Nu putem fi toți misionari peste hotare, dar …

Patru dintre prietenii noștri sunt implicați intens în evanghelizarea și ucenicizarea națiunilor. Și nu, ei nu sunt misionari transculturali! Iată cum au reușit:

Informatician:

IT-ist fiind, împreună cu soția și adolescenții familiei s-au așezat într-o duminică la masa de prânz și au discutat despre ce a vorbit un misionar la biserică. Nu era prima dată când discutau despre misiune și explorau moduri în care ar putea să aibă un impact în lucrarea lui Dumnezeu din întreaga lume; dar de data aceasta a fost diferit. Înainte de a se ridica de la masă, ei luaseră o decizie.

În decurs de o lună, au vândut casa în care crescuseră copiii și s-au mutat într-o casă mult mai mică într-o parte „mai ieftină” a orașului. Diferența de preț dintre cele două case au dat-o pentru finanțarea misiunilor transculturale de peste hotare.

Agricultor:

Un cuplu mai în vârstă și-a vândut ferma și s-a mutat în oraș, unde soțul a început să lucreze cu jumătate de normă în funcția de consultant în investiții.

Asociații săi în afaceri aveau case mari care dădeau spre un teren public de golf și îi recomandaseră mai multe case în acea zonă. A încercat să locuiască acolo pentru o vreme, dar apoi a vândut casa și a închiriat un apartament frumos și mic, la câțiva pași de biserică și de locul lui de cumpărături. A șocat și mai mult asociații când și-a părăsit slujba și a început să lucreze voluntar cu normă întreagă, ca și consultant de investiții, la sediul central al unei agenții de misiune transculturală, aflat în apropiere. El se simte foarte relaxat și împlinit, și încă nu a lovit vreo minge de golf.

Inginer:

Un inginer a negociat o perioadă de absență de la locul de muncă și, pe propria cheltuială, s-a mutat în Brazilia împreună cu soția și cele două fiice tinere. După ce au lucrat timp de mai mulți ani în mentenanță și construcții într-un centru de misiune, rămânând fără economii, s-au întors acasă și el a mers înapoi la locul de muncă.

Câțiva ani mai târziu, i s-a oferit o promovare importantă – una care i-ar fi dublat salariul și ar fi compensat toți banii pe care îi cheltuise în timpul anilor lucrați peste hotare, și chiar mai mult. El a refuzat promovarea, deoarece ar fi însemnat să se mute în alt oraș. El a considerat că fiicele sale aflate în liceu aveau nevoie de o casă, biserică și școală stabile înainte de a pleca la facultate. Nu s-a răzgândit, chiar dacă șeful său i-a spus că nu i se va oferi din nou o astfel de promovare. Una dintre fiicele sale este acum o misionară de carieră.

Profesor:

În timp ce se vorbea despre misiunea transculturală, un profesor care avea trei copii  adolescenți și-a propus un plan pentru a finanța o mare parte din nevoile financiare ale unui misionar. În primul rând, el a luat casa la rând împreună cu familia sa și au adunat sute de lucruri pe care le-au vândut, iar suma obținută a fost direcționată către misionarul lor.

Apoi, în mod deliberat, „au redus” cheltuielile pentru relaxare, divertisment și stilul de viață. Au înlocuit sportul de schi cu patinajul, mesele la restaurant cu picnicuri în parc; în loc să cumpere cărți și casete video le-au împrumutat de la bibliotecă; au trecut de la filme la cinematograf la filme închiriate; de la mersul peste tot cu mașina la mersul pe jos sau cu bicicleta cât de des posibil; și de la cumpărarea tuturor hainelor noi, la cumpărarea unor haine la mâna a doua. De asemenea, au exersat filosofia de imigrant a mamei mele: „Poart-o, folosește-o, păstrează-o, dăruiește-o.”

Au trimis toți banii economisiți către prietenul lor misionar. În cele din urmă, s-au mutat într-un cartier mai puțin bogat pentru a sluji personal imigranților care locuiau acolo.

Patru familii, patru povestiri, dar există zeci de mii de creștini care se văd administratori ai banilor lui Dumnezeu și care susțin financiar misionarii din bugetul familiei lor. Oameni ca tânăra familie de muncitori care ne-a dat 40.000 de dolari în 7 ani; tâmplarul care, în timpul carierei sale, a dat 25.000 de dolari; omul de afaceri care a dat 35.000 de dolari în ultimii 30 de ani; familia șoferului de camion care ne-a susținut cu 1.000 de dolari pe an timp de 44 de ani; și femeia singură care lucrează la spital și care conduce o mașină veche, dar care ne-a dat 50 de dolari în fiecare lună timp de 600 de luni consecutive!

Acești prieteni ar fi putut cumpăra mașini mai frumoase, mobilier de lux sau să plece în vacanțe costisitoare, dar în schimb au investit în misiune, adunându-și astfel comori în cer.

Jo și cu mine avem 6000 de colegi, misionari Wycliffe. Fiecare dintre ei are zeci de mărturii de acest fel despre prietenii lor care-i susțin.

Poate că zeci de mii de povestiri vor rămâne nespuse, iar oamenii care fac aceste sacrificii vor trăi în anonimat și fără să primească laude sau recompensă. Dar nu pentru totdeauna. Dumnezeu ține evidența. Autorul epistolei către Evrei, evocă învățăturile lui Isus, care adesea îi îndemna pe oameni să facă binele pe ascuns ca Tatăl Său să-i răsplătească pe față: „Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră și dragostea pe care ați arătat-o pentru Numele Lui, voi, care ați ajutorat și ajutorați pe sfinți.” (Evrei 6:10).

Sursa: https://wycliffe.ro

A Kick in the Pants, de Jack Popjes