Întrebare: La ce S-a referit Isus când a promis o viață din belșug?
Răspuns: În Ioan 10.10, Isus a spus: „Hoțul nu vine decât să fure, să junghie și să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viață, și s-o aibă din belșug." Spre deosebire de un hoț, Domnul Isus nu vine pentru motive egoiste. El vine să dea, nu să obțină. El vine ca oamenii să poată avea în El o viață plină de semnificație, scop, bucurie și care să dureze veșnic. Primim această viață din belșug în momentul în care Îl acceptăm ca Mântuitor al nostru.
Cuvântul „belșug" în limba greacă este perisson, însemnând „excesiv, extrem de, peste măsură, suplimentar, exces, o cantitate atât de abundentă, încât să fie în mod considerabil mai mare decât ne-am aștepta sau am anticipa". Pe scurt, Isus ne promite o viață mult mai bună decât ne-am putea imagina, un concept care ne amintește de 1 Corinteni 2.9: „Dar, după cum este scris: «Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.»" Apostolul Pavel ne spune că Dumnezeu poate face mult mai mult decât cerem sau gândim noi și asta prin puterea Sa, o putere care e la lucru în noi, dacă Îi aparținem (Efeseni 3.20).
Înainte să începem să visăm la case luxoase, mașini scumpe, croaziere în jurul lumii și mai mulți bani decât am ști ce să facem cu ei, trebuie să ne oprim și să ne gândim la ce ne învață Isus cu privire la această viață din belșug. Biblia ne spune că bogăția, prestigiul, poziția și puterea în această lume nu sunt prioritatea lui Dumnezeu pentru noi (1 Corinteni 1.26-29). În termenii statutului economic, academic și social, majoritatea creștinilor nu provin din clase privilegiate. Prin urmare, în mod clar viața din abundență nu constă din abundența lucrurilor materiale. Dacă așa ar fi stat lucrurile, Isus ar fi fost cel mai bogat om. Însă tocmai opusul e adevărat (Matei 8.20).
Viața din belșug e viața veșnică, o viață care începe în momentul în care venim la Cristos și-L primim ca Mântuitor, și continuă toată veșnicia. Definiția biblică a vieții – în mod specific a vieții veșnice – ne e dată chiar de Domnul Isus: „Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Cristos, pe care L-ai trimis Tu." (Ioan 17.3) Această definiție nu menționează lungimea zilelor, sănătatea, prosperitatea, familia sau ocupația. De fapt, singurul lucru pe care îl menționează e cunoașterea lui Dumnezeu, care e cheia înspre o viață din belșug.
Ce e viața din belșug? Mai întâi, belșugul e un belșug spiritual, nu material. De fapt Dumnezeu nu e preocupat excesiv de împrejurările fizice ale vieții noastre. El ne asigură că nu trebuie să ne îngrijorăm cu privire la ceea ce vom mânca sau vom bea (Matei 6.25-32, Filipeni 4.19). Binecuvântările fizice pot să fie sau să nu fie parte dintr-o viață centrată în Dumnezeu; nici bunăstarea noastră, nici sărăcia nu sunt un indiciu sigur cu privire la starea în care suntem în fața lui Dumnezeu. Solomon a avut toate binecuvântările materiale disponibile pentru un om, și totuși, a găsit că totul nu are niciun rost (Eclesiastul 5.10-15). Pavel, pe de altă parte, era mulțumit în orice situație fizică în care se afla (Filipeni 4.11-12).
În al doilea rând, viața veșnică, viața de care creștinul e cu adevărat preocupat, nu e determinată de durată, ci de relația cu Dumnezeu. De aceea, odată ce suntem convertiți și primim darul Duhului Sfânt, ni se spune că avem deja viața veșnică (1 Ioan 5.11-13), cu toate că, bineînțeles, nu în plinătatea ei. Lungimea vieții pe pământ nu e sinonimă cu viața din belșug.
În cele din urmă, viața creștinului gravitează în jurul „crește[rii] în harul și în cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos" (2 Petru 3.18). Acest lucru ne învață că viața din belșug e un proces continuu de învățare, practicare și maturizare, precum și de cădere, revenire, ajustare, perseverare și biruință, pentru că, în starea noastră prezentă, „vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos" (1 Corinteni 13.12). Într-o zi Îl vom vedea pe Dumnezeu față în față și Îl vom cunoaște pe deplin, așa cum și noi vom fi cunoscuți pe deplin (1 Corinteni 13.12). Nu ne vom mai lupta cu păcatul și îndoiala. Aceasta va fi viața din belșug împlinită pe deplin.
Cu toate că ne dorim în mod natural lucruri materiale, ca creștini, perspectiva noastră asupra vieții trebuie să fie revoluționată (Romani 12.2). Așa cum devenim făpturi noi, atunci când venim la Cristos (2 Corinteni 5.17), la fel trebuie și înțelegerea noastră cu privire la „belșug" să fie transformată. Adevărata viață din belșug constă din belșug de dragoste, bucurie, pace și celelalte roade ale Duhului Sfânt (Galateni 5.22-23), nu dintr-un belșug de lucruri. Constă din viața veșnică și, prin urmare, suntem interesați de ceea ce e etern, nu temporar. Pavel ne îndeamnă: „Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi ați murit, și viața voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu." (Coloseni 3.2-3)
English
Răspuns: În Ioan 10.10, Isus a spus: „Hoțul nu vine decât să fure, să junghie și să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viață, și s-o aibă din belșug." Spre deosebire de un hoț, Domnul Isus nu vine pentru motive egoiste. El vine să dea, nu să obțină. El vine ca oamenii să poată avea în El o viață plină de semnificație, scop, bucurie și care să dureze veșnic. Primim această viață din belșug în momentul în care Îl acceptăm ca Mântuitor al nostru.
Cuvântul „belșug" în limba greacă este perisson, însemnând „excesiv, extrem de, peste măsură, suplimentar, exces, o cantitate atât de abundentă, încât să fie în mod considerabil mai mare decât ne-am aștepta sau am anticipa". Pe scurt, Isus ne promite o viață mult mai bună decât ne-am putea imagina, un concept care ne amintește de 1 Corinteni 2.9: „Dar, după cum este scris: «Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.»" Apostolul Pavel ne spune că Dumnezeu poate face mult mai mult decât cerem sau gândim noi și asta prin puterea Sa, o putere care e la lucru în noi, dacă Îi aparținem (Efeseni 3.20).
Înainte să începem să visăm la case luxoase, mașini scumpe, croaziere în jurul lumii și mai mulți bani decât am ști ce să facem cu ei, trebuie să ne oprim și să ne gândim la ce ne învață Isus cu privire la această viață din belșug. Biblia ne spune că bogăția, prestigiul, poziția și puterea în această lume nu sunt prioritatea lui Dumnezeu pentru noi (1 Corinteni 1.26-29). În termenii statutului economic, academic și social, majoritatea creștinilor nu provin din clase privilegiate. Prin urmare, în mod clar viața din abundență nu constă din abundența lucrurilor materiale. Dacă așa ar fi stat lucrurile, Isus ar fi fost cel mai bogat om. Însă tocmai opusul e adevărat (Matei 8.20).
Viața din belșug e viața veșnică, o viață care începe în momentul în care venim la Cristos și-L primim ca Mântuitor, și continuă toată veșnicia. Definiția biblică a vieții – în mod specific a vieții veșnice – ne e dată chiar de Domnul Isus: „Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Cristos, pe care L-ai trimis Tu." (Ioan 17.3) Această definiție nu menționează lungimea zilelor, sănătatea, prosperitatea, familia sau ocupația. De fapt, singurul lucru pe care îl menționează e cunoașterea lui Dumnezeu, care e cheia înspre o viață din belșug.
Ce e viața din belșug? Mai întâi, belșugul e un belșug spiritual, nu material. De fapt Dumnezeu nu e preocupat excesiv de împrejurările fizice ale vieții noastre. El ne asigură că nu trebuie să ne îngrijorăm cu privire la ceea ce vom mânca sau vom bea (Matei 6.25-32, Filipeni 4.19). Binecuvântările fizice pot să fie sau să nu fie parte dintr-o viață centrată în Dumnezeu; nici bunăstarea noastră, nici sărăcia nu sunt un indiciu sigur cu privire la starea în care suntem în fața lui Dumnezeu. Solomon a avut toate binecuvântările materiale disponibile pentru un om, și totuși, a găsit că totul nu are niciun rost (Eclesiastul 5.10-15). Pavel, pe de altă parte, era mulțumit în orice situație fizică în care se afla (Filipeni 4.11-12).
În al doilea rând, viața veșnică, viața de care creștinul e cu adevărat preocupat, nu e determinată de durată, ci de relația cu Dumnezeu. De aceea, odată ce suntem convertiți și primim darul Duhului Sfânt, ni se spune că avem deja viața veșnică (1 Ioan 5.11-13), cu toate că, bineînțeles, nu în plinătatea ei. Lungimea vieții pe pământ nu e sinonimă cu viața din belșug.
În cele din urmă, viața creștinului gravitează în jurul „crește[rii] în harul și în cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos" (2 Petru 3.18). Acest lucru ne învață că viața din belșug e un proces continuu de învățare, practicare și maturizare, precum și de cădere, revenire, ajustare, perseverare și biruință, pentru că, în starea noastră prezentă, „vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos" (1 Corinteni 13.12). Într-o zi Îl vom vedea pe Dumnezeu față în față și Îl vom cunoaște pe deplin, așa cum și noi vom fi cunoscuți pe deplin (1 Corinteni 13.12). Nu ne vom mai lupta cu păcatul și îndoiala. Aceasta va fi viața din belșug împlinită pe deplin.
Cu toate că ne dorim în mod natural lucruri materiale, ca creștini, perspectiva noastră asupra vieții trebuie să fie revoluționată (Romani 12.2). Așa cum devenim făpturi noi, atunci când venim la Cristos (2 Corinteni 5.17), la fel trebuie și înțelegerea noastră cu privire la „belșug" să fie transformată. Adevărata viață din belșug constă din belșug de dragoste, bucurie, pace și celelalte roade ale Duhului Sfânt (Galateni 5.22-23), nu dintr-un belșug de lucruri. Constă din viața veșnică și, prin urmare, suntem interesați de ceea ce e etern, nu temporar. Pavel ne îndeamnă: „Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi ați murit, și viața voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu." (Coloseni 3.2-3)
English
Sursa: https://www.gotquestions.org
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu