Scenarii apocaliptice care ne afectează prezentul

Confruntate cu marile cataclisme naturale, civilizațiile umane au trăit permanent sub spectrul sfârșitului iminent. Evident că speculațiile nu au lipsit, iar comportamentele umane au fost modelate de interpretările date evenimentelor. Nu au lipsit nici decriptări de ordin politic, iar unele dintre ele continuă să traseze viitorul omenirii.

După ce așteptarea febrilă a sfârșitului lumii anunțat de calendarul maya a trecut, ne-am fi așteptat ca speculațiile cu privire la evenimentele finale să intre într-un spațiu de acalmie. Scenariile apocaliptice nu au încetat să apară. O speculație recentă cu privire la eclipsa de lună a atras atenția publicului. „Luna sângerie” a creat ocazia prevestirii unui lung șir de schimbări dramatice care vor afecta întreaga omenire. Evident, ne aflăm iar la început.

Dacă unele dintre profeții reușesc doar să le creeze oamenilor îngrijorări suplimentare celor cotidiene, altele au profunde implicații politice. Iar modificările comportamentale sunt pe măsura semnificațiilor pe care profețiile respective le enunță.

De exemplu, atitudinea multor americani față de statul Israel. Nu constituie niciun secret că există o simpatie în mediul american față de statul evreu. La prima vedere, această simpatie ar putea fi interpretată în cheia unei prezențe solide evreiești în spațiul american. Nu poate fi negat rolul puternicii comunități evreiești din SUA capabile de un lobby consistent. În realitate, lucrurile ar putea fi înțelese și dintr-o altă perspectivă. Una profetică. Ce este cel mai surprinzător este faptul că evanghelicii americani oferă Israelului un sprijin chiar mai solid decât cel oferit de evreii americani.

Americanii, mai insistenți decât evreii

Conform unui studiu realizat de Pew Research Center în 2013, atât protestanţii evanghelici, cât şi evreii susţineau că Israelul a fost dat poporului evreu de către Dumnezeu. Proporția este net covârșitoare în favoarea evanghelicilor (82 față de 40%).

Recent, David Brog, director executiv al Christians United for Israel, a sesizat o schimbare în atitudinea evanghelicilor. În opinia sa, se simte o scădere a entuziasmului în susținerea Israelului în conflictul pe care îl duce cu palestinienii. El a notat că există biserici care au adoptat rezoluții pentru boicotarea produselor fabricate în Israel, din cauza politicii duse în teritoriile palestiniene.

Nu există păreri unanime în privința unei schimbări de orientare în opțiunile evanghelicilor. „Există un atașament profund pentru Israel și eu nu văd nicio schimbare”, a declarat Todd Deatherage, director executiv al Telos, o organizație care militează pentru pace în zona Israelului.

Cum ar putea fi explicată această afinitate a unei categorii consistente din spațiul american față de un stat aflat la mii de kilometri distanță? Originea acestei poziționări trebuie identificată cu preponderență în interpretarea profetică. În 2010, Forumul Pew pentru Religie și Viață Publică a efectuat un sondaj printre liderii evanghelici prezenți la o conferință în Cape Town. Cu această ocazie, 48% dintre evanghelici au declarat că Israel reprezintă o împlinire a profeției biblice despre a doua venire a lui Iisus.

Această atitudine poate fi explicată ca o consecință a unei înțelegeri literale a profeției biblice, numită dispensaționalism. Adepții acestei orientări teologice consideră că întoarcerea evreilor spre Țara Promisă este o cerință imperioasă pentru a doua venire a lui Iisus. Prin urmare, a existat o satisfacție nedisimulată în mediul evanghelic american atunci când trupele israeliene au capturat orașul vechi al Ierusalimului, în 1967. Liderii evanghelici nu au ezitat să proclame evenimentul ca un semn al revenirii lui Iisus.

Speculații profetice în conflictul sirian

Nu doar profețiile despre Israel au conotații politice. Și nu doar acestea au implicații în privința comportamentului uman. Escaladarea evenimentelor din Siria au creat oportunitatea unor noi speculații profetice, ca urmare a unei interpretări literale a unui text biblic. Deși numeroși teologi și specialiști în studiul profețiilor biblice spun însă că o astfel de interpretare este problematică, pe măsură ce tensiunile din Siria (chiar și din Egipt) au escaladat, vânzările de cărți cu tematică profetică au crescut exponențial. Pare ciudat, dar conflicte de acest gen pot genera pentru mulți creștini motive de satisfacție (așa cum este și actualul conflict dintre Ucraina și Rusia; interpretările profetice vor fi dezvoltate într-un articol viitor).

Și nu doar pentru creștini. Interesul profetic a fost la fel de crescut și în tabăra islamică. Atât rebelii care luptă pentru înlăturarea regimului sirian, cât şi forţele armate loiale preşedintelui Bashar al-Assad cred în profeţiile care anunţau un astfel de război care va dura „până la sfârşitul timpului”. Motiv suficient pentru ca mulţi şiiţi din alte țări să se implice în criza siriană, convinşi că acesta deschide calea pentru întoarcerea unui urmaş al Profetului care va aduce întreaga lume sub controlul islamului înainte de sfârşitul lumii. Iată cum o anumită perspectivă profetică poate conduce la cele mai bizare reacții și atitudini. Satisfacțiile emoționale se pot împleti cu implicări active în conflicte cât se poate de sângeroase.

Apocalipticismul, sursă de evadare de pe Pământ

Nici cei care susțin prin argumente biblice revenirea lui Christos nu sunt feriți de potențiale pericole care constau în primul rând în excese de interpretare. Dar și comportamentul este afectat. De exemplu, teologii menționează că o atitudine toxică a celor care așteaptă revenirea lui Christos este retragerea din sfera mundană a vieții. Tendințele de evadare sunt justificate prin faptul că planeta oricum va fi distrusă. În aceste condiții, preocuparea pentru viitorul ei este redusă la minimum. Drept urmare, sărăcia, nedreptatea sau răul sistemic nu se enumeră printre preocupările celor care și-au stabilit ca unică țintă așteptarea revenirii lui Christos.

Mizând pe contemplație în defavoarea acțiunii, mulți creștini preferă varianta unui autoexil care să le păstreze integritatea morală în perspectiva evenimentelor de final ale istoriei acestui pământ. În această privință, Nigel Tween, director al Regents Theological College, scrie că efectele tăcerii creștinilor în fața răului exponențial sunt rezultatul unei escatologii înguste și a unei abordări teologice nocive, „prea puțin preocupată de o lume, care oricum va dispărea”. Nu excesele sunt soluția. Însă, nici indiferența nu poate fi mai constructivă. Cert este că atitudinea și comportamentul ne sunt modelate de ceea ce credem. Poate că nu întâmplător Biblia își invită cititorii la veghere. Este elementul-cheie care poate face ca derapajul să fie preîntâmpinat, iar echilibrul să își păstreze un loc privilegiat.

http://semneletimpului.ro/