Radio Maranata Vulcan

joi, 30 noiembrie 2017

ROMÂNIA TA - Nicolae.Geantă


România ta e Parângul,Straja Rarăul şi Sfinxul din Bucegi, e Delta Dunării, Transfăgărăşanul şi Putna cu straie de sărbătoare. Dar şi magherniţele de la periferiile urbane, încâlceala din labirintul Bucureștiului şi glodul de-ți dă peste cizmă, pe ulitele satelor îmbătrânite de așteptare.
România ta e Nadia Comăneci şi Ivan Patzaichin, Gică Hagi şi Ana Aslan. E Djuvara, e Pleşu, e Cioran, e Eminescu. Dar şi liceele pline de nepăsători care scriu cu emoticoane.
România ta e grâul Bărăganului, ţiţeiul Subcarpaţilor, podgoriile Murfatlarului, turmele Sibiului şi huila de la Petroșani. Dar şi uzinele dezafectate, pădurile defrişate şi câmpurile năpădite de buruieni. Şi de… Pet-uri.
România ta e Sinaia cu Peleşsul, Braşovul cu Biserica Neagră, Bucovina plină ochi de mânăstiri. Dar şi bisericile părăsite ori cvasigoale duminica, orfelinatele şi azilele de bătrâni.
România ta e capra neagră, zimbrul Haţegului şi ursul carpatin. E barza, egreta şi ciocârlia. Dar şi câinii vagabonzi ce muşcă pe furiş prin spatele blocurilor.
România ta e Ștefan, Ţepes şi Cuza. E Carol, e Mihai Viteazul şi Brâncovenii. Dar şi Ceaușescu, Năstase, Băsescu. Ori politicienii care mint ca meteorologii şi parlamentarii care nu văd viața searbădă a țării decât prin geamurile lor fumurii.
România ta eşti tu. Sunt eu, şi alții 19 milioane acasă şi 15 milioane prin diaspora. Sau Basarabia. E o Ţară frumoasă, cu oameni harnici, bătrâni simpatici şi tineri inventivi. Dar cu copii puţini, cu manele, cu mașini înscrise în Bulgaria şi şpăgi.
România e petecul de pământ binecuvântat de Dumnezeu pentru tine. Şi pentru mine. Doar în funcție de tine, române, își va da rodul sau spinii. În funcție de tine va fi fericită sau ridată. În funcție de tine va fi vorbită pe la colţuri, de rău sau de bine! Elogiată sau blestemată. În funcție de tine va fi creştină sau păgână! Va sta lângă Hristos sau contra Lui!
La mulți ani România! Te iubesc oricum ai fi!
Citeşte-l pe Nicolae Geantă aici –  http://nicolaegeanta.blogspot.com

miercuri, 29 noiembrie 2017

Religia care glorifică inteligența artificială e pe cale să apară


Fostul inginer al companiilor Google și Uber, Anthony Levandowski, dorește să creeze o nouă religie numită „Way of the Future”. El spune că aceasta are ca scop „crearea unei zeități bazate pe inteligența artificială pentru binele societății”.
Potrivit Backchannel, fostul inginer Google și Uber, Anthony Levandowski, a depus documentele la statul California în 2015 pentru a întemeia „Way of the Future”, o corporație religioasă non-profit dedicată adorării Inteligenței Artificiale (IA).
Misiunea acestei biserici, conform documentelor obținute de Backchannel, este „să dezvolte și să promoveze crearea unei divinități bazate pe inteligența artificială, iar prin înțelegerea și închinarea la acest dumnezeu, societatea să fie îmbunătățită”.
Documentele arată că Levandowski este CEO și președintele corporației „Way of the Future”.
Fostul inginer la companiile Google și Uber este unul dintre tinerii genii în robotică și tehnologie din Silicon Valley, unde și-a construit o carieră de prestigiu lucrând la dezvoltarea autoturismului independent, care a ieșit în evidență în ultimii ani prin diverse scandaluri de furt de brevete.
Cu toate acestea, se știe puțin despre interesul său pentru crearea acestei religii.
Candi Cann a scris diverse lucrări religioase și predă religia comparativă la Universitatea Baylor. Ea a declarat că din punct de vedere istoric, inițiativa spirituală a lui Levandowski nu este neapărat ciudată.
„Cred că ideea lui Levandowski este o religie pe care mulți americani o vor adopta”, a spus Cann pentru revista Seeker.
„Biserica lui Isus Hristos și a Sfinților din Zilele din Urmă sau mormonii și Biserica Scientologică au luat naștere, de asemenea, în America. Ambele sunt focalizate asupra credinței în modernism. Mormonii cred în planete și în viața extraterestră. Scientologia pune un accent deosebit pe terapie și pe viziunea psihologică asupra lumii, care este o credință destul de modernă și înaintată”.
„Cred că această religie se aseamănă cel mai mult cu hinduismul, în care zeitățile pot fi găsite pe Pământ.” a mai adăugat ea.
Levandowski a fost acuzat că a furat documente din interiorul companiei Google pe când lucra acolo ca inginer și a folosit ulterior informațiile la crearea propriului autovehicul. Mașina modernă a fost mai apoi vândută companiei Uber pentru 680 de milioane de dolari.
Uber neagă atât cunoașterea presupusului furt al lui Levandowski cât și faptul că tehnologia Google are vreo legătură cu autovehiculul acum al lor, Waymo.
Levandowski a fost concediat și de Uber în luna mai a acestui an, susținând că nu cooperează cu activitatea juridică a companiei.
Un fost prieten și coleg al lui Levandowski, a oferit câteva informații despre opiniile viitorului lider al bisericii focalizate pe roboți și pe inteligența artificială.
„El mereu a avut convingerea că roboții vor prelua puterea lumii. Crearea acestei religii poate fi motivată de faptul că el dorește să ajungă să controleze lumea, iar acest lucru poate fi făcut cu ajutorul roboților.”
Cann a spus că este important să reținem că orice speculație despre motivația lui Levandowski privind „Way of the Future” se bazează doar pe declarația documentului depus la statul California.
„Pentru mine, această religie este mai degrabă un nou model, din care ar putea apărea noi practici religioase”, a spus Cannu Seeker.
„Nu pare a fi o religie, ci mai degrabă o nouă viziune asupra lumii religioase.”, a subliniat ea.
Noua religie a lui Levendowski apare în mijlocul avertismentelor apocaliptice cu privire la pericolele inteligenței artificiale ale experților în tehnologie și știință precum Elon Musk și Stephen Hawking.
În urmă cu câțiva ani Musk a sugerat că investește mult în inteligența artificială, pe care o consideră o amenințare majoră pentru omenire.
„Cu inteligența artificială se va întâmpla același lucru ca în toate acele povești despre o persoană cu o pentagramă și apă sfințită. Acea persoană e sigură că poate controla demonul, însă nu poate. Prin inteligența artificială, invocăm demonul.” a spus fondatorul Tesla și SpaceX.

marți, 28 noiembrie 2017

Principala amenintare pentru pacea mondiala: islamul apocaliptic

Gog Magog

Suntem martori la pregătirile pentru războiul lui Gog și Magog?

‘Suntem martori ai unei cedări catastrofice din partea guvernului american, în Orientul Mijlociu. Statele Unite au avut o politică externă solidă timp de aproape șapte decenii, aceea de a ține rușii departe de Orientul Mijlociu. Președintele Obama și administrația sa pur și simplu au capitulat. Ne-am retras, am capitulat, am cedat terenul de joc lui Vladimir Putin. El este un imperialist, este periculos și faptul că poate acționa liber, din punct de vedere militar, la câțiva kilometri de Israel este uluitor și extrem de riscant.”
…Creștinii trebuie să înțeleagă că acestea sunt vremuri sumbre. Există speranță. Isus vine. Trebuie să răspândim Vestea Bună. Oamenii vin la Hristos, musulmani, evrei, cum nu s-a mai întâmplat până acum, ies din haos și din întuneric, dar Biserica nu poate aștepta ca guvernul american, sau alt guvern, să facă ceea ce e corect. Avem un set de porunci de la Hristos. Trebuie să vestim Evanghelia, să îngrijim de săraci, să întărim Biserica, să ne rugăm pentru cei persecutați și să stăm alături de cei în suferință. Asta trebuie să facem, acum mai mult ca niciodată…
Articolul integral:
Autorul și expertul în problemele Orientului Mijlociu Joel Rosenberg spunea că nu doar islamul radical amenință Israelul, Statele Unite și lumea occidentală, ci și islamul apocaliptic. Cei de la Știrile CBN au vorbit cu Rosenberg despre această amenințare și despre alte evoluții în Orientul Mijlociu lângă Zidul Plângerii, pe Muntele Templului, din Ierusalim.
Joel Rosenberg a fost întrebat ce părere are despre venirea lui Vladimir Putin în Siria:
”Suntem martori ai unei cedări catastrofice din partea guvernului american, în Orientul Mijlociu. Statele Unite au avut o politică externă solidă timp de aproape șapte decenii, aceea de a ține rușii departe de Orientul Mijlociu. Președintele Obama și administrația sa pur și simplu au capitulat. Ne-am retras, am capitulat, am cedat terenul de joc lui Vladimir Putin. El este un imperialist, este periculos și faptul că poate acționa liber, din punct de vedere militar, la câțiva kilometri de Israel este uluitor și extrem de riscant.”
Care sunt consecințele acestui lucru pentru regiune și pentru Israel?
”Din perspectiva mea, mai întâi trebuie să ne întrebăm dacă suntem martori la pregătirile pentru războiul lui Gog și Magog. Când citești profețiile din Ezechiel 38 și 39, și ajungi la aceeași concluzie ca și mine, că Magog este Rusia, atunci cauți un lider malefic care să se ridice în Magog, Rusia, care va forma o alianță militară cu Iran și cu alte țări și care va veni împotriva Israelului, din nord, în vremurile din urmă. În cei 2500 de ani de când Ezechiel a scris acea profeție, Rusia și Iranul n-au format niciodată o alianță militară, nici nu au fost prietene. Ultima oară când Rusia a efectuat operațiuni militare de asemenea magnitudine în Orientul Mijlociu a fost cu scopul de a invada Iranul, la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.
Asta înseamnă că profețiile despre războiul lui Gog și Magog se vor împlini în curând sau în timpul vieții noastre? Nu, s-ar putea să dureze zeci de ani, sau chiar secole. Totuși, când vezi că Rusia și Iranul luptă împreună, la câțiva kilometri distanță de munții Israelului, începi să te gândești la asta. Iranul blestemă Israelul în fiecare zi și tot la câteva zile sau săptămâni spune că va anihila statul evreiesc, că Israelul va dispărea.
Nu cred că liderii Rusiei, Putin în special, înțeleg escatologia apocaliptică sau teologia vremurilor din urmă a liderilor Iranului. Cred că Puțin este un imperialist, care profită de orice oportunitate. A observat că președintele Obama fuge, se predă, renunță la Orientul Mijlociu și a văzut o ocazie să acționeze. Cred că pentru Putin e vorba de un joc pentru putere, dar nu înțelege cu cine lucrează. Liderii Iranului sunt motivați pentru sfârșitul vremurilor, au o teologie a vremurilor din urmă, iar aceasta e diferită de felul în care vede Putin lumea. Pericolul constă în faptul că Putin poate fi prins într-un atac sau într-o amenințare împotriva Israelului, neplanificată de el inițial, fiindcă nu își cunoaște partenerii.”, a afirmat Joel Rosenberg.
Având în vedere tot ce se întâmplă, ce trebuie să știe oamenii din Occident, în special cei din S.U.A., despre Orientul Mijlociu?
”Întunericul cade peste această regiune, peste întreaga lume. Întunericul cade peste această regiune. Musulmanii sunt măcelăriți cu sutele de mii. Sunt mai mult de 300 000 de morți doar în Siria. Este vorba despre un genocid și are loc la granițele unei țări care s-a născut din cenușa unui genocid. Fiecare lider al Statelor Unite a spus că nu va mai permite niciodată ca Holocaustul să se întâmple. Totuși, administrația Obama ajută Iranul pe drumul spre dobândirea armelor necesare genocidului. Creștinii trebuie să înțeleagă că acestea sunt vremuri sumbre. Există speranță. Isus vine. Trebuie să răspândim Vestea Bună. Oamenii vin la Hristos, musulmani, evrei, cum nu s-a mai întâmplat până acum, ies din haos și din întuneric, dar Biserica nu poate aștepta ca guvernul american, sau alt guvern, să facă ceea ce e corect. Avem un set de porunci de la Hristos. Trebuie să vestim Evanghelia, să îngrijim de săraci, să întărim Biserica, să ne rugăm pentru cei persecutați și să stăm alături de cei în suferință. Asta trebuie să facem, acum mai mult ca niciodată”, a afirmat Joel Rosenberg.
Este o vreme propice să ne rugăm pentru pacea Ierusalimului și a Orientului Mijlociu.
Stire difuzata in emisiunea Jerusalem Dateline 102 – noiembrie 2015 
– ultimele știri creștine:http://alfaomega.tv/stiri/stiri-despr…

https://rodiagnusdei.wordpress.com

luni, 27 noiembrie 2017

Biserica suedeză cere preoților să nu mai folosească genul masculin când se referă la Dumnezeu: Se vor elimina termenii „El” sau „Domnul”! În unele rugăciuni, Dumnezeu va apărea atât ca „Mamă”, cât și ca „Tată”


Dumnezeu e bărbat? Nu știm! Poate e femeie! Acesta a fost raționamentul de la care a plecat Biserica Suedeză când a adoptat un manual controversat pentru clerici, în care se spune că orice referință masculină la Dumnezeu, cum ar fi „El” sau „Domnul”, trebuie excluse. Motivul: pentru a face biserica „mai incluzivă”.

În ciuda criticilor venite din partea mai multor organizații din Suedia, precum Academia Regală Suedeză, Biserica Luterană din această țară a adoptat cu majoritate de voturi noul document, scrie Breitbart.com, potrivit ActiveNews.ro.

Astfel, Manualul Bisericii, modificat ultima dată în anul 1986, stabilește o serie de instrucțiuni cu privire la desfășurarea serviciului divin, botezului, cununiei și înmormântării și  a altor activități bisericești.

Potrivit presei locale, mai mulți preoți s-au opus noilor directive, adăugate cu scopul de a face biserica „mai incluzivă”.

Conform noului manual, clericii trebuie să folosească de-acum termeni neutri din punctul de vedere al genului când fac referire Dumnezeu, evitând formule precum „El” sau „Domnul”.

În unele rugăciuni, Dumnezeu va figura atât ca „Mamă”, cât și ca „Tată”, potrivit noului manual.

Spre exemplu, una din rugăciuni va arăta cam așa: „Dumnezeu, Sfânta Treime, Tatăl și Mamă, Fiu  — Soră și Frate, Spirit Mântuitor, dă-ne adâncimea bogăției și înțelepciunii și a științei lui Dumnezeu”.

”Din punct de vedere teologic, știm, de exemplu, că Dumnezeu este dincolo de determinările noastre de gen. Dumnezeu nu este om”, a declarat  Antje Jackelén, episcopul-femeie al Bisericii Luterane.

Contestatarii manualului se opun deciziei. Această hotărâre ”subminează doctrina Trinității și a comunității cu celelalte biserici creștine”, a declarat pentru publicația daneză Kristeligt Dagblad un profesor asociat la Universitatea Lund din Suedia, Christer Pahlmblad. ”Nu este deloc un lucru deștept ca Biserica Suediei să devină cunoscută ca o biserică care nu respectă moștenirea comună a teologiei”, a apreciat el.

 „Evidențierea limbajului care recomandă ca Dumnezeu să fie prezentat într-o manieră neutră din punctul de vedere al genului, prin noul manual, va îndepărta și mai mult Biserica Suediei de principalele biserici, în loc să o apropie”, spune  Mikael Löwegren, un reprezentant al Bisericii suedeze.  „Principala doctrină a creștinismului este aceea că există un Dumnezeu și o Treime - Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt”, a subliniat el, adăugând că noul manual „desființează progresul făcut de biserică printr-un dialog ecumenic aprofundat și aduce un nou ritual, care este atât anti-ecumenic, cât și anti-științific”.

Anul trecut, lesbiana Eva Brunne, episcop al diecezei de Stockholm, a cerut eliminarea tuturor crucilor și altor simboluri creștine de pe biserici, pentru a face lăcașurile de cult mult „mai incluzive pentru imigranți”.

Din  2014, Biserica Luterană din Suedia este condusă de o femeie, Antje Jackelén.

vineri, 24 noiembrie 2017

Franța: Scenele care descriu Nașterea Domnului sunt definitiv interzise în clădirile publice

Franța: Scenele care descriu Nașterea Domnului sunt definitiv interzise în clădirile publice

Consiliul de Stat a decis să interzică expunerea scenelor care descriu Nașterea Domnului (în franceză „creches”) în clădirile publice, cu excepția „circumstanțelor speciale care ar arăta valoarea culturală, artistică sau festivă a inițiativei”, informează Le Figaro.

Disputa a pornit de la decizia primarului din Beziers, Robert Menard, să inaugureze în holul instituției o astfel de scenă în perioada Crăciunului din 2014. În prima fază, Curtea Administrativă din Montpellier a validat decizia primarului, dar apoi Curtea de Apel din Marseille a schimbat decizia în 2017.

Primarul Menard a făcut recurs la această decizie în fața Consiliului de Stat, cea mai înaltă instanță pentru probleme administrative a Franței. 

Consiliul de Stat a hotărât să respingă apelul edilului din Beziers, interzicând scenele care redau Nașterea Domnului în clădirile publice, „cu excepția circumstanțelor în care acea inițiativă are un rol cultural, artistic sau festiv”. În alte spații publice este legală punerea în scenă a Nașterii Mântuitorului, dacă „nu este un act de prozelitism sau de manifestare a unei opinii religioase”.

În 2015 și 2016, Primarul a construit din nou o scenă a Nașterii Domnului, dar cu o „dimensiune culturală și festivă pronunțată”, alăturând personajelor biblice și un brad de Crăciun și o cutie de scrisori unde se puteau depune scrisorile către Moș Crăciun, precizează sursa citată.

miercuri, 22 noiembrie 2017

Amețeala de la sfârșitul lumii

Sfârşitul lumii – Să ne dăm cu presupusul
După cum știți, în ultimul timp, în ultimii 15 ani, mai bine zis, a venit sfârșitul lumii de mai multe ori, sau trebuia să vină. Cel mai mare dintre ele trebuia să fie la trecerea dintre 1999 și 2000, dar nu a mai venit. Însă se pare că a dat tonul pentru multe alte sfârșituri, așa de multe că nu mi le pot aminti pe toate acum. Oamenii s-au agitat la fiecare din ele și cei ce susțineau teoria sfârșitului, erau siguri că așa va fi.
Acum s-au îndesit tare, în 2015 dacă îmi amintesc bine au fost deja trei. Ultimele două fiind în septembrie cu asteroidul și altul cu luna de sânge. Acum se mai preconizează unul, cu bătălia Armaghedonului, bazat pe recentele mișcări de trupe ruse spre orient. Doar că în ăsta nou, intră deja și nume grele. Mulți pastori și vorbitori cu renume dau credit acestei idei și mă văd nevoit să îmi pun niște semne de întrebare, pentru a îmi putea păstra totuși calmul indiferent de ce se întâmplă acum în lume.
Un lucru e cert, sfârșitul lumii există în intenția lui Dumnezeu și va avea loc la momentul poruncit de el. Un alt lucru cert este că toate evenimentele trecute și viitoare din istoria omenirii converg într-acolo. Și încă un lucru sigur este faptul că, oamenii nu vor fi suficient pregătiți niciodată de acest sfârșit. Aud tot felul de păreri, care de care mai convingătoare și acele voci vorbesc de iminența răpirii bisericii, pusă pe seama mișcărilor militare și politice actuale.
Este posibil ca această răpire să fie mâine sau peste o sută de ani sau peste o mie de ani. Da, sunt semne care nouă ni se par incontestabile. Dar dacă judecăm după limitările pe care le avem, putem greși ca unii care au văzut sfârșitul, în al doilea război mondial. Era așa mare tulburare și necaz că oamenii, unii din ei, erau siguri de venirea Domnului. Azi, zâmbim poate la gândul acesta: Cum să crezi domnule că e sfârșitul, că nu erau toate semnele de azi împlinite atunci! Însă situația e similară.
Se întâmplă evenimente unice în istorie și unele din ele sunt regăsite în Scriptură ca descriind perioade înaintea sfârșitului, însă nu asta e totul. Dumnezeu poate ține starea asta de tensiune și încordare sute de ani. Uitați-vă la poporul Israel că în toată istoria existenței sale, a fost poftit de duşmanii săi și totuși a rezistat acolo. Una din cele mai mici țări ale orientului, înconjurată de o nație care i-a dorit distrugerea, a rezistat mii de ani. Ar fi oare așa de greu să mai reziste mii, dacă îl au pe Dumnezeu ca apărător? Nu.
Problema mare se pune la noi, cei care pretindem că așteptăm răpirea. Îmi amintesc de momentele din copilărie când cineva își anunța vizita la noi. Dacă acea persoană venea rar și era de departe, aveau loc niște pregătiri speciale. Curățenie, mâncare, aranjat, măturat casa și curtea și prin drum cât ținea gardul, făcut curat la animale, făcut baie, tăiat unghii și câte și mai câte manevre pregătitoare. Așa era la noi la țară, musafirii erau așteptați într-o stare corespunzătoare. Totuși, nu-mi amintesc ca vreo astfel de vizită să ne găsească complet pregătiți, mai ales din optica mamei care era perfecționistă. Era dificil pentru noi copiii ca să aducem repede la ordine ceea ce era în dezordine. Ne trebuia un stil de abordare diferit, unul în care să fie ordine permanent. Totuși cei mai mulți musafiri nu veneau pentru ordine, curățenie și mâncare ci pentru că le aram dragi, eram de ai lor, asta îi aducea. Asta îl va aduce și pe Domnul Isus, dragul de noi cei care ne-a răscumpărat prin sângele Lui.
Acum, odată cu sfârșitul lumii, unii oameni s-au pus pe curățenie. Cred totuși că, acest sfârşit nu ar trebui să ne agite. Nu ar trebui să producă mari turbulențe, mai ales dacă trăim frumos ca în timpul zilei. Răpirea bisericii nu se face pe baza vredniciei oamenilor, ci pe baza vredniciei lui Isus Hristos, Mântuitorul ei. Noi, membrii bisericii, am avut dintotdeauna datoria de a trăi frumos, ca în timpul zilei, în conformitate cu natura pe care o avem.
Fac totuși apel la a rămâne calmi în vremuri de turbulență ca acestea. E foarte ușor să emitem teorii care să îi sperie pe unii, sau care să producă tulburare. Vremurile sunt deja tulburi, nu mai au nevoie de agitația noastră că se va crea haos. Oamenii au nevoie de semeni liniștiți, care privesc evenimentele actuale cu calm și luciditate. E nevoie de oameni care să liniștească discuțiile agitate și să îndemne pe ceilalți la o așteptare adecvată a acestui eveniment, indiferent când va fi el, adică așteptarea sa în legământ cu Dumnezeu.
Nu știu dacă actuala deplasare de forțe ruse spre orient va declanșa Armaghedonul, am tentația să cred că nu, deși bătălii pot avea loc. Dacă o iau după logica evenimentelor și nu mă las îmbătat de evenimente unice care au loc, ar mai trebui îndeplinite anumite condiții imposibil de îndeplinit în termen foarte scurt. Dar nu voi emite teorii, sunt deja multe „pe piață”. Mă voi rezuma la a îndemna la calm, rugăciune și ajutorarea celor în nevoie. Noi trebuie să fim ca Hristos în orice moment, trebuie să fim ai Lui mereu și această natură nouă ne va face eligibili pentru răpire, nu faptele noastre. Hristos va lua pe cei ai Săi, niciunul nu va rămânea, asta se poate întâmpla exact acum sau oricând indiferent de evenimentele istorice. Vino Doamne Isuse!
(Articol din 06/10/2015 )

marți, 21 noiembrie 2017

Mintea e ca o moară: ce bagi, aia macină

Ar trebui să ne îmbogăţim mintea cu cât mai multe gânduri plăcute lui Dumnezeu, cu gândurile care se potrivesc cu voia lui Dumnezeu. Şi astfel de gânduri găsim în primul rând în Sfânta Scriptură, apoi găsim în cărţile de îndrumare duhovnicească, dar mai ales şi mai întâi în sfintele slujbe. Aşa că e de mare importanţă să luăm parte la sfintele slujbe şi e de mare importanţă să învăţăm texte de la sfintele slujbe, ca să ni se îmbunătăţească gândirea şi ca să avem o comoară de gânduri bune, care după aceea izvorăsc din inima noastră.
În Filocalia volumul al IV-lea este o scriere care se numeşte „Despre Avva Filimon”. În această scriere despre Avva Filimon se spune între altele că Avva Filimon – care era un pustnic – a fost întrebat de ucenicul său: „Părinte, de ce dintre toate cărţile Scripturii cel mai mult citeşti Psaltirea?”. Şi Cuviosul a răspuns: „Frate, aşa de mult mi s-au întipărit în minte gândurile din psalmi, încât parcă eu le-aş fi făcut, parcă de la mine ar fi pornit aceste gânduri”. Aşa trebuie să ajungem şi noi, să ne îmbogăţim cu gândurile sfinte din dumnezeieştile slujbe, din dumnezeiasca Scriptură şi să le avem totdeauna la îndemână, ca mintea noastră, care e ca o moară şi macină ce bagi pe moară, tot aşa mintea noastră să primească numai gânduri bune şi să aibă numai gânduri după voia lui Dumnezeu.
Ridicările şi căderile se fac în gând
Sfântul Marcu Ascetul spune că: „În inima iubitoare de osteneală nu au putere gândurile cele rele, ci gândurile cele rele se sting aşa cum se stinge focul în apă”. Spun părinţii cei duhovniceşti că: „Gândul cel rău la început este ca o furnică şi dacă-l laşi creşte şi se întăreşte şi devine leu”, de aceea gândurile cele potrivnice se numesc şi furnică-leu. Fur-nică pentru că apare întâi ca o furnică care poate fi strivită între degete şi dacă cresc şi primesc putere prin patimi nu le mai poţi înlătura nici cu multă osteneală.
Toate pornesc de la gând, şi cele bune şi cele rele îşi au începutul în gând. Ridicările şi căderile se fac în gând. Cheia vieţii duhovniceşti este disciplina minţii, iar metoda de disciplinare este rugăciunea de toată vremea.
Să gândim frumos!
În Pateric se spune că la Avva Pimen sa dus un frate şi a zis: „Ce să fac, părinte, cămi vin tot felul de gânduri rele în minte”. Şi Avva Pimen a răspuns: „Opreşte vântul! (bătea vântul). Întinde braţele şi pieptul şi opreşte vântul!”. Şi el a zis: „Nu pot să opresc vântul!”. Şi părintele a continuat: „Aşa cum nu poţi opri vântul, aşa nu poţi opri gândurile rele! Dar altceva poţi să faci, şi anume, cu un gând bun să înlături gândul cel rău!”. Deci, statornicirea în gânduri bune va duce la înlăturarea gândurilor celor rele. Temelia vieţii spirituale este gândul, de aceea în viaţa religioasă esenţialul este disciplina lăuntrică, disciplina de gând.
Este foarte important să ştim că gândurile noastre le mai ştie cineva: le ştie Dumnezeu, le ştie Domnul Hristos, care e Dumnezeu adevărat şi om adevărat. Domnul Hristos are în vedere gândurile noastre.
Având în vedere faptul că prin mintea noastră trec tot felul de gânduri, şi bune şi rele, şi frumoase şi urâte, este important să fim cu luare-aminte la gânduri, să gândim frumos. De ce? Pentru că, dacă gândim frumos şi numai frumos, atunci trăim frumos şi numai frumos, şi dacă gândim frumos şi trăim frumos, suntem fericiţi.
Păcatele mici duc la păcate mari
Să fim cu grijă la gândurile noastre, la intenţiile noastre, la pornirile noastre, şi cu ajutorul lui Dumnezeu putem să ne facem rânduială în suflet; iar dacă nu suntem cu luare aminte la cele mici, ajungem la cele mari, cum zice Sfântul Marcu Ascetul, pentru că diavolul nu dispreţuieşte nici păcatele mici, fiindcă altfel nu poate duce la cele mari. Cuviosul Dorotei are o comparaţie: că poţi să smulgi din rădăcină un copac când este mic, când este ca o iarbă, dar când se întăreşte şi-şi face rădăcini, nu îl mai poţi smulge şi chiar nu-l mai poţi smulge nici tu, nici alţii. Aşa încât trebuie să fim cu grijă la începuturi. Sfântul Marcu Ascetul spune că: „Nu se înfiripă nor fără adiere de vânt şi nu se naşte patimă fără de gând”. Deci întâi şi întâi de toate, şi acesta este principiul filocalic, toate ale omului pornesc de la gândurile omului. De aceea trebuie să-ţi faci rânduială în minte ca să-ţi poţi face rânduială în viaţă. Cine nu-i atent la gânduri nu poate nădăjdui într-o viaţă neîntinată.
Tot Sfântul Marcu Ascetul spune că: „Aşa cum focul nu rămâne în apă, tot aşa nici gândul cel rău în inima iubitoare de osteneală”. Deci dacă ai o obsesie de răutate, un gând rău în minte care te asupreşte, care se învârte mereu în minte, înseamnă că n-ai inimă iubitoare de osteneală, că n-ai ceva în suflet care să nimicească gândul cel rău, obsesia respectivă.

luni, 20 noiembrie 2017

China promite ajutoare financiare celor ce renunță la Isus


Presiunea asupra creștinilor din China a căpătat o nouă dimensiune după recenta realegere a lui Xi Jinping în fruntea Partidului Comunist, și implicit în poziția cea mai înaltă a colosului asiatic.
În regiunea Yugan, în sudul Chinei, autoritățile cer cetățenilor să elimine orice simbolistică creștină din casele lor și să o înlocuiască cu portrete ale președintelui, pentru a putea primi ajutoare din partea statului.
Această măsură a început să prindă la public, în special în zonele mai sărace, unde mulți și-au dat jos tablourile cu Isus Hristos, sau crucile, pentru a le înlocui cu tabloul președintelui chinez. Așa cum explică cotidianul South China Morning Post, măsura este „voluntară”, dar în spate se află o măsură de constrângere, deoarece acei ce nu se conformează, nu vor mai primi ajutoare economice din partea statului.
Cotidianul chinez confirmă că aproximativ 600 de cetățeni au urmat indicațiile „venite de sus”, schimbând decorul caselor lor.
Această măsură face parte dintr-o campanie națională, ce se implementează pe întreg teritoriul Chinei, pentru a „informa creștinii despre cât de mult a făcut partidul pentru ei”, așa cum explică South China Morning Post, citând declarațiile unui șef al congresului din zonă.
Autoritățile chineze și-au arătat și în alte ocazii îngrijorarea față de creșterea creștinismului din ultimii ani, în special în bisericile (ilegale) din case. În zonele rurale se desfășoară o campanie pentru a „combate ignoranța”, deoarece, conform unor lideri politici, „mulți se convertesc la creștinism crezând că le va ajuta, dar noi vrem să le arătăm că de fapt Partidul Comunist este cel ce îi ajută cu adevărat”.

sâmbătă, 18 noiembrie 2017

Mamă, ai făcut destui bani cât să-mi cumperi o altă copilărie? Una in care am și părinti?



Când aveam 4 ani tu și tata ați hotărât că e mai bine să plecați din tară pentru a câștiga mai multi bani pentru mine. Pe mine nu m-a întrebat nimeni ce mi-as dori mai mult. Bani sau pe mama și tata lângă mine. Știu că eram prea mic și totuși cred că deși aveam câțiva anișori știam ce valorează mai mult pe lumea asta…
In prima zi de scoală, când aveam 6 ani, pe mine m-a însoțit bunica și tu, mi-ai fost alături, 2 minute la telefon. Două săptămâni s-a rugat doamna de mine, să nu mai plâng și să accept să mă joc cu colegii mei. Venea in pauză, mă mângâia pe cap, mă lua de mânuță și încerca să mă miște din bancă. Atunci începeam să plâng. Într-un final mi-am făcut curaj și i-am spus de ce nu ies:
– Mi-a spus mami să fiu cuminte la scoală și să nu vă supăr că altfel nu se mai întoarce!
Mi-a zâmbit și apoi m-a luat in brate spunându-mi că ai glumit. I-am spus ca eu nu știu când glumești că nu te cunosc prea bine. 
Nu a mai zâmbit! Ba chiar i-au dat lacrimile și atunci m-am speriat tare că am supărat-o și că pentru asta tu nu o să te mai întorci la mine!
Mi-a fost frică mult timp, mamă, indiferent cat de buni au fost oamenii cu mine!
Când ceilalți copii se certau intre ei, discuțiile se terminau cu :” Te spun lui tata”. M-am întrebat mereu eu ce as putea spune?
Nu a fost cazul căci copiilor le-a fost mila de mine și m-au protejat. Mario, colegul meu mi-a spus că dacă vreau o roagă pe mama lui să fie și mama mea, ca să nu mai plâng.
Prin clasa a IV-a, deja mă obișnuisem cu gândul că eu am niște părinti virtuali. Da, știam ce-i aia virtual pentru ca din banii voștri făcuți departe de mine, aveam și computer și tableta și telefon și mai știam și să le folosesc pe toate ca să vorbesc cu voi. Trebuia sa facem felicitarea pentru mama de 8 Martie și doamna mi-a spus ca am pus florile urat și că ar trebui să fac alta. M-am trezit răspunzându-i sec că nu contează, că oricum o vezi doar in poză și nu te prinzi.
Torturile de ziua mea erau poze, florile de ziua ta erau poze…Tu erai o poză, mamă!
Aveam 9 ani când v-am revăzut. Ati venit după ce v-ați luat cetățenia. Imi amintesc că mă întrebai de ce nu te iau in brate și tăceam. Ai spus că sunt cam timid și că ti-a fost dor de mine și te așteptai la o primire mai călduroasă. Nu știai nici tu și nu realizasem nici eu încă. Nu eram timid ci pur și simplu nu eram obișnuit să îmbrățișez străini.
Au fost nopți in care am visat urat și tot ce îmi doream era să te iau in brate ca să nu îmi mai fie frică. Erau zile in care luam note mari și știam că merit să fiu luat in brate. Au fost atâtea momente in care as fi dat orice sa te pot îmbrățișa dar cu timpul m-am obișnuit cu ideea că îmbrățișările nu sunt pentru mine.
Am crescut intre timp și la 18 ani mi-ați luat mașină și apartament spunându-mi, mândri, că pentru asta v-ați sacrificat.
Desi am vârsta la care cei mai multi băieți au câte o iubită, să știi ca eu sunt singur. Sunt un „sălbatic” care nu știe cum se îmbrățișează o femeie…Stau singur și fug de iubire de teamă să nu ma obișnuiesc cu ea, ca in copilarie și apoi să mi-o fure vreo sumă de bani…
Am 19 ani acum și m-am gândit să îți spun că m-am mutat cu chirie, din banii mei, și merg cu metroul. Nu vreau să folosesc obiectele care mi-au furat dreptul la o familie. La 19 ani, ca și la 4 ani, consider că banii nu vor umple niciodată golul din sufletul meu. Mamă, nu exista vreo sumă care sa te poată înlocui…din păcate!

vineri, 17 noiembrie 2017

Guvernul Tudose susține modificarea Constituției astfel încât familia să fie definită drept căsătoria între "un bărbat și o femeie"



Guvernul Tudose susține inițiativa cetățenească prin care este propusă modificarea Constituției astfel încât familia să fie definită drept căsătoria liber consimțită "între un bărbat și o femeie".  Proiectul  a fost deja adoptat de Camera Deputaților și se află în lucru la comisiile de specialitate ale Senatului. Pentru a intra în vigoare, proiectul de reviziuire a Constituției va trebui aprobat și prin referendum.

Profit.ro a relatat în exclusivitate că Guvernul a aprobat o poziție similară pentru a o susține în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în speța în care Curtea Constituțională a României (CCR) a solicitat instanței europene să clarifice dacă termenul “soț” poate fi interpretat și ca “membru al familiei”, chiar dacă este vorba de o persoană de același sex căsătorită, într-un stat membru, cu un cetățean român sau al Uniunii Europene.

Citiți articolul ...AICI

joi, 16 noiembrie 2017

Internetul te face prost, agresiv și foarte încrezător în ideile tale false. Iată cum:



Dacă nu aș fi fost jurnalistă, dacă nu aș scrie pentru acest site și încă vreo câteva, probabil că mi-aș fi închis până acum contul de Facebook. Dar sunt jurnalistă, și scriu pentru ca mesajele mele să ajungă la cât mai multă lume. Astfel că am cont de Facebook și îmi promovez textele pe Facebook tocmai în acest scop: ca să ajungă la public ceea ce scriu. Altfel, Facebook e o pierdere de vreme pentru mine.

Citește și:
Nu trebuie să vă mai spun că Facebook este o sursă de dinamitare a atenției mare cât casa pentru toată lumea. Poate cea mai mare din istoria recentă.
Nu trebuie să vă spun că suntem toți dependenți de tehnologie și vom fi dependenți în continuare, în număr din ce în ce mai mare.
Pentru că abia acum își pun problema oamenii deștepți că s-ar putea să existe o problemă…

Cineva acolo te vrea captiv

Între timp, cei care lucrează asiduu la dezvoltarea unei dependențe comportamentale cum e cea de tehnologie își fac liniștiți treaba și o fac bine.
Ei sunt ingineri cu studii de psihologie al căror scop e exact ăsta: să te agațe definitiv, să stai pe site, să nu mai pleci de acolo. Chiar așa se și numesc (neoficial, dar cât se poate de public): addiction engineers.
Vei fi tot mult sclavul telefonului tău mobil. Copiii tăi, la fel. Nu-ți face iluzii, asta nu le dezvoltă vreo capacitate intelectuală pe care, vezi Doamne, nu o aveai tu când erai mic, și astfel ei vor crește mai deștepți și mai adaptați decât tine. Nu.
Vor avea un attention span mai mic decât al tău, pentru că vor fi obișnuiți să obțină satisfacție imediată, vor fi incapabili să creeze mare lucru, să-și pună mintea la contribuție, pentru că nu vor fi antrenați să se gândească activ la o problemă, ori să stea degeaba pur și simplu, lucru vital în rezolvarea de probleme și creativitate.
Vor fi (probabil) mai prost socializați, mai puțin capabili să interacționeze cu alții în moduri obișnuite sau mai subtile. Pentru că socializarea e un sport care se deprinde și se rafinează continuu.
Deja mulți adolescenți sunt convinși că pornografia e cam tot ce trebuie să știi despre sex. Halal educație sentimentală.
Am citit recent un articol despre o adolescentă care are o pagină de câteva sute de mii de fani pe Facebook, și care își expunea nurii în filmulețe și fotografii cam deocheate pe pagina ei.
Ok, e tânără și neștiutoare, îi place să provoace, să fie flatată de privirile hulpave ale bărbaților. Ea e un caz extrem, dar Facebook ne face pe toți un pic exhibiționiști…
Steve Jobs nu-și lăsa copiii în fața ecranului. Alți cunoscători ai lumii tehnologiei au făcut la fel: Chris Andreson, redactor șef al revistei Wired, are 5 copii care nu au voie să aibă vreun telefon ori tabletă în camerele lor.
Evan Williams, fondatorul Blogger, Twitter și Medium, a cumpărat sute de cărți pentru cei doi băieți ai lui, niciodată nu le-a luat tabletă.
Walter Isaacson, biograf al lui Jobs, a petrecut destul timp cu familia acestuia și a spus că „nimeni nu scotea vreun telefon sau alt obiect electronic, copiii nu păreau să depindă de vreun astfel de instrument.“
Se pare că cei care produc tehnologie urmează prima regulă a dealerilor de droguri: Never get high on your own supply.

„Pe vremea mea… “

Poate credeți că am eu ceva cu Internetul și că am devenit o paseistă care începe toate frazele cu: „Pe vremea mea…“ Adevărul este că sunt fascinată de Internet. E un laborator enorm pentru a studia comportamentul uman.
Ceea ce se poate vedea în acest laborator e uneori minunat (campanii de strângere de fonduri, colaborare fără granițe între oamenii de știință, articole la care eu, una, nu aș fi avut acces acum 10 ani fără abonamente costisitoare la revistele de hârtie, povești formidabile, muzică, artă și literatură senzațională la un clic distanță).
Dar se mai poate vedea și câtă prostie umană conține Planeta. Și asta e deprimant.
Se poate vedea cum oamenii nu pot susține o discuție decentă pe Facebook fără să se scuipe (virtual, nu știu cât de curajoși ar fi offline), nu pot să-și analizeze reciproc argumentele, devin inflamați emoțional, lasă orice urmă de gândire rațională, la rece, se insultă, și, finalmente, se blochează reciproc.
Chestia asta mi s-ar părea amuzantă, dacă nu ar fi tristă și periculoasă. Pentru că, dacă îți tot blochezi adversarii, în timp ajungi să ai în cercul tău doar pe cei care gândesc ca tine. Și vei trăi într-o bulă comodă de idei împărtășite, și apoi vei avea mari surprize să constați că restul lumii gândește altfel. Surprizele vin, de exemplu, la alegeri.

E crucial să analizezi ce vrea adversarul, să ai răbdare cu el

Viitorul umanității arată rău în absența puterii de a analiza și de a înțelege felul cum celălalt gândește diferit de tine. Atenție, nu spun să accepți felum cum gândește. Pentru că unele idei sunt inacceptabile (cum ar fi cele proferate azi de Coaliția pentru familie).
Dar a avea răbdare să analizezi faptele, să înțelegi ce anume îl face pe celălalt să gândească așa și nu altfel, asta e salvarea noastră de la o percepție profund părtinitoare asupra lumii (englezii îi spun „bias“). Și de la adâncirea rupturii între grupuri, partide, etc.
Dintotdeauna, sursa păcii sociale a fost dialogul. Odată cu Facebook și scuipăturile de acolo, rupturile sociale se ascut. „Te blochez, nu vreau să vorbesc cu tine, nu te înțeleg, nu vreau să te înțeleg.
Acțiunile tale mă vor lua singur prin surprindere, dar pentru moment am parte de liniște și nu trebuie să-ți citesc tâmpeniile și să mă enervez.“ Evident, nervii înseamnă stres și vrei să eviți asta. Dar dacă nu te-ai enerva? Dacă ți-ai menține capul limpede chiar când vezi cât de încuiat e celălalt?

Eu te înjur, tu mă înjuri, noi ne înjurăm. Și unde am ajuns?

Desigur, tot pe internet, vedem cum oamenii renunță la orice regulă de politețe și dau drumul la insulte. Offline nu ar avea tupeu, pentru că s-ar trezi poate cu un șut de la adversar.
Dar internetul anonimizează și te face să te simți în siguranță în fața tastaturii. Chiar dacă ai o poză de profil real, faptul că nu ești în arena reală, îți dă curaj.
Apropo de laboratorul de comportamente care e Internetul, am văzut foarte puțini oameni care tolerează adversitatea, care vorbesc politicos celor care îi atacă. Și am văzut extrem de puțini oameni care fac diferența între ideile omului și omul însuși.
Majoritatea ajung repede la atac la persoană și asta mi se pare de-a dreptul… de rahat.

Internetul ne prostește mai mult decât ne deșteaptă. Mai bine citiți cărți.

„Acestea sunt vremuri periculoase. Niciodată în istorie oamenii nu au avut acces la atâta cunoaștere și totuși să fie atât de rezistenți la a învăța ceva“. Asta spune Tom Nichols, autorul cărții „The Death of Expertise. The campaign Against Stablished Knowledge and Why It Matters“.
Mai spune el: „Asistăm la moartea expertizei în sine, la o prăbușire alimentată sistematic de Google, de miile de bloguri și de Wikipedia, a distincției dintre studenți și profesori, între cei care știu și cei care nu știu. Cu alte cuvinte, între cei care au performanțe într-un domeniu și cei care nu au nimic…“
Te doare capul? Google it. Găsești acolo ce trebuie să iei. Dai peste cuvântul „autism“? Dai un search și îți apar nenumărate site-uri pe care scrie că autismul e cauzat de vaccinare.
Internetul a democratizat exprimarea. Oricine poate scrie pe Internet ceva, orice. Eu pot să scriu că Pământul e plat. Sau că m-au răpit extratereștrii.
Cred că aș găsi niște adepți ai ambelor idei și mi-aș face un grup de fani în lumea asta. Oricine poate arunca pe net ceva și se găsesc destui să creadă orice aberație.
Spune Nichols: „Unii oameni, oricât de nedelicat sună, nu sunt destul de inteligenți să știe când greșesc. Oricât de bune le-ar fi intențiile.
Așa cum nu suntem toți capabili să cântăm o melodie sau să desenăm o linie dreaptă, la fel, nu toți pot să gândească corect, nu recunosc propriile greșeli și nici lipsa lor de talent în a construi un argument logic
Voilà. Punctul pe I.

Oamenii proști sunt siguri de ei înșiși

Există un efect descoperit în psihologia socială de care ar trebui să vorbim mai mult, tot mai mult: efectul Dunning Kruger.
Cei doi psihologi care i-au dat numele au descoperit că oamenii mai slab pregătiți (mai proști, pe românește), erau mai încrezători în a-și exprima ideile și a le apăra cu fervoare.
Cei mai inteligenți puneau mai puțină energie în discutarea și apărarea ideilor lor. Pentru că cei inteligenți au capacități meta-cognitive mai dezvoltate.
Oamenii mai destupați la cap se îndoiesc asupra propriilor idei, aplică filtre de diverse feluri, relativizează, gândesc statistic. Ei se gândesc la felul cum gândesc. Asta e metacogniția.
Finalmente, din ceea ce constat eu, oamenii deștepți nu au răbdare cu proștii, și se retrag în cercul lor cu alți oameni deștepți. Asta se cheamă elitism și nu e văzut cu ochi buni.

Să gândim statistic și ne-emo despre gay

Pe net statistica nu e populară, pentru că pe net primează emoția. Emoția viralizează mesajele. Statistica e o ramură a matematicii care se ocupă de colectarea și interpretarea datelor, și care e folosită în a înțelege corect felul cum funcționează lumea asta.
De pildă, statistic vorbind, este foarte safe ca homosexualii să adopte copii. Foarte multe cazuri de copii adoptați de gay ajung OK în viața adultă.
Dar apare câte o poveste foarte, foarte emo pe net, despre câte unul care e nemulțumit că a fost crescut de un cuplu gay și își face publică nefericirea.
Grupuri anti-gay sar pe povestea respectivă și o viralizează („Uite ce se întâmplă când gay-ii adoptă, ajunge copilul nefericit și depresiv…“). Dar povestea respectivă e una la câteva milioane.
Restul de povești fericite de ce nu-s luate în calcul?! De ce oamenii aceia nu gândesc statistic, la scara unei populații reprezentative? Simplu, pentru că ei nu știu acest principiu meta-cognitiv (gândirea statistică) și nu-l aplică.
Eroarea lor se numește „Știu eu pe cineva…“ Și eu știu un copil adoptat, care a ajuns drogat pe stradă, dar asta nu înseamnă că toți copiii adoptați ajung drogați pe stradă.
În plus, oamenii gândesc afectiv, și au un bias de confirmare puternic în gândire (dacă ești anti-gay, poveștile triste îți vor confirma convingerea și o vor întări; dacă ești puțin mai citit, cu o perspectivă mai largă, vei spune că e doar o poveste tristă de adopție cum mai sunt și altele, inclusiv la cupluri heterosexuale).
A deveni conștient de aceste biasuri e crucial. Dar vrei să devii? Dacă ești homofob din pruncie, de ce să-ți schimbi ideile?
Acestea nu sunt întrebări simple, nici răspunsurile nu-s de colo. Suntem departe de a crea subiecte de educație care să îi facă pe copii să vadă felul cum ar putea gândi greșit sau corect.
Deși eu aș face asta, începând de pe la clasa noua, la orele de logică. Sau le putem pune în mână cărți din care să afle aceste lucruri.
Cert e că ar trebui să le explicăm de ce Internetul e „curat meșteșug de tâmpenie“ (vorba hâtrului Ion Creangă) în marea parte a timpului. Și să-i trimitem să dea o fugă la un fotbal pe maidan, în loc să stea pe Internet.
Foto: shutterstock.com