Omul este definit ca fiind o ființă socială, și asta spune multe. Trăiește și își desfășoară activitatea în comunitate, izolându-se doar arareori și… nu prea de bunăvoie. Cei care se izolează din proprie inițiativă sunt excepții.
Este explicabilă, astfel, reacția unora la carantina actuală, la izolarea impusă de pandemia în desfășurare. Pentru că, da, există oameni care sfidează interdicțiile. Inconștiență? Prostie? Teribilism? Poate din toate câte puțin, și ceva pe lângă…
Aș vrea să ne oprim însă asupra atitudinii celor care sfidează boala din exces de „spiritualitate”. Pentru că avem un Dumnezeu atotputernic, care ne apără, spun ei. Da, așa este Dumnezeul nostru, iar dragostea Lui nu poate fi pusă la îndoială. Dar regulile sunt reguli, iar carantina El a instituit-o.
Se îndoiește cineva? Să citim capitolul 13 din cartea biblică Leviticul. Preotul analiza fiecare caz de suspiciune de lepră, pentru că era cel abilitat să pună diagnosticul. Și omul era izolat 7 zile, după care era analizat din nou. Urmau alte 7 zile de izolare și dacă diagnosticul final se verifica a fi lepră, era scos din cetate. Așa i-a învățat Dumnezeu.
Să privim la cazul Mariei, sora lui Moise. Ea s-a ales cu lepră drept pedeapsă pentru cârtirea ei împotriva fratelui său, care era liderul numit de Dumnezeu. Moise a cerut intervenția divină, rugându-se: „Dumnezeule, Te rog, vindec-o!”(Numeri, 12:13)
Domnul i-a ascultat rugăciunea, dar a mai spus: „Să fie închisă 7 zile afară din tabără; după aceea, să fie primită în tabără.” (vers. 14) Nu face Dumnezeu lucrurile desăvârșite? Ba da, dar regulile le stabilise El. Și trebuiau respectate.
Să ne amintim și de leproșii vindecați de Isus. Erau zece oameni deznădăjduiți care se luptau și cu boala și cu… respingerea. Pentru că erau și ei izolați de societate. Isus i-a vindecat, dar le-a spus: „Duceți-vă și arătați-vă preoților!” (Luca, 17, 14)
Avea Isus nevoie de o confirmare? Ceva de genul: Mi-o fi reușit, de data asta? Nicidecum, căci El e Dumnezeu. Dar așa era regula, și preoții dădeau verdictul în privința reacceptării lor.
Ne cere Dumnezeu să ne luăm la trântă cu pandemia? Cu virusul? Nicidecum. Aceasta e treabă de Don Quijote, nu de credincios. Dumnezeu așteaptă să ne audă rugăciunile. Pentru ocrotire, pentru vindecare și pentru… înțelepciune. Ca să luăm decizii bune.
Da, ne lipsește apropierea, bucuria spirituală în Biserică, dar putem și izolați să ne simțim aproape. Cum? Purtându-ne în rugăciune unii pe alții. Și mai avem la îndemână și tehnologia actuală. Să ne sunăm mai des, îmbărbătându-ne.
Doamne, ne încredințăm cu viețile noastre în mâna Ta.
Doamne, ne încredințăm cu viețile noastre în mâna Ta.
Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 24 martie 2020
Neunkirchen, 24 martie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu