Radio Maranata Vulcan

joi, 30 aprilie 2020

Când ieși cu Dumnezeu din izolare

DSC_7981

Încă nu ne-am dezmeticit din șocul produs de oprirea planetei. Sau a motoarelor ei. Și, peste toate, mai e și această nefericită izolare la domiciliu cu care nu eram obișnuiți. Parcă nici oxigenul nu ne mai ajunge în casă, obișnuiți fiind să circulăm, mai mult sau mai puțin.
Analizăm în izolarea noastră știrile despre evoluția pandemiei, întrebându-ne când se va sfârși. Iar o criză economică ulterioară este iminentă, având în vedere că a încetat activitatea în multe domenii. Cine ne va oferi soluții pentru toate astea? Politicienii, deocamdată, tac.
Am putea să facem un „studiu de caz” pentru o astfel de situație. În cartea biblică 2 Împărați, găsim scris în capitolul 6 despre asediul Samariei din timpul regelui Ioram. Vedem cum regele Siriei, Ben Hadad, a venit cu întreaga oștire să cucerească Samaria. Asediul a fost unul de durată.
În această izolare, neavând legături cu exteriorul, locuitorii cetății și-au epuizat rezervele de hrană. Ceea ce este scris despre prețul „alimentelor” (găinaț, cap de măgar) întrece și cele mai întunecate prognoze. Ca să nu mai vorbim despre faptul absolut terifiant că au ajuns să-și mănânce copiii.
Regele se vede depășit de situație, dar… caută vinovați. De, meteahnă veche. Așadar, moarte peste tot. Afară armele luptătorilor lui Ben Hadad, în cetate foametea. Locuitorii, epuizați total. Soluții? Omenește, niciuna. Dar Dumnezeu este atotputernic!
Noaptea, „Domnul a făcut să se audă în tabăra sirienilor un vuiet de care și un vuiet de cai, vuietul unei mari oștiri…” (Cap 7, v 6) Sirienii au părăsit îngroziți tabăra, abandonându-și toate locrurile, inclusiv rezervele de hrană.
A doua zi locuitorii Samariei erau scăpați de izolarea prin asediu și… cu hrană pe săturate. Fără intervenție armată străină, fără calculele savante ale economiștilor. Dar cu Dumnezeu!
În ceea ce privește situația actuală, se bâjbâie în ceață. Oamenii de știință sunt încă neputincioși în fața virusului ucigaș, iar economiștii total confuzi în privința evoluției lucrurilor. Și totuși lipsește îndemnul la rugăciune. Nu e rușinos să-ți recunoști neputința când ai un inamic care te depășește, mai ales că-L poți avea aliat pe Dumnezeu. Dar oamenii au uitat de El.
Doamne, salvarea e la Tine!
Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 28 aprilie 2020

marți, 28 aprilie 2020

Membrii unei biserici din Sichuan (China), arestați în timpul slujbei online de Paște

În timpul unui serviciu de închinare de Paște, pe 12 aprilie, mai mulți membri ai Bisericii Early Rain Covenant au fost arestați.
Biserica de casă din provincia Sichuan nu a putut să se strângă fizic, deoarece guvernul a luat în vizor biserica pe 9 decembrie 2018 și i-a arestat pe păstorul lor și pe alți lideri. De acest Paște, biserica desfășura un serviciu online, când brusc șase lideri au fost luați de către Biroul de Securitate Publică din casele lor.
O membră a acestei adunări a declarat pentru organizația International Christian Concern (ICC): „În acel timp eram și eu în ședința Zoom, dar a fost o perioadă lungă de timp în care nu am auzit nimic. La început am crezut că este o problemă cu conexiunea la rețea, dar am auzit curând că a izbucnit o ceartă. Colegul nostru Wang Jun îi întreba pe niște oameni: ‘Cine sunteți voi să ne faceți asta [nouă]?'”
Ea a adăugat că, pe lângă Wang, alți lideri precum Guo Haigang, Wu Wuqing, Jia Xuewei, Zhang Jianqing și Zhang Xudong au fost de asemenea arestați. Energia electrică din locuința unui alt membru a fost oprită, în timp ce alții au primit apeluri telefonice prin care li se spunea că „poliția [urma să vină] să îi viziteze în curând.”
Un alt membru al acestei biserici a scris pe Twitter, „De la 8:30 a.m., câțiva oficiali de securitate au intrat în casele acestor familii creștine și s-au prefăcut că vorbesc cu ei întâmplător. La ora 9:30 a început serviciul de închinare, fiind invitați și ei să participe. Imediat ce și-au dat seama că predica provine de la pastorul închis al biserici, Wang Yi, au închis-o imediat.”
Mărturia ei a fost sprijinită de Zhang Jiangqing, care a fost avertizat de poliție acasă la el, spunându-i-se: „Nu mai participa la activități [religioase] deja interzise! Nu mai asculta predicile pastorului Wang! Dacă faci din nou acest lucru, vom lua măsuri dure și te vom aresta!”
Între timp, cei șase creștini reținuți au fost eliberați, iar sistemul lor electric a fost reparat după-amiaza.
Nu este un lucru neobișnuit ca autoritățile locale să ia măsuri suplimentare împotriva Bisericii Early Rain Covenant în timpul sărbătorilor creștine majore sau a evenimentelor aniversare. Cu toate acestea, cea mai recentă arestare a avut loc și după ce o membră a bisericii, Chen Yan, a decis să deschidă un proces împotriva autorităților pentru hărțuire și supraveghere ilegală împotriva ei și a soțului ei, Xiao Luobiao, timp de mai bine de un an. Cu o săptămână în urmă, ea împărtășise experiența ei cu oficialii de securitate și le spusese intenția sa de a-i da în judecată.
Gina Goh, managerul regional al ICC pe zona Asiei de Sud-Est, a declarat: „Este așa o rușine faptul că guvernul chinez nu a oprit niciodată persecuția împotriva Bisericii Early Rain Covenant. Încă de la represiunea 1209 din 2018, autoritățile locale au continuat să monitorizeze și să hărțuiască membrii Bisericii Early Rain Covenant, cu speranța că biserica se va dispersa. Într-o perioadă în care poporul chinez suferă de pandemia COVID-19, regimul lipsit de inimă a ales să creeze mai multe probleme cetățenilor săi. ONU ar trebui să suspende imediat numirea Chinei la Consiliul pentru Drepturile Omului, pentru lipsa de respect față de drepturile omului.”
Rugați-vă pentru credincioșii din China!
Preluat de la www.persecution.org

duminică, 26 aprilie 2020

Toma și credința semnelor

Toma

Învierea se produsese, dar ucenicii erau încă derutați, departe de certitudini. Erau mai degrabă confuzi, îndoielnici, încolțiți de spaime. Teama de iudei și de eventualele lor represalii îi făcea să stea cu ușile încuiate.
Încăperea cu ușile zăvorâte este scena în care își face intrarea, în chip miraculos, Înviatul. Dovedise prin învierea Sa că nu era un învățător, ci Învățătorul. Era Cristosul. Și acum stătea în fața lor, rostind: „Pace vouă!” L-au văzut, L-au auzit și n-au mai avut nicio îndoială. Au înțeles și misiunea care le stătea în față, de continuatori ai lucrării lui Isus.
Toma, însă, lipsise de la această întâlnire. O absență regretabilă, o experiență miraculoasă pierdută, dar cel mai dureros era faptul că relatarea fraților nu reușea să-l convingă. Să-i alunge îndoielile. Ceilalți Îl văzuseră și-L auziseră, dar el voia, pentru a crede, mai mult. Voia să-L și atingă.
Putea Isus să-i refuze acest semn? Putea să-l lase pradă îndoielilor pe acest ucenic care se dovedise loial, temerar și deschis la învățătură? A revenit, așadar, la același loc de întâlnire, când era și Toma cu ucenicii.
L-a convins, prin prezența Sa, și a primit închinarea acestuia: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”(Ioan 20:28)
Diavolul cultivă intensiv îndoiala și-i aruncă sămânța peste tot. Atunci când o simțim înfășurându-ne, ne amintim de Toma și de cererea lui. Un semn ne-ar întări în credință -cugetăm- și ne-ar smulge din înlănțuirea incertitudinii. Și s-ar putea ca Dumnezeu să ne răspundă. Dar e la fel de posibil să nu ne răspundă, pentru că aceasta este excepția, nu regula.
Regula este cea formulată de Isus, ca răspuns dat lui Toma: „Ferice de cei ce n-au văzut, și au crezut.” (Ioan 20:29) Și pentru aceasta avem Cuvântul. Și rugăciunea cunoscută: „Ajută necredinței mele!”
Poate că vom avea un drum jalonat cu semne divine, dincolo de binecuvântările de fiecare zi. Dar ceea ce este cert rămâne stâlpul de foc al Cuvântului și „norul mare de martori” cu experiențele lor.
Trebuie să vezi, ca să crezi? Orbul a crezut și-apoi a văzut. De altfel, Isus a spus: „Dacă vei crede vei vedea slava lui Dumnezeu.”(Ioan 11:40)
Simion Felix Marțian
Vulcan, 19 aprilie 2017

sâmbătă, 25 aprilie 2020

Apostolul (La mormântul pastorului Sandu Marin)



„Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului
şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire
vor străluci ca stelele în veac şi în veci de veci.”- Daniel 12:3

Pe plai moldav, la Diecheni-Bucești,
Și-a început periplul mesagerul;
A stat o vreme bună la Giurgești,
Apoi la Dej, și-acum...spre slăvi cerești
Să-mpodobească, printre stele, cerul.

Dar între-aceste „stații”au fost mii
În care-a poposit, ducând Scriptura,
Ducând spre însetați mesaje vii,
Trecînd prin focul multor bătălii
În care-și lustruia, luptând, armura.

Ardea lumina vie-n ochii lui
Și degaja căldură din cuvinte
Dând vestea mântuirii orișicui,
Iar cei ce-au înțeles au fost destui
Și-au îmbrăcat, spre viață, straie sfinte.

Parcă țesut din dragoste și zel
El își urma neobosit menirea,
Ducând lumină-n lume cu Acel
Ce l-a chemat și i-a rămas model:
Isus divinul, Calea, Mântuirea!

Atâtea drumuri i s-au scurs sub pași
C-ar fi putut înconjura pământul,
Dar a văzut „sămânță de urmași”
Când cei ce-l ascultau erau atrași
Spre Cel ce din vecii este Cuvântul!

Azi, alergarea lui s-a încheiat
Și lupta și-a sfârșit-o-n biruință,
Ca un apostol dârz, neînfricat,
Fiind exemplu vrednic de urmat
Prin viața sa trăită în credință.

Sub cerul primăverii opalin
Ne despărțim de el, simțind durere,
Însă îi spunem printr-un crez divin:
Drum bun spre veșnicii, Sandu Marin!
Ne vom vedea în cer. La revedere!

Simion Felix Marțian
Vulcan, 27 aprilie 2015

vineri, 24 aprilie 2020

Nu trageți în bătrâni!

DSCF0717

„Vacanța mare” oferită vârstnicilor de către Streinu-Cercel s-a sfârșit înainte de a începe. Este vorba despre proiectul potrivit căruia cei trecuți de 65 de ani ar fi fost izolați de familie, pentru a fi carantinați în continuare. O măsură „nazistă”, cum o cataloga o parte a presei.
Respingerea proiectului de către Președinte este binevenită, deși nu putem fi siguri nici de sinceritatea lui. E nevoie, oricum, și de electoratul… vârstnic. Dar să lăsăm politica, și să ne întoarcem la acest atac asupra „bătrânilor”. Ce se urmărește, de fapt? Sigur, nu bunăstarea lor. Și dacă virusul care seamănă teroare are o predilecție pentru această categorie de vârstă, de ce să-i strângem la un loc pentru a-i oferi COVID-ului?
Sunt prea multe semne de întrebare. Bunăoară, cine concertează învrăjbirea în țara asta? Da, sunt controverse și dispute peste tot, având criterii etnice, religioase, politice sau… sportive. Dar de curând a apărut și vrajba între diferite categorii de vârstă. Cine are interes să ne învrăjbească?
S-au înfierbântat tinerii strigând că „bătrânii” votează într-un anumit fel, care lor le displace. Ei bine, NU! Votul nu e pe categorii de vârstă, ci și-l rumegă fiecare individ în parte. E drept că pot fi manipulați, dar în aceeași măsură se folosesc stimuli și pentru entuziasmul tinerilor. Tot pentru manipulare.
Un calcul simplu ne arată că cei de +65 ani aveau la Revoluție +35. Adică sunt cei care au dat de pământ nu doar cu Ceaușescu, ci cu un sistem care se credea invincibil și etern. Așa și-au câștigat dreptul la vot. Ei au construit o țară pe care au vândut-o, au furat-o, au distrus-o TOATE formațiunile politice care au trecut pe la Casa Poporului. Pe care tot „bătrânii” au construit-o.
Da, mai sunt doar câteva obiective în țara asta (gen Transfăgărășan, Vidraru, etc) cu care mai putem ieși în față, lăudându-ne. Dar toate construite de ei. De cei puși acum la zid. Trebuie eliminați, căci nu sunt bani de pensii. Și ce dacă au lucrat câte 45 de ani pentru pensie?
Bine că nu se aplică această carantinare barbară. Glumind, mă și vedeam (eu având „doar” 63 de ani) mergând cu sufertașul cu ciorbă pe la carantinați. Îi trecusem pe listă pe Țiriac, Isărescu și Meleșcanu. De trei ciorbe îmi ajunge pensia, căci nu-i specială.
Tineri, este vorba de părinții și bunicii voștri. Iubiți-i, respectați-i, apărați-i! Experiența lor de viață vă este de folos. Și ei mai știu ceva foarte important: să se roage! Chiar dacă au trăit în comunismul ateist, ei Îl mai simt pe Dumnezeu. De Care și voi aveți nevoie.
Să luptăm împreună împotriva învrăjbirii. Și Dumnezeul păcii ne va binecuvânta.
Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 23 aprilie 2020

luni, 20 aprilie 2020

Emaus


Abia dacă ghiceai umbrele serii
Când, spre Emaus, cei doi ucenici
Mergeau purtând prăpastia durerii
Căci, îndoiţi de vestea învierii,
În tragic se-adânceau, mai mici, mai mici…
Păşeau prin colbul drumului de ţară
Cu suflet răvăşit, nemângâiat,
Când paşilor alţi paşi se-alăturară
Şi un drumeţ le zise…ca-ntr-o doară:
“Ce discutaţi aşa de-nflăcărat?”
“Tu chiar nu ştii? Dar toată lumea ştie,
Căci tot oraşul a fost zguduit
De nemaipomenita tragedie:
Isus din Nazaret, speranţa vie
A libertăţii noastre, a murit.
L-au judecat şi L-au trimis la moarte
Deşi era profet, om ne-ntinat,
Şi-acum, un zvon venit dinspre cetate
Crează iarăşi ambiguitate,
Spunând că Domnul ar fi înviat.”
Când au tăcut, înfăşuraţi în seară,
Străinul a-nceput a tâlcui
Din profeţiile de-odinioară:
“Voi nu ştiaţi că trebuia să moară
Şi să-nvieze-apoi, a treia zi?”
Se derulau prin faţa lor cuvinte
Şi parcă totul devenea mai clar,
Căci în lumina scrierilor sfinte
Un gând le încolţea atunci în minte:
E viu Cel ce-a murit sus la Calvar.
Cu pâlpâiri venind tot mai aproape
Emausul se-ntrezărea pe drum
Ţesut parcă din umbre şi din şoapte.
“Drumeţule, afară-i deja noapte,
Rămâi la noi, căci e târziu acum.
În odăiţa lor de pace plină
Aveau la masă un necunoscut,
Dar pâinea frântă le-a adus lumină,
Recunoscând prezenţa Lui divină:
“Este Isus!” Dar El a dispărut.
Rememorând tot drumul, cu uimire,
Emoţia de-atunci se lămurea,
Vibrând încă, în voce şi-n privire:
“Nu ne ardea în piept a Lui vorbire
Când El Scripturile ne deschidea?”
Ce bucurie! Câtă siguranţă
Şi-avânt se împleteau în mod sublim
În inimile pline de speranţă,
Şi-au hotărât, cu multă cutezanţă:
“Să ducem vestea la Ierusalim!”
***
Avem câte-un Emaus fiecare,
Mergând pe drum cu-al îndoielii chin
Când parcă şi speranţa-n suflet moare,
Dar, Doamne, prin prezenţa-Ţi salvatoare
Tu ne ridici şi ne-ntăreşti. Amin.
Simion Felix Marțian

sâmbătă, 18 aprilie 2020

Procesul lui Isus


Trecea Isus prin săli de judecată,
Sobor, Pilat, Irod şi iar Pilat,
Într-un proces cum n-a mai fost vreodată,
Şi raţiunea ţipă consternată:
„Cum, Adevărul este acuzat?
Pe banca acuzaţilor stă Mila?
Stă Dragostea cu chip curat şi blând?
Se înroşeşte chiar şi clorofila
De indignare, când îşi pun ştampila
Pe condamnare, oamenii, pe rând.”
A apărut un licăr de dreptate
Când i s-a dat s-aleagă, la popor,
Între un Miel şi-un om cu mâini pătate,
Însă mulţimile înfierbântate
Ales-au…potrivit cu firea lor.
„La moarte!”ţipa aspru acuzarea
Cu glas de bici, tăios, încrâncenat,
Şi raţiunea-şi strigă consternarea:
„Dar unde-i, unde este apărarea?
Cum să condamni un om nevinovat?”
Însă procesul, apă-nvolburată,
Curge spre un deznodământ fatal
Şi raţiunea tace sufocată,
Căci toată-această falsă judecată
Trece dincolo de raţional.
Cine şi cum putea să înţeleagă
Că acuzatul, în tăcerea Lui,
Primea pedeapsa pentru lumea-ntregă,
Când fiecare îşi ducea-n desagă
Păcatul bici şi suliţă şi cui.
Şi eu I-am provocat grea suferinţă
Însă acum, fiindcă-am înţeles,
Mă-nchin smerit, cu-ntreaga mea fiinţă,
Să Îi arăt, iubind, recunoştinţă
Că n-a fost apărarea la proces.
Simion Felix Marțian

vineri, 17 aprilie 2020

Dealul căpăţânii


Din încreţirea scoarţei tind spre soare
Piscuri semeţe, ce se pierd în nori.
Imaginea lor plină de grandoare
Te copleşeşte şi îţi dă fiori.
Însă niciunul n-are să rămână
Săpat în cronici şi zidit în legi,
Ca dealul cu aspect de căpăţână
Unde-a venit salvarea lumii-ntrgi.
Un deal anost, lipsit de măreţie,
Că numai crucile creşteau pe el,
Avea, la cumpănă de vremi, să fie
Altar de jertfă pentru Sfântul Miel.
Pe fruntea lui s-a înălţat o cruce,
Ca axă pentru-ntregul Univers,
Pe care-un Fiu la Dumnezeu se duce
Şi izbăvirea vine-n sens invers.
Un deal care a zguduit zidirea
Şi-a-nfăşurat-o-n întuneric greu,
Când se stingea în duh Neprihănirea
Şi Dumnezeu striga spre Dumnezeu.
Din dealul cu aspect de căpăţână
Mai curge sângele izbăvitor,
Pământul sterp a zămislut fântână,
Izvor de dor. Dor tămăduitor.
Simion Felix Marțian
Vulcan, martie 2007

joi, 16 aprilie 2020

Primul Paște creștin a fost în izolare!

„În seara aceleiaş zile, cea dintâi a săptămânii, pe când ușile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!””, ne spune evanghelistul Ioan (20:19).
Ziua învierii lui Isus i-a găsit pe ucenici baricadați în spatele ușilor închise. Pericolul de moarte de pe străzile Ierusalimului i-a făcut și pe ei să se izoleze. Frica, neliniștea, incertitudinea cu privire la viitor – acestea sunt sentimentele care li se baricadaseră în suflet. Dar tocmai în această izolare, tocmai în contextul acestor trăiri sumbre se arată Hristosul înviat și le spune ucenicilor „Pace vouă!”.
Ușile închise ale casei nu l-au oprit pe Isus să vină la ei. Acolo, în izolare, a fost experimentat primul Paște creștin și puterea transformatoare a învierii. Prezența Hristosului înviat și pacea pe care o aducea El au fost suficiente să alunge frica, să aducă liniștea și să asigure viitorul.
Edward Shillito, poet britanic din perioada primului război mondial, aduce în contemporan această realitate, prin poemul „Isus cicatrizat”, publicat imediat după încheierea marelui război (1919):
Când uşile spre suflet ni-s închise, Tu Te-apropii lin
Să ne arăţi rănite mâini şi coasta Ta.
Şi noi suntem cu răni, şi noi ştim ce-i durerea!
Arată-ne o cicatrice, prin rana Ta dă-ne alin.
Alţi dumnezei sunt tari, Tu-n slăbiciune ni te-ai arătat;
Ei stau măreţi pe tronuri, Tu ai căzut de atâtea ori sub crucea mea.
Dar rănile umane, numai un Dumnezeu rănit ştie-a pansa!
Şi nici un dumnezeu nu are răni pe trup. Doar TU, Isus cicatrizat.
Hristosul înviat, care purta în trup rănile încă proaspete ale crucificării, știe să se apropie de rănile sufletești ale ucenicilor: „pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când au văzut pe Domnul” (Ioan 20:19-20). Și rănile trupului Său aduc vindecarea sufletului lor: bucuria ia locul fricii.
Primul Paște creștin a fost în izolare. Prima experimentare comunitară a învierii a fost în spatele unor uși închise... Venind în contemporanul nostru, se pare că vom avea un Paște ca al primilor creștini – unul dincolo de ușa ferecată a casei. Dar tocmai aici, în izolarea noastră, în mijlocul temerilor, al nesiguranțelor și al suferințelor noastre, Hristosul înviat vrea să ne ofere și nouă prezența Sa și, odată cu ea, pacea și bucuria.
Fie ca acest Paște al distanțării sociale să devină unul de apropiere spirituală. Și, în izolarea căminelor, să Îl experimentăm pe Hristosul înviat în moduri noi, proaspete. Iar pacea și bucuria prezenței Sale să alunge orice teamă, orice neliniște, orice suferință. Hristos a înviat!

miercuri, 15 aprilie 2020

Rugăminte pentru liderii ţării, Preşedinte, Prim-Ministru



Rugăminte pentru liderii ţării
Domnule Preşedinte,
Domnule Prim-Ministru,
Domnule ministru Ion-Marcel Vela,
Apreciem că atunci când nu se poate altfel, cu respectarea indicaţiilor date de organele competente, avem voie să mergem la serviciu, să ieşim la cumpărături, să mergem la medic sau la farmacie, să facem exerciţii fizice, să îi ajutăm pe cei bătrâni, pe cei neputincioşi sau nevoiaşi şi să ne plimbăm animalele de companie. Ne bucurăm că pe măsură ce se emit noi ordonanţe militare, aveţi în atenţie mai multe aspecte ce ţin de bunăstarea noastră.
Avem însă şi o nedumerire: De ce închinarea publică, în condiţiile respectării reglementărilor legale, nu este considerată vitală? Cine decide în dreptul credinciosului dacă părtăşia lui cu ceilalţi credincioși, evident în condiţiile unei igiene stricte, este vitală pentru el sau nu? Cine decide dacă împărtăşirea cu Trupul şi cu Sângele lui Isus Cristos la Sfânta împărtășanie (în condiţiile unei igiene stricte şi a regulilor convenite de distanțare socială, adică 1,5 m) este vitală pentru el sau nu? Cine decide dacă ajutorul spiritual primit în urma rugăciunilor ajută sau nu România în situaţia dificilă pe care o traversăm? În timp ce apreciem preocuparea dumneavoastră permanentă de a gestiona cât mai eficient impactul socio-economic al pandemiei COVID-19 la nivelul României, considerăm că intervenția statului în „manifestarea religiei” într-o societate democratică nu este de o însemnătate mai mică în împrejurările excepționale în care ne aflăm. Ştiind că urmează să emiteţi un nou decret, ştiind că aţi jurat să vă dăruiţi toată puterea şi priceprea pentru propăşirea sprituală şi material a poporului român, vă adresăm respectuos rugămintea de a ţine cont şi de dorinţele cetăţenilor care vor să contribuie la binele României şi la ieşirea ei din pandemie manifestându-şi credinţa legal, aşa cum o înţeleg din perspectiva respectării libertăților religioase garantate de statul român, potrivit Constituţiei României (republicată) şi tratatelor internaţionale la care România este parte.
În acelaşi timp, cunoscând faptul că opiniile specialiştilor internaţionali în boli infecţioase şi epidimiologie încă sunt împărţite, vă rugăm frumos să luaţi în calcul revenirea la dreptul la închinare publică. Stabiliţi dumneavoastră, împreună cu cei competenţi în domeniu(în numărul cărora sperăm să fim incluşi şi noi) regulile, (numărul maxim al participanţilor în aer liber, testele ce trebuie făcute, orele și alte reguli de procedură), dar vă rugăm să lăsaţi celor care doresc posibilitatea să-şi împlinească una dintre nevoile lor vitale: închinarea împreună cu fraţii de credinţă şi împărtăşirea la Masa lui Dumnezeu. Numai în felul acesta cetăţenii României pot rămâne uniți folosind toate mijloace materiale şi spirituale pentru a ieşi mai repede din această situaţie neplăcută.
Vă mulţumim frumos că veţi avea bunăvoinţa şi veţi găsi timpul necesar pentru a lua în considerare cererea noastră. Suntem cetăţenii României şi, în cazul nostru, nevoile expuse sunt cel puţin la fel de importante ca cele decise de unii specialişti.
Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să aibă milă de toţi cetăţenii României!
Un cetăţean, care respectă decizia unei categorii de cetăţeni, dar o exprimă şi pe a celorlalţi.
Pastor Viorel Iuga
Președinte Alianța Evanghelică din România
Președintele Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste

marți, 14 aprilie 2020

Procurorul General SUA: Măsuri împotriva oficialilor care amenință bisericile

Procurorul General SUA anunță măsuri împotriva oficialilor care amenință bisericile

Biroul Procurorului General al Statelor Unite, William Barr, anunță că vor fi luate măsuri împotriva oficialilor care discriminează organizațiile religioase pentru a pune în aplicare regulile de distanțare socială în vederea reducerii răspândirii coronavirusului.
„În această săptămână sacră pentru mulți americani, Procurorul General Barr monitorizează reglementările oficialilor privind serviciile religioase”, a declarat purtătorul de cuvânt al departamentului, Kerry Kupec. „În timp ce măsurile de distanțare socială sunt adecvate în această situație de urgență, ele trebuie aplicate într-o măsură corectă, uniformă, fără a da exemple organizațiile religioase. Așteptați-vă la acțiuni judiciare de la DOJ săptămâna viitoare”, relatează The Christian Post.
Multe biserici au intenționat să organizeze servicii religioase cu credincioșii stând în mașinile personale în Duminica Paștelor, fără a încălca distanțarea socială.
În Kansas, Guvernatorul Democrat Laura Kelly a emis un ordin de limitare a întâlnirilor religioase la 10 sau mai puține persoane. Deși ordinul a fost anulat de un grup legislativ miercuri, Curtea Supremă de Stat a decis în favoarea guvernatorului sâmbătă seara, cu câteva ore înainte de slujba de Paște.
Luna trecută, primarul orașului New York, Bill de Blasio, a amenințat că va închide „definitiv” bisericile și sinagogile, în special dacă refuzau să se supună unui ordin de izolare la domiciliu și interzicerea adunărilor publice.
Tony Perkins, președintele Comisiei Americane pentru Libertatea Religioasă Internațională și președintele organizației creștin-conservatoare Family Research Council, a criticat comentariile lui de Blasio.
„Amenințările incendiare și neconstituționale ale lui de Blasio de închidere definitivă a bisericilor și sinagogilor trebuie retrase sau corectate, dacă au fost greșite. Tipul acesta de ostilitate religioasă este ceea ce alimentează nesupunerea, deoarece scoate la iveală un motiv ascuns, dincolo de siguranța publică”.
Ronnie Floyd, președintele Southern Baptist Convention’s Executive Committee, a catalogat, de asemenea, comentariile lui de Blasio ca fiind „îngrijorătoare”.
„Primul Amendament afirmă că nu ar trebuie să existe nicio lege care să interzică exercitarea liberă a religiei, iar protecțiile constituționale să nu fie modificate de circumstanțele actuale”, a declarat Floyd.
În Kentucky, primarul Greg Fischer din Louisville a interzis bisericilor să organizeze servicii religioase în parcarea bisericii, cu participanții stând în mașinile personale, decizie contestată de firma de avocatură pentru libertatea religioasă First Liberty Institute.
În Carolina de Nord, Departamentul de Poliție din Wilmington a recunoscut că serviciile religioase în aer liber, cu mașini, nu reprezintă o încălcare a regulilor de distanțare socială, dar a continuat să „încurajeze” serviciile online, citând preocupările oficialilor din domeniul sănătății care spun că aceste tipuri de servicii religioase ar putea fi riscante.
În Mississippi, primarul din Greenville, Errick Simmons, a declarat acest tip de serviciu religios interzis.
În  Hillsborough County, Florida, pastorul Rodney Howard-Browne a fost arestat luna trecută pentru presupusa încălcare a ordinului statului de interzicere a adunărilor publice religioase.
„Realitatea este că bisericile, inclusiv clientul nostru The River Church of Tampa, Florida, pot și respectă regulile de siguranță….dar inamicul dorește închiderea bisericilor”, a declarat la acea vreme președintele Liberty Counsel.
Tribuna.US

Sursa: https://tribuna.us

luni, 13 aprilie 2020

Biserica trebuie să crească și când lacătu-i pus pe clădire…



Prea s-a slujit de dragul numerelor de fișe de membri, prea s-a slujit de dragul celor prezenți în sală ca niște trofee bine numărate și iar numărate, prea s-a slujit de dragul colectelor, prea s-au făcut “evanghelizări” mai mult pentru noi, tot în clădirile noastre și s-au născut “evangheliștii” care nu mai alergau după carul unui singur om, ci care întrebau mai întâi: “La câți o să predic?”
 Prea ne-a interesat succesul și faima, prea ne-a interesat să cântăm în strună unei organizații relgioase, care ne-a spus ce să predicăm și nu am ascultat de Duhul Sfânt. Prea ne-am hulit între noi pentru a ne apăra o instituție și nu credința, un sistem și nu familia lui Cristos, ne-am dezbinat Trupul pentru că ne-am făcut alți capi decât Cristos.
Azi, când porțile locașurilor de cult sunt închise creștinismul nu trebuie să ia vacanță, trebuie să crească mai înfloritor ca oricând. Oamenii trebuie conduși spre Cristos prin mărturisirea de la om la om, oamenii trebuie botezați în căzile lor, dacă cer și arde focul în inima lor, și nu să așteptăm să dea bine pe sticlă numărul lor, oamenii trebui învățați să citească Biblia, să le-o explicăm cum a făcut Filip cu Famenul, oamenii trebuie să vadă în noi credință, speranță, iubire, Duh de viață din Cristos și nu o credință care moare când îi pui lacătul pe clădire. 
Oamenii trebui smulși din moartea veșnică înainte de a-i smulge Corona sau orice altă boală din viața aceasta pământească. Satana și moartea nu se supun ordonanței de urgență, ci continuă să facă victime. Nici Biserica nu se va opri, va fi Biserică de la om la om, se va folosi de toate mijloacele de comunicare modernă pentru a cuceri chiar de la distanță.
Când ne vom întoarce în locașurile de cult, în adunările noastre, să nu ne trezim ca ursul din hibernare și să căscăm îndelung spunând că ne-a fost dor să mai predicăm, să mai cântăm sau să mai auzim din Scripturi. Ci să ne uităm la palmele credinței și să le vedem pline de bătături de la secera cu care am secerat holdele coapte. Pe lângă noi să fie scaunele pline de oameni întorși la Cristos.
Apoi să ne uităm la mâinile noastre care au cărat plase cu alimente bătrânilor, familiilor cu mulți copii, persoanelor care au ajuns în nevoi și să spunem: “Doamne, tu pentru vremuri dinacestea ai binecuvântat Biserica Ta!” Cei care ați plimbat coșul, cei care ați numărat banii, cei care v-ați bucurat de Biserici cu conturi pline, trebuie să fiți cei dintâi în facerea de fapte bune. Iar toți ceilalți creștini să-și facă partea, nu doar Preoții/Pastorii. Toți creștinii trebuie să strălucească azi prin dărnicie spre slava Lui Cristos, căci aceasta este mărturia noastră.
Cum zice Scriptura, în cele ce suntem vorbiți de rău să se dovedească că nu suntem cum ne descrie vrăjmașul, Satana, care urlă denigrând Biserica și creștinismul, ci singura palmă pe care să o dăm răului să fie palma întinsă spre cel căzut, nevoiaș și doborât de frică și griji. Biserică ridică-te și fii Biserică chiar și atunci când clădirile-ți sunt închise. Cântă un “Cristos a înviat” nu doar de la geam în noaptea de înviere, ci zilnic prin viața ta!
Doamne ajută!
Cu prețuire,
Toni Berbece

sâmbătă, 11 aprilie 2020

Creștinismul care are sens în vremuri de încercare…

Creștinismul care are sens în vremuri de încercare…
Într-o vreme ca și aceasta, dominată de panică, anxietate, fake news și frică de moarte, lumea nu are nevoie de un creștinism mistic, ascuns în noaptea indiferenței sau a prostiei abisale. Acum, mai mult ca altădată avem nevoie de un creștinism rațional, manifestat în fapte de dragoste și jubilând de conștiența prezenței lui Cristos, prin Duhul Sfânt, în inimile noastre.
Un creștinism plângăcios în astfel de timpuri este un non sens, este o palmă pe obrazul lui Cristos care ne-a avertizat din timp că în lume vom avea necazuri, dar ne-a spus: “Curaj! Eu am biruit lumea”. Cui folosește astăzi un creștinism doar defensiv, când Mântuitorul a promis Bisericii că nici porțile Hadesului nu o vor birui. Oamenii au nevoie să vadă în trăirea noastră un creștinism asertiv și marcat de o mare bucurie, o sărbătoare continuă a morții și învierii lui Cristos, nu doar un post prelungit.
În mijlocul fricii de moarte care se vede nu doar în secțiile de terapie intensivă sau în expresia de pe fețele decidenților din prima linie, ci cam peste tot; chemarea creștinului este de a demonstra practic fascinația vieții din belșug despre care vorbea Isus și trăirea în speranța vieții eterne care îi produce satisfacție deja de aici, deși nu o experimentează încă deplin acum.
În mijlocul rătăcirilor de tot felul, al minciunilor promovate cu succes, inclusiv de unii creștini hiperactivi care nu realizează că diavolul, deși pare eficient ca și ei, este ridicol, nu fascinant cum vrea să pozeze; chemarea creștinului este de a arăta că Isus Cristos nu a venit în lumea noastră ca să mărească obscuritatea și confuzia, ci ca să limpezească dincolo de contestare scopul și sensul vieții.
Creștinismul care are sens în astfel de vremuri este creștinismul care face din relația cu Dumnezeu o rescriere la nesfârșit, în orice condiții, a jurnalului fericirii. Creștinismul care va avea impact în epoca postcoronavirus este creștinismul care acum îl prezintă pe Cristos așa cum este El prezentat în Scriptură, transparența perfectă, claritatea ultimă, gândirea și bunul simț desăvârșite.
Creștinismul de care are lumea nevoie acum, în vremuri de restriște, confuzie și încercare, este creștinismul dominat de Cristos care ni S-a arătat și care ne-a arătat calea, adevărul și viața, identificându-Se cu acestea și zădărnicind prin ele rătăcirea, minciuna și moartea. Promovarea acestui creștinism în familiile noastre, în bisericile noastre și în comunitățile în care trăim îi va aduce glorie lui Dumnezu, îl va înălța pe Cristos și va favoriza prezentarea Evangheliei și transformarea oamenilor prin puterea Duhului Sfânt.
Samy Tuțac

vineri, 10 aprilie 2020

De cine suntem conduși?


Când s-au ridicat în țara noastră oameni atât de porniți împotriva lui Dumnezeu? Văd cum se încurajează păcatul de acolo de sus, din fruntea țării, prin faptul că se sponsorizează un muzeu al destrăbălării, văd cum se dorește fraternizarea cu Occidentul pe linia introducerii libertinajului sexual în scoli, văd cum Postul TV Digi scrie cu litere de o șchioapă că “virusul a venit pe calea credinței”, iar acum citesc ceva ce mă îngrozește, anume că directorul SGA Suceava este demis din cauza gestului de a se ruga lui Dumnezeu în public, în genunchi, înaintea instituției. Las mai jos declarația acestuia:
”Pace. Cum vă spuneam ieri, dimineață m-a sunat șeful meu de la Bacău, pentru că a primit ordin să mă demită pentru gestul meu, de a mă ruga în fața clădirii, ca Dumnezeu să se îndure de Suceava/România și să oprească această pandemie de Covid 19. Le-am spus că nu am greșit cu nimic față de voi, nici față de Dumnezeu. El a zis că așa a venit ordinul de la București. Și astăzi am primit decizia prin fax, cu data de 10-04-2020, sunt schimbat din funcție. De 6 ani sunt pe acest post și cred că este și acest lucru în voia Lui Dumnezeu. Șefii mei au zis că regretă pentru că nu au ce să-mi reproșeze, dar cred ei că Dumnezeu va face dreptate! Le-am spus că nici eu nu le reproșez nimic și continui să mă rog așa cum am declarat. Vă mulțumesc pentru rugăciunile voastre! Să rămânem sănătoși!”.
Cum e posibil așa ceva, să ne înstrăinăm ca neam atât de mult de curăția morală, de rugăciune și de Dumnezeu. Mai văd o știre care iar mă pune pe gânduri. La Cluj peste 2000 de oameni stau ca sardele într-un aeroport așteptând avioanele care-i vor duce la lucru în Germania, iar Bisericile nu au voie să se adune nici măcar în noaptea de înviere, nici măcar să vină pe rând oamenii la porțile Bisericii pentru a lua lumină sau pentru a face o rugăciune.
Știu ca pot face acea rugăciune și în cămăruțele lor, dar la Cluj ce caută 2000 de oameni îngrămădiți pe un aeroport? Adică avem dublă măsură? În Biserica se pot îmbolnăvi, dar pe aeroport nu? Când caută credința vin virusurile, iar când caută banii și de-ale gurii nu mai vin? Aici e deja exprimarea unei gândiri pur materialiste, o gândire care condamnă credința, dar care nu condamnă tot ce are legătură cu păcatul, imoralitatea și goana asta doar după pământ. Nu am auzit pe nimeni să zică faptul că boala a venit prin alergatul frenetic după hârtie igienică și drojdie, dar a venit din cauza alergatului după credința în Dumnezeu. Asta-i culmea snobismul și a obrăzniciei!
Cu prețuire pentru creștinii de pretutindeni,
Toni Berbece