Radio Maranata Vulcan

luni, 30 ianuarie 2017

Napoleon Bonaparte despre Isus Cristos

Napoleon a exprimat următoarele gânduri pe când era exilat pe insula Sf. Elena. Acolo, cuceritorul Europei civilizate a avut timp ca să reflecteze la măsura realizărilor sale. L-a chemat la sine pe contele Montholon şi l-a întrebat: “Poţi să-mi spui cine a fost Isus Hristos?” Contele nu i-a răspuns, aşa că Napoleon a avut ocazia să ofere unul dintre cele mai extraordinare răspunsuri cu privire la Isus Cristos:
Ei bine, atunci am să-ţi spun eu. Alexandru, Cezar, Carol cel Mare şi eu însumi am întemeiat imperii mari, dar pe ce s-au bazat realizările geniului nostru? Pe forţă. Isus singur Şi-a întemeiat imperiul pe dragoste, şi până în ziua de azi milioane de oameni sunt gata să moară pentru El…
Cred că înţeleg câte ceva despre natura umană; şi îţi spun că toţi cei amintiţi de mine au fost oameni, şi eu sunt om: nimeni nu e ca El; Isus Cristos a fost mai mult decât om… Eu am inspirat atâta devotament entuziast în oameni, încât au fost dispuşi să moară pentru mine…dar pentru asta era necesar să fiu văzut de ei, cu influenţa electrizantă a privirii mele, a cuvintelor mele, a vocii mele. Când îi vedeam pe oameni şi le vorbeam, aprindeam flacăra abnegaţiei în inima lor… Cristos singur a reuşit să înalţe mintea omului spre ceva nevăzut, aşa încât ea a devenit insensibilă la bariera timpului şi a spaţiului. De optsprezece veacuri, Isus porunceşte ceva ce e foarte greu de împlinit.
El cere ceva ce un filozof poate cere în van de la prietenii lui, un tată de la copiii lui, o mireasă de la mirele ei ori un bărbat de la fratele lui. El cere inima omului; şi o vrea în întregime pentru El. O cere necondiţionat; şi imediat cerinţa Îi e satisfăcută. Minunat! Sfidând timpul şi spaţiul, sufletul omului-cu toate energiile şi facultăţile sale- devine o anexă a împărăţiei lui Cristos. Toţi cei care cred sincer în El sunt animaţi de o dragoste deosebită şi supranaturală faţă de El. Acest fenomen este inexplicabil; el depăşeşte puterile oricărui om.
Timpul, marele distrugător, nu poate să stingă acest foc sacru; nu poate nici să-i slăbească puterea, nici să pună limite cuprinderii sale. Aceasta mă impresionează cel mai mult. M-am gândit adesea la lucrul acesta. El mă convinge mai presus de orice de Divinitatea lui Isus Cristos.
Fragment din cartea Isus între alţi dumnezei de Ravi Zacharias.

sâmbătă, 28 ianuarie 2017

Viata lui Isus Hristos, sub lupa stiintei – fapte confirmate de cercetatori

Desi nu a detinut o functie politica, Isus Hristos este cea mai importanta persoana din istoria omenirii. Napoleon declara despre Mantuitorul: “Eu cunosc oamenii si va spun ca Iisus Hristos nu este un simplu om. intre El si oricare alta persoana din lume nu exista nici un termen de comparatie. Alexandru, Cezar, Carol cel Mare si eu, am fondat imperii. Dar pe ce am bazat noi creatiile geniilor noastre? Pe forta. Isus Hristos si-a intemeiat imperiul pe dragoste; si la aceasta ora, milioane de oameni ar muri pentru El.” La sfarsitul vietii, Napoleon, care a cucerit jumatate din Europa prin razboi, a scris in jurnalul sau: “Cu toata armata si generalii mei nu am reusit sa domnesc macar un sfert de secol pe un singur continent. Iar acest Isus cucereste fara violenta popoarele si culturile de mii de ani.”
Majoritatea istoricilor considera ca Isus a fost real. Pentru a testa veridicitatea scrierilor biblice, istoricii compara explicatiile crestinilor despre viata lui Isus cu sursele istorice ale romanilor si evreilor, mai ales ale istoricilor Flavius Josephus si Cornelius Tacitus.
Oamenii de stiinta sunt de acord ca Isus s-a nascut intre anii 2 i.Hr. si 7 i.Hr., in Nazareth, un sat din Galileea. Mai mult, istoricii considera ca Iosif, tatal lui Isus, chiar a fost tamplar.
Steaua de la Betleem se pare ca a existat. Se stie povestea stelei stralucitoare care a aparut in noaptea in care Isus s-a nascut. Magii au luat-o ca un semn si au urmat-o. Ea este cunoscuta sub numele de Steaua de la Betleem. Dupa unii astrologi, atunci ar fi avut loc o tripla conjunctie a planetelor Saturn si Jupiter in constelatia Pestilor.
Exista si alte evenimente astronomice care s-ar fi produs in acea vreme. Astronomii chinezi au descoperit o cometa stralucitoare in constelatia Capricorn in anul 5 i.Hr.
Unul dintre momentele principale ale Noului Testament este botezarea lui Isus, de catre Ioan Botezatorul. Cei mai multi istorici afirma ca acest eveniment a avut loc.
Istoricul Josephus a mentionat preocuparile mistice ale lui Ioan Botezatorul, precum si executia sa de catre regele Irod.
Dupa viziunea sa, Isus a inceput sa predice ca Pamantul ar putea fi transformat in „Imparatia lui Dumnezeu”. Mesajul reformator al lui Isus s-a inradacinat adanc in traditia evreiasca si el nu a considerat niciodata ca a creat o noua religie in sine, ci a reformat una in care a fost nascut, sustin oamenii de stiinta.
Josephus nu numai ca-l mentioneaza pe Isus intr-un pasaj, ci Il si descrie ca pe un om intelept si un invatator. Pasajul este insa controversat, deoarece multi istorici considera ca autorul a adaugat mai tarziu anumite expresii, precum „El a fost Mesia”.
Majoritatea istoricilor sunt de acord ca Isus a fost privit ca un invatator si ca un vindecator in Galileea si in Iudeea.
Mai multe surse mentioneaza evenimentul crucificarii lui Isus, care se datoreaza lui Pilat din Pont, guvernatorul roman. Evangheliile crestine spun ca cerul s-a intunecat pentru mai multe ore dupa crucificare, lucru pe care istoricii il considera ca un miracol sau o prevestire.
Folosind astronomia, istoricii au folosit aceasta mentiune pentru a descoperi anul mortii lui Isus. Unii dintre acestia sustin ca rastignirea a avut loc in anul 33 d.Hr. Moartea prin rastignire a fost folosita de catre romani, executiile fiind destinate sclavilor si celor care se opuneau autoritatilor romane.
Data mortii lui Isus este aproape sigura
Biblia ne spune exact cand a murit Isus pe cruce. In Matei 27 se specifica faptul ca Isus a murit intr-o vineri, in timpul Sarbatorii Pastelui. Exista doar doua zile de vineri cand a cazut Pastele, in acea perioada. Acestea sunt in anii 30 si 33 d.Hr.
Un alt indiciu vine din Matei 27, cand se vorbeste despre producerea unui cutremur, dupa moartea lui Isus. Oamenii de stiinta au descoperit depozite de sedimente care indica un cutremur, care a avut loc in Israel, intre anii 26 si 36 d.Hr.

miercuri, 25 ianuarie 2017

Exista o alta sansa la mantuire dupa moarte ?

Exista o alta sansa la mantuire dupa moarte ?

     Ce este de dorit este si adevarat ?
Sub o forma sau alta, invatatura despre o noua sansa la mantuire dupa moarte exista in constiinta si crezul multor crestini. Punctul de plecare al acestei invataturi se afla in intrebarea: Daca Dumnezeu este bun si drept, nu este firesc ca El sa ofere si celor ce n-au cunoscut Evanghelia sansa de a-L primi pe Christos si de a fi mantuiti ?
Problema se pune nu atat in dreptul celor vii, care prin insusi faptul ca traiesc, au inca sansa de a-L cunoaste pe Christos si Evanghelia Sa, cat mai ales in dreptul celor ce au murit. Ce se va intampla cu ei ? Sunt ei pierduti pentru totdeauna daca nu au cunoscut adevarul ?
Raspunsul este previzibil: „Da, Scriptura spune ca „Dumnezeu este dragoste” ( 1 Ioan 4,8 ), iar dragostea adevarata acorda intotdeauna si cea de-a doua sansa”. Iar ca argumente, se face apel la unele texte biblice dificile, a caror interpretare pare sa sustina teoria amintita ( Matei 12,32; 1 Petru 3,18-20; 4,6 , etc. ).
Trebuie sa recunoastem ca ideea existentei unei a doua sanse la mantuire este placuta naturii noastre decazute, mai ales acelor oameni care doresc sa se bucure din plin si de viata aceasta, cu placerile ei nepermise de Cuvantului lui Dumnezeu, dar si de viata vesnica, promisa celor credinciosi.
De asemenea, ea este o mangaiere pentru cei care au persoane dragi, decedate fara sa fi fost impacate cu Dumnezeu, dar si pentru cei care, desi au cautat mantuirea in aceasta viata, nu au ajuns la gradul de sfintenie cerut pentru a intra in Imparatia cerurilor. Pentru acestia din urma, doctrina catolica a Purgatoriului vine ca o solutie salvatoare. Dar este oare suficient ca o invatatura sa fie atragatoare, pentru a fi si adevarata ?

     Sansele vietii
Inca de la inceput, e necesar sa delimitam trei categorii de oameni: unii care au avut ocazia sa-L cunoasca pe Christos in aceasta viata si au raspuns pozitiv chemarii Evangheliei, altii care au avut ocazia sa cunoasca adevarul, dar l-au respins in deplina cunostinta de cauza, si, in final, altii care nu au avut ocazia sa cunoasca Evanghelia in aceasta viata.
Este evident ca cei care apartin primei categorii nu au nevoie de o alta sansa la mantuire, deoarece ei au raspuns chemarii Evangheliei si s-au conformat vointei lui Dumnezeu. Problema se pune in dreptul ultimelor doua categorii de oameni: Daca intr-adevar exista in planul divin o a doua sansa la mantuire, aceasta ar putea fi acordata celor doua categorii ?
De asemenea, este evident ca responsabilitatea este diferita in cazul celor doua categorii de oameni care si-au incheiat viata fara sa primeasca Evanghelia. Cei care au avut ocazia sa cunoasca adevarul mantuitor, dar l-au respins, sunt responsabili fatza de alegerea facuta si vor fi tratati la judecata potrivit principiului enuntat de Iisus:
„Robul acela, care a stiut voia stapanului sau si nu s-a pregatit deloc, si n-a lucrat dupa voia lui, va fi batut cu multe lovituri. Dar cine n-a stiut-o si a facut lucruri vrednice de lovituri, va fi batut cu putine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; si cui i s-a incredintat mult, i se va cere mai mult” ( Luca 12, 47.48 ).
Cu privire la oamenii care au cunoscut Evanghelia, dar au respins-o, situatia este clara. Dilema apare atunci cand ne referim la acei oameni care nu au cunoscut „voia Stapanului”, si care totusi vor fi si ei batuti, insa cu „putine lovituri.” De ce vor fi pedepsiti si ei, chiar daca e vorba de o pedeapsa minima ( „putine lovituri” ), daca nu li s-a oferit ocazia sa cunoasca adevarul mantuirii ? Si aceasta cu atat mai mult cu cat apostolul Pavel ne asigura ca „Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta” ( Fapte 17,30 )…
Aici intram intr-un domeniu pe care doar Duhul lui Dumnezeu il poate controla: cel al constiintei. Scriindu-le credinciosilor din Roma, apostolul Pavel afirma un lucru care ne poate ajuta sa intelegem dilema prezentata mai sus:
„Cand neamurile, macar ca n-au Lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au Lege, isi sunt singuri lege; si ei dovedesc ca lucrarea Legii este scrisa in inimile lor; fiindca despre lucrarea aceasta marturisesc cugetul lor si gandurile lor, care sau se invinovatesc, sau se dezvinovatesc intre ele. Si faptul acesta se va vedea in ziua cand, dupa Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca prin Iisus Christos lucrurile ascunse ale oamenilor” ( Romani 2,14-16 ).
Conform celor spuse de Pavel, Dumnezeu le vorbeste tuturor oamenilor prin glasul constiintei, descoperindu-le principiile Legii Sale morale. Indiferent daca un om a avut sau nu ocazia sa cunoasca Evanghelia in plintatea ei, el este responsabil inaintea cerului pentru lumina interioara primita. Despre aceasta „lumina” vorbeste apostolul Ioan in introducerea Evangheliei sale, afirmand ca „Lumina aceasta este adevarata Lumina care lumineaza pe orice om venind in lume ( Ioan 1, 9 ).
Nu a existat niciodata vreun om nascut pe pamant care sa nu fi fost in grija Creatorului. Desi nu cunoastem toate caile prin care Dumnezeu li se descopere oamenilor, indiferent daca acestia au trait in junglele Amazoniei sau in metropolele lumii moderne, Biblia ne asigura ca fiecare fiinta umana a primit un minim de lumina interioara, care-l face responsabil inaintea cerului. Ce va face fiecare cu aceasta „lumina” ? Depinde de alegerea fiecaruia si, in functie de gradul de responsabilitate, orice om va fi judecat la sfarsitul istoriei.
Revenind la cele trei categorii de oameni, putem concluziona: Unii au cunoscut Evanghelia si au primit-o, altii au cunoscut Evanghelia, dar au respins-o, iar altii nu au avut ocazia sa o cunoasca, dar au primit acea lumina interioara, prin lucrarea Duhului Sfant asupra constiintei, lumina care-i face si pe ei responsabili inaintea cerului.
Daca astfel stau lucrurile, si daca Dumnezeu a avut grija ca fiecarui om sa i se descopere adevarul intr-o masura mai mare sau mai mica, se ridica intrebarea: Mai este justificata nevoia de a li se acorda oamenilor o alta sansa la mantuire in afara celei pe care o au in aceasta viata ?

     A fi sau a nu fi
Sa revenim la intrebarea: Exista sau nu exista o alta sansa la mantuire dupa moarte ? Daca intr-adevar exista o alta sansa la mantuire pentru cei care au trecut de pragul mormantului, se ridica o alta intrebare: Sub ce forma va fi oferita noua sansa ? Sunt doua posibilitati teoretice:
1) Sansa va fi data sufletelor despre care se presupune sa sunt in iad, pentru a ajunge in rai. Aceasta ipoteza nu presupune invierea.
2) Cea de-a doua sansa va consta in invierea celor pierduti, oferindu-le ocazia de a trai din nou pe pamant si de a alege calea cea dreapta. Sa luam in discutie ambele variante.
Prima posibilitate amintita presupune credinta in nemurirea naturala a sufletului. Daca sufletul nu moare odata cu trupul, unii crestini presupun ca Dumnezeu, fiind un Dumnezeu al dragostei,  le va acorda sufletelor celor pierduti o alta sansa la mantuire.
Problema pe care o ridica aceasta interpretare este aceea ca Scriptura nu sustine invatatura despre nemurirea naturala a sufletului, o teorie cu profunde radacini pagane, patrunsa in crestinism inca din primele secole.
Biblia este plina de pasaje care vorbesc despre moarte ca despre o stare de totala inconstienta si de disparitie a tuturor manifestarilor fiintei umane. In „locuinta mortilor” nu mai exista constiinta de sine, vointa, comunicare, sentimente si aspiratii, adica nu mai exista nimic din ceea ce caracterizeaza o fiinta vie.
Pasaje biblice ca: Eclesiastul 9, 5.6.10; Fapte 2,23; Psalm 6,5; 30,9; 115,17; 1 Timotei 6,16 si multe altele ne aduc lumina cu privire la starea omului in moarte, aratandu-ne ca dincolo de mormant „nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune” ( Eclesiastul 9,10 ). Cu alte cuvinte, dincolo de pragul mormanatului este o „lume a tacerii”.
Fiind privita din aceasta perspectiva, invatatura unei noi sanse la mantuire oferita celor morti este total nebiblica. Si aceasta pentru simplul fapt ca dincolo de mormant nu exista viata constienta. ( pentru mai multe detalii despre starea omului in moarte, privita din perspectiva biblica, pot fi citite articolele de la categoria „Teme biblice”/ „Lumea tacerii” ).
Cea de-a doua varianta amintita ia in considerare invierea celor pierduti, impreuna cu o noua sansa de a cunoaste Evanghelia inainte ca imparatia slavei lui Christos sa fie instaurata definitiv pe pamant. Unii crestini leaga acest timp de mileniul de care vorbeste Apocalipsa cap. 20.
Invatatura despre o noua sansa oferita oamenilor in timpul mileniului se loveste insa de cateva adevaruri biblice care pun sub semnul intrebarii temeinicia ei:
1) Evrei 9,27„Si, dupa cum oamenilor le este randuit sa moara o singura data, iar dupa aceea vine judecata…
Conform celor afirmate de autorul Epistolei catre evrei, inainte de judecata divina, oamenilor le este randuit sa moara o singura data, ceea ce inseamna ca din punct de vedere biblic exista doar un singur ciclu viata – moarte.  Or, teoria celei de-a doua sanse presupune repetarea ciclului viata – moarte ( ceea ce nu este biblic ! ), asemanandu-se mai mult cu teoria reincarnarii din hinduism.
2) Luca 12,47.48„Robul acela, care a stiut voia stapanului sau si nu s-a pregatit deloc, si n-a lucrat dupa voia lui, va fi batut cu multe lovituri. Dar cine n-a stiut-o si a facut lucruri vrednice de lovituri, va fi batut cu putine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; si cui i s-a incredintat mult, i se va cere mai mult.”
Iisus vorbeste de o pedeapsa finala, proportionala cu responsabilitatea fiecarui om. Cronologia evenimentelor este clar arata de Mantuitorul: viata – judecata – pedeapsa ( pentru cei nelegiuiti ! ), fara a mentiona posibilitatea unei alte sanse la mantuire. Daca aceasta ar exista, cu siguranta ca Iisus ne-ar fi vorbit despre ea.
     3) Apocalipsa 16, 9. 11. 21: „Si oamenii au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei grindinii…”
Conform descrierii celor sapte plagi finale, nimeni nu se va converti in acel timp. Dimpotriva, razvratirea oamenilor nelegiuiti se va accentua, hulindu-L pe Dumnezeu pentru suferintele indurate. Intrebarea care se pune este: Daca nu se vor intoarce la Dumnezeu in timpul plagilor, cum ar putea ei sa se converteasca daca li s-ar oferi o noua sansa ?
     4) Apocalipsa 22,11: „Cine este nedrept, sa fie nedrept si mai departe; cine este intinat, sa se intineze si mai departe; cine este fara prihana, sa traiasca si mai departe fara prihana; si cine este sfant, sa se sfinteasca si mai departe !”
Textul ne trimite la acel timp al inchiderii harului pentru omenire, moment dupa care nu se mai poate trece dintr-o tabara in alta. Lumea va ramane polarizata, fiecare om primind rasplata sau pedeapsa in functie de alegerile pe care le-a facut in viata. Apocalipsa nu ne vorbeste de o alta sansa la mantuire dupa moarte.
5) Luca 16, 19-31Pilda bogatului nemilostiv reda un dialog imaginar intre bogatul nemantuit si Avraam. Ceea ce cere bogatul pentru fratii sai nu este altceva decat o noua sansa la mantuire. Raspunsul lui Avraam este insa categoric: „Au pe Moise si pe proroci. Sa asculte de ei !” ( vers. 29 ). Cu alte cuvinte, viata traita pe pamant este sansa fiecarei fiinte umane de a cunoaste adevarul si a se intoarce la Dumnezeu. Dincolo de mormant, „prapastia” dintre cei buni si cei rai, despre care se vorbeste in pilda, este dovada ca o alta sansa la mantuire nu mai exista.

     Concluzii
Dorind sa fuga de o realitate care nu este intotdeauna de dorit, unor oameni le place sa fie inselati sau sa se insele singuri. In functie de domeniul in care ei sunt inselati sau se autoinseala, pot exista pierderi mai mari sau mai mici, temporare sau definitive. Te poti insela cu privire la un obiect, la partenerul de viata, la alegerea profesiei sau la o vacanta mult asteptata, insa cand amagirea are de-a face cu problema mantuirii, pierderile sunt vesnice.
Privita din acesta perspectiva, invatatura despre o alta sansa la mantuire dupa moarte este una din cele mai primejdioase teorii care circula in crestinism ( si nu numai ! ). Si aceasta, pentru ca il abate pe om de la responsabilitatea de a trai unica viata data de Creator in asa fel incat ea sa fie o trambulina spre vesnicie.
Dupa caderea primilor nostri parinti, Dumnezeu ar fi putut sa-i abandoneze, lasandu-i sa suporte consecintele razvratirii lor si sa dispara definitiv de pe scena istoriei. Desi ei fusesera avertizati ca in ziua in care vor manca din pomul oprit vor muri negresit ( Geneza 2, 17 ), totusi ei nu au fost nimiciti in ziua caderii lor. Adam si Eva au devenit muritori, rupandu-se de Cel care este Izvorul vietii, iar viata a inceput sa li se stinga asemenea unei lumanari.
In locul lor a murit insa Altcineva: Mielul care a fost „injunghiat de la intemeierea lumii” ( Apocalipsa 13,8 – traducerea Fidela ). Adam si Eva ar fi trebuit sa moara, insa a intervenit harul lui Dumnezeu si ei au trait. Iar viata pe care au trait-o dupa caderea in pacat, viata pe care o traim cu totii, este cea de-a doua sansa oferita de Creator.
Nimeni sa nu se amageasca cu gandul ca dupa incheierea vietii va mai exista vreo sansa de indreptare a lucrurilor si de impacare cu Dumnezeu. Mormantul va crea o „prapastie” de netrecut intre mantuire si pierzare.
Adresandu-se poporului Israel din vechime, profetul Ieremia avertiza: „Nu va hraniti cu nadejdi inselatoare, zicand: „Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului !” ( Ieremia 7,4 ).
Daca ar trai in zilele noastre, acelasi profet ne-ar spune tuturor cu aceeasi durere in glas: „Nu va hraniti cu nadejdi inselatoare, zicand: „Dumnezeu este dragoste si El ne va da inca o sansa la mantuire dupa moarte.”
Viata care ne-a fost dat sa o traim nu este prea lunga, dar este suficienta pentru a-L cunoaste pr Dumnezeu, vointa Lui, planurile Lui si caracterul Sau desavarsit. Aici si acum, in aceasta viata si nu intr-o viata viitoare, putem alege intre bine si rau, intre moralitate si imoralitate, intre neprihanire si pacat, intre mantuire si pierzare vesnica.
Dincolo de pragul mormantului nu exista decat asteptarea unei judecati drepte si nepartinitoare din partea lui Dumnezeu, in urma careia fiecare om va primi ceea ce a ales in aceasta viata. Dumnezeu este atat de drept si iubitor incat nu ne va da decat ceea ce am dorit si am cautat in aceasta viata.
De aceea, sa dam curs indemnului Duhului Sfant adresat fiecarei fiinte umane: „Astazi daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile ca in ziua razvratirii… El hotaraste din nou o zi: „Astazi”…” ( Evrei 3.15; 4,7 pp. ).
„Astazi” este noua sansa pe care ne-o ofera Dumnezeu pentru a intra intr-o relatie mantuitoare cu El. „Astazi”, nu „maine”! Prezentul ne apartine, fiindu-ne daruit de Dumnezeu. Viitorul insa nu este al nostru.
De aceea, astazi ( nu maine ! ) „sa cunoastem, sa cautam sa cunoastem pe Domnul ! Caci El se iveste ca zorile diminetii si va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primavara care uda pamantul” ( Osea 6,3 ).
Lori Balogh
Sursa: http://www.loribalogh.ro/

marți, 24 ianuarie 2017

Ce spune Biblia despre homosexualitate

Ce spune Biblia despre homosexualitate
     Homosexualitatea este un subiect deosebit de actual in societatea contemporana. Spre deosebire de epocile trecute, cand practicile homosexuale erau condamnate de majoritatea societatii, astazi ele sunt privite ca fiind acceptabile, fiind chiar promovate de mass-media si de unele grupuri care lupta pentru drepturile minoritatilor sexuale.
     Ce are de spus Biblia in aceasta privinta ? Practicile homosexuale sunt permise sau, dimpotriva, sunt condamnate de Cuvantul lui Dumnezeu ?

Inapoi la origini – Creatiunea
Raportul Genezei ne arata ca barbatul si femeia au fost creati unul pentru altul, cei doi formand o unitate:
Domnul Dumnezeu a zis: “Nu este bine ca omul sa fie singur; am sa fac un ajutor potrivit pentru el” ( Geneza 2,18 ).
“De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va alipi de nevasta sa;  si se vor face un singur trup ( Geneza 2,24 ).
Din aceasta unire trebuiau sa apara copiii, in felul acesta rasa umana crescand si inmultindu-se:
     “Dumnezeu i-a binecuvantat si Dumnezeu le-a zis: “Cresteti, inmultiti-va, umpleti pamantul si supuneti-l…” ( Geneza 1,28 ).
Conform planului Creatorului, relatia dintre barbat si femeie trebuia sa fie permanenta si monogama. Nu ni se da niciun indiciu ca la Creatiune Dumnezeu ar fi ingaduit si altfel de relatii sexuale: cu parteneri multipli ( poligamie ), cu parteneri de acelasi sex ( homosexualitate ) sau cu animale ( zoofilie ).
Ordinea stabilita de Creator in privinta sexualitatii, ca trasatura esentiala a existentei si personalitatii umane, rezulta din crearea celor doua sexe distincte:
     “Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut” ( Geneza 1,27 ).
Din acest punct de vedere, homosexualitatea reprezinta o depasire si o incalcare a limitelor stabilite de Creator, o incalcare a ordinii Creatiei. Renuntarea la propria sexualitate si preluarea rolului sexului opus, asa cum se intampla intr-o relatie homosexuala sau lesbiana, inseamna desacralizarea ordinii divine a Creatiei.
Mai mult decat atat, Insusi Dumnezeu, in calitate de Creator, este insultat prin aceste practici, caci este scris in repetate randuri pe paginile Bibliei:
Fiti sfinti, caci Eu sunt sfant, Eu, Domnul Dumnezeul vostru!” ( Leviticul 19,2; vezi si Leviticul 11,44; 20,7.26; 1 Petru 1,15.16, etc. )
Cum priveste Biblia relatiile homosexuale ?
1) Relatiile homosexuale sunt considerate de Scripturi ca fiind o “uraciune”:
     “Sa nu te culci cu un barbat cum se culca cineva cu o femeie. Este o uraciune” ( Leviticul 18, 22 ).
Caracterul degradant al relatiilor homosexuale rezulta si din faptul ca, in Biblie, acestea sunt puse alaturi de zoofilie, care incalca principiul conform caruia sexualitatea umana trebuie sa fie impartasita numai cu alte fiinte umane.
“Sa nu te culci cu o vita ca sa te pangaresti cu ea. Femeia sa nu se apropie de o vita ca sa curveasca cu ea. Este o mare miselie. Sa nu va spurcati cu niciunul din aceste lucruri, caci prin toate aceste lucruri s-au spurcat neamurile pe care le voi izgoni dinaintea voastra” ( Leviticul 18, 23.24 ).
Relatiile homosexuale destabilizeaza comunitatea si il pangaresc moral pe individ, indiferent daca acesta este victima sau faptas. In intreg Pentateucul, relatiile homosexuale sunt singurele relatii sexuale carora li se ataseaza termenul de “uraciune”.
2) Desi sunt putine texte biblice care abordeaza subiectul homosexualitatii, este demn de observat ca toate condamna categoric aceste practici. Biblia nu ofera nicio portita de scapare, nicio exceptie care ar permite, in anumite circumstante, practicile homosexuale.
Pedepsirea aspra a Sodomei si Gomorei de catre Dumnezeu este legata, printre altele, si de aceste practici homosexuale care ajunsesera sa fie un mod de viata pentru majoritatea locuitorilor cetatilor din valea Iordanului ( vezi Geneza 19 ).
3) La circa patru milenii de la Creatiune, Noul Testament nu aduce nicio noutate in privinta atitudinii categorice de dezaprobare si condamnare a practicilor homosexuale.
Scriindu-le credinciosilor din Roma, apostolul Pavel se refera si la aceste practici homosexuale in aceeasi nota de dezaprobare:
     “Tot astfel si barbatii au parasit intrebuintarea fireasca a femeii, s-au aprins in poftele lor unii pentru altii, au savarsit parte barbateasca cu parte barbateasca lucruri scarboase si au primit in ei insisi plata cuvenita pentru ratacirea lor. Fiindca n-au cautat sa pastreze pe Dumnezeu in cunostinta lor, Dumnezeu i-a lasat in voia mintii lor blestemate ca sa faca lucruri neingaduite. Si macar ca stiu hotararea lui Dumnezeu ca cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totusi ei nu numai ca le fac, dar si gasesc de buni pe cei ce le fac” ( Romani 1,27.28.32 )
Sunt de remarcat expresiile folosite de Pavel in legatura cu homosexualitatea: “lucruri scarboase”, “lucruri neingaduite”, “ratacire”, “vrednici de moarte”. Toate acestea denota ca crestinismul primar, asa cum s-a nascut din mainile Fiului lui Dumnezeu, nu a acceptat asemenea practici in sanul lui.
4) Cartea Apocalipsei contine in finalul ei doua liste de pacate, care ii vor impiedica pe cei ce se complac in ele sa mosteneasca viata vesnica.
Cat despre fricosi, necredinciosi, scarbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatori la idoli si toti mincinosii, partea lor este iazul care arde cu foc si cu pucioasa, adica moartea a doua” ( Apocalipsa 21,8 ).
“Afara sunt cainii, vrajitorii, curvarii, ucigasii, inchinatorii la idoli si oricine iubeste minciuna si traieste in minciuna” ( Apocalipsa 22,15 ).
Daca aceste doua liste nu sunt concludente in ceea ce priveste relatiile homosexuale, lista apostolului Pavel din 1 Corinteni ne clarifica un lucru cert: Daca practicile homosexuale nu sunt invinse si pasasite, ele ii vor exclude pe cei ce le practica din Imparatia lui Dumnezeu.
“Nu stiti ca cei nedrepti nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu ? Nu va inselati in privinta aceasta; nici curvarii, nici inchinatorii la idoli, nici precurvarii, nici malahii, nici sodomitii, nici hotii, nici cei lacomi, nici betivii, nici defaimatorii, nici hraparetii nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu” ( 1 Corinteni 6, 9.10 ).

Exista speranta pentru homosexuali ?
Da, exista speranta ! Domnul Christos le promite tuturor pacatosilor care vin la El: “Pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afara” ( Ioan 6, 37 ). Cu o conditie insa: pacatul sa fie marturisit si parasit. Dumnezeu se angajeaza sa ofere putere nelimitata celui care vrea sa invinga pacatul. Duhul Sfant este la dispozitia fiecarui om si doar El poate transforma natura noastra pacatoasa intr-o natura divina. Dovada ? Chiar apostolul Pavel confirma acest adevar in aceeasi Epistola catre corinteni:
“Si asa erati unii din voi. Dar ati fost spalati, ati fost sfintiti, ati fost socotiti neprihaniti in Numele Domnului Iisus Christos si prin Duhul Dumnezeului nostru” ( 1 Corinteni 6,11 ).
Lori Balogh
Sursa: http://www.loribalogh.ro/

joi, 19 ianuarie 2017

Poate fi localizat geografic Edenul ?

Poate fi localizat geografic Edenul ?
     Capitolul 2 din Geneza reia istorisirea Creatiei din capitolul 1, insa reflectorul se indreapta de data aceasta asupra acelei parti a zilei a sasea a saptamanii Creatiei in care a fost adus la existenta omul. In acest capitol ne sunt oferite o multime de detalii in legatura cu originea omului pe pamant, detalii foarte importante pentru intelegerea evenimentelor relatate in capitolul urmator, in care aflam despre tragedia caderii omului.
Daca s-ar fi trecut de la Geneza 1 direct la Geneza 3, multe lucruri ar fi ramas neintelese pentru noi. Intre informatiile pe care le gasim in acest capitol se numara si cele legate de gradina Edenului:
“Un rau iesea din Eden si uda gradina; si de acolo se impartea si se faceau patru brate. Numele celui dintai este Pison; el inconjoara toata tara Havila unde se gaseste aur. Aurul din tara aceasta este bun; acolo se gaseste si bedelion si piatra de onix. Numele raului al doilea este Ghihon; el inconjoara toata tara Cus. Numele celui de-al treilea este Hidechel; el curge la rasaritul Asiriei. Al patrulea rau este Eufratul.” ( vers. 10-14 )
Intrebarea fireasca ce se naste este daca putem localiza geografic gradina Edenului pe baza informatiilor pe care le ofera Geneza cap. 2. Daca primele doua rauri amintite : Pison si Ghihon sunt necunoscute astazi, urmatoarele doua: Hidechel ( Tigru ) si Eufratul sunt foarte cunoscute, facand parte din geografia Orientului Apropiat.
Problema ca re se ridica este aceea ca Tigrul si Eufratul nu au un izvor comun, asa cum reiese din Geneza 2, ci pornesc din izvoare diferite, aflate in muntii Armeniei. Unii au incercat sa localizeze Edenul undeva in Mesopotamia, intre cele doua rauri: Tigru si Eufrat. Insa aceasta este doar o simpla ipoteza.
Orice incercare de localizare a Edenului trebuie sa tina cont de existenta potopului, care nu a fost o simpla inundatie locala, asa cum sustin unii, ci un cataclism mondial care a schimbat radical geografia planetei noastre.
Unii se intreaba probabil: De ce atunci apar numele celor doua rauri ce izvorau din Eden ( Tigru si Eufrat ) si in zilele noastre, daca geografia s-a modificat radical in urma potopului ? Raspunsul se gaseste intr-o practica intalnita curent in zilele noastre si care consta in imprumutarea unor nume originale pentru descrierea unor nume geografice actuale.
In lume exista multe localitati cu numele de Paris, preluat de la numele capitalei  franceze, iar numele orasului New York este preluat de la localitatea York din Anglia. De aceea, este foarte probabil ca supravietuitorii potopului sa fi preluat doua din vechile denumiri ale raurilor ce izvorau din Eden, atribuindu-le celor doua rauri pe care astazi le cunoastem ca fiind Tigru si Eufrat.
In concluzie, dat fiind faptul ca potopul a modificat radical geografia planetei noastre, iar unele nume geografice actuale sunt doar imprumuturi din lumea antediluviana, nu se poate localiza exact Edenul in zilele noastre. Sunt emise doar ipoteze si presupuneri, fara ca sa existe vreun temei real care sa ne ajute sa-l localizam.
Cartea Apocalipsei insa ne aduce un amanunt important: pomul vietii, care se afla in mijlocul gradinii Edenului, este vazut de profetul Ioan in cer ( Apocalipsa 22,2 ), avand menirea de a oferi hrana oamenilor mantuiti. Acest amanunt ne poate conduce la concluzia ca pomul vietii ( si probabil intreaga gradina a Edenului ) a fost luat la cer inainte de marele cataclism al potopului, pentru a fi salvat de distrugere si pentru a fi o binecuvantare pentru fiintele omenesti ce vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu.
Lori Balogh
Sursa: http://www.loribalogh.ro/

miercuri, 18 ianuarie 2017

Alte semne ale apropierii sfarsitului: Biblia a fost tradusa in intregime in alte 7 dialecte noi

Domnul Isus Hristos ne-a avertizat in Matei 24,14: Evanghelia aceasta a Imparatiei va fi propovaduita in toata lumea, ca sa slujeasca de marturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfarsitul.
Intr-o vreme cand atat de multi oameni par a se fi lepadat de credinta in Dumnezeu, o carte precum Sfanta Scriptura fost deja tradusa in cateva mii de limbi si tiparita in milioane de exemplare. Oameni de felurite credinte o cauta si o studiaza.
Biblia completa este acum tradusa in alte sapte limbi noi: mandika – limba vorbita in Senegal, Gambia si Guineea-Bissau; limba creola krio, vorbita in Sierra Leone; in schilluk, vorbita in Sudanul de Sud; in kokborok, dialectul indian a statului de Tripura; in limba murut, vorbita in Borneo; in limba Ttoba, practicata in nordul Argentinei si sudul Boliviei si in limba udmurt, dialect vorbit intr-o parte a Rusiei, mentioneaza Actualitechretienne.

marți, 17 ianuarie 2017

Afirmatiile unor personalitati despre Iisus Hristos

Napoleon Bonaparte„Eu cunosc oamenii si va spun ca Iisus Hristos nu este un simplu om. Intre El si oricare alta persoana din lume nu exista nici un termen de comparatie. Alexandru, Cezar, Carol cel Mare si eu, am fondat imperii. Dar pe ce am bazat noi creatiile geniilor noastre? Pe forta. Iisus Hristos si-a intemeiat imperiul pe dragoste; si la aceasta ora, milioane de oameni ar muri pentru El.” La sfarsitul vietii, Napoleon, care a cucerit jumatate din Europa prin razboi, a scris in jurnalul sau: „Cu toata armata si generalii mei nu am reusit sa domnesc macar un sfert de secol pe un singur continent. Iar acest Iisus cucereste fara violenta popoarele si culturile de mii de ani.”
Cand renumitul istoric H.G. Wells a fost intrebat care e persoana care a lasat impresia cea mai durabila asupra istoriei, el a replicat ca judecand maretia unei persoane prin standarde istorice, „Pe baza acestui test, Iisus se situeaza pe primul loc.”
Istoricul Kenneth Scott Latourette a afirmat: „Pe masura trecerii secolelor se acumuleaza noi dovezi ce arata ca, masurata dupa efectele ei asupra istoriei, viata lui Iisus este cea mai influenta viata ce a fost traita vreodata pe aceasta planeta. Aceasta influenta este in crestere.”
Ernest Renan a facut urmatoarea observatie: „Iisus este cea mai geniala personalitate pe plan religios. Maretia si domnia Lui vor fi vesnice. El este unic din toate punctele de vedere, neputand fi comparat cu nimeni si nimic. Fara Hristos istoria nu se poate intelege. Oricare ar putea fi surprizele viitorului, Iisus nu va fi niciodata depasit.”
William Ellery Channing„Nu cunosc nici un bine care sa dainuiasca sincer, in afara de excelenta morala care straluceste in Iisus Hristos.”
Faimosul scriitor John Stuard Mill intreaba: „Dar care dintre ucenicii Lui sau dintre prozelitii lor ar fi fost capabil sa inventeze cuvintele atribuite lui Iisus sau sa-si imagineze viata si caracterul dezvaluit in Evanghelii?”
Ralph Waldo Emerson„Iisus este cel mai perfect dintre toti oamenii care au existat vreodata. Iisus ii uimeste si ii depaseste pe toti oamenii firesti. Ei nu-L pot uni cu istoria si nici nu pot sa-L impace cu ei insisi.”
Blaise Pascal„Cine i-a invatat pe evanghelisti calitatile unui suflet eroic desavarsit, pe care ei il zugravesc atat de perfect in Iisus Hristos!”
J.J. Rousseau„Ar fi fost o mai mare minune inventarea unei vieti ca a lui Iisus Hristos decat existenta ei reala.”
Joseph Parker scrie in Ecce Deus: „Numai un Hristos ar fi putut concepe un asemenea Hristos.”
Istoricul William Lecky afirma: „…El a fost nu numai modelul cel mai inalt de virtute, ci si cel mai puternic stimulent pentru practicarea ei…”
Y.H. Klausner, savant evreu: „Iisus a fost cel mai evreu dintre evrei, mai evreu chiar decat Hillel.”
Johann Gottfried von Herder declara: „Iisus Hristos este in sensul cel mai perfect si nobil, idealul realizat al umanitatii.”
J.W. Goethe„Daca divinitatea a aparut vreodata pe pamant, a fost in persoana lui Iisus Hristos. Mintea omeneasca, indiferent cat de departe ar avansa in orice domeniu, nu va transcende vreodata cultura inalta si morala crestinismului, asa cum straluceste si radiaza in Evanghelii.”
Mark Hopkins„Nici o revolutie ce a avut loc vreodata in societate nu poate fi comparata cu aceea produsa de cuvintele lui Hristos.”
Scepticul William Lecky scrie: „Crestinismului i-a fost rezervat sa prezinte lumii un caracter ideal, care, prin toate schimbarile a optsprezece secole, a inspirat inimile oamenilor cu o dragoste pasionata; El (Iisus) s-a dovedit capabil sa actioneze asupra tuturor varstelor, natiunilor, temperamentelor si conditiilor; El a fost nu numai modelul cel mai inalt de virtute ci si cel mai inalt stimulent pentru practicarea ei, exercitand o influenta atat de profunda, incat, pe drept cuvant, se poate spune ca simpla scriere a acestor trei ani scurti de viata activa a facut mai mult pentru regenerarea omenirii decat toate expunerile filozofilor si toate indemnurile moralistilor.”
Joseph Parker„Dupa ce citim doctrinele lui Platon, Socrate sau Aristotel, simtim ca diferenta specifica dintre cuvintele lor si cele ale lui Hristos este diferenta dintre cercetare si revelatie.”
Philip Schaff„Acest Iisus din Nazaret, fara armate si bani, a cucerit mai multe milioane decat Alexandru, Cezar, Mohamed sau Napoleon; fara stiinta si eruditie, El a aruncat mai multa lumina asupra lucrurilor omenesti si divine decat toti filozofii si invatatii la un loc; fara elocventa scolilor, El a rostit cuvintele vietii asa cum nimeni nu le rostise pana atunci si nici de atunci incoace, producand efecte care le depasesc pe cele ale unui orator sau poet; fara sa fi scris un singur rand, El a pus in miscare mai multe penite si a inspirat teme pentru mai multe predici, discursuri, discutii, volume, lucrari de arta si cantari de lauda, decat intreaga armata a oamenilor mari din timpurile antice si moderne.”
Thomas Carlyle Il socoteste pe Iisus Hristos drept: „…simbolul nostru cel mai divin. Mintea omeneasca nu a ajuns inca mai sus. Un simbol al unui caracter etern, infinit; a carui semnificatie va necesita sa fie mereu cercetata si evidentiata.”
Martin Scott„Influenta lui Iisus asupra omenirii este astazi la fel de puternica cum a fost atunci cand traia printre oameni.”
Bernard Ramm„Iisus Hristos, este cea mai mare personalitate ce a trait vreodata si de accea, impactul Lui personal, este mai mare decat al oricarui om care a trait vreodata.”
Toti oamenii acestia, si multi altii pe langa ei, au crezut ca Iisus Hristos a existat si a fost Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul lumii. Tu ce crezi? Probabil nu socotesti astfel, dar ceea ce gandesti despre Iisus Hristos iti afecteaza viata si iti va afecta si viitorul dupa ce vei muri! Pentru Dumnezeu este cea mai mare importanta aprecierea ta fata de Fiul Lui. El rasplateste o apreciere care se conformeaza Bibliei si va pedepsi o apreciere diferita. Ce crezi tu despre Iisus Hristos? Cei mai multi oameni nu vor sa creada cele scrise mai sus – nu vor sa dea credit Bibliei si nici lui Iisus Hristos.
Mai mult, aproape toti oamenii celebri citati mai sus nu au fost credinciosi dedicati. Ei nu si-au dat viata lui Iisus Hristos, nu au cerut iertare pentru pacatele lor, ci doar au recunoscut cu gura si cu mintea cateva din adevarurile Bibliei. Daca vrei sa primesti viata vesnica, tu va trebui sa crezi pe langa cele afirmate de acesti oameni si faptul ca numai Iisus Hristos, prin moartea Lui in locul tau, iti poate ierta pacatele. El este singurul Mantuitor si singura solutie acceptata de Dumnezeu pentru impacarea ta cu El. Accepta acest lucru, zideste-ti viata pe El, si vei fi mantuit!
Sursa: http://afirmativ.com/

sâmbătă, 14 ianuarie 2017

Dupa 534 de zile in spatiu, astronautul Jeff Williams revine cu o mai mare credinta: „Am vazut lucrarea unui Dumnezeu infinit”

jeff-williams
Un astronaut american a petrecut 534 de zile in spatiu, unde a putut privi indeaproape frumusetea extraordinara a creatiei lui Dumnezeu.
Jeff Williams, astronaut de la NASA, a fost comandantul celei de-a 48-a expeditii a Statiei Spatiale Internationale (ISS). El a impartasit recent o parte din experientele sale dupa ce a a vut privilegiul de a privi Pamantul din exterior.
De la hubloul statiei spatiale, Williams a putut vedea atat spatiul cat si planeta Pamant, ceea ce a intarit credinta lui in Dumnezeu – Creatorul. Astronautul este ferm convins ca Universul si tot ceea ce-l alcatuieste nu este intamplator.
Cand priveam pe hublou si admiram spatiul si Pamantul, mi-am dat seama ca toate acestea nu puteau aparea dintr-o simpla intamplare. Am vazut design-ul, frumusetea, scopul si ordinea in fiecare detaliu si mi-am dat seama ca toate aceste elemente sunt creatia unui Dumnezeu puternic si maret”, a declarat Williams.
Cu toate acestea, astronautul spune ca tot ceea ce vedem pe Pamant si in spatiul cosmic, este doar o parte a Creatiei lui Dumnezeu, relateaza Acontecer Cristiano.
Din locul in care m-am aflat am putut vedea doar o particica din lucrarea extraordinar de ampla si frumoasa a Creatorului. Ceea ce am vazut pe hublou din interiorul Statiei Spatiale, imi adanceste intelegerea a ceea ce stiam din Scripturi despre lucrarea uimitoare de Creatie a lui Dumnezeu, iar aceasta experienta m-a facut sa inteleg cat de mici si neinsemnati suntem noi oamenii”, a explicat Williams.
El a mentionat ca, desi participa la un experiment stiintific in aceasta misiune, a inclus in activitatile sale zilnice citirea Cuvantului si rugaciunea.
Astronautul a concluzionat ca majoritatea oamenilor care vad un „conflict” intre Biblie si stiinta, sunt cei care refuza sa recunoasca existenta lui Dumnezeu.
Sursa: http://afirmativ.com/