Un motiv fundamental pentru care ne implicăm în lucrarea de misiune printre popoarele lumii este speranța – încrederea că suntem dedicați unei cauze care va triumfa în final. Nicio viață consacrată cauzei evanghelizării lumii nu este zadarnică. Niciun [leu] dăruit pentru aceasta nu este în zadar. Nicio predică nu este rostită în zadar. Nicio rugăciune înălțată nu este zadarnică. Nicio torță a luminii Evangheliei nu este aprinsă în zadar.
Iubesc cuvintele apostolului Pavel. Mă agăț de ele! „De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică” (1 Corinteni 15:58). Energia, sacrificiul și concentrarea noastră sunt susținute de speranță – încrederea că Împărăția lui Dumnezeu va triumfa în această lume.
Isaia 25:1-8 este o imagine a acestei speranțe. Profeții Vechiului Testament nu fac altceva decât să ne ofere din nou și din nou o imagine a ultimei zile a biruinței – dintr-un unghi și apoi din alt unghi. De fiecare dată scopul este ca noi să prindem curaj, să-I dăm slavă lui Dumnezeu și să înaintăm prin credință, plini de nădejde, în devotamentul nostru față de Hristos și în lucrarea de misiune la care ne-am angajat.
Așadar, scopul meu este să vă încurajez printr-o viziune a unei speranțe uimitoare: Dumnezeul nostru atotputernic este de partea voastră, el iubește misiunea voastră și a promis un triumf uimitor în final.
Văzând împreună cu Isaia
În primul rând, să ne uităm la ceea ce vede Isaia. Ceea ce vede el se întinde din veșnicia trecută în veșnicia viitoare. Este o viziune uriașă.
Veșnicia trecută
Uitați-vă la Isaia 25:1: „Doamne, Tu eşti Dumnezeul meu; pe Tine Te voi înălţa! Laud Numele Tău, căci ai făcut lucruri minunate; planurile Tale făcute mai dinainte s-au împlinit cu credincioşie.” Dumnezeu a făcut planuri de multă vreme, cu o credincioșie perfectă. Și acum Își aduce planurile la îndeplinire, prin minunile pe care le înfăptuiește.
Dumnezeu este un Dumnezeu care plănuiește. El vestește mai înainte ce va face în viitor. El este înțelept. Și pentru că este atotștiutor, El nu dă niciodată cu zarul. El ține cont de toată cunoașterea Sa în realizarea tuturor planurilor Sale. Nu este niciodată luat prin surprindere. Dacă învinge în ultimele trei secunde ale bătăliei, El a planificat să fie așa. Dumnezeu nu „are noroc niciodată”. Isaia subliniază acest lucru în capitolul 46: „Eu sunt Dumnezeu, şi nu este niciunul ca Mine. Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: ‘Hotărârile Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea.'” (Isaia 46: 9-10).
Veșnicia viitoare
Deci, în versetul 1, Isaia are o viziune a planului lui Dumnezeu care se întinde din eternitatea trecută. Și acum, spre veșnicia viitoare. Vezi ce scrie în Isaia 25: 6-8. Robert Burns, poetul scoțian, a spus cândva că nu a putut citi niciodată aceste versete, în special versetul 8, fără să plângă. Ele conțin una dintre cele mai remarcabile profeții din tot Vechiul Testament:
„Domnul oştirilor pregăteşte tuturor popoarelor, pe muntele acesta, un ospăţ de bucate gustoase, un ospăţ de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de măduvă, de vinuri vechi şi limpezite. Şi, pe muntele acesta, înlătură marama care acoperă toate popoarele şi învelitoarea care înfăşoară toate neamurile; nimiceşte moartea pe vecie: Domnul Dumnezeu şterge lacrimile de pe toate feţele şi îndepărtează de pe tot pământul ocara poporului Său; da, Domnul a vorbit.”
Deci, Isaia vede ziua în care toate națiunile – reprezentanți din toate grupurile etnice de pe pâmânt (Apocalipsa 5:9) – nu vor mai fi împotrivitori lui Iehova, Dumnezeul lui Israel și nici Unsului Său, despre care știm că este Domnul Isus. Ei nu se vor mai închina nici la Bel, nici la Nebo, nici la Moloh, nici la Allah, nici la Buddha, nici la programe sociale utopice, nici la posibilități de creștere capitalistă, nici la strămoși, nici la spirite animiste. În schimb, vor veni cu credință la ospățul de pe muntele lui Dumnezeu. Vor înlătura marama întristării și moartea va fi înghițită, ocara oamenilor lui Dumnezeu va fi înlăturată, iar lacrimile vor dispărea pentru totdeauna.
Triumful este sigur
Acesta este contextul pentru înțelegerea viziunii din versetul 3, care este cuvântul pe care îl am în minte în principal pentru încurajarea și speranța voastră: „De aceea Te slăvesc popoarele puternice şi cetăţile neamurilor puternice [engl. nemiloase] se tem de Tine” (Isaia 25:3). Cu alte cuvinte, Dumnezeu este mai puternic decât popoarele puternice și este atât de puternic și atât de milostiv, încât, în final, El va face ca orașele națiunilor nemiloase să se teamă de El.
Aceasta nu este frica puternică față de dușmani, ci este frica plină de reverență a convertiților. Știm acest lucru deoarece popoarele supuse din versetul 3 sunt incluse în toate popoarele din versetul 6: „Domnul oştirilor pregăteşte tuturor popoarelor, pe muntele acesta, un ospăţ de bucate gustoase, un ospăţ de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de măduvă, de vinuri vechi şi limpezite.” Așadar, viziunea din versetul 3 este că popoarele puternice și orașele acestor națiuni nemiloase se vor întoarce și se vor teme de Domnul – ostilitatea lor față de Evanghelie va fi înfrântă și vor crede.
Imaginea pe care ne-o oferă Isaia este una în care toate neamurile se întorc la Dumnezeu în închinare, un mare ospăț este pregătit pentru toate popoarele, toate suferințele, mâhnirile și reproșurile din partea națiunilor care au devenit poporul Său sunt îndepărtate și moartea este distrusă pentru totdeauna. Acest triumf este sigur pentru că Dumnezeu îl înfâptuiește. Așa cum spune versetul 1, El l-a planificat cu mult timp în urmă, și face minuni prin care să îl ducă la îndeplinire. Prin urmare, putem fi siguri că acest lucru se ve întâmpla.
Nicio viață consacrată evanghelizării lumii nu este în zadar. Nicio rugăciune, niciun ban, nicio predică, nicio scrisoare de încurajare trimisă și nicio mică lumină care strălucește într-un loc întunecat – nimic din ceea ce facem pentru cauza înaintării Împărăției nu este în zadar. Triumful este sigur.
Strategia de misiune a lui Pavel
Să ne uităm la o imagine din Noului Testament care ne arată modul în care orașele națiunilor nemiloase vor fi supuse și se vor teme de Domnul.
Nemilosul Filipi
Strategia de misiune a lui Pavel a fost să meargă din oraș în oraș și să planteze câte o biserică. Întâi orașul, apoi zona din jur a fost evanghelizată. De exemplu, în Fapte 19:10, Luca spune că, din cauza investiției de doi ani a lui Pavel în Efes, „toţi cei ce locuiau în Asia, iudei şi greci, au auzit Cuvântul Domnului”. Aceasta a fost strategia: aducerea binecuvântării Evangheliei Domnului Isus Hristos, puterea lui Dumnezeu pentru mântuire, din oraș în oraș.
Pavel a avut o viziune cu privire la Macedonia, din nordul Greciei: „Treci în Macedonia și ajută-ne!” (Fapte 16: 9). Răspunsul lui Pavel la acest lucru a fost să-și ducă echipa din Turcia în Macedonia și să se focalizeze pe primul oraș important, Filipi.
„După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia. După ce am pornit din Troa, am mers cu corabia drept la Samotracia şi a doua zi ne-am oprit la Neapolis. De acolo ne-am dus la Filipi, care este cea dintâi cetate dintr-un ţinut al Macedoniei şi o colonie romană. În cetatea aceasta am stat câteva zile” (Fapte 16:10-12).
Filipi era un oraș păgân și divers – nimeni nu va planta o biserică într-un oraș mai străin creștinismului decât Filipi. Acolo exista cultul imperial care l-a zeificat pe cezar. Erau prezenți zeii greci cu templele și altarele lor, având denumirile latine: Jupiter, Juno, Minerva, Marte. Artemis a avut cultul ei sub numele de Bendis. Și existau sanctuare pentru zeii Egiptului, în special pentru Isis și Serapis, precum și pentru frigiana Cybele, cunoscută drept marea zeiță mamă. Pentru a folosi cuvintele lui Isaia, era un oraș al națiunilor nemiloase, în care Pavel a vrut să Îl vadă pe Dumnezeu venerat.
Modelul macedonian
Deci, Pavel a propovăduit Evanghelia lângă râu, iar Dumnezeu a mântuit o femeie pe nume Lidia (Fapte 16:13–15). El a predicat pe străzi, iar Dumnezeu a salvat o sclavă care a fost posedată de un duh de ghicire (Fapte 16:16-18). El a fost arestat împreună cu Sila și pus în închisoare, unde au cântat și au predicat Evanghelia temnicerului, iar Dumnezeu i-a salvat pe acesta și familia lui (Fapte 16:19–34). Și așa s-a format o biserică: o femeie de afaceri care vindea purpură, o sclavă și un angajat al guvernului de rang inferior.
Ce a rezultat din această strategie de binecuvântare a orașului Filipi cu o nouă biserică centrată pe Evanghelie? Când Pavel le-a scris filipenilor ani mai târziu din închisoarea din Roma, aceștia aveau un loc de neegalat în inima sa. „Ştiţi voi înşivă, filipenilor, că, la începutul Evangheliei, când am plecat din Macedonia, nicio Biserică n-a avut legătură cu mine în ceea ce priveşte ‘darea’ şi ‘primirea’ afară de voi” (Filipeni 4:15).
Această biserică în creștere era exact opusul orașului nemilos, aspru și egoist. Acești oamenii deveniseră atât de transformați încât erau modele pentru biserica din Corint. Vedem acest lucru în 2 Corinteni 8:1-2: „Fraţilor, voim să vă aducem la cunoştinţă harul pe care l-a dat Dumnezeu în Bisericile Macedoniei. În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie au dat naştere la un belşug de dărnicie din partea lor.”
Arheologii au descoperit două mari bazilici în Filipi, datând din secolul al V-lea sau al VI-lea. Mii de oameni din acest oraș al unei națiuni nemiloase au ajuns să se teamă de Adevăratul Dumnezeu.
Aprindeți ghețarii
Deci, prindeți curaj. Viziunea de a fi o binecuvântare a Evangheliei pentru toate popoarele lumii este o viziune biblică. Și chiar mai minunat, este o viziune care nu poate eșua – dacă cineva dintre noi se îndepărtează de ea, altcineva o va duce mai departe. Dumnezeu se va îngriji de asta. Hristos va răscumpăra un popor din fiecare trib, limbă, popor și națiune. „Popoarele puternice Îl vor slăvi și cetățile neamurilor nemiloase se vor teme de Domnul” (Isaia 25:3).
Dacă te uiți în [România] și în lumea întreagă, și climatul moral și spiritual ți se pare sumbru, ai dreptate. Există o mare răspândire a ghețarului: dragostea multora se răcește și ostilitatea față de Evanghelie crește. Dar treaba noastră este să punem foc ghețarilor din zece mii de orașe. Dumnezeu este cu noi în această lucrare. Și nu va da greș. Așadar, să înfigem steagul din Isaia 25:3 în zece mii de locuri din întreaga lume. Popoarele puternice Îl vor slăvi, iar orașele neamurilor nemiloase se vor teme de Domnul.
