Invierea Domnului Isus Christos, este cea mai mare sarbatoare din istoria omenirii. Nu exista nici o sarbatoare de o insemnatate mai mare pe acest pamant, ca aceasta sarbatoare a Invierii lui Isus Christos. Din momentul in care omul a cazut in pacatul cel mare al neascultarii, care a inceput prin primul om creiat de Dumnezeu, Adam si care a produs o despartire si o ruptura de la fata lui Dumnezeu, omenirea a fost condamnata la o moarte vesnica, adica la o despartire eterna de Dumnezeu, Creiatorul nostru si a tuturor lucrurilor vazute si nevazute.
Cel ce a creiat toate lucrurile de pe pamant si de subt pamant, impreuna cu paradisul care se numea ,,Gradina Edenului” in care Dumnezeu l-a pus pe Adam si apoi pe sotia sa Eva (care a fost creiata din coasta lui Adam), barbatul ei, ca sa fie trup din trupul lui si sange din sangele lui. Dumnezeu a suflat in om viata, adica a suflat din Dumnezeu insusi viata vesnica, eternitatea, care i-a turnat-o in sufletul lui si a sotiei sale Eva si astfel a devenit un suflet viu.
I s-a dat sub stapanire aceasta gradina a Edenului, raiul pe pamant, ca sa o lucreze si sa o pazeasca, si sa traiasca fericit impreuna cu sotia lui. Dar Dumnezeu i-a dat porunca lui Adam: ,,Poti sa mananci dupa placere din orice pom din gradina; dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit.” (Genesa 2:16-17)
Biblia, care este Cuvantul lui Dumnezeu ne spune ca Adam impreuna cu sotia lui Eva au trait in aceasta gradina fericiti, lucrau si pazeau gradina, si in racoarea diminetii Dumnezeu venea la ei si statea de vorba cu ei. Nu se stie cat timp a trait Adam impreuna cu sotia lui in Gradina Edenului dar s-ar putea ca aceasta sa fi fost de o durata destul de lunga, iar sarpele, adica diavolul care dadea tarcoale pe la ei ca sa-i faca sa pacatuiasca cu siguranta ca a facut-o de multe ori si nu numai o singura data, incetul cu incetul semanand in inima femeii pofta de a gusta din pomul oprit, fructul caruia era placut la privire, dar dupa ce au gustat din el, l-a adus pe om la o moarte sigura. In trupul lor fizic aceasta moarte nu a avut loc pe moment, Adam a trait pana la varsta de noua sute treizeci de ani, dar partea sufleteasca a murit chiar in momentul cind a fost savarsit pacatul.
Din acel moment omul a devenit muritor , sufletul lui fiind despartit pentru totdeauna de Dumnezeu lucru care a insemnat o pedeapsa vesnica, adica iazul cu foc. Acest loc care arde cu foc si pucioasa , iadul, a fost pregatit inca dinainte de facerea omului, pentru Satana impreuna cu ingerii lui care au vrut sa fie mai presus decat Dumnezeu. Omul datorita neascultarii lui, si a caderii in pacat a avut aceeasi soarta de a fi aruncat in iazul cu foc pe vecie.
Dar Dumnezeu care este bun si milostiv si care iubeste pe om pe care El l-a facut dupa chipul si asemanarea Lui, a vrut sa-l scape pe om de la aceasta pedeapsa vesnica, crunta, in a-si chinui sufletul zi si noapte in acest iaz de foc care arde fara incetare zi si noapte , pe vecie. Daca a trebuit sa vina Fiul lui Dumnezeu din ceruri ca sa ispaseasca aceasta pedeapsa pentru pacatele nostre si pentru a cruta oamenii de la un sfarsit groaznic si o pedeapsa vesnica, inseamna ca acest loc este un loc teribil in care nu vrea nimenea sa ajunga.
Cine oare si-ar dori sa arda intr-un foc care arde fara incetare zi si noapte fara sfirsit? Insasi Fiul lui Dumnezeu, care stie de groaza care are sa vina peste intreaga omenire ca urmare a pacatului, si care stie de locul care ii asteapta pe cei pacatosi, a venit sa plateasca pentru acest pacat in locul nostru pentru a ne feri pe noi de o pedeapsa eterna si de un loc groaznic, adica iadul. Nu este un lucru de jucat sau de neglijat, sau de luat cu usurinta sau de nebagat in seama, cind insusi Fiul lui Dumnezeu lasa cerurile preainalte, slava care a avut-o inainte de intemeierea tuturor lucrurilor, si vine pe acest pamant ca sa plateasca in locul nostru pentru pacatele noastre cele multe si grele si sa se faca pacat pentru noi, ca astfel noi sa avem iertare de la Dumnezeu si ca sa mostenim impreuna cu El viata vesnica si raiul lui Dumnezeu, care a fost pregatit pentru toti aceia care au primit mesajul mantuirii si l-au primit pe Isus Christos ca Mantuitor personal in inimile lor, astfel sa fie nascuti din nou din Dumnezeu si ceia ce era mort odinioara datorita pacatului, sa fie readus la viata, si inca la o viata vesnica impreuna cu Christos.
De aceea aceasta sarbatoare a Pastelui, sau a Invierii Domnului Isus Christos din morti, este cea mai mare zi din istoria omenirii caci datorita invierii Domnului, avem din nou speranta de a fi impreuna cu El in raiul Sau. El a invins moartea si prin aceasta cei care Il primesc pe El ca Mantuitor in inimile lor, si care traiesc o viata curata dupa poruncile Lui, vor trece de la moarte la viata, si nu vor mai avea parte de iazul de foc adica iadul care este pregatit pentru toti fiii neascultarii. Sa fim dar oameni intelepti si sa avem frica de Dumnezeu, ca sa avem trecere inaintea Lui ca atunci cind El va veni in slava Sa cereasca sa ne gaseasca vrednici de a mosteni Imparatia Cerurilor impreuna cu El, si de a fi o vesnicie in raiul Lui Dumnezeu, fericiti pentru totdeauna, fara sfarsit, din bucurii in bucurii, din fericiri in fericiri care nu se vor termina niciodata.
CHRISTOS A INVIAT !
CU ADEVARAT CA A INVIAT!
Editorial A.C. pentru Agnus Dei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu