Încă nu ne-am dezmeticit din șocul produs de oprirea planetei. Sau a motoarelor ei. Și, peste toate, mai e și această nefericită izolare la domiciliu cu care nu eram obișnuiți. Parcă nici oxigenul nu ne mai ajunge în casă, obișnuiți fiind să circulăm, mai mult sau mai puțin.
Analizăm în izolarea noastră știrile despre evoluția pandemiei, întrebându-ne când se va sfârși. Iar o criză economică ulterioară este iminentă, având în vedere că a încetat activitatea în multe domenii. Cine ne va oferi soluții pentru toate astea? Politicienii, deocamdată, tac.
Am putea să facem un „studiu de caz” pentru o astfel de situație. În cartea biblică 2 Împărați, găsim scris în capitolul 6 despre asediul Samariei din timpul regelui Ioram. Vedem cum regele Siriei, Ben Hadad, a venit cu întreaga oștire să cucerească Samaria. Asediul a fost unul de durată.
În această izolare, neavând legături cu exteriorul, locuitorii cetății și-au epuizat rezervele de hrană. Ceea ce este scris despre prețul „alimentelor” (găinaț, cap de măgar) întrece și cele mai întunecate prognoze. Ca să nu mai vorbim despre faptul absolut terifiant că au ajuns să-și mănânce copiii.
Regele se vede depășit de situație, dar… caută vinovați. De, meteahnă veche. Așadar, moarte peste tot. Afară armele luptătorilor lui Ben Hadad, în cetate foametea. Locuitorii, epuizați total. Soluții? Omenește, niciuna. Dar Dumnezeu este atotputernic!
Noaptea, „Domnul a făcut să se audă în tabăra sirienilor un vuiet de care și un vuiet de cai, vuietul unei mari oștiri…” (Cap 7, v 6) Sirienii au părăsit îngroziți tabăra, abandonându-și toate locrurile, inclusiv rezervele de hrană.
A doua zi locuitorii Samariei erau scăpați de izolarea prin asediu și… cu hrană pe săturate. Fără intervenție armată străină, fără calculele savante ale economiștilor. Dar cu Dumnezeu!
În ceea ce privește situația actuală, se bâjbâie în ceață. Oamenii de știință sunt încă neputincioși în fața virusului ucigaș, iar economiștii total confuzi în privința evoluției lucrurilor. Și totuși lipsește îndemnul la rugăciune. Nu e rușinos să-ți recunoști neputința când ai un inamic care te depășește, mai ales că-L poți avea aliat pe Dumnezeu. Dar oamenii au uitat de El.
Doamne, salvarea e la Tine!
Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 28 aprilie 2020
Neunkirchen, 28 aprilie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu