Radio Maranata Vulcan

marți, 2 aprilie 2019

Paradoxul preferințelor - Pro lider



Nu toți liderii știu că lor le place ceea ce celorlalți oameni nu le place. Din acest motiv, apar neînțelegeri, frustrări și dezamăgiri în actul conducerii. Dacă ești lider, te-ai putea identifica pe tine însuți în acest articol. Aceasta ți-ar putea fi de folos… Dacă nu ești lider, ai putea citi acest articol, gândind “Desigur! Este atât de clar! De ce conducătorul meu (neînțelept) nu înțelege aceasta?”
În calitate de lider cu ani de experiență în conducere, a durat mult până am constatat că ceea ce eu prețuiesc și mă pasionează este lipsit de importanță pentru oamenii pe care îi slujesc sau chiar deranjează. Pe termen lung …
… succesul în conducere depinde și de înțelegerea faptului că ceea ce noi liderii numim reușită nu înseamnă reușită pentru ceilalți.
Fiind conștienți de această realitate, vom putea administra dinamica viziunii, a emoțiilor și a acțiunilor noastre asupra celor din jurul nostru. Iată doar câteva exemple . . .
1. Parcarea aglomerată
Nouă liderilor ne place să vedem parcarea bisericii aglomerată. Înainte să înceapă adunările, obișnuiesc să întâmpin oamenii în holul de recepție și (mă spovedesc puțin) nu neglijez să trag cu ochiul dacă toate locurile sunt ocupate în mica parcare a Bisericii Filaldelfia. Nu spun că aceasta este bine, ci spun adevărul. Pastorului coordonator din mine nu-i place să vadă locuri libere în parcare. Îmi place când văd toate locurile în parcare ocupate. Mai mult, îmi place să parchez mașina mea în alte locuri din vecinătatea bisericii pentru a oferi cât mai multe locuri de parcare oaspeților. Îmi place să le cer și celorlalți lideri din rețeaua de conducere a bisericii noastre să facă același lucru.
Însă dacă ești unul dintre oaspeții sau dintre participanții frecvenți la adunările bisericii noastre, desigur, nu te bucuri dacă parcarea este aglomerată. Nici cei care slujesc în Echipa de Vis pentru asistență în parcare nu celebrează aglomerația. Nici liderii cărora le cer să nu parcheze în parcarea bisericii nu le face plăcere aceasta… Cui îi place o parcare aglomerată? Doar liderilor. Celorlalți, nu.
2. Sala plină
Dacă liderilor le place să vadă parcarea aglomerată, în mod sigur le place să vadă și sala pentru adunări plină. Această plăcere ne plasează pe noi liderii într-o zonă a motivațiilor combinate. Pe de o parte, este extraordinar să vezi mulțimea oamenilor care participă la adunări și fac parte din mișcarea transformatoare a lui Isus, ceea ce va produce schimbare în viețile lor. Pe de altă parte, avem de a face cu satisfacția nesănătoasă pe care o generează succesul, statisticile… care trebuie administrată cu rugăciune sinceră și mărturisire.
În timp ce liderul admiră aglomerația sălii pentru adunare, aceasta creează probleme oaspeților. Cu câtă dificultate reușește, în cultura noastră, un oaspete să pășească pragul pentru a participa la o adunare a bisericii, pentru a constata că nu este loc pentru el… iar dacă a venit cu întreaga familie, nu găsesc locuri libere pentru a se așeza împreună. Peste tot, trebuie să stea la rând: la baie, la apă potabilă, etc. Aglomerația la adunări nu este un stres doar pentru Echipele de Vis care slujesc, ci și pentru participanții pe care dorim să-i slujim. Pentru ne-lideri, o sală aproape plină este mai plăcută decât o sală arhiplină. Să nu ne lăsăm orbiți de plăcerea de a vedea sala aglomerată, în detrimetul eficienței slujirii celor care ar putea deveni urmași devotați ai lui Isus. Am putea trece la adunări repetate la diferite ore…
3. Creștere rapidă
Din nou, este necesară verificarea motivației, însă creșterea numerică rapidă este plăcerea liderilor. Dublarea sau triplarea numărului participanților la adunări, într-o perioada relativ scurtă de timp, produce satisfacție celor mai mulți lideri. Această experiență îți dă oportunitatea să observi multe vieți transformate. Totuși, între noi liderii, creșterea numerică este un lucru, însă creșterea numerică continuă este ceva puțin diferit. Se spune că orice creștere peste 30% este greu de menținut pe termen lung. Noi știm că așa este…
Această creștere rapidă adaugă stres întregii structuri de conducere, responsabililor, participanților, oaspeților, tuturor. Dacă discuți cu cei care trebuie să administreze fluxul de oameni, să asigure condiții optime copiilor și care trebuie să îndeplinească acțiunile ulterioare pentru a conecta oaspeții, vei descoperi că nu vorbesc despre creștere cu cea mai mare plăcere. Iar noi liderii, adesea, suntem ultimii care simțim această neplăcere. În timp ce ne place creșterea, să ne ocupăm de problemele care ea le implică.
4. Informații pozitive
Vă mărturisesc că foarte adesea mă întreb “nu este nimeni care are să-mi spună ceva pozitiv?” De ce noi liderii trebuie să ascultăm doar problemele și nevoile oamenilor? Cui îi plac informațiile negative? Aștept cu nerăbdare orice știre despre cea mai mică reușită. Plăcerea de a auzi vești bune mă ispitește să le ampliifc pe cele puține și mici pe care le aflu…
Totuși, prin definiție, biserica este metoda lui Dumnezeu pentru soluționarea falimentelor și disperării oamenilor. În timp ce nouă liderilor ne place să ascultăm informații pozitive, celorlalți oameni le place să întâlnească oameni de încredere cărora să le poată împărtăși amarul și disperarea vieții lor. Cea mai bună veste pe care un lider spiritual o poate auzi este adevărul sincer, spus de oameni care caută un remediu divin. Să creăm în jurul nostru un mediu al încrederii, pentru ca oricărui om să-i placă să-și deschidă inima. Rolul nostru, al liderilor, este să ascultăm vești rele, cu îngăduință și să oferim Vestea cea Bună celor loviți de valurile vieții.
5. Inovații practice
Un alt lucru plăcut celor mai mulți lideri și neplăcut pentru toți ceilalți este inovația practică. Mai ales dacă liderul susține că nu este greu de implimentat acea schimbare. Liderul vizionar, dotat cu creativitate, aproape de fiecare dată subestimează volumul de lucru necesar unui nou proiect. Eu am descoperit că așa procedez cu mine însumi… însă în special cu Echipa mea, dacă nu sunt atent. Mai ales în acele domenii în care eu nu sunt implicat direct, practic.
Cum să ajutăm pe cei din jur să le placă puțin mai mult inovațiile practice promovate de noi liderii? Două lucruri: (a) să nu le spunem cât timp au la dispoziție pentru a implementa inovația, ci mai curând să-i întrebăm de cât timp au nevoie, (b) să-i întrebăm cum se simt cu privire la acea inovație, înainte de a-i întreba cum reușesc implementarea ei. Oamenilor le place să-i întrebi despre ceea ce nu le place să facă. Așa ajung să facă cu plăcere ceea ce nu le place.
Concluzie
Una dintre cele mai mari responsabilități care ne revine nouă liderilor este cea de a ne înțelege pe noi înșine mai bine… cât mai bine. Numai așa vom reuși să ne autoconducem cu succes, ceea ce ne va califica să-i cunoaștem și să-i conducem pe cei din jur spre neplăcuta zonă de confort. Ce ai putea adăuga la cele de mai sus? Cum ne-am putea, noi liderii, perfecționa mai mult? Voi aprecia mult orice idee trimisă la adresa mea de email: doru@filadelfia.md


Niciun comentariu: