Întrebare: Ce spune Biblia despre lupta spirituală?
Răspuns: Atunci când se discută despre lupta spirituală se fac de regulă două tipuri de greşeli: fie se exagerează fie se subestimează importanţa ei. Unii oameni blamează fiecare păcat, fiecare conflict şi orice problemă legată de demoni care trebuie îndepărtată. Alţii ignoră complet domeniul luptei spirituale şi odată cu aceasta şi faptul că Biblia ne învaţă că lupta noastră se dă cu puteri spirituale. Cheia pentru înţelegerea adecvată a luptei spirituale stă în găsirea echilibrului biblic în această privinţă. Domnul Iisus a scos deseori demoni din oameni, şi alteori a vindecat oameni fără să facă menţiunea la aspecte demonice. Apostolul Pavel îi învaţă pe creştini să poarte războiul împotriva păcatului în ei înşişi (Romani 6) şi să poarte războiul împotriva celui rău (Efeseni 6:10-18).
Efeseni 6:10-12 declară: “Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti". Acest pasaj ne învaţă câteva adevăruri cruciale: (1) Nu putem fi tari decât în puterea lui Dumnezeu, (2) Armura lui Dumnezeu este cea care ne protejează, (3) Bătălia noastră este împotriva forţelor spirituale ale răului din lume.
(1) Un exemplu extrem de grăitor în acest sens este cel al arhanghelului Mihail prezentat în Iuda versetul 9. Mihail, probabil cel mai puternic dintre toţi îngerii Domnului, nu l-a mustrat pe Satan prin puterea sa ci a spus: “Domnul să te mustre!” Apocalipsa 12:7-8 arată că în vremurile din urmă, arhanghelul Mihail îl va înfrânge pe Satan. Cu toate acestea, atunci când se deschide conflictul cu Satan, arhanghelul Mihail l-a mustrat pe Satan în Numele şi autoritatea lui Dumnezeu, nu a lui însuşi. Numai prin relaţia noastră cu Iisus Hristos avem autoritate ca şi creştini peste Satan şi demonii săi. Numai în Numele Său mustrarea are putere.
(2) Efeseni 6:13-18 ne oferă o descriere a armurii spirituale pe care ne-o dă Dumnezeu. Nouă ni se cere să stăm fermi, fiind echipaţi cu (a) cingătoarea adevărului, (b) platoşa neprihănirii, (c) râvna evangheliei păcii, (d) scutul credinţei, (e) coiful mântuirii, (f) sabia Duhului, şi (g) prin rugăciunea în Duh. Ce reprezintă aceste piese ale armurii spirituale pentru noi în lupta spirituală? Ni se cere să spunem adevărul împotriva minciunilor lui Satan. Trebuie să ne odihnim în faptul că suntem declaraţi mântuiţi datorită sacrificiului pe care l-a făcut Hristos pentru noi. Trebuie să proclamăm Evanghelia indiferent de câtă opoziţie am avea parte. Nu trebuie să şovăim în credinţa noastră, indiferent cât de puternic am fi atacaţi. Ultima noastră apărare este siguranţa că suntem mântuiţi şi faptul că forţele spirituale nu ne pot lua mântuirea. Arma noastră ofensivă trebuie să fie Cuvântul lui Dumnezeu şi nu propriile noastre opinii sau sentimente. Noi trebuie să urmăm exemplul Domnului Iisus în a recunoaşte că anumite victorii spirituale nu sunt posibile decât prin rugăciune.
Domnul Iisus este exemplul nostru suprem în ceea ce priveşte lupta spirituală. Observaţi cum a tratat Domnul Iisus atacurile directe ale lui Satan: "Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul. Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămânzit. Ispititorul s-a apropiat de El, şi i-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini.” Drept răspuns, Iisus i-a zis: „Este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streaşina Templului, şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: „El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.” „De asemenea este scris”, a zis Iisus: „Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău.” Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor, şi I-a zis: „Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.” „Pleacă, Satano”, i-a răspuns Iisus. „Căci este scris: „Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-i slujeşti.” Atunci diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Iisus nişte îngeri, şi au început să-i slujească" (Matei 4;1-11). Cea mai bună cale de a lupta împotriva lui Satan este cea pe care Iisus ne-a arătat-o şi ea constă în a cita Scriptura, pentru că cel rău nu poate să se împotrivească sabiei Duhului, Cuvântul Dumnezeului cel Viu.
Cel mai nepotrivit exemplu despre cum să nu ne implicăm în lupta spirituală este cel dat de cei şapte fii ai lui Sceva: "Nişte exorcişti Iudei, care umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Iisus peste cei ce aveau duhuri rele, zicînd: „Vă jur pe Iisus, pe care-l propovăduieşte Pavel, să ieşiţi afară!” Cei ce făceau lucrul acesta, erau şapte feciori ai lui Sceva, un preot Iudeu din cei mai de seamă. Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Iisus Îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu; dar voi, cine sunteţi?” Şi omul, în care era duhul cel rău, a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi, şi i-a schingiuit în aşa fel, că au fugit goi şi răniţi din casa aceea." (Faptele Apostolilor 19:13-16). În ce a constat problema? Cei şapte fii ai lui Sceva foloseau Numele lui Iisus. Dar asta nu era suficient. Fiii lui Sceva nu area o relaţie cu Iisus, prin urmare cuvintele lor erau golite de orice putere sau autoritate. Ei se bazau pe o metodă, şi nu pe Iisus, neimplicând astfel Cuvântul lui Dumnezeu în lupta lor spirituală. Ca rezultat, au primit o bătaie umilitoare. Să învăţăm din exemplul lor negativ şi să ne implicăm în lupta spirituală aşa cum este descris în Biblie.
În concluzie, care sunt aspectele-cheie ale succesului în lupta spirituală? Primul – ne bazăm pe puterea lui Dumnezeu, şi nu pe puterea noastră. Al doilea – mustrăm în Numele lui Iisus, nu în numele nostru. Al treilea – ne protejăm folosind întreaga armură a lui Dumnezeu. Al patrulea – purtăm lupta spirituală folosind sabia Duhului – Cuvântul lui Dumnezeu. În ultimul rând, ne amintim întotdeauna că chiar dacă lupta spirituală se dă împotriva lui Satan şi îngerilor săi, nu fiecare păcat sau problemă este un demon care trebuie mustrat. “Totuşi în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit” (Romani 8:37).
English
Răspuns: Atunci când se discută despre lupta spirituală se fac de regulă două tipuri de greşeli: fie se exagerează fie se subestimează importanţa ei. Unii oameni blamează fiecare păcat, fiecare conflict şi orice problemă legată de demoni care trebuie îndepărtată. Alţii ignoră complet domeniul luptei spirituale şi odată cu aceasta şi faptul că Biblia ne învaţă că lupta noastră se dă cu puteri spirituale. Cheia pentru înţelegerea adecvată a luptei spirituale stă în găsirea echilibrului biblic în această privinţă. Domnul Iisus a scos deseori demoni din oameni, şi alteori a vindecat oameni fără să facă menţiunea la aspecte demonice. Apostolul Pavel îi învaţă pe creştini să poarte războiul împotriva păcatului în ei înşişi (Romani 6) şi să poarte războiul împotriva celui rău (Efeseni 6:10-18).
Efeseni 6:10-12 declară: “Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti". Acest pasaj ne învaţă câteva adevăruri cruciale: (1) Nu putem fi tari decât în puterea lui Dumnezeu, (2) Armura lui Dumnezeu este cea care ne protejează, (3) Bătălia noastră este împotriva forţelor spirituale ale răului din lume.
(1) Un exemplu extrem de grăitor în acest sens este cel al arhanghelului Mihail prezentat în Iuda versetul 9. Mihail, probabil cel mai puternic dintre toţi îngerii Domnului, nu l-a mustrat pe Satan prin puterea sa ci a spus: “Domnul să te mustre!” Apocalipsa 12:7-8 arată că în vremurile din urmă, arhanghelul Mihail îl va înfrânge pe Satan. Cu toate acestea, atunci când se deschide conflictul cu Satan, arhanghelul Mihail l-a mustrat pe Satan în Numele şi autoritatea lui Dumnezeu, nu a lui însuşi. Numai prin relaţia noastră cu Iisus Hristos avem autoritate ca şi creştini peste Satan şi demonii săi. Numai în Numele Său mustrarea are putere.
(2) Efeseni 6:13-18 ne oferă o descriere a armurii spirituale pe care ne-o dă Dumnezeu. Nouă ni se cere să stăm fermi, fiind echipaţi cu (a) cingătoarea adevărului, (b) platoşa neprihănirii, (c) râvna evangheliei păcii, (d) scutul credinţei, (e) coiful mântuirii, (f) sabia Duhului, şi (g) prin rugăciunea în Duh. Ce reprezintă aceste piese ale armurii spirituale pentru noi în lupta spirituală? Ni se cere să spunem adevărul împotriva minciunilor lui Satan. Trebuie să ne odihnim în faptul că suntem declaraţi mântuiţi datorită sacrificiului pe care l-a făcut Hristos pentru noi. Trebuie să proclamăm Evanghelia indiferent de câtă opoziţie am avea parte. Nu trebuie să şovăim în credinţa noastră, indiferent cât de puternic am fi atacaţi. Ultima noastră apărare este siguranţa că suntem mântuiţi şi faptul că forţele spirituale nu ne pot lua mântuirea. Arma noastră ofensivă trebuie să fie Cuvântul lui Dumnezeu şi nu propriile noastre opinii sau sentimente. Noi trebuie să urmăm exemplul Domnului Iisus în a recunoaşte că anumite victorii spirituale nu sunt posibile decât prin rugăciune.
Domnul Iisus este exemplul nostru suprem în ceea ce priveşte lupta spirituală. Observaţi cum a tratat Domnul Iisus atacurile directe ale lui Satan: "Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul. Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămânzit. Ispititorul s-a apropiat de El, şi i-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini.” Drept răspuns, Iisus i-a zis: „Este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streaşina Templului, şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: „El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.” „De asemenea este scris”, a zis Iisus: „Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău.” Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor, şi I-a zis: „Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.” „Pleacă, Satano”, i-a răspuns Iisus. „Căci este scris: „Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-i slujeşti.” Atunci diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Iisus nişte îngeri, şi au început să-i slujească" (Matei 4;1-11). Cea mai bună cale de a lupta împotriva lui Satan este cea pe care Iisus ne-a arătat-o şi ea constă în a cita Scriptura, pentru că cel rău nu poate să se împotrivească sabiei Duhului, Cuvântul Dumnezeului cel Viu.
Cel mai nepotrivit exemplu despre cum să nu ne implicăm în lupta spirituală este cel dat de cei şapte fii ai lui Sceva: "Nişte exorcişti Iudei, care umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Iisus peste cei ce aveau duhuri rele, zicînd: „Vă jur pe Iisus, pe care-l propovăduieşte Pavel, să ieşiţi afară!” Cei ce făceau lucrul acesta, erau şapte feciori ai lui Sceva, un preot Iudeu din cei mai de seamă. Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Iisus Îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu; dar voi, cine sunteţi?” Şi omul, în care era duhul cel rău, a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi, şi i-a schingiuit în aşa fel, că au fugit goi şi răniţi din casa aceea." (Faptele Apostolilor 19:13-16). În ce a constat problema? Cei şapte fii ai lui Sceva foloseau Numele lui Iisus. Dar asta nu era suficient. Fiii lui Sceva nu area o relaţie cu Iisus, prin urmare cuvintele lor erau golite de orice putere sau autoritate. Ei se bazau pe o metodă, şi nu pe Iisus, neimplicând astfel Cuvântul lui Dumnezeu în lupta lor spirituală. Ca rezultat, au primit o bătaie umilitoare. Să învăţăm din exemplul lor negativ şi să ne implicăm în lupta spirituală aşa cum este descris în Biblie.
În concluzie, care sunt aspectele-cheie ale succesului în lupta spirituală? Primul – ne bazăm pe puterea lui Dumnezeu, şi nu pe puterea noastră. Al doilea – mustrăm în Numele lui Iisus, nu în numele nostru. Al treilea – ne protejăm folosind întreaga armură a lui Dumnezeu. Al patrulea – purtăm lupta spirituală folosind sabia Duhului – Cuvântul lui Dumnezeu. În ultimul rând, ne amintim întotdeauna că chiar dacă lupta spirituală se dă împotriva lui Satan şi îngerilor săi, nu fiecare păcat sau problemă este un demon care trebuie mustrat. “Totuşi în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit” (Romani 8:37).
English
Sursa: https://www.gotquestions.org
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu