Există suficientă Pâine a Vieţii pentru a hrăni toată lumea, dar se găsesc destui voluntari pentru a o distribui? “Îngerii nu pot predica Evanghelia, ci doar fiinţe ca Pavel, ca mine şi ca tine pot s-o predice.” (Oswald Chambers) “Creştinismul s-a răspândit cu repeziciune în primul secol deoarece toţi creştinii se considerau atunci responsabili pentru împrăştierea Evangheliei.” (Erwin W. Lutzer) “Lumea este parohia mea”. (John Wesley) "Prea mulţi creştini nu mai sunt de mult pescari de oameni, ci doar posesori de acvarii!" (Paul Harvey) “Bicerica are multe sarcini, însă o singură misiune.” (Arthur Preston)
1. Primii crestini erau nişte oameni cu adevărat schimbaţi
"Ştiţi cum m-am purtat cu voi în toată vremea, din ziua dintâi, în care am pus piciorul pe pământul Asiei." (F.A.20:18) Viaţa apostolului Pavel a avut o transparenţă a sfinţeniei care nu avea nevoie de recomandări speciale. Puterea mesajului său a constat şi în puterea unei vieţi schimbate. Nu poţi pretinde să fii un om al lui Dumnezeu; ori eşti, ori nu eşti! Apostolul Pavel a putut apela la mărturia pe care ceilalţi creştini o puteau aduce privitor la viaţa lui. Mesajul lui a avut greutate fiindcă viaţa lui îl atesta. Toată epistola lui Iacov a fost scrisă cu scopul de a-i îndemna pe creştini să-şi asigure această mărturie.
“Arată-mi că eşti mântuit, şi voi crede în Mântuitorul tău!” (Friedrich Wilhelm Nietzsche)
Vestea cea Bună este interesantă atunci când vieţile noastre demonstrează că au fost schimbate de ea. Doar atunci vor fi impresionaţi de ea, semenii nostri, când vor putea observa transformările petrecute în vieţile noastre.
Indiferent de cine spunem că suntem, faptele noastre, fie Il vor mărturisi pe Dumnezeu, fie îl vor nega. “Faceti toate lucrurile fãrã cartiri si fãrã sovãieli, ca sã fiti fãrã prihanã si curati, copii ai lui Dumnezeu, fãrã vinã, în mijlocul unui neam ticãlos si stricat, în care strãluciti ca niste lumini în lume, tinând sus Cuvântul vietii;” (Filipeni 2:14-16) “Ei se laudã cã cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tãgãduiesc, cãci Sunt o scârbã: nesupusi, si netrebnici pentru orice faptã bunã.” (Tit 1:16)
“Există doar două modalităţi de răspândire a luminii, a fi candela ce arde sau oglindă ce o reflectă!” Edith Wharton “Întipăreşte-ţi memoria în inimi, nu în piatra de la căpătâiul mormântului tău!” C.H.Spurgeon
2. Primii crestini erau nişte oameni cu o marturie foarte buna
Conceptul de mărturie este des întâlnit in Noul Testament şi în special in cartea Faptelor Apostolilor. Grecescul "martyria", cuvânt ce apare frecvent, nu înseamnă a spune oamenilor cu propriile cuvinte, despre Domnul Isus şi despre sensul morţii Sale pe cruce. Accentul în mărturie este pus asupra Domnului Isus, asupra a ceea ce El a făcut şi ce înseamnă El pentru credincios.
Iata cateva pasaje biblice care vorbesc despre marturia primilor crestini: Faptele Apostolilor 2:40; 4:33; 8:4, 5, 35; 10:42; 20:21, 24; 24:14; 1Ioan 1:2, 4:14. Cu toţii au vorbit despre Domnul Isus, despre ce a făcut El pe cruce, despre mântuirea şi iertarea oferită prin El. Cu toţii au vorbit despre Mantuitorul şi spre El au îndreptat atenţia ascultătorilor lor.
3. Primii crestini erau nişte oameni devotaţi şi ascultători
Devotamentul primilor crestini şi ascultarea pe care au arătat-o, indiferent de preţul cerut, constituie o altă explicaţie a succesului lor în evanghelizare. Dacă viaţa schimbată era ceva ce conta pentru oameni, ascultarea dovedită de primii creştini era ceva ce conta pentru Dumnezeu. Ei au trait adevărul pasajului din F.A. 5:32 “Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca si Duhul Sfânt pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultã de El.” Acesta este de fapt secretul sfinţeniei, ascultarea de Dumnezeu, fără de care nimeni nu-L poate reflecta pe Domnul Isus şi nici nu poate conduce pe nimeni la El.
,,Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.” Mc.16:15
Pastor Ion Damian
Sursa: https://www.baptisti-arad.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu