Călătoreau de trei zile sub soarele arzător al deșertului și nici urmă de apă. Este ușor de imaginat extazul lor când au văzut apele de la Mara. Bucurie de scurtă durată, urmată de o cruntă dezamăgire: apa nu era potabilă. Era amară!
Faptul că, în aceste condiții, s-au răzvrătit, cârtind, este explicabil. Ba chiar ne-am putea arăta îngăduitori. Dar, totuși… Totuși ei Îl văzuseră pe Dumnezeu acționând în favoarea lor. Cum să cârtești după ce ai trecut prin Marea Roșie ca pe uscat? Pentru că asta se întâmplase. Pentru acest popor numărând 600.000 doar adulți, la care se adăuga numărul mare de copii, Dumnezeu a despicat marea.
Acum cârtirea lor nu ne mai pare atât de ușor… scuzabilă. Cum să te îndoiești de Dumnezeu după ce I-ai văzut minunile. Cel ce a despicat marea nu poate să dea și apă? Dar meteahna aceasta, a îndoielii și cârtirii s-a perpetuat până în zilele noastre.
Sub presiunea maselor, Moise apelează la Dumnezeu, așa cum era de așteptat. Și a primit soluția. A luat un lemn, l-a aruncat în apă „și apa s-a făcut dulce”. (Exodul, 15: 25)
La Mara L-au cunoscut pe Domnul ca Dumnezeu al vindecării (Iahve Rafa), pentru că acolo le-a spus: „Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui și dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu care am lovit pe egipteni; căci Eu sunt Domnul care te vindecă.” (Exodul, 15: 26)
Așadar, ascultarea de Dumnezeu… imunizează. Adică poporul ascultător este ferit de epidemii. La ce ne-am putea, deci, aștepta noi? Și pentru că boala vine, pentru că-i simțim arsura, există și soluția… ulterioară. Cea a întoarcerii.
Pentru că Dumnezeu a zis: „…când voi trimite molima în poporul Meu, dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga și va căuta fața Mea, dacă se va întoarce de la căile lui cele rele, atunci voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatele și îi voi vindeca țara.” (2 Cronici, 7:13-14)
La planul A, cel al imunizării prin ascultare, am eșuat ca națiune. Rămâne însă planul B, cel al întoarcerii la Dumnezeu. Ce așteptăm, frați români? Genunchii la pământ și inima la cer! Așa vom vedea minunile lui Dumnezeu.
Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 17 martie 2020
Neunkirchen, 17 martie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu