Viziunea nu este un vis care să nu fie ancorat în realitate. Ea răspunde fiecărei nevoi cu care se confruntă oamenii și nu poate să rămână doar visul cuiva.
Întotdeauna viziunea țintește spre viitor, oferind acea perspectiva de dorit, ceea ce va face ca oamenii să fie inspirați si motivați pentru a se implica in împlinirea ei. Burt Nanus, în “Visionary Leadership”, exprimă destul de bine puterea inspiratoare a unei viziuni. „O viziune nu are putere să inspire sau să insufle energie oamenilor şi nici abilitatea de a fixa un principiu nou sau să atragă angajamente, dacă nu oferă o perspectivă a viitorului care este distinctă şi dacă nu demonstrează un mai bine pentru organizație, pentru oamenii din organizație, şi pentru societatea în care funcționează organizația.”[1]
Viziunea nu poate să rămână proprietatea unui individ, ci ea trebuie să fie transferată întregii biserici sau grupului care este implicat în lucrare. Comunicarea cu eficiență și pasiune a viziunii va face ca întreaga comunitate să se implice, oferind ceea ce are mai bun pentru îndeplinirea ei. Deoarece fiecare biserica în parte are unicitatea ei, determinată de istoria ei, oamenii care o formează, contextul în care slujește și viziunea este diferită de la biserică la biserică. Particularitatea viziunii fiecărei biserici va sublinia modul în care va îndeplini scopul pentru care există într-un context anume.
BENEFICIILE UNEI VIZIUNI
O viziune poate fi personală, stabilind astfel direcția pentru viaţa personală sau colectivă, ceea ce descrie dorința lui Dumnezeu pentru lucrarea în care suntem implicați. Prezența viziunii aduce cu sine beneficii importante, cum ar fi:
Asigură energia necesară pentru a putea îndeplini scopul pentru care există biserica. Burt Nanus subliniază energia pe care o declanșează viziunea. „O viziune nu este numai o idee sau o imagine a unui viitor dorit pentru organizație, ci viziunea corectă este o idee care insuflă atât de multă energie că aceasta, de fapt, începe mai repede, în viitorul imediat scoțând la iveală îndemânări, talente şi resurse prin care ea să se realizeze.”[2]
Focalizează persoana care a primit viziunea sau membrii bisericii. Astfel, toate eforturile vor fi concentrate spre ceea ce trebuie făcut în vederea împlinirii visului lui Dumnezeu pentru biserica sau organizația respectivă.
Viziunea motivează în vederea împlinirii a ceea ce este valoros, important si nu se va pierde în detalii irelevante si care nu slujesc chemării specifice.
Standardele vor fi ridicate, așteptarea celor implicați crește, ceea ce va aduce cu sine speranță.
O viziune ne ajută să fim pro activi, şi nu reactivi. Weems prezintă absența viziunii astfel: “Fără o viziune irezistibilă, va fi un vid în care aproape nimic nu se întâmplă, dar în care aproape fiecare problemă devine exagerată.”[3]
Concentrează atenția direct la nevoile personale ale oamenilor la care Dumnezeu a chemat biserica să slujească. George Barna ne amintește unirea integrală între viziunea şi nevoile oamenilor. “Dezvoltarea organizațională este utilă. Clădirile slujesc unui scop. Programele sunt mijloace spre un final, dar finalizarea este întotdeauna legată de schimbarea vieții oamenilor.”[4]
Suntem chemați să articulăm viziunea lui Dumnezeu pentru oameni, și apoi cu multă grijă, să o comunicăm și să creăm sisteme funcționale care să ducă la implementarea ei în contextul în care am fost așezați de Dumnezeu, făcând visul Său să devină realitate.
Va urma…
Sursa: http://www.prolider.ro
[1] Burt Nanus, Visionary Leadership (San Francisco: Josey-Bass, The Leadership Challenge, 1992), 27.
[2] Burt Nanus, Visionary Leadership (San Francisco: Josey-Bass, The Leadership Challenge, 1992), 8.
[3] Lovett H. Weems, Jr., Church Leadership (Abingdon Press, 1993), 65.
[4] George Barna, Without a Vision, the People Perish (Barna Research, 1991), 110-111.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu