Scriam ieri despre o pantă periculoasă a celor ce vor să fie pocăiţi şi aceasta este ispita de a fi pocăiţi de meserie. Meserie nu în sensul bun al cuvântului ci în sensul alterat de astăzi unde expresia „meseriaş” a căpătat mai degrabă valenţe de ironie, mândrie, slabă calitate şi superficialitate. Voi încerca astăzi să scriu despre ce înseamnă pocăinţa cu adevărat ca alternativă la o pocăinţă exterioară doar. Voi folosi în aceste sens anumite citate deja scrise (că doar nu reinventez roata) şi câteva notări personale că tot se numeşte blogul acesta şiwww.pocăitu.ro 
Creştinul pe blogul său Dumnezeu este dragoste spunea bine că : „Din învăţătura Bibliei vedem ca pocăinţa este o condiţie absolut necesara pentru mântuire. De fapt, toţi proorocii din Vechiul Testament, Ioan Botezătorul, Isus și apostolii ne cer să ne pocăim. “De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască, şi să zică: “Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.” Matei 4:17 De fapt, în Biblie ni se spune că la începutul credinţei trebuie să fie pocăinţa. Deci e clar că pocăinţa este o condiţie necesară pentru toţi creştinii, indiferent de denominaţiune.
Dar totuşi ce înseamnă pocăinţa?
Găsim trei cuvinte greceşti în Biblie, care se referă cam la acelaşi lucru:
- metanoeo = schimbarea minții ( Luca 13:3 )
- metanoia = o reală schimbare a minții și a atitudinii față de păcat ( Matei 3:8, Luca 24:47).
- metamelomai = regret ca o consecinţă a păcatului ( Matei 27:3 )
Putem spune că pocăinţa este întoarcerea la Dumnezeu, întoarcere însoţită de o căinţa adâncă pentru viaţa trăită în păcat. Întoarcerea sinceră la Dumnezeu este mai mult decât o simplă exteriorizare a regretelor și schimbarea pe moment a comportării. Pocăinţa adevărată presupune “o înnoire a minții” și o schimbare totală a vieţii, pe termen lung. Ea presupune renunţarea la lucrurile care poate ne plac dar, care nu sunt plăcute in ochii lui Dumnezeu. Va trebui sa renunţi la bârfă, la a judeca oamenii, la orice lucru pe care Dumnezeu îl condamnă.
În primele teze pe care le-a publicat, Luther spunea că pocăinţa trebuie să fie un stil de viaţă care n-are nimic de a face cu ritualurile spovedaniei. Pocăinţa adevărată duce la modificarea firii tale până în cele mai mici aspecte.
Pocăinţa adevărată se manifestă vizibil in viaţa ta de zi cu zi, pentru că ea produce o viaţă nouă, total schimbată. Ea acţionează în primul rând la nivelul inimii și apoi produce efecte la nivelul exterior al comportării noastre. Faptul că respecţi nişte legi ( porţi batic, te închini cu mana stângă sau cu mâna dreaptă, etc) fără a avea o adâncă repulsie față de păcat, nu înseamnă absolut nimic. Gândiţi-vă cât de mult urăşte Dumnezeu păcatul, oare nu aşa trebuie să ajungem si noi?
Primul pas înspre a te pocăi, este acela de a conştientiza, cu adevărat, starea de păcat în care te afli. Cum poţi realiza asta? Biblia ne spune că “prin lege vine cunoştinţa păcatului” (Romani 3:20). Mai exact prin auzirea Cuvântului, prin citirea Cuvântului și autoexaminarea în lumina celor descrise acolo, putem să vedem dacă suntem păcătoşi sau nu. Nu exista păcat mare sau păcat mic, exista păcat si atât.
De aceea sfatul meu, este sa citiţi Biblia și să vă examinaţi în lumina celor scrise acolo. Sunt multe lucruri care nu sunt uşor de înţeles, de aceea este bine să mergeţi la o biserică și să cereţi sfatul unor oameni pregătiţi ( preoţi, pastori, etc). Însă nu luaţi niciodată de bun ce vă spun ei, ci treceţi totul prin filtrul Bibliei, iar dacă ce v-a spus acel om contrazice Biblia, atunci sigur acel om greşeşte.”
Pe de altă parte: „Mulţi înţeleg termenul de pocăinţă ca fiind “întoarcere de la păcat”. Însă aceasta nu este definiţia biblică a pocăinţei. În Biblie cuvântul “pocăinţa” înseamnă “schimbarea minţii”. De asemenea, Biblia ne vorbeşte că pocăinţa autentică va avea ca rezultat schimbarea faptelor (Luca 3:8-14; Faptele Apostolilor 3:19). Faptele Apostolilor 26:20 declară: “Ci am propovăduit întâi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudeea, şi la Neamuri, să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu, şi să facă fapte vrednice de pocăinţa lor.” Definiţia biblică completă a “pocăinţei” este schimbarea minţii care rezultă în schimbarea faptelor. ”( Got Questions Ministries )
Dacă ar fi să vorbim de o atitudine exterioară, de un anumit stil de vestimentaţie, de un anumit cult, de anumite obiceiuri, de anumite daruri, de o anumită vechime fără a vedea o schimbare a minţii faţă de păcat şi ce urăşte Dumnezeu, nu putem vorbi despre pocăinţă. Este adevărat că pocăinţa se vede prin fapte dar faptele pocăinţei sunt diferite de faptele religioase şi Galateni 5:22 în continuare ne lămureşte care sunt acele roade „vrednice” de pocăinţa noastră.
Fapte religioase, obiceiuri religioase, tradiţii religioase au toate culturile şi religiile mai mult sau mai puţin, dar faptele vrednice, faptele care decurg din pocăinţă le au doar cei pocăiţi, doar cei care au mintea schimbată şi transformată de umblarea în părtăşie cu Dumnezeu şi asta nu mai ţine de religii sau culte neapărat ci de relaţia personală cu Dumnezeu.
Doamne te rog să mă ajuţi ca să fiu un pocăit real, autentic şi faptele mele să mărturisească asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu