Radio Maranata Vulcan

joi, 22 iunie 2017

Unde o să ne oprim? Machiajul, duşmanul realitäții

Machiajul este o practica vicleana si o tehnica de manipulare. Nu judec in mod habotnic acest lucru. Prin machiaj iau nastere lucruri false, straine de realitatea vie a persoanei umane, care este si trebuie sa ramana unica si irepetabila.
Luati aminte la urmatoarele doua titluri: „Cum sa te machiezi ca sa-ti ascunzi defectele” si „Machiajul care te intinereste cu 10 ani”. Primul titlu naste un complex de inferioritate si adanceste acea suferinta psihica si neodihna interioara care-i urmareste pe toti aceia care au anumite trasaturi fizice socotite de unii drept „neplacute”. Al doilea titlu intuneca mintea, anuleaza firescul vietii (maturizarea si imbatranirea) si impinge sufletul pe marginea unei prapastii: teama psihica de moarte si deznadejdea.
Cum este definit machiajul ?
Machiaj reprezinta aplicarea pe fața a unor cosmetice (farduri, gene false, rimel, ruj, fond de ten etc), mai ales in zona ochilor si pe buze, pentru a modifica aspectul fizic. La randul sau, dictionarul defineste machiajul drept „operatia de grimare a unui actor, facuta in scopul de a-i da inftatisarea ceruta de un anumit rol”.
Manipulare si inselare
„Femeia trebuie sa se machieze!”, suna imperios in mintea omului contemporan. Insa, cine propovaduieste acest „trebuie”, pe care femeia este constransa sa-l implineasca? Societatea, mass-media, lumea! Dar, intre noi fie vorba, cine este „lumea”? Este „lumea” atat de curata si sfanta incat sa ne-o luam drept invatator?!
Astazi, lumea este populata de o turma impersonala. Pe cat de mult si-a dorit omul sa fie liber si „special”, pe atat a ajuns de inrobit si uniformizat. Astfel, o femeie machiata trece neobservata prin multime, pe cand o femeie nemachiata iese mai usor in evidenta.
Adevarul! Machiajul striga in gura mare o slabiciune sufleteasca, de cele mai multe ori identificata cu un complex de inferioritate sau cu teama de a nu placea celorlalti.
Oamenii trupesti isi impodobesc trupul
Omul duhovnicesc isi impodobeste mai intai sufletul, cu virtuti, iar apoi se ingrijeste de trupul sau, cu smerenie. Omul trupesc, legat mai mult de pamant decat de cer, isi impodobeste trupul atat de mult incat uita aproape total de sufletul sau, care ii misca trupul.
Sfantul Isaia, cautand spre mandria poporului, in dorinta sa de a-i invata pe oameni pocainta si smerenia, spune: „Domnul zice: „Pentru ca fiicele Sionului sunt atat de mandre si umbla cu capul pe sus si cu priviri obraznice, cu pasi domoli, cu zanganit de inele la picioarele lor, Domnul va plesuvi crestetul capului fiicelor Sionului, Domnul va descoperi goliciunea lor”. In ziua aceea va lua Domnul toate podoabele: inele, sori, lunite, cercei, bratari, valuri, cununi, lantisoare, cingatoare, miresme (parfumuri), talismane, inele, verigi de nas, vesminte de sarbatoare, mantii, saluri, pungi, oglinzi, panzeturi subtiri, turbane si tunici. Atunci va fi in loc de miresme, putreziciune; in loc de cingatori, franghie; in loc de carlionti facuti cu fierul, plesuvie; in loc de vesmant pretios, zdrente; in loc de frumusete, pecete de robie” (Isaia 3, 16-24).

Niciun comentariu: