Radio Maranata Vulcan

joi, 30 ianuarie 2020

FRANȚA: Biserica Catolică elimină „MAMA” și „TATA” de pe certificatele de botez pentru a se adapta „situațiilor noi”

Biserica Romano Catolică elimină mențiunile despre „mama” și „tata” de pe certificatele de botez, informează Lefigaro. Mai mult, pe acte nu vor apărea nici termenii de „fiu” și „fiică”.
Conform sursei citate, decizia Bisericii Romano Catolice din Franța este cauzată de adaptarea la „noile situații”, dar hotărârea a întâmpinat opoziție din partea a numeroase dioceze de pe teritoriul țării, precizează sursa citată.
Bilunarul catolic „Omul Nou” a descris problemele cu care se confruntă eparhiile franceze când trebuie să realizeze aceste documente în Franța de azi, precizează Le Figaro. „Copiii nu pot fi responsabili pentru situația părinților lor”, a subliniatr Monseniorul Iosif de Metz-Noblat, Episcop de Langres, autorul scrisorii care trebuia să justifice decizia către parohii.
Acesta a adăugat că noul formular va fi „doar o simplă constatare a situației familiale, fără a face judecăți morale asupra ei”.
Deși Episcopul de Langres a spus că situația nu se referă doar la adaptarea la cazurile de homosexuali, ci și la acelea în care copiii care au tutori legali, asociațiile care promovează LGBTQ-ismul au salutat decizia Bisericii Catolice.
Este ciudat că Biserica este sfătuită să se adapteze legilor statului în acest mod – nu găsesc nicio nevoie pentru așa ceva”, a spus Antoine Renard, președinte de onoare al Federației Asociațiilor Familiilor Catolice, citat de Catholic Philly.
„Biserica ne învață că familiile sunt create de mame și de tați și alte forme nu sunt familii. Lesbienele și alte cupluri pot cere să fie recunoscute, dar acest lucru nu va fi acceptat de Biserică”, a declarat el.
Căsătoriile între persoane de același sex și legalizarea copiilor de către acestea au fost legalizate în Franța în mai 2013.
Recent, zeci de mii de persoane au protestat împotriva unei legi care permite finanțarea de stat a procreației asistate medical pentru mame singure și cuplurile de lesbiene.
activenews.ro

miercuri, 29 ianuarie 2020

Cum pot experimenta bucurie în viața mea de creștin?



Întrebare: Cum pot experimenta bucurie în viața mea de creștin?


Răspuns: Perioadele de tristețe și depresie pot apărea și în viața celui mai devotat creștin. Vedem multe exemple ale acestui lucru în Biblie. Iov și-a dorit să nu se fi născut (Iov 3:11), David s-a rugat să fie luat într-un loc unde nu trebuie să aibă de-a face cu realitatea (Psalmul 55:6-8), Ilie, după înfrângerea celor 450 de profeți ai lui Baal prin foc din cer (1 Împărați 18:16-46), a fugit în pustiu și L-a rugat pe Dumnezeu să-i ia viața (1 Împărați 19:3-5).

Cum putem totuși birui aceste perioade de lipsă a bucuriei? Putem observa felul în care acești oameni au depășit crizele de depresie. Iov a spus că dacă ne rugăm și ne amintim binecuvântările lui Dumnezeu, El va restaura bucuria și neprihănirea noastră (Iov 33:26). David a scris că studiul Cuvântului lui Dumnezeu ne poate aduce bucurie (Psalmul 19:8). David a înțeles, de asemenea, că trebuie să Îl laude pe Dumnezeu chiar și în mijlocul disperării (Psalmul 42:5). În cazul lui Ilie, Dumnezeu l-a lăsat să se odihnească pentru o perioadă, mai apoi a trimis un om, pe Elisei, pe a-l ajuta (1 Împărați 19:19-21). De asemenea, avem nevoie de prieteni cu care să împărtășim durerile noastre (Eclesiastul 4:9-12). Ne poate fi de ajutor să împărtășim sentimentele noastre cu un prieten creștin. S-ar putea să fim surprinși când vom descoperi că și ei s-au zbătut cu lucruri asemănătoare nouă.

Cel mai important aspect: este sigur că focalizarea pe noi înșine, pe durerile și problemele noastre, precum și pe trecutul nostru nu va produce niciodată bucurie adevărată din punct de vedere spiritual. Bucuria nu se găsește în materialism, nu se poate găsi în psihoterapie și, cu siguranță, nu se poate afla prin concentrarea asupra noastră înșine. Ea se găsește în Hristos. Noi, cei care-I aparținem Domnului, „ne lăudăm în Hristos Isus și nu ne punem încrederea în lucrurile pământești” (Filipeni 3:3). Să-L cunoaștem pe Hristos înseamnă să dobândim o adevărată înțelegere despre noi înșine și înțelegere spirituală, ceea ce face imposibil să ne lăudăm cu noi înșine, cu înțelepciunea, cu puterea, cu bogăția sau cu bunătatea noastră, ci doar cu Hristos – cu înțelepciunea și cu puterea Sa, cu bogățiile și cu bunătatea Sa și cu Persoana Sa. Dacă rămânem în El, dacă ne adâncim în Cuvântul Lui și căutăm să-L cunoaștem pe El mai intim, bucuria noastră va deveni „deplină” (Ioan 15:1-11).

În cele din urmă, nu uitați că doar prin Duhul Sfânt al lui Dumnezeu putem găsi bucurie deplină (Psalmul 51:11-12; Galateni 5:22; 1 Tesaloniceni 1:6). Nu putem face nimic separat de puterea lui Dumnezeu (2 Corinteni 12:10, 13:4). Într-adevăr, cu cât încercăm să avem bucurie mai mare prin propriile eforturi, cu atât devenim mai triști. Odihnește-te în brațul Domnului (Matei 11:28-30) și caută fața Sa prin intermediul rugăciunii și al Scripturii. „Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria și pacea pe care o dă credința, pentru ca prin puterea Duhul Sfânt să fiți tari în nădejde” (Romani 15:13).

English


Sursa: https://www.gotquestions.org

marți, 28 ianuarie 2020

Evanghelizare și plantare de biserici – sud estul Madagascarului

Apostolul Pavel le spunea corintenilor: “Eu am sădit, Apollos a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească! Așa că nici cel ce sădește, nici cel ce udă nu sunt ceva, ci numai Dumnezeu, Care face să crească! Însă cel ce sădește și cel ce udă sunt una și fiecare își va primi răsplata după osteneala lui. Căci noi suntem lucrători împreună cu Dumnezeu, iar voi sunteți ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.” 1 Corinteni 3:6-9 NTR
Dumnezeu își face lucrarea de slavă în sud-estul Madagascarului. El este cel care face să crească Cuvântul sădit de pastorii malgași în colaborare cu misionarii români sau de altă naționalitate.
Din cauza unui ciclon care a venit peste Madagascar am amânat cu o săptămână plecarea noastră în jungla de la Manakara. Dar această întârziere ne-a dat posibilitatea de a pregăti și mai eficient misiunea în aceste sate izolate.
Aproximativ 40000 de sate apar pe harta interactivă creată de câteva organizații misionare din Madagascar, printre care și Helimission. Se estimează că mai sunt încă aproximativ 10000 de sate care nu apar pe această hartă .
În perioada 16 – 19 decembrie 2019 am vizitat 8 sate foarte izolate, unele dintre ele fiind accesibile doar dacă mergi pe jos 2 – 3 zile, din ultima localitate unde poți ajunge cu mașina. Aici nu sunt drumuri, nu este absolut deloc semnal la telefon, singura modalitate de a contacta lumea civilizată fiind prin telefonul conectat direct la satelit, din dotarea elicopterului. Unele dintre sate sunt atât de izolate încât aterizarea elicopterului este o adevărată provocare. 
A fost pentru prima dată când am dormit cu sătenii 2 nopți în sate diferite, am băut apă de ploaie și apă fiartă nefiltrată cu gust de pământ, am văzut scorpioni mici cât o albină (de care nici măcar nu știam că există), etc. În ambele nopți am reușit să proiectăm filmul Isus, în limba malgașă oficială, care este o unealtă extraordinară de evanghelizare
Cel rău ni s-a împotrivit încă din Antsirabe încercând să ne provoace frică. Poliția a venit la locul unde a aterizat elicopterul încercând să ne intimideze prin multe întrebări și punând piedici logistice și administrative, deși Helimission avea permisiunea guvernamentală să aterizeze în acel loc. Am zburat aproximativ o oră până la Fianarantsoa, unde am făcut plinul elicopterului și l-am luat pe pastorul Andre, iar acolo am descoperit că aveam o problemă la filtrul de praf al elicopterului și chiar se punea sub semnul întrebării continuarea misiunii. Dar Dumnezeu a fost bun cu noi și am reușit să continuăm. 
Am văzut oameni atinși de puterea lui Isus, prin simpla proclamare a evangheliei: oameni eliberați de sub puterea diavolului și strămutați în Împărăția lui Dumnezeu, oameni vindecați, unii care au venit în față mărturisind public dorința de a-l urma pe Hristos. Pentru prima dată am vizitat 2 sate noi care nu existau pe harta interactivă, iar pastorul Andre mărturisea despre unul dintre sate: ”Am vizitat acest sat pe jos, dar apoi am venit de 5 ori cu elicopterul si nu l-am găsit.” A fost o mare bucurie pentru săteni și pentru toți ceilalți – cu toții am fost foarte încurajați de Dumnezeu, văzând bucuria și pasiunea lor (a unora) pentru Domnul. 
Ne bucurăm așa de mult că Dumnezeu ne dă harul de a fi lucrători împreună cu El pentru salvarea acestor oameni.
Vă rugăm să ne purtați în mijlocire și să cereți împreună cu noi ca Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Lui – așa mare nevoie este de lucrători…
Suntem binecuvantați pentru a fi o binecuvântare!
Florin Popa, 4 ianuarie prima publicare | 11 ianuarie 2020, Antsirabe (editare pentru publicare in scrisoarea de informare)

Apostle Paul was saying: I planted the seed, Apollos watered the plant, but it was God who made the plant grow. The one who plants and the one who waters really do not matter. It is God who matters, because he makes the plant grow. There is no difference between the one who plants and the one who waters; God will reward each one according to the work each has done. For we are partners working together for God, and you are God’s field. You are also God’s building. 1 Corinthians 3:6-9 GNT
God is doing his work in a glorious way for his Name in southeastern Madagascar. He is the one who raises the Word planted by the Malagasy pastors in collaboration with the Romanian missionaries or of another nationality.
Due to a cyclone that came over Madagascar, we delayed our departure in the jungle in Manakara for a week. But this delay gave us the opportunity to prepare the mission even more effectively in these isolated villages.
About 40,000 villages appear on the interactive map created by several missionary organizations in Madagascar, including Helimission. It is estimated that there are still about 10,000 villages that do not appear on this map.
Between December 16 and 19, 2019 we visited 8 very isolated villages, some of them being accessible only if you walk 2 to 3 days, from the last locality where you can reach by car. There are no roads here, there is absolutely no signal on the phone the only way to connect the civilized world is through the phone directly connected to the satellite, the helicopter being equipped with. Some of the villages are so isolated that even the landing of the helicopter is a great challenge.
It was for the first time when I slept with the villagers for 2 nights in different villages, I drank rainwater and boiled ground water unfiltered, I saw small scorpions like a bee (which I didn’t even know existed), etc. On both nights we managed to project the film Jesus, in the official Malagasy language, which is an extraordinary tool of evangelization.
The evil one has been against us since Antsirabe trying to provoke fear. The police came to the place where the helicopter landed, trying to intimidate us with many questions and putting logistical and administrative obstacles, although Helimission had the governmental permission to land there. We flew for about an hour to Fianarantsoa, ​​where we filled the helicopter and took Pastor Andre, and there we discovered that we had a problem with the helicopter’s dust filter and even questioned the continuation of the mission. But God was good to us and we managed to keep going.
I saw people touched by the power of Jesus, by the simple proclamation of the gospel: people released from the power of the devil and rescued in the Kingdom of God, healed people, some who came forward publicly confessing their desire to follow Christ. For the first time I visited 2 new villages that did not exist on the interactive map, and Pastor Andre testified about one of the villages: ” I visited this village on foot, but then I came 5 times by helicopter and did not find it. ” It was a great joy for the villagers and for all the others – we were all very encouraged by God, seeing their (some) joy and passion for the Lord.
We are so glad that God gives us the grace to be workers together with Him to save these people.
Please take us in intercession and together with us, ask the Lord of the harvest, to bring workers to His harvest – such a great need is this.
We are blessed to be a blessing!
Florin Popa, January 11, 2020, Antsirabe

luni, 27 ianuarie 2020

11 budisti isi predau viata lui Hristos in timpul unei lucrari misionare din Myanmar


 11 budisti isi predau viata lui Hristos in timpul unei lucrari misionare din Myanmar

O misiune crestina din Statele Unite a oferit asistenta si ingrijire medicala gratuita in Myanmar. Printre beneficiari s-au aflat si numerosi budisti.
Lucrarea misionara a fost organizata de Paul Ai, un fost vindecator si vrajitor (saman) din Vietnam, care L-a primit pe Hristos si a devenit intemeietor de biserici in toata regiunea. Clinica itineranta a fost organizata timp de doua zile in provincia Myitkyina, la nord de Myanmar.
Dupa ce au fost tratati, unii budisti au vizitat o sala de rugaciune de langa clinica, ceea ce a dus la un incident neobisnuit, deoarece se putea isca o „ciocnire pe taramul spiritual”, au relatat pastorii misionari.
Surprinzator, sau poate nu, in ultima zi a misiunii medicale, 11 budisti s-au hotarat sa-L primeasca pe Hristos.
Un incident neobisnuit a avut insa loc in sala de rugaciune, atunci cand primii opt budisti au spus ca vor sa se roage pentru a-L accepta pe Iisus ca Mantuitor si Domn.
Pastorul principal, Mark Morrow de la Crosswalk Church din Williamsburg, Virginia, a fost prezent in sala de rugaciune si martor la evenimentul remarcabil:
„Cand a devenit clar ca budistii erau gata sa-l primeasca pe Iisus, li s-a spus sa se roage cu echipa pastorala americana, prin intermediul unui traducator.
Imediat ce traducatorul a spus „Draga Iisus” si budistii l-au repetat in birmana, am auzit un zgomot asemanator bubuiturii unei petarde. Toti cei din camera au tresarit”, isi aminteste pastorul Morrow.
El spune ca a fost un zgomot foarte puternic. „Incercam sa aflam ce s-a intamplat, cand cineva a exclamat: „Iata, masa s-a spart!”
Pastorul privea si nu-i venea sa creada ceea ce se intamplase. Era o masa foarte rezistenta, de mahon, care se rupsese de la un capat la altul.
„Dumnezeu a distrus fortele demonice care ii impiedicau pe acesti oameni”, a conchis pastorul.

sâmbătă, 25 ianuarie 2020

Top 10 cele mai periculoase locuri pentru creștini

În 2020, persecuția împotriva creștinilor este în creștere – crește într-un ritm alarmant. Cercetările pentru întocmirea Indexului Mondial de Persecuție 2020 al organizației Open Doors – cele mai aprofundate cercetări investigative în ce privește persecuția creștinilor pe care le avem la îndemână – arată că, la ora actuală, peste 260 de milioane de oameni se confruntă cu persecuție pentru credința lor în Domnul Isus. O creștere cu 15 milioane de oameni într-un singur an.
În fiecare zi, în medie, opt creștini au fost uciși pentru credința lor, iar 23 de femei creștine au fost violate sau hărțuite sexual din motive legate de credință. În fiecare săptămână, în medie, 182 de biserici sau clădiri creștine au fost atacate și 102 case creștine, magazine sau afaceri au fost atacate, arse sau distruse. În fiecare lună, în medie, 309 de creștini au fost închiși pe nedrept pentru credința lor.
Mai jos, analizăm primele 10 țări în care persecuția este la scară înaltă. În multe dintre aceste țări viața este deja dificilă. Luarea deciziei de a-L urma pe Domnul Isus și de a trăi ca și creștin în aceste locuri este o alegere care pune în pericol viața personală, viața familiei sau traiul de zi cu zi. În anumite țări precum Coreea de Nord, Afganistan și Somalia, convertirea la creștinism poate însemna o condamnare la moarte.

1. Coreea de Nord: Numărul 1 timp de 19 ani consecutivi

Timp de trei generații, absolut totul în această țară izolată s-a concentrat asupra idolatrizării familiei conducătoare Kim. Creștinii sunt văzuți ca elemente ostile în societate, elemente care trebuie eradicate. Cu orice preț, ei trebuie să își păstreze credința complet secretă.
  • Dacă un creștin are o Biblie sau o parte dintr-una, ea este ascunsă cu atenție și este citită doar atunci când credinciosul este sigur că nu îl observă nimeni.
  • Majoritatea creștinilor nici nu le spun propriilor copii despre credința lor până când aceștia ajung la vârsta adolescenței, de teama să nu le scape vreo informație.
  • După cum vă puteți imagina, întâlnirile de adunare sunt inexistente. A îndrăzni să te întâlnești cu alți creștini pentru părtășie este un lucru riscant, care trebuie făcut în cel mai mare secret.
  • Când cineva este descoperit ca fiind creștin în Coreea de Nord, este arestat și închis într-unul din teribilele lagăre de muncă sau chiar ucis la fața locului; familia lui, până la a patra generație, îi împărtășește soarta.
Cu toate acestea, în spatele titlurilor de știri, în Coreea de Nord se dezvoltă o biserică subterană masivă de aproximativ 200.000 până la 400.000 de credincioși. Și zeci de mii dintre acești credincioși secreți sunt ținuți în lagărele de concentrare.
Este o minune că această biserică subterană din Coreea de Nord există. Dar mai mult decât atât, ea este în creștere.
Un creștin a împărtășit: „Într-o zi, granițele se vor deschide și ne vom uni cu Coreea de Sud și cu biserica chineză pentru a aduce Evanghelia în unele dintre cele mai întunecate locuri de pe acest pământ.”

2. Afganistan: Acolo unde creștinismul există doar în secret

Afganistanul este din nou doar cu un punct în spatele clasamentului Coreei de Nord în Indexul Mondial de Persecuție 2020. Stat islamic prin constituție, Afganistanul nu permite existența unei alte credințe în afară de islam; este ilegal să te convertești. A te converti la o credință în afara islamului este o faptă echivalentă cu trădarea, deoarece convertirea este văzută ca o trădare a familiei, a tribului și a țării.
Cei care sunt descoperiți ca fiind creștini, pot fi trimiși la un spital de boli psihice – pentru că familiile lor cred că nicio persoană sănătoasă la cap nu ar părăsi islamul. Ele pot fi, de asemenea, bătute sau chiar ucise de către membrii familiei sau de către membrii grupurilor islamice extremiste precum talibanii, care continuă să crească în putere.
Violența împotriva creștinilor rămâne foarte mare, dar măsurile luate împotriva convertiților depind de familie. Un creștin din Afganistan spune: „Cum supraviețuim zilnic doar Dumnezeu știe. El știe pentru că El a fost bun ca să locuiască cu noi. Dar suntem obosiți de toată moartea din jurul nostru.”

3. Somalia: Creștinii sunt vânați pentru credința lor

Estimările sugerează că 99 % dintre cetățenii Somaliei sunt musulmani și că orice religie minoritară este puternic persecutată. Grupul extremist violent al-Shabab, care subscrie la doctrina islamică extrem de strictă a wahhabismului, susține legea Sharia ca bază pentru reglementarea tuturor aspectelor vieții din Somalia. Acest grup și-a exprimat în mod repetat dorința de a eradica creștinii din țară.
În fiecare sferă a vieții – privată, familială, comunitară și națională – a fi descoperit că te-ai convertiti la creștinism reprezintă un pericol care îți amenință viața, ducând adesea la execuție la fața locului. Drept urmare, majoritatea creștinilor somalezi își păstrează credința complet secretă. În ciuda riscurilor, somalienii vin la credința în Isus – unii în moduri miraculoase.
În ultimii ani, situația pare să se fi agravat. Militanții islamici și-au intensificat vânătoarea pentru oamenii care sunt creștini și se află într-o poziție de conducere. O încercare de a redeschide o biserică din Hargeisa, Somaliland, a eșuat; guvernul a fost obligat să o închidă din cauza presiunii populației islamice locale. În perioada de raportare a Indexului Mondial de Persecuți 2020, creștinii din Somalia au rămas atât de vulnerabili la atacurile militanților islamici încât, din motive de securitate, Open Doors nu a putut publica niciun exemplu specific de persecuție.

4. Libia: Nicio libertate pentru creștini

După înlăturarea fostului dictator Muammar Gaddafi, Libia a fost aruncată în haos și anarhie. Și situația nu s-a schimbat pentru libieni. Absența continuă a unui singur guvern central care să respecte legea și ordinea a permis diverselor grupări militante islamice să controleze anumite părți ale țării. Convertiții libieni la creștinism se confruntă cu abuzuri și violențe pentru decizia lor de a-L urma pe Hristos.
Creștinii sunt în pericol în toată țara, dar mai ales vulnerabili în zonele în care sunt prezente grupări islamice radicale. ISIS menține încă o prezență în regiunea mai largă din jurul orașului Sirte. Alte grupuri, cum ar fi cele care au legătură cu coaliția islamică Dawn controlează zonele din jurul Tripoli și unele părți din interiorul orașului Tripoli. În est, grupurile radicale sunt cel puțin prezente în Benghazi.
Creștinii migranți care au fost arestați și reținuți în timp ce încercau să ajungă în Europa, ajung adesea într-unul dintre centrele de detenție supraaglomerate din jurul orașului Tripoli. Alții nici măcar nu ajung până acolo, ci sunt transferați direct în mâinile oficialităților sau grupurilor criminale, de către traficanții lor de oameni. Ulterior, aceștia sunt obligați să muncească din greu în sectorul agricol sau sunt împinși la prostituție.

5. Pakistan: Amenințarea constantă cu atacuri ale mulțimilor

În Pakistan, toți creștinii (4 milioane din 204 milioane de oameni) suferă de discriminare instituționalizată, ilustrată prin faptul că locurile de muncă văzute ca fiind josnice, murdare și derogatorii sunt rezervate minorităților religioase precum creștinii de către autorități. Mulți creștini sunt săraci, iar unii sunt victime ale muncii de sclav. Există și creștini care aparțin clasei de mijloc, dar acest statut economic nu îi scutește pe creștini de a fi marginalizați sau persecutați într-o cultură islamică – credincioșii sunt întotdeauna în pericol din cauza legilor notorii de blasfemie ale țării.
Cultura patriarhală a țării este deosebit de crudă pentru femeile creștine, care sunt adesea vizate atât pentru credința lor, cât și pentru genul lor. Se estimează că 700 de fete și femei răpite în fiecare an sunt violate și apoi căsătorite cu forță cu bărbați musulmani din comunitate, rezultând de obicei în convertiri forțate.

6. Eritreea: Creștinii, arestați în atacurile crescânde ale poliției

Din 1993, președintele Afwerki a supravegheat un regim autoritar, brutal, care se bazează pe încălcări masive ale drepturilor omului. Creștinii care nu sunt membri ai bisericilor aprobate de stat sunt considerați agenți ai Occidentului și o amenințare pentru stat. Sute de creștini care sunt membri ai bisericilor neînregistrate se află în închisoare; unii sunt ținuți prizonieri de mai bine de un deceniu.
Din iunie până în august 2019, peste 150 de creștini au fost arestați în orașele Keren și Godayef. Potrivit informațiilor, cei 70 de prizonieri arestați în iunie au fost ținuți în închisoarea din Ashufera. Termenul „închisoare” se referă la o serie de tuneluri subterane pe care prizonierii sunt nevoiți să le extindă prin săpare.
Creștinii din grupuri bisericești tradiționale, precum evanghelicii, se confruntă cu cea mai aspră persecuție. Această presiune extremă și violența sancționată de stat obligă unii creștini să fugă din Eritreea – adesea numită „Coreea de Nord a Africii” și să caute azil.

7. Sudan: Haosul politic crește vulnerabilitatea

Odată cu înlăturarea președintelui al-Bashir, actualul haos politic din Sudan i-a lăsat pe creștini în uitare. Secesiunea Sudanului de Sud din 2011 i-a făcut pe creștini mai vulnerabili, deoarece conservatorii islamici din Sudan își continuă eforturile pentru un stat Shariah. Recent, guvernul a arestat sau intimidat mulți lideri creștini și numeroase biserici au fost demolate. Extremiștii au atacat creștinii, în special în regiunea Nuba Mountain, unde mii de creștini au fost uciși sau strămutați.
Cei care se convertesc de la islam la creștinism sunt vizați în mod special de persecuție. Așadar, pentru a nu fi descoperiți, convertiții se abțin adesea de la creșterea copiilor lor ca creștini, deoarece acest lucru ar putea atrage atenția guvernului și a liderilor comunității (deoarece copiii ar putea dezvălui din neatenție credința părinților lor).
De curând, în preajma Crăciunului din 2019, ministrul afacerilor religioase din Sudan, Nasredin Mofreh, și-a cerut scuze creștinilor, prezentând tratamentele pe care aceștia le-au suportat: „pentru asuprire și vătămare provocate trupurilor voastre, distrugerea templelor voastre, furtul proprietpților voastre și arestarea și urmărirea nedreptăți a slujitorilor voștri.” Dar rămâne de văzut cum va afecta acest lucru creștinii, în special în zonele îndepărtate.

8. Yemen: Creștinii, ținte în mijlocul haosul războiului civil

Un război civil în Yemen a creat una dintre cele mai grave crize umanitare din ultimul deceniu, făcând traiul creștinilor foarte greu. Haosul războiului a permis grupurilor radicale să-și extindă operațiunile în anumite zone, ducând la creșterea și uciderea creștinilor. Activitățile bisericești deschise sunt interzise, ​​iar părăsirea islamului este interzisă.
Creștinii suferă în urma crizei umanitare generale din țară, dar creștinii din Yemen sunt și mai vulnerabili, întrucât ajutorul de urgență este distribuit în cea mai mare parte prin organizații islamice și moschei locale, care se presupune că discriminează pe toți cei care nu sunt considerați musulmani devotați.
Biserica din Yemen este compusă în mare parte din creștini yemeni cu un background musulman care trebuie să își trăiască credința în secret. Ei se confruntă cu persecuție din partea autorităților (inclusiv detenția și interogatoriul), a familiei și a grupurilor islamice radicale, care îi amenință pe apostați cu moartea, dacă nu se reconvertesc. Legea tribală interzice membrilor să părăsească tribul. Când musulmanii yemeni decid să-L urmeze pe Isus, ei pot primi pedeapsa cu moartea.

9. Iran: Ilegal să te convertești de la islam

În această poartă către Orientul Mijlociu, creștinilor le este interzis să-și împărtășească credința cu necreștinii, ceea ce înseamnă că serviciile bisericești în Farsi, limba națională, nu sunt permise. Convertiții de la Islam suferă persecuție din partea guvernului; dacă participă la o biserică subterană, se confruntă cu amenințarea constantă cu arestarea.
Societatea iraniană este guvernată de legea islamică, ceea ce înseamnă că drepturile și posibilitățile de muncă pentru creștini sunt puternic restricționate. Guvernul îi vede pe credincioși ca pe o încercare a țărilor occidentale de a submina islamul și regimul islamic iranian. Liderii grupurilor de convertiți creștini au fost arestați, urmăriți și au primit pedepse lungi de închisoare pentru „crime împotriva securității naționale”.
Pe tot parcursul anului 2019, creștinii au fost arestați și închiși pentru activități bisericești în case. Au trecut câteva săptămâni de când câmpul nostru nu a raportat arestarea conducătorilor și participanților la bisericile din casă. Cu toate acestea, în ciuda persecuției, biserica din Iran crește exponențial – oficialii iranieni au recunoscut chiar public că „convertirile în masă se petrec chiar sub ochii noștri”.

10. India: persecuție violentă și crecândă

În cea de-a doua țară cea mai populată din lume, creștinii au întâmpinat din nou persecuții fără precedent pe numeroase fronturi atât din partea statului, cât și din partea societății predominant hinduse. Pentru a doua oară, India se află pe locul 10 în Indexul Mondial de Persecuție. Rezultatul alegerilor din 2019 a dat partidului naționalist hindus de la guvernare, Bharatiya Janata (BJP), și mai multă putere politică – încurajând radicalii ultra-naționaliști să-și răspândească mesajul că a fi indian înseamnă a fi hindus.
Mai multe state din India au adoptat legi anti-convertire, iar BJP a precizat că vrea să impună aceste legi la nivel național. Astfel de legi sunt adesea folosite ca o scuză pentru a perturba serviciile bisericii și a hărțui creștinii, ceea ce face incredibil de dificil pentru creștini să-și împărtășească credința cu ceilalți.
Creștinii din India se confruntă cu niveluri îngrozitoare de violență din partea extremiștilor – mii de atacuri au loc în fiecare an. Și în India rurală, triburile hinduse folosesc apa și mâncarea ca arme împotriva creștinilor, reducându-le accesul la aprovizionarea cu apă a satului și la alimentele subvenționate de guvern. Convertiții la creștinism din mediul hindus sunt deosebit de vulnerabili la persecuție și sunt în permanență sub presiune pentru a reveni la hinduism, în special prin campanii cunoscute sub numele de Ghar Wapsi („întoarcerea acasă”). Adesea sunt agresați fizic și uneori uciși.
În India, a spune „da” Domnului Isus a devenit o decizie riscantă care îi costă foarte mult pe creștini și pe familiile lor.

O singură Biserică, o singură Familie

Open Doors estimează că există cel puțin încă 50 de milioane de creștini care se confruntă cu un nivel ridicat de persecuție în alte 23 de țări, cum ar fi Mexic, Republica Democrată Congo sau Ciad, care nici nu au ajuns până în primele 50.
Numerele sunt importante. Ne ajută să ne facem o imagine de ansamblu. Cercetările din Indexul Mondial de Persecuție (World Watch List) oferă o viziune și o poveste mai amplă. În spatele fiecărei statistici se află o viață, o familie, o biserică care reprezintă suferințe profunde, dar și curaj și credință. Oamenii își dau seama de consecințe și totuși încă îl aleg pe Domnul Isus. Prin Mântuitorul nostru, noi și fiecare creștin care trăiește în Coreea de Nord, Somalia, Afganistan și restul primelor 50 de țări din Indexul Mondial de Persecuție 2020 suntem o singură Biserică, o singură Familie.
*Preluat de la www.opendoorsusa.org