De ce părăsesc tinerii biserica. Răspunsuri şi soluţii

Aproape două treimi dintre tinerii care au crescut într-o familie creştină şi care au primit educaţie religioasă pleacă din biserică până să împlinească 20 de ani. Aceasta este statistica seacă, ce dezvăluie un fenomen despre care s-au scris multe articole şi cărţi, precum „Sticky Faith", „Soul Searching", „Generation X-Christian" şi „Almost Christian", pentru a enumera doar câteva.

În condiţiile în care fenomenul a căpătat o asemenea amploare, cei care au fost preocupaţi de subiect au încercat să descopere motivele care îl determină pe un tânăr să schimbe direcţia pe care a pornit şi să se îndepărteze de ceea ce a învăţat.

Cele 4 motive

Brian Housman, conferenţiar american specializat în cultura tinerilor şi autor al cărţii „Engaging your teen’s world”, a analizat cele patru cărţi menţionate mai sus şi a redus motivele părăsirii bisericii la 4 puncte esenţiale. În opinia lui Housman, acestea sunt aceleaşi motive care îl determină şi pe adulţi să părăsească biserica.

Primul motiv este o credinţă superficială. Aşa cum apreciază autoarea Kenda Creasy Dean în „Almost Christian”, biserica nu oferă uneori decât un deism terapeutic şi moralist, în care Dumnezeu există doar pentru a ne da pacea interioară, prosperitate şi pentru a ne ajuta „să fim buni”. Dezavantajul acestei perspective este că un asemenea sistem superficial de credinţă nu reuşeşte să dea răspunsuri în situaţia unor provocări intelectuale.

Al doilea motiv este lipsa răspunsurilor satisfăcătoare. Adolescenţa este, prin excelenţă, o perioadă a cercetării, a căutării şi a întrebărilor. Tinerii care au plecat din biserică afirmă că au avut întrebări care au fost ignorate, iar întrebările au venit din diferite domenii. Acestea au fost fie îndoieli intelectuale (de ce se întâmplă lucruri rele oamenilor buni?) sau îndoieli emoţionale (dacă Dumnezeu mă iubeşte, de ce sunt atât de singur/trist etc.?)

Al treilea motiv este exclusivismul credinţei. Într-o cultură a toleranţei, o credinţă care are în centru doar pe Iisus Christos şi în care mântuirea vine printr-un singur mijloc, biserica nu beneficiază de prea multă popularitate. De aceea, imaginea pe care o are creştinismul este creionată în culori sumbre, precum bigotism, rasism, homofobie, componente care nu sunt pe placul tinerilor.

Al patrulea motiv este lipsa reacţiei faţă de cei care manifestă opoziţie. Din primul şi al doilea motiv derivă creştini care nu sunt pregătiţi pentru a oferi dovezi şi explicaţii logice, coerente, puternice pentru a-şi argumenta credinţa în faţa criticilor din sala de clasă sau din cercul de prieteni.

Ce este de făcut?

Urmărind modelul copiilor şi tinerilor care rămân, Housman propune 3 soluţii, care s-au dovedit cele mai eficiente în timp.

1. O primă soluţie este educarea într-un mediu care pune accentul pe relaţia cu Dumnezeu, nu pe acceptarea unui set de doctrine. Pentru aceasta, părinţii şi educatorii trebuie să se analizeze pentru a vedea dacă sunt exemplul cel mai bun al unei relaţii autentice cu Dumnezeu. Apoi, ei trebuie să descopere când este momentul cel mai prielnic pentru a pune accentul pe elementele doctrinare.
2. A doua soluţie este necesitatea ca tinerii să facă parte dintr-un grup multi-generaţional. O serie de cercetări prezentate în cartea „Sticky Faith” au arătat că tinerii care sunt izolaţi şi îşi petrec timpul doar între persoane de vârsta lor au devenit introvertiţi în a-şi manifesta credinţa şi nu au fost consecvenţi în trăirea unei vieţi morale. În acest sens, tinerii trebuie încurajaţi să poarte un dialog cu persoane de alte vârste şi cu o experienţă mai mare în credinţă .
3. A treia soluţie şi ultima se referă la contribuţia părintelui în creşterea spirituală a copilului. Tinerii care au rămas în biserică au avut părinţi care le-au spus ce trebuie să facă, dar au şi aplicat ceea ce declarau. Psihologii citaţi în cartea „Sticky faith” au confirmat că un model bun de urmat este cel mai important factor în păstrarea tinerilor în biserică
4. .http://semneletimpului.ro/