Impactul în societate este important pentru noi. Fiecare om își dorește, la un anumită intensitate, să fie văzut bine și chiar să rămână în istorie pentru cine a fost și ce a făcut. Noi tânjim, conștient sau inconștient, să fim remarcați de ceilalți și apreciați. Unii, pentru că nu reușesc în sensul pozitiv, decât să rămână nesemnificativi, fac acțiuni negative. Se pare că e mai important pentru unii să fii remarcat ca „oaia neagră”, decât să rămâi necunoscut.
Pe de altă parte, Scriptura ne cere să fim oameni de influenţă sau cu influenţă. Asemănarea noastră cu sarea și lumina folosită în Scriptură e grăitoare în acest sens. Mulți creștini își doresc mult de tot să aibă o influenţă semnificativă în societate și pentru asta, fac acțiuni impresionate și cer puteri suplimentare. Cumva, în unele cazuri, așa se măsoară reușita spirituală. Cei ce nu reușesc să se impună cumva ajung repede în depresii.
Dragii mei, e nevoie de multă capacitate de discernere și de luciditate, pentru a nu ne chinui degeaba. Este clar că, avem datoria de a răspândi lumina evangheliei în societatea din jurul nostru și că ni se cere să îl reflectăm pe Hristos, dar nu ni se cere să devenim eroi sau vedete. Suntem tentați să devenim, ceea ce nu ni se cere și pentru asta plătim prețuri uriașe.
Este o diferență între a fi sare și lumină și a fi celebri pentru creștinismul nostru. Sarea și lumina în cantități mai mari decât e nevoie, pot deveni deranjante și chiar periculoase. Noi avem menirea de a lumina nu de a face demonstrații de jocuri de lumini pe cerul nopții, nu de a ne întrece cine are faza mai lungă. Uneori credem greșit că, cu cât vom avea fapte mai multe și mai mărețe, cu atât lumina noastră va fi apreciată de mai multă lume, dar nu e așa. Lumina de intensitate mare, devine repede deranjantă, pe bună dreptate.
Viața noastră trebuie să fie caracterizată de echilibru, consecvență și înțelepciune la acest capitol. Prin lumina din noi, trebuie să le fim de folos celor din jur, nu să le încurcăm mersul. Dorinţa noastră de a fi apreciați, recunoscuți și văzuți, trebuie să fie subordonată înțelepciunii care vine de sus, pentru că nu noi și reușitele noastre suntem în centrul discuției, ci Dumnezeu și semenii. Nu noi trebuie să apărem bine, ci oamenii să fie luminați. Nu trebuie să șocăm ci să fim modele.
Fapte mărețe? De, unii au chemarea să fie în centrul atenției dar cei mai mulți dintre noi suntem chemați să facem fapte vrednice de pocăință. Asta înseamnă o trăire normală, fără televiziune și radio care să ne vâneze. Lucrările lui Dumnezeu cele mai multe, nu sunt publice, cele mai multe din ele nu sunt știute. Tu și eu suntem chemați la normalitatea unei vieți curate și călăuzite de Duhul Sfânt. Suntem chemați să trăim frumos ca în timpul zilei, nu să trăim frumos ca la televizor. Înțelegeți? Suntem chemați la normalitatea unei vieți schimbate, nu la manifestări de puteri spirituale, concursuri de fapte bune sau mai știu eu ce obiceiuri menite să ne aducă în atenție.
Este foarte important să facem fapte vrednice de pocăință, este foarte important să luminăm și să dăm gust, dar la fel de important este să ne știm menirea și locul. Mă doare când văd oameni depresați din cauză că nu pot face lucrări mărețe. Mă doare să văd oameni abandonând, pentru că faptele lor nu sunt așa strălucitoare ca ale altora, că ei nu sunt semnificativi ca ceilalți. Înainte de a face fapte mărețe, repet înainte, fă faptele mici, acele lucruri normale sau banale dacă le putem numi așa. De ce vrei să fii repede vedetă. Nu asta ni se cere. Nu avem chemarea să îi impresionăm pe oameni, să îi șocăm, ci pe aceea de a îi lumina plăcut și util, ca să îl vadă în noi pe Hristos și să poată fi ajutați în felul acesta.
Hai să ne trăim viața frumos și plăcut. În beznă grea, prin desișul încurcat al lumii actuale, e mai utilă o lanternă decât un reflector. În plus, dacă fiecare din noi am lumina corespunzător, ar fi suficientă lumină ca să nu mai trebuiască pocăiți cu reflectoare și halogene.
Sursa: https://www.filedinjurnal.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu