Privită dinspre spaţiul românesc, încercarea de a stabili posibile legături între fotbal și valorile creștine ar fi luată ca o glumă. Și totuși… Campionatul Mondial 2014 aduce în prim-plan jucători a căror experienţă creștină trece dincolo de formalismul care caracterizează creștinismul contemporan. Unii dintre ei sunt chiar jucători celebri.
Un microbist privește uneori cu încântare, alteori cu patimă ceea ce se petrece pe terenul de fotbal. Iar jucătorii tind să devină un fel de idoli pentru cei care privesc cu admiraţie spre talentul lor. Mai puţin poate și spre viaţa lor. Și mult mai puţin spre modelul de viaţă pe care îl oferă.
Există cazuri notorii de jucători care și-au ratat cariera sportivă din cauza unor vicii. Însă la fel de adevărat este și faptul că există jucători emblematici pentru ceea ce înseamnă o viaţă sportivă. Chiar mai mult decât atât. Unii dintre ei nu ezită în recunoașterea și exprimarea publică a valorilor creștine în care cred cu toată convingerea. Pe care nu le neagă nici în viaţa publică, nici pe terenul de fotbal.
Conform Christian Today, s-ar putea realiza chiar o echipă de 11 jucători a căror credinţă creștină nu este păstrată în culise. Toţi aceștia pot fi găsiţi acum la Campionatul Mondial de Fotbal.
Echipa creștină de la Campionatul Mondial
În poartă poate fi așezat Tim Howard, goalkeeperul echipei de fotbal al SUA. Este un creștin de orientare evanghelică, care a apărut în diverse filme și resurse cu un conţinut religios.
Apărarea poate fi asigurată fără probleme de David Luiz, fundașul Braziliei. Obișnuia să meargă la antrenamente la vechiul său club, Benfica Lisabona, cu o mașină cu un autocolant cu emblema: „Hristos este Viaţa.”
Tot în echipa Braziliei poate fi identificat un alt fundaș, Thiago Silva. Nu a ezitat să declare la France+ că vindecarea sa de tuberculoză I se datorează lui Dumnezeu.
Nu poate lipsi din această echipă Wesley Sneijder, mijlocașul Olandei. Una dintre vedetele ultimului Campionat Mondial, Sneijder a fost botezat în Biserica Catolică după ce a fost influenţat de soţia sa, cunoscută pentru devoţiunea sa religioasă.
Și mai convingător în credinţa sa creștină pare să fie coreeanul Park Chu-Young. În perioada în care a activat la Arsenal a declarat că „principalul motiv pentru care joacă fotbal este cel de a evangheliza oamenii. M-ar face fericit dacă doar o singură persoană ar deveni interesată de creștinism prin contribuţia mea.”
Nici englezul Daniel Sturridge nu evită în a recunoaște public convingerile sale religioase. Adeseori transmite pe reţelele de socializare mesaje prin care Îi mulţumește lui Dumnezeu pentru lucrurile bune care i se întâmplă.
În schimb, mexicanul Javier Hernandez, atacant la Manchester United, este renumit pentru faptul că se roagă în genunchi pe teren înainte de debutul meciului.
Surprinzător poate pentru unii, însă chiar și Cristiano Ronaldo, celebrul jucător al Portugaliei și al lui Real Madrid, poate fi inclus în această echipă creștină. Cel mai bun jucător din lume este un catolic practicant, care a declarat pentru Daily Mirror, în 2013, că „una dintre priorităţile sale” este credinţa.
Christos în patrulaterul verde
Pentru acești jucători și încă mulţi alţii, fotbalul poate fi un extraordinar mijloc de a mărturisi public convingerile creștine. Așa s-a întâmplat la sfârşitul finalei din 2002, când mai mulţi jucători brazilieni au îngenuncheat și au format un grup de rugăciune chiar în centrul terenului, mulţumindu-I lui Dumnezeu pentru succes (vezi video).
Unii dintre fotbaliști au descoperit valorile religioase de la vârste fragede și au continuat să rămână creștini convinși pe parcursul carierei fotbalistice. Unul dintre aceștia este Brad Guzan, numărul doi în ierarhia portarilor echipei SUA și bun prieten cu Tim Howard. „Călătoria mea cu Hristos a început la o vârstă foarte fragedă”, a declarat într-un interviu din anul 2012. Susţinut permanent de părinţi, Brad a fost convins „că dorinţa de a-L cunoaște și de a-L urma pe Hristos a fost mereu în mine și m-am asigurat că am rămas pe această cale”.
Brad a ajuns în Top cinci a portarilor din Premier League ca urmare a evoluţiilor sale de la Aston Villa. În ciuda multor realizări pe care le-a avut pe plan fotbalistic, a afirmat că pentru el credinţa creștină este singurul lucru care contează. „Banii, faima, toate obiectele nu înseamnă nimic dacă nu Îl ai pe Iisus în viaţa ta. Toate aceste lucruri pot dispărea cât ai clipi din ochi.”
Alţi jucători au considerat fotbalul doar ca o o ocupaţie temporară. Una care ar putea fi continuată cu cariera de pastor. Cel puţin, așa arată visul celebrului Kaka, posesor al Balonului de Aur. De câte ori marchează, își înalţă privirea spre cer. În 2008 fanii AC Milan erau speriaţi că l-ar putea pierde pe brazilian. Dorea să devină pastor evanghelic.
Pare ciudată opţiunea vedetei braziliene, mai ales dacă privim prin prisma manierei în care se joacă fotbalul românesc. Însă declaraţiile sale elucidează misterul. „Iubesc Biblia, mă fascinează. Vreau să le împărtăşesc oamenilor din jurul meu absolut totul despre Dumnezeu şi despre minunile de care EL este capabil. Vorbesc foarte des cu jucătorii de la naţională, precum şi cu cei de la Milan despre acest subiect”, a spus vedeta braziliană.
Salutări de la Vatican pentru fotbaliști și microbiști
Obișnuiţi să vedem jocul de fotbal doar prin lentile competiţionale și ca o formă de exprimare a patimii umane, pare a fi dificil de înţeles interesul pe care chiar actualul Suveran Pontif l-a manifestat faţă de Campionatul Mondial. Cel mai probabil a văzut în meciul de fotbal anumite valenţe pe care a dorit să le reîmprospăteze în memoria fanilor.
Astfel, papa a trimis un mesaj video, difuzat de o televiziune braziliană, în care își exprima dorinţa ca această manifestare sportivă „să se desfășoare în deplină seninătate și liniște, întotdeauna în spirit de respect reciproc, solidaritate și fraternitate între bărbaţi și femei care se recunosc membri ai unei singure familii”.
Asemenea apostolului Pavel care a evidenţiat anumite aspecte pozitive ale sportului, și papa Francisc a subliniat trei lecţii din practica fotbalistică care pot fi și atitudini fundamentale în favoarea păcii: necesitatea de a se antrena, fair play-ul și respectul faţă de adversari.
Dacă pentru a face mai bună o persoană e nevoie de un antrenament intens și continuu, atunci fiecare este dator în viaţă să lupte, să se antreneze, să depună efort pentru a obţine rezultate importante.
Papa Francisc a subliniat că secretul victoriei pe teren, dar și în viaţă, constă în a ști să-l respecţi pe colegul de echipă, precum și pe adversar. În opinia sa, dacă ne vom însuși această lecţie atunci vom fi cu toţii câștigători și nu doar echipa care va ridica trofeul.
Este evident că dincolo de fanatismul pe care îl afișează fanii și adorarea pe care o exprimă faţă de idolii lor, rămân numite aspecte ale sportului rege care prea adeseori sunt estompate de duritatea jocului, de lipsa de fair-play sau de prezenţa unor jucători pentru care jocul este mai mult o afacere decât o plăcere.
Oare cum ar arăta echipele de fotbal dacă modelul jucătorilor creștini ar fi preluat? Și ar trece dincolo de spaţiul unor rugăciuni cu accente superstiţioase? Ar părea ciudat să vedem și în România gesturi de mulţumire la adresa lui Dumnezeu care să depășească cadrul formal al experienţei creștine? Sau ca valorile creștine să fie exprimate în autenticitatea lor chiar și în tribune? Poate astfel limbajul și scandările vor putea fi cu adevărat oglinda unei ţări care se pretinde a fi creștine. Deocamdată constatăm că dincolo de sfinţirile unor stadioane nu se întâmplă nimic nesemnificativ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu