Se pare că în acest an vom sărbători Nașterea Domnului într-un mod mai… altfel. Și aceasta din cauza pandemiei care, deși politizată și cu cifre umflate, este totuși reală. Cu suferință reală, cu victime reale. Și cu morminte proaspete prin cimitire.
Restricțiile impuse vor aduce schimbări radicale în programul fiecăruia. Ne-am obișnuit să sărbătorim (sau „sărbătorim”) într-un anumit fel, iar schimbările ne deranjează. Indignarea se manifestă prin cârteli, prin proteste mai mult sau mai puțin vocale.
Ce-ar fi să ne resemnăm, totuși? Poate este șansa noastră să stăm mai mult cu Cel sărbătorit. Să-L cunoaștem mai bine. Pentru că evenimentul sărbătorit nu s-a petrecut în aglomerație. Nici cu pompă.
Betleemul nu era în carantină, ci dimpotrivă, era foarte aglomerat. Era vremea recensământului lui Cezar August, iar Irod cel Mare a hotărât ca fiecare să „se înscrie” în cetatea din care provenea. Și Iosif nu era singurul venit de departe în acest scop. Cel puțin hanurile supraaglomerate ne spun asta.
Cu siguranță în sălile de mese ale hanurilor era o atmosferă efervescentă. Doar se întâlneau oameni care nu se văzuseră de multă vreme, și câte nu mai aveau să-și spună.
Protagoniștii însă erau la „serviciu”. Păstorii, ne scrie evanghelistul Luca, „făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.” (Luca 2:8) Îngerii veniți să aducă vestea bună erau și ei în misiune, împlinind voia lui Dumnezeu. Iar după ce au transmis mesajul, au lăudat pe Dumnezeu împreună cu „o mulțime de oaste cerească.”(vers. 13)
Păstorii au mers în cetate să se convingă de ceea ce le-a zis îngerul, dar și să ducă vestea adusă din cer, adică, spuneau ei, „ce ne-a făcut cunoscut Domnul.”(vers.15) După ce și-au îndeplinit misiunea, „s-au întors slăvind și lăudând pe Dumnezeu.” (vers. 20)
Este ușor de remarcat că adevărata bucurie au trăit-o cei care erau acolo unde i-a trimis Dumnezeu. Cei care ciocneau cupele prin hanuri nici măcar nu sunt menționați. Așadar, cu ce ne-ar împiedica restricțiile să ne bucurăm de această sărbătoare? Bucuria e lângă Dumnezeu, la fel ca atunci.
Dacă simți că îți vor lipsi colindătorii și, deci, bucuria de a le oferi ceva, se rezolvă ușor. Caută contul unui orfelinat și fă o depunere. Îți poți asigura astfel o bucurie de sărbători. Putem folosi tehnologia pentru a ne colinda și, poate, să transmitem ceva și celor cu care nu am comunicat de prea multă vreme.
Spiritul Crăciunului nu este cel din reclamele menite să crească încasările comercianților, ci este acesta: „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.”(Luca, 2:14)
E Sărbătoarea împăcării, a manifestării dragostei. Și împotriva acestora nu există restricții. Așadar, să ne bucurăm. Cu sau fără carantină.
Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 15 decembrie 2020
Sursa: https://simfelixmarblog.wordpress.com/2020/12/15/craciunul-o-sarbatoare-carantinata/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu