte la tara lui Israel.
,,Dar daca Shemitah este ca sa-si urmeaze cursul, se vor intampla urmatoarele lucruri. Conform paternului, de fiecare data cand se intampla, este razboi in Orientul Mijlociu,” a spus Cahn. ,,Punctul numarul 2: exista un razboi mare atintit pe Israel – Primul Razboi Mondial si Razboiul de Sase Zile din 1967. Numarul 3: razboiul rezulta intr-o restaurare finala al pasului urmator a profetiei despre sfarsit.
Este acesta un semn al vremurilor sfarsitului sau doar o coincidenta interesanta?

The Third Temple:

A 3D Introduction to Ezekiel’s Vision

Al Treilea Templu, viziunea lui Ezekiel
VIDEO by Chaim Clorfene

Building the Stone Altar

https://rodiagnusdei.wordpress.com

luni, 6 aprilie 2015

Arheologii sustin ca au descoperit locul unde a fost judecat Isus, inainte de a fi rastignit

towerofdavid_42323400
Arheologii americani cred ca au descoperit ruinele Palatului lui Irod, din Ierusalim, situat in apropiere de Turnul lui David, unde, potrivit Noului Testament, a fost judecat Isus inainte de a fi rastignit.
Sapaturile executate pe locul unei cladiri abandonate din Ierusalim, in apropiere de Muzeul Turnul lui David, au scos la lumina ruinele unui palat care ar putea fi cel in care a avut loc procesul lui Isus, descris in Noul Testament, in urma caruia acesta a fost rastignit, potrivit independent.co.uk.
Cercetatorii sunt aproape siguri ca procesul descris in Biblie a avut loc in acest complex, cunoscut ca Palatul lui Irod, despre care se crede ca era situat in vestul orasului, unde se afla in prezent muzeul amintit, precum si o inchisoare din perioada otomana a Ierusalimului.
Potrivit relatarilor biblice, procesul lui Isus a avut loc „langa o poarta, cu un pavaj de piatra deteriorat”, scrie Washington Post, iar aceste detalii se potrivesc cu descoperirile arheologice anterioare din apropierea inchisorii.
„Bineinteles, nu exista nicio inscriptie la fata locului, dar multe dovezi, arheologice, istorice si biblice, indica acest loc”, a declarat Shimon Gibson, profesor de arheologie la Universitatea Carolina de Nord din Charlotte (SUA).
Ruinele nu vor fi incluse prea curand in traseul turistic destinat pelerinilor crestini cand viziteaza Ierusalimul, dar Muzeul Turnul lui David a demarat planurile de infiintare a unui circuit in jurul sitului arheologic si spera ca acesta sa devina un punct de atractie pentru vizitatori in viitor.
Sapaturile au inceput in urma cu 15 ani, ca parte a unor planuri de extindere a muzeului. Pe masura ce arheologii au continuat sapaturile sub vechea cladire abandonata din vecinatatea muzeului, acestia au descoperit ruinele presupusului palat al lui Irod.
Ruinele au fost descoperite sub o inchisoare care a fost folosită in perioada in care orasul Ierusalim era controlat de Imperiul Otoman. Arheologii stiau de foarte mult timp ca inchisoarea se afla acolo, dar nu si ce se afla sub ea.
Sursa: Mediafax
Sursa foto: The Independent

duminică, 5 aprilie 2015

Semnal de alarma pentru crestini: in cateva decenii Islamul va fi cea mai raspandita religie din lume

islamizarea_europei_400
Un studiu realizat de Pew Research Center arata ca, desi crestinismul este acum cea mai raspandita religie, cu 2,2 miliarde de adepti in intreaga lume, reprezentand aproape o treime din populatia Terrei, in curand Islamul il va detrona.
In prezent, Islamul are aproximativ 1,6 miliarde de adepti (23 la suta din populatia planetei), insa, gratie unor diferente care tin de media de varsta si fertilitate, proportia se va schimba radical, arata studiul intitulat „Viitorul religiilor lumii”, citat de The Fiscal Times.
Cercetatorii prognozeaza ca, exceptand budistii, fiecare grup religios major se va extinde in urmatorii 35 de ani, dar adeptii Islamului se vor inmulti mai repede decat ai celorlalte credinte. De fapt, musulmanii se preconizeaza ca vor creste numeric mai mult decat populatia lumii ca intreg.
Raportul Pew Research Center preconizeaza ca pana in 2070 Islamul va fi cea mai raspandita religie din lume.
Este de asteptat ca populatia globala sa creasca la 9,3 miliarde pana in anul 2050, insa numarul de musulmani – o populatie mai fertila si relativ tanara – este de asteptat sa ajunga aproape egal cu numarul de crestini. Apoi, cam prin anul 2070, Islamul va fi cea mai mare religie din lume, depasind crestinismul.s1.ziareromania.roIn schimb, raportul Pew estimeaza ca numarul de atei si agnostici va creste in termeni absoluti, dar va scadea ca procent din populatia lumii, de la 16 la suta in 2010 la 13 la suta de la mijlocul secolului in curs.
Pe de alta parte, pana in 2050, crestinii nu vor mai fi majoritari in unele state, cum ar fi Australia, Franta, Olanda, Noua Zeelanda si Marea Britanie.
Prognoza Pew se bazeaza pe previziunile demografice pentru 234 de tari.
Sursa: Ziare.com
Foto: Semnele Timpului
http://afirmativ.com/

sâmbătă, 4 aprilie 2015

In cautarea lui Dumnezeu

Cocuk - yasli adam
Se povesteste ca un baietel si-a dorit foarte mult sa Il intalneasca pe Dumnezeu si intr-o zi sa hotarat sa porneasca in cautarea Lui. Inainte de a porni, si-a umplut sacosa cu dulciuri si multe sticlute cu apa, sa-si mai potoleasca foamea si setea din cand in cand.
Cand a fost la cateva blocuri departare de casa lui, a zarit un parc mare si umbros si s-a gandit sa-si traga putin sufletul, inainte de a porni iar la drum. S-a sezat pe o banca langa un batran amarat care se uita plictisit la porumbeii care scormoneau si ei asfaltul, in speranta ca vor gasi cate ceva de mancare.
Baietelul si-a pus sacosa in brate si a scos din ea portia de hrana pregatita. Dar, cand sa manace, a fost intrerupt de privirea batranului, vizibil flamand si insetat. Facadu-i-se mila, baiatul i-a oferit cateva dulciuri, iar batranul i-a rasplatit fapta cu un zambet.
Baietelului i s-a parut asa de radiant zambetul batranului, incat i-a oferit si o sticluta cu apa, in speranta ca va primi inca un zambet cald si bun. Fara nici o ezitare si fara nici o retinere, batranul i-a zambit inca odata copilului.
Toata dupa-amiaza au stat acolo pe banca, mancand si band, fara sa-si spuna vreun cuvant unu celuilalt. Pe cand se inopta, baiatul se simti prea obosit pentru a continua cautarea sa si se hotara sa o ia inapoi catre casa, cu gandul ca isi va continua calatoria in urmatoarea zi.
Inainte de a pleca spre casa, se intoarse si ii dadu tovarasului o inbratisare mare. Surprins de fapta copilului, batranului i se umezira ochii si ar fi vrut sa ii rasplateasca bunatatea, dar tot ce i-a putut oferi inapoi a fost un zambet plin de afectiune.
Cand baiatul ajunse acasa, mama il intampina ingrijorata. Surprinsa de expresia fetei plina de fericire a copilului ei, nu se rabda sa il intrebe : „Unde ai fost si ce ai facut astazi de esti asa de fericit?” El i-a raspuns : ”Am mancat cu Dumnezeu!” si inainte ca mama sa continue, a mai adaugat : ”Stii ceva? Are cel mai frumos zambet dintre toate pe care l-am vazut vreodata!”
Intre timp, a ajuns si batranul acasa si fiul sau, observand privirea pasnica a tatalui, s-a grabit s-a il intrebe : ”Tata, ce ai facut azi de esti asa de fericit?” El i-a raspuns :”Am mancat in parc dulciuri cu Dumnezeu!” si inainte ca fiul sa apuce ca sa mai spuna ceva, el a adaugat : ”Sti ceva? Este mult mai tanar decat am crezut!”
http://afirmativ.com/2015/03/09/in-cautarea-lui-dumnezeu/

joi, 2 aprilie 2015

Biblia nu este fantezie. Omenirea isi traieste zilele din urma, afirma un cunoscut evanghelist (Video)


 World-At-End-Desktop-Wallpaper
Intr-un nou efort de a promova Biblia si adevarul ei de netagaduit, evanghelistul Ray Comfort a produs un film documentar care doreste sa sublinieze „10 semne din Scriptura care arata clar ca lumea este aproape de sfarsit”.
Documentarul care dureaza o jumatate de ora a luat nastere dupa ce evanghelistul a observat ca recenta ecranizare a regizorului Darren Aronofsky, filmul de lung metraj „Noe” a fost listat pe Internet Movie Database la categoria „Fantezie”!
„Vreau ca oamenii sa stie ca Biblia nu este fictiune, este o carte de mare incredere, este Cuvantul lui Dumnezeu si arata implinirea tuturor profetiilor cu o precizie uimitoare. Nimeni nu vunoaste viitorul, decat Dumnezeu. Dumnezeu cunoaste inceputul si sfarsitul lumii noastre.”
Comfort a spus ca documentarul sau va arata telespectatorilor si oamenilor in general ca Biblia „nu este o carte de mituri” si ca exista dovezi clare despre un potop la nivel mondial asa cum este descris in povestea biblica a lui Noe, relateaza The Blaze.
„Nimeni nu m-a convins ca relatarile din Biblie nu ar fi adevarate. Relatia cu Dumnezeu pe care am experimentat-o prin legatura personala si credinta m-a transformat intr-o clipa, astfel incat stiu ca painile pot fi inmultite, se poate pescui acolo unde nu sunt pesti, marea se poate inrosi, gurile leilor au fost inchise si o multime de animale pot incapea intr-o singura barca”, a adaugat cunoscutul evanghelist.
Documentarul „Noe si zilele din urma” stabileste 10 semne clare care, potrivit lui Comfort, arata ca omenirea se indreapta spre „sfarsitul veacului” si cea de-a doua venire a lui Isus Hristos, asa cum indica profetiile din Biblie.
Printre semnele prezentate in documentar evanghelistul indica: predicatori ai Bibliei care exploateaza oamenii; acceptarea sociala a homosexualitatii; negarea marelui potop; convingerea generala ca aceste fenomene nu reprezinta nimic nou si ca ele intotdeauna au existat, etc.
Comfort a declarat ca nu a vazut personal filmul „Noe”, dar a fost contactat de colegi si prieteni apropiati care au vazut proiectia si care au spus ca sunt convinsi ca „Hollywood-ul nu are nici un pic de respect fata de Biblie”.
„Ei au transformat un om drept, care a gasit har in ochii lui Dumnezeu, intr-un individ nebun, betiv si criminal”, a spus Comfort.
http://afirmativ.com/

miercuri, 1 aprilie 2015

Promisiunea lui Dumnezeu pentru Biserica Sa - “Nu te teme, turma mica”

“Nu te teme, turma mica”
- Promisiunea lui Dumnezeu pentru Biserica Sa -
“Nu te teme, turma mica; pentru ca Tatal va da cu placere Imparatia.”
Luca 12, 32
V-ati intrebat vreodata cum ar fi aratat Biblia daca din ea ar fi lipsit nenumaratele promisiuni ale lui Dumnezeu ? Desi se lanseaza uneori diferite cifre legate de numarul acestora, in realitate nimeni nu le poate contabiliza. Si aceasta pentru simplul motiv ca, in functie de trairile si experienta fiecarui om, orice cuvant al lui Dumnezeu poate deveni, la un moment dat, o promisiune.
Vreau sa exemplific, intreband: Exista vreo promisiune in urmatoarele cuvinte adresate de Dumnezeu lui Moise: “Va ajunge de cand ocoliti muntele acesta. Intoarceti-va spre miazanoapte!”? ( Deuteronom 2,3 )
Aparent nu ! Este un moment din istoria Exodului in care Dumnezeu porunceste poporului Israel, prin Moise, sa schimbe directia de mers. Am citit aceste versete de nenumarate ori, dar niciodata nu am sesizat in ele vreo promisiune din partea lui Dumnezeu pentru mine.
Pana intr-o zi cand, citind acelasi pasaj biblic, am simtit ca Dumnezeu are sa-mi spuna mie personal ceva special. Am inteles atunci ca acest cuvant, dincolo de incarcatura lui istorica, este pentru mine o promisiune divina, care dupa un timp s-a implinit, aducandu-mi in viata nespusa bucurie si fericire.
Da, oare cum ar fi aratat Biblia fara aceste promisiuni ? Unii cercetatori ai Scripturii au numarat textele care amintesc de promisiunea revenirii Mantuitorului si au gasit nu mai putin de 1846 de astfel de referinte. Cum ar fi aratat Bibila fara acestea ?
Nu pot sa-mi imaginez o astfel de posibilitate… Probabil ca , in lipsa lor, Biblia nu s-ar fi deosebit prea mult de o carte obisnuita de istorie antica, presarata pe ici si pe colo cu ceva poezie, filozofie si preziceri ale viitorului. Biblia nu ar mai fi fost BIBLIA…
Cineva a asemanat Cuvantul lui Dumnezeu cu o gradina in care promisiunile lui Dumnezeu sunt trandafirii, garoafele, crinii, crizantemele… Comparatia poate parea un simplu exercitiu poetic, dar nu este asa. Exista mult adevar in aceste cuvinte.
La ce sunt bune florile? Pot ele sa ne sature, sa ne tina de cald si sa ne plateasca facturile sau ratele la banca ? Cu siguranta ca nu ! Florile au un alt rol, cu nimic mai prejos decat hrana, imbracamintea sau alte necesitati ale vietii. Pe langa frumusetea lor efemera care ne incanta viata, florile sunt simboluri ale sperantei. Fiecare floare este o promisiune ca acolo unde astazi e doar o floare, maine va fi o samanta, un rod.
Promisiunile lui Dumnezeu sunt florile de azi din gradina Cuvantului Sau, care maine se vor transforma in rodul de care ne vom bucura pe deplin.
Pentru aceasta ocazie va invit sa ne oprim asupra unei promisiuni de pe paginile Scripturii cu un caracter mai aparte. Pentru a intelege contextul ei, va sugerez sa citim intregul pasaj biblic din Evanghelia lui Luca cap. 12, 22-34, intitulat “Ingrijorarile”.
Cuvintele Mantuitorului sunt cat se poate de actuale. Astazi se vorbeste tot mai mult de imputinarea resurselor de hrana pentru omenirea din ce in ce mai numeroasa, fapt care va duce in curand la o grava criza alimentara si o scumpire iminenta a alimentelor.
Domnul Christos vizeaza in predica sa doua din cele mai obisnuite ingrijorari ale omenirii: hrana si imbracamintea, incercand sa ne invete ca prioritatea unui copil al lui Dumnezeu trebuie sa fie alta:“Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu, si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” ( vers. 31 )
Imi place nespus de mult argumentatia Mantuitorului in legatura cu acest subiect al ingrijorarilor. De ce un copil al lui Dumnezeu nu trebuie sa se ingrijoreze pentru astfel de lucruri ?
1) Pentru ca, spune Domnul, “viata este mai mult decat hrana si trupul mai mult decat imbracamintea.” ( vers. 23 ). Spunand acestea, Domnul atrage atentia asupra atentiei exagerate pe care oamenii din toate timpurile au acordat-o acestor necesitati ale vietii. In loc sa manace pentru a trai, oamenii au ajuns sa traiasca pentru a manca. In loc sa se imbrace pentru a trai, traiesc pentru a se imbraca.
2) Daca Tatal ceresc hraneste necuvantatoarele si imbraca cu atata frumusete crinii de pe camp, de ce nu s-ar ingriji, cel putin la fel de mult, si de copiii Sai ?  “Cu cat mai de pret sunteti voi decat pasarile !” ( vers. 24. 27 )
3) Tatal ceresc stie ca avem aceste nevoi si, in calitatea Lui de Tata, El le va implini. “Tatal vostru stie ca aveti trebuinta de ele.”  ( Vers. 30 )
4) Ingrijorarea nu e o solutie si nu ajuta cu nimic la rezolvarea problemelor, dimpotriva . “Si apoi, cine dintre voi, chiar ingrijorandu-se, poate sa adauge un cot la lungimea vietii lui ? Deci, daca nu puteti face nici cel mai mic lucru, pentru ce va mai ingrijorati de celelalte?” ( vers. 25.26 )
Nu cunosc ce legatura este intre intelepciunea populara turca si aceste cuvinte ale Mantuitorului, dar asemanarea este izbitoare. Un proverb turc spune, legat de subiectul ingrijorarilor: “Daca poti face ceva, de ce te ingrijorezi ? Si daca nu poti face nimic, de ce sa te ingrijorezi ?
In aceasta remarcabila predica a Mantuitorului exista o promisiune cu un caracter mai aparte. Asupra acesteia va invit sa zabovim acum:
“Nu te teme, turma mica; pentru ca Tatal vostru va da cu placere Imparatia.” ( vers. 32 )
Inainte de a patrunde in semnificatia cuvintelor lui Iisus, trebuie sa precizam un lucru: Cui i se adreseaza Mantuitorul  cu sintagma “turma mica” ?
Raspunsul il aflam in versetul 22: “Iisus a zis apoi ucenicilor Sai...”   Asadar, ei, cei doisprezece ucenici, erau “turma cea mica” la care facea referire Domnul. Ei reprezentau Biserica Sa din acel moment.
Si acum o intrebare: Care erau motivele de teama ale Bisericii lui Christos din acel moment si pe care Iisus incearca sa le linisteasca ? Citind cu cea mai mare atentie versetul 32, vom descoperi cel putin trei motive majore care le provocau ucenicilor teama si neliniste :
1) “Nu te teme TURMA mica…” - Complexul turmei
Un prim motiv de neliniste si teama pentru Biserica lui Christos din toate timpurile este simtamantul neajutorarii, al vulnerabilitatii. Adevarata Biserica s-a vazut pe sine intotdeauna slaba si neajutorata, trebuind sa lucreze si sa supravietuiasca in mijlocul unei lumi ostile. Acest simtamant, daca nu este inlaturat cu ajutor de sus, poate da nastere unui “complex al turmei”. Insusi termenul “turma” sugereaza ca este vorba de niste fiinte neajutorate a caror viata si siguranta depind altcineva.
Domnul nu aseamana Biserica sa cu o cireada, caci bovinele, prin marimea lor, impun un anumit respect si dau senzatia de putere. Cu atat mai putin, Biserica Lui nu este o haita, asa cum le place vrajmasilor ei sa o numeasca. Biserica lui Christos este o turma de oi neajutorate de care Iisus, “Pastorul cel Mare ” ( 1 Petru 5,4 ) se ingrijeste in mijlocul acestei lumi plina de lupi gata sa o inghita.
“Iata”, le spunea Domnul Iisus ucenicilor Sai, “Eu va trimit ca pe niste oi in mijlocul lupilor… Paziti-va de oameni !” ( Matei 10, 16.17 ) Simtamantul ca esti mic si neajutorat, ca o oaie in mijlocul lupilor gata sa te sfasie, nu e deloc confortabil.
Scriindu-le credinciosilor din Corint, care traiau acelasi complex al turmei neajutorate, apostolul Pavel incearca sa-i linisteasca si sa le inlature teama: “De pilda, fratilor, uitati-va la voi, care ati fost chemati. Printre voi nu sunt multi intelepti in felul lumii, nici multi puternici, nici multi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii ca sa le faca de rusine pe cele intelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele tari. Si Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, si lucrurile dispretuite, ba inca lucururile care nu sunt, ca sa nimiceasca pe cele ce sunt, pentru ca nimeni sa nu se laude inaintea lui Dumnezeu.” ( 1 Corinteni 1, 26-29 )
Da, tuturor acelora care se tem ca Biserica e slaba si neinsemnata in lume, ca in mijlocul ei nu sunt oamenii puternici ai lumii, nici spuma intelectualitatii ei, tuturor celor care se simt vulnerabili intr-o lume in care “homo homini lupus” ( “omul este un lup pentru alti oameni” ) si in care troneaza legea junglei, Domnul Christos le spune: “Nu te teme, turma mica…”
“Caci” , spune apostolul Petru in prima sa epistola soborniceasca, “erati ca niste oi ratacite. Dar acum v-ati intors la Pastorul si Episcopul sufletelor voastre.” ( 1 Petru 2, 15 ) Acum nu mai sunteti singuri, caci Il aveti ca ocrotitor si calauzitor pe Insusi Fiul lui Dumnezeu, Cel in care locuieste trupeste toata plinatatea dumnezeirii. El Insusi a promis: ”Eu sunt Pastorul cel bun. Pastorul cel bun isi da viata pentru oi… Eu imi cunosc oile Mele, si ele Ma cunosc pe Mine.” ( Ioan 10, 11.14 )
2) “Nu te teme turma MICA…” – Complexul lacustei
Am inteles ca Biserica lui Christos a fost si va fi pana la sfarsitul luptei dintre bine si rau o turma de oi neajutorate, care depind in totalitate de grija si ocrotirea Marelui Pastor. Dar, macar daca aceasta “turma” ar fi mare… Insa ea e asa de mica !
Am identificat astfel cel de-al doilea motiv de neliniste si teama din randul Bisericii Domnului Christos: “complexul lacustei”. Stiti de unde provine aceasta expresie ? Din istoria Exodului. La reintoarcerea iscoadelor din Canaan, acest complex al lacustei, al micimii in fatza vrajmasilor, i-a coplesit pe zece dintre cele douasprezece iscoade: “Apoi am mai vazut in ea ( tara Canaanului ) pe uriasi, pe copiii lui Anac, care se trag din neamul uriasilor. Inaintea noastra si fatza de ei parca eram niste lacuste.” ( Numeri 13, 33 ).
Acest complex al lacustei a fost atat de puternic incat cei zece au muiat inima poporului, acesta  refuzand sa mai intre in Tara Promisa. Urmarea ? Cucerirea Canaanului a fost amanata cu aproape patru decenii.
De-a lungul istoriei mantuirii, Biserica adevarata a trebuit sa se confrunte mereu cu acest complex al lacustei.
Oare ce simtea Noe vazand ca doar opt suflete au fost salvate de urgia potopului, dupa ce predicase timp de o suta douazeci de ani si isi sacrificase toata averea pentru construirea corabiei salvatoare ? Cred ca Noe a trait din plin simtamantul micimii lui fatza de o misiune atat de importanta, dar si un simtamant al esecului, vazand ca, in afara de familia sa, niciun suflet nu a raspuns apelurilor si sacrificiilor sale.
Dar aceasta era doar aparenta. In realitate, prin credinciosia lui, nu si-a salvat doar familia. El a salvat de fapt omenirea…
Oare ce simtea Ilie dupa biruinta de pe muntele Carmel, cand statuse singur in fatza unui popor intreg care schiopata de ambele picioare si condus la ratacire de cei optsute cincizeci de preoti pagani ? Vazand ca reforma religioasa mult asteptata intarzie sa vina, iar poporul continua sa umble in idolatrie, vazandu-si propria viata amenintata de uneltirile Izabelei, Ilie se lamenteaza lui Dumnezeu:“Am ramas doar eu singur si cauta sa-mi ia viata” ( 1 Regi 19, 10 ).
El , marele Ilie, care statuse singur in fatza unui popor intreg, acum dovedeste ca este un om “ supus acelorasi  slabiciuni ca si noi” ( Iacov 5, 17 ), traind din plin acelasi complex al lacustei.
Oare cum se simteau cei unsprezece ucenici ramasi langa Domnul cand Acesta, dupa inviere, i-a trimis in toata lumea sa vesteasca Evanghelia ? Ei, o mana de oameni fara instruire, cei mai multi dintre ei doar niste simpli pescari, fara avere si fara influenta in lume…
Dar noi, cei care formam Biserica lui Christos din aceste ultime zile de har, cum ne simtim avand inainte misiunea de a evangheliza o lume intreaga tot mai secularizata si care creste numeric mai mult decat posibilitatile noastre de a lucra la salvarea ei ?
Tuturor celor care au acest complex al lacustei, al micimii lor ca individ si ca biserica fatza de o misiune atat de mareata, Domnul Christos le spune: “Nu te teme, turma mica… Lucrarea aceasta nu se va face nici prin putere, nici prin tarie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul.” ( Zaharia 4,6 ).
“Ci voi veti primi o putere, cand se va cobora Duhul Sfant peste voi, si-Mi veti fi martori in Ierusalim, in toata Iudea, in Samaria si pana la marginile pamantului.” ( Fapte 1,8 ).
3) Si acum, iata si cel de-al treilea motiv de teama al Bisericii lui Christos din toate timpurile. Puteti sa-l identificati ? El se gaseste in a doua parte a versetului 32: “…Pentru ca Tatal vostru va da cu placere Imparatia.”
Parafrazand cuvintele Mantuitorului, mesajul transmis ucenicilor ar putea suna astfel: “Copii, de ce va e teama ca Tatal ceresc nu e dispus sa va mantuiasca ? De ce credeti ca El nu va va mantui decat daca faceti eforturi mari ca sa-I castigati increderea ? El va iubeste si de abia asteapta sa va vada in Imparatia Sa. Nu trebuie sa va indoiti niciodata de dragostea Lui si niciodata sa nu inlocuiti harul Lui cu eforturile voastre !”
Acest al treilea motiv de temere in Biserica lui Christos a dus la un alt complex, poate cel mai distrugator dintre toate – cel al pierderii mantuirii. Si aceasta nu pentru ca omul nu ar dori mantuirea, ci pentru ca Dumnezeu ar oferi-o foarte greu, fiind deosebit de intransigent la selectia celor care vor mosteni Imparatia Sa. Acest complex este atat de raspandit in mijlocul nostru incat nici nu ne dam seama de existenta lui.
Unul din cele mai mari rele care s-au intamplat omenirii dupa caderea primilor nostri parinti a fost acceptarea gandului, la originea caruia se afla Lucifer, ca Dumnezeu este excesiv de aspru, ca El este un tiran asezat pe tronul universului, care pretinde inchinare si supunere oarba, fara sa daruiasca dragoste creaturilor Sale. De aici si pana la teama de a nu fi mantuit nu mai e decat un singur pas.
Imi imaginez cum urmasii lui Adam, pe linia lui Cain, cei care au continuat sa se razvrateasca impotriva Creatorului, aflati la portile Edenului din care fusesera izgoniti parintii lor, gandeau despre Dumnezeu in termenii cei mai negativi: “Ce fel de Dumnezeu e Acesta incat pentru o singura greseala a mamei Eva a izgonit intreaga omenire din Paradis ? Un astfel de Dumnezeu merita inchinare ?  Nicidecum !
De atunci, de la portile Edenului pazite de heruvimii cu sabiile invapaiate, prejudecata ca Dumnezeu e rau, intransigent, pretentios, aspru, rece si neiertator a patruns in toate religiile lumii, ajungand chiar si in crestinism.
Ca o ilustrare a acestei idei, iata un singur citat extras dintr-o lucrare de mari dimensiuni ( peste 20 de volume ), intitulata “Civilizatii istorisite”, in care autorul, Will Durant, afirma la un moment dat despre Dumnezeul Vechiului Testament ca este “un zeu intunecat, razboinic, inversunat, cu slabiciuni care-L fac aproape simpatic…Este… iute la manie, singeros, capricios, nabadaios… Vorbeste cu placere si mult, tinand lungi discursuri, dar este timid si nu le arata oamenilor decat spatele.” ( Civilizatii istorisite, vol. II, p. 18.19 )
Avand o astfel de mentalitate despre Dumnezeu, omul se comporta ca atare, incercand pe toate caile sa-L imbuneze, sa-i potoleasca mania, sa-l faca fericit, pentru ca in final El sa se indure si sa scape printre degete vreo binecuvantare peste lume. In toate religiile pagane exista aceasta teama de divinitate si, fapt usor de observat, acei zei care sunt cei mai rai si necrutatori au parte de cele mai multe jertfe si de cel mai mare respect din partea inchinatorilor.
Aceasta conceptie falsa despre Dumnezeu, insamantata cu succes de Satana in mintile oamenilor are ca rezultat incercarea omului de a castiga bunavointa divina facand cat mai multe fapte bune. Asa a aparut falsa evenghelie a mantuirii prin fapte. Vrei sa fii mantuit ? E posibil, dar numai daca faci o multime de sacrificii si de fapte bune prin care sa-l imbunezi pe Dumnezeu. Altfel, El nu va va da Imparatia…
De ce le spune Mantuitorul tocmai ucenicilor aceste cuvinte ? Pentru ca si ei, mica Biserica a Domnului din acea vreme, erau atinsi de acest complex al mantuirii prin fapte. “Iata, ca noi am lasat tot si Te-am urmat”, II spune Petru Mantuitorului. Ce rasplata vom avea?” ( Matei 19, 27 )
Ucenicii traiau in mijlocul unei societati dominate de ideea ca trebuie sa-L imbunezi pe Dumnezeu daca vrei sa fii mantuit. Pe de o parte erau paganii, grecii si romanii, care nu mai stiau ce sacrificii sa mai aduca pentru a-si imbuna zeii si a le deveni binevoitori ( grecii aveau chiar si un altar inchinat unui zeu necunoscut ), iar pe de alta parte, in societatea iudaica existau fariseii care de aproximativ doua secole depuneau toate eforturile sa-i convinga pe oameni ca pentru a ajunge in gratia lui Iehova trebuie respectate o mie si una de reguli, porunci, datini si obiceiuri.
Intr-o asemenea societate care te obliga sa traiesti intr-o atmosfera de teama, si chiar de teroare inaintea lui Dumnezeu, nu era deloc usor sa gandesti altfel. Cele cateva cuvinte ale Mantuitorului: “…pentru ca Tatal vostru va da cu placere Imparatia” revolutioneaza intreaga gandire umana in conceptia ei despre divinitate.
Cu putin timp inainte de patima Sa, Mantuitorul rosteste cateva cuvinte de ramas bun ucenicilor. Intre altele, razbate grija Domnului Iisus de a-i asigura pe ucenici de dragostea Tatalui: “Nu zic ca voi ruga pe Tatal pentru voi. Caci Tatal Insusi va iubeste…” ( Ioan 16, 26.27 )
Concluzii:
Zilele acestea ( inceputul lui octombrie 2011 ) s-a stins din viata Steve Jobs, fondatorul companiei Apple, una din cele mai mari companii din lume. Facand abstractie de faptul ca Steve Jobs nu a fost crestin ( a fost un budist Zen ), si trecand cu vederea simbolul companiei fondate de el: un mar muscat, facand aluzie la cresterea cunostintei omenirii dupa ce Eva a muscat din fructul oprit ), viata acestui “vizionar” al lumii moderne, cum l-au caracterizat multi jurnalisti, a continut cateva aspecte din care avem multe de invatat.
Abandonat de mama sa biologica, Steve Jobs e crescut de niste parinti adoptivI care fac tot ce pot sa-i asigure o educatie buna. Se inscrie la una din cele mai scumpe facultati din America, insa dupa numai sase luni isi da seama ca facultatea nu e de el si o abandoneaza. Totusi, timp de 18 luni continua sa mearga la unele cursuri, insa doar la cele care-i plac.
In tot acest timp doarme pe jos, pe unde apuca, pe la prieteni, hranindu-se cu ce reuseste sa castige din returnarea sticlelor de Cola. Duminica, merge pe jos unsprezece kilometri pana la un templu budist unde primeste hrana calda. In aceasta perioada afla de un curs de caligrafie de care se arata interesat. Nu stie la ce-i va folosi in viata, insa il face cu placere.
La douazeci de ani isi deschide un mic atelier intr-un garaj in care incepe sa faca ceea ce ii place: computere. Dupa zece ani, cand realizeaza primul calculator Macintosh, isi aminteste de cursurile de caligrafie urmate cu ani in urma si aplica cele invatate in acest domeniu. El insusi marturiseste mai tarziu ca fara acel curs de caligrafie, despre care nu stia la ce-i va folosi in viata, astazi calculatoarele nu ar fi avut posibilitatea scrierii atat de variate si elegante.
In doar zece ani, compania lui Steve Jobs creste de la doi oameni care lucrau intr-un garaj, la 4 000 de salariati, avand o cifra de afaceri de 2 miliarde de dolari. Dar acum urmeaza bomba: la varsta de treizeci de ani, dupa ce lanseaza cu succes calculatorul Macintosh, este dat afara din propria companie.
Steve Jobs este devastat si cateva luni nu stie ce sa faca. Apoi se hotaraste: o va lua de la capat. In urmatorii cinci ani infiinteaza alte doua companii de succes ( NeXT si Pixar ). Succesul acestora atrage atentia fostei sale companii, de unde fusese dat afara, si Apple il cheama inapoi.
Mai tarziu, recunoaste ca indepartarea lui de la compania pe care el o infiintase a fost cel mai bun lucru care i-a intamplat in viata. De ce ? Pentru ca evenimentul l-a mobilizat in asemenea masura incat a fost perioada cea mai creativa din viata lui.
In 2004 Steve Jobs este diagnosticat cu cancer de pancreas, medicii dandu-i intre trei si sase luni de viata. A fost momentul in care, spune el, a fost cel mai aproape de moarte si spera sa fie asa inca cateva zeci de ani, pentru ca moartea este “ cea mai buna inventie a vietii”. Din clipa in care a aflat ca va muri, spune Steve Jobs, zilnic s-a privit in oglinda intrebandu-se daca ceea ce trebuie sa faca in acea zi ar mai face daca aceea ar fi ultima zi din viata sa.
Steve Jobs a trait intr-o simplitate iesita din comu. Casa sa aproape ca nu avea mobila, iar in camera sa se gasea un simplu tablou infatisandu-l pe Einstein, o masa, un scaun si o lampa simpla. Deseori umbla descult, iar prezentarile pe care le facea produselor Apple il gaseau intr-o tinuta cat se poate de simpla. El insusi marturisea: „A fi simplu e mai greu decat a fi complex. Trebuie sa lucrezi din greu ca sa gandesti curat si sa reduci lucrurile la simplu. Dar merita, pentru ca, la final, poti muta muntii.
De ce am amintit aceste cateva amanunte biografice din viata unui multimiliardar, care nu a fost nici macar crestin ? Pentru ca, spune Domnul Christos in Parabola ispravnicului necredincios, “fiii veacului acestuia, fatza de semenii lor, sunt mai intelepti decat fiii luminii” ( Luca 16, 8 up. ).
Steve Jobs nu a suferit nici de “complexul turmei”, caci nu s-a descurajat cand a inceput afacerea sa fara sa aiba o facultate terminata, si nu a fost afectat nici de “complexul lacustei”, desi a inceput sa lucreze intr-un simplu garaj , avand un singur angajat. Nu s-a descurajat si nu a abandonat idealul sau nici cand a fost data afara din propria companie, nici cand a aflat ca mai are de trait doar cateva luni. In toate obstacolele intalnite in viata el a vazut doar ocazii de a inainta cu si mai multa perseverenta spre idealul sau.
Ma intreb: Daca astfel a gandit un om care nu a avut valorile crestine si idealul pe care il avem noi ca individ si ca biserica, ce asteptari are Dumnezeu de la copiii Sai, carora le-a promis tot ajutorul din univers, insotit de intreaga sa dragoste ?
“Nu te teme, turma mica; pentru ca Tatal va da cu placere Imparatia.”
Suntem o “turma mica” si neinsemnata in comparatie cu miliardele lumii. Suntem ca niste oi neajutoarate in mijlocul lupilor gata sa ne sfasie. Suntem inconjurati de pretutindeni de falsa teorie a mantuirii prin fapte… Dar ce conteaza ? Tatal ne iubeste si ne va da “cu placere” Imparatia. Sa nu ne indoim niciodata de acest lucru !
Isi poate dori cineva mai mult decat atat ?
Lori Balogh
http://www.loribalogh.ro/