Întrebare: Când, de ce și cum ne disciplinează Domnul Dumnezeu atunci când păcătuim?
Răspuns: Disciplinarea Domnului este un fapt de viață adesea ignorat de către credincioși. Ne plângem deseori de circumstanțele noastre fără a înțelege că ele sunt consecința propriului nostru păcat și sunt parte din disciplina plină de dragoste și har a Domnului pentru acel păcat. Această ignoranță centrată pe sine poate contribui la formarea păcatului habitual în viața credinciosului, aducând o disciplină mai mare.
Disciplinarea nu trebuie confundată cu pedeapsa plină de răutate. Disciplinarea făcută de Domnul este un răspuns al dragostei Sale pentru noi și al dorinței pentru noi de a fi sfinți. „Fiule, nu disprețui mustrarea Domnului și nu te mâhni de pedepsele Lui. Căci Domnul mustră pe cine iubește, ca un părinte pe copilul pe care-l iubește!” (Proverbele 3:11-12; vezi și Evrei 12:5-11). Dumnezeu va folosi încercările, testările și diverse situații dificile pentru a ne aduce la El în pocăință. Rezultatul disciplinării Sale este o credință mai puternică și o relație proaspătă cu Dumnezeu (Iacov 1:2-4), precum și distrugerea puterii pe care o are păcatul respectiv asupra noastră.
Disciplinarea Domnului lucrează spre binele nostru, ca El să fie glorificat în viața noastră. El dorește ca noi să trăim vieți sfinte, vieți care reflectă natura nouă pe care ne-a dat-o Dumnezeu: „Ca niște copii ascultători, nu vă lăsați târâți în poftele pe care le aveați altădată, când erați în neștiință. Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră. Căci este scris: «Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt».” (1 Petru 1:14-16)
English
Răspuns: Disciplinarea Domnului este un fapt de viață adesea ignorat de către credincioși. Ne plângem deseori de circumstanțele noastre fără a înțelege că ele sunt consecința propriului nostru păcat și sunt parte din disciplina plină de dragoste și har a Domnului pentru acel păcat. Această ignoranță centrată pe sine poate contribui la formarea păcatului habitual în viața credinciosului, aducând o disciplină mai mare.
Disciplinarea nu trebuie confundată cu pedeapsa plină de răutate. Disciplinarea făcută de Domnul este un răspuns al dragostei Sale pentru noi și al dorinței pentru noi de a fi sfinți. „Fiule, nu disprețui mustrarea Domnului și nu te mâhni de pedepsele Lui. Căci Domnul mustră pe cine iubește, ca un părinte pe copilul pe care-l iubește!” (Proverbele 3:11-12; vezi și Evrei 12:5-11). Dumnezeu va folosi încercările, testările și diverse situații dificile pentru a ne aduce la El în pocăință. Rezultatul disciplinării Sale este o credință mai puternică și o relație proaspătă cu Dumnezeu (Iacov 1:2-4), precum și distrugerea puterii pe care o are păcatul respectiv asupra noastră.
Disciplinarea Domnului lucrează spre binele nostru, ca El să fie glorificat în viața noastră. El dorește ca noi să trăim vieți sfinte, vieți care reflectă natura nouă pe care ne-a dat-o Dumnezeu: „Ca niște copii ascultători, nu vă lăsați târâți în poftele pe care le aveați altădată, când erați în neștiință. Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră. Căci este scris: «Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt».” (1 Petru 1:14-16)
English
Sursa: https://www.gotquestions.org
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu