Radio Maranata Vulcan

miercuri, 23 octombrie 2019

Ce este un creștin firesc/carnal?




Întrebare: Ce este un creștin firesc/carnal?

Răspuns: 
Poate un creștin adevărat să fie firesc/carnal? Pentru a da răspuns acestei întrebări, mai întâi trebuie să definim cuvântul firesc/carnal. Cuvântul „carnal” este tradus din cuvântul grecesc sarkikos, care înseamnă, literal, „firesc, trupesc”. Găsim acest cuvânt în contextul creștinilor din 1 Corinteni 3:1-3. În acest pasaj, apostolul Pavel li se adresează cititorilor ca „frați”, un cuvânt folosit aproape exclusiv pentru a li se adresa creștinilor; apoi merge mai departe și îi descrie ca fiind „firești”. Astfel, putem concluziona că și creștinii pot fi firești. Biblia este foarte clară cu privire la faptul că nu există niciun om fără păcat (1 Ioan 1:8). De fiecare dată când păcătuim, acționăm în fire.

Ideea-cheie pe care trebuie să o înțelegem este că, în timp ce un creștin poate fi, pentru o vreme, firesc, un creștin adevărat nu va rămâne firesc toată viața. Unii au abuzat de ideea de „creștin firesc”, spunând că este posibil să vii la credința în Hristos și apoi să continui să trăiești restul vieții într-un mod complet firesc, fără nicio dovadă a nașterii din nou și a noii făpturi (2 Corinteni 5:17). Acest lucru este complet nebiblic. Iacov 2 ne face foarte clar faptul că adevărata credință va duce întotdeauna la fapte bune. Efeseni 2:8-10 declară că am fost mântuiți doar prin har, prin credință, că mântuirea aceasta va duce la fapte bune. Poate un creștin, într-o perioadă de faliment și/sau rebeliune să fie firesc? Da. Va rămâne un creștin adevărat firesc? Nu.

Pentru că siguranța mântuirii este un adevăr al Scripturii, chiar și creștinul firesc este mântuit. Mântuirea nu poate fi pierdută, pentru că mântuirea este un dar de la Dumnezeu, pe care El nu îl va lua înapoi (vezi Ioan 10:28; Romani 8:37-39; 1 Ioan 5:13). Chiar și în 1 Corinteni 3:15, creștinului firesc îi este asigurată mântuirea: „Dacă lucrarea lui va fi arsă, își va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc”. Întrebarea nu este dacă o persoană care pretinde că este creștină, dar trăiește în fire, și-a pierdut mântuirea, ci dacă acea persoană a fost cu adevărat mântuită (1 Ioan 2:19).

Creștinii care devin firești în comportamentul lor pot să se aștepte la disciplinarea plină de dragoste a lui Dumnezeu (Evrei 12:5-11), astfel încât să fie restaurați la o părtășie intimă cu El și să fie antrenați să umble în ascultare. Dorința lui Dumnezeu privitoare la mântuirea noastră este să creștem tot mai mult asemenea chipului lui Isus (Romani 12:1-2), devenind tot mai mult spirituali și mai puțin carnali, proces numit sfințire. Până când nu vom scăpa de firea noastră păcătoasă, vor exista izbucniri ale cărnii/firii. Pentru un adevărat credincios în Hristos, însă, aceste izbucniri ale cărnii sunt excepții, nu regula.

English


Sursa: https://www.gotquestions.org

Niciun comentariu: