Titlul acestei postări conţine puţină ironie. Dacă o biserică este muribundă, prin definiţie, nu poate regăsi drumul spre viaţă. Trebuie să spun, dintr-o perspectivă pur statistică, faptul că majoritatea bisericilor care prezintă simptome ale morţii vor muri negreşit în câţiva ani de zile. Totuşi, deşi nu am date exacte, m-aş încumeta să spun că procentul este de peste 99%.
Printre bisericile americane care mărşăluiesc spre moarte există excepţii extrem de rare, poate una la 1.000, care regăsesc drumul spre viaţă. Repet, sunt foarte rare, dar există.
În ciuda ştirilor sumbre despre bisericile care se află în fază terminală, am studiat cazurile câtorva biserici care aveau toate semnele morţii şi totuşi au regăsit drumul spre viaţă. Fiecare dintre ele, după câte ştiu, se aflau în localităţi ce treceau prin schimbări demografice dramatice. Nu erau doar biserici nesănătoase, ci muribunde. Chiar şi cel mai optimist observator ar fi putut prezice moartea iminentă a acestor congregaţii. Erau bolnave de moarte. Dar cum au ajuns să regăsească drumul spre o nouă vitalitate?
În ciuda ştirilor sumbre despre bisericile care se află în fază terminală, am studiat cazurile câtorva biserici care aveau toate semnele morţii şi totuşi au regăsit drumul spre viaţă. Fiecare dintre ele, după câte ştiu, se aflau în localităţi ce treceau prin schimbări demografice dramatice. Nu erau doar biserici nesănătoase, ci muribunde. Chiar şi cel mai optimist observator ar fi putut prezice moartea iminentă a acestor congregaţii. Erau bolnave de moarte. Dar cum au ajuns să regăsească drumul spre o nouă vitalitate?
Deşi povestea fiecăreia dintre bisericile pe care le-am studiat are nuanţe proprii, am găsit câteva lucruri pe care le au în comun. Postarea mea nu este un fel de „soluţie rapidă pentru revitalizarea bisericilor muribunde”, ci doar o încercare de a expune câţiva paşi importanţi pentru ajutorarea bisericilor muribunde.
1. Trebuie să se ridice un lider care să vrea să conducă biserica spre transformări radicale, indiferent de preţul pe care trebuie să-l plătească. Acel lider ar putea fi un păstor nou, dar nu trebuie să fie neapărat aşa.
2. Un grup semnificativ din biserică trebuie să accepte că are nevoie disperată de ajutor. Importanţa grupului nu trebuie văzută neapărată din prisma mărimii numărului de membri, ci trebuie să fie o parte semnificativă a membrilor activi. Acest grup trebuie să conducă biserica de la negarea realităţii la acceptarea dureroasă a ei.
3. Acelaşi grup trebuie să-și mărturisească vina. A falimentat în a atinge comunitatea. S-a sprijinit pe idolatria proprie a zilelor trecute. S-a mulţumit cu starea de fapt a lucrurilor. A văzut biserica doar ca pe un loc în care nevoile să-i fie împlinite şi preferinţele personale satisfăcute.
4. Acel grup trebuie să-şi recunoască dependenţa disperată în rugăciune faţă de Dumnezeu. Nu mai trebuie să spună că „aşa s-a făcut mereu” dacă vrea să aibă parte de un viitor bun. Fiecare membru al grupului trebuie să se arunce cu faţa la pământ înaintea lui Dumnezeu pentru a căuta să afle voia Sa.
5. Biserica trebuie să vrea să atingă comunitatea cu dragostea sa. Membrii ei trebuie să penetreze comunitatea, să-i iubească pe cei neiubiţi, să-i atingă pe cei nevrednici de atins, să ofere cu sacrificiu din banii, timpul şi inima lor. Comunitatea trebuie să fie uimită de membrii acestei biserici.
6. Biserica trebuie să renunţe la ceea ce nu merge. Dacă biserica atinge comunitatea, comunitatea va veni la biserică. Membrii comunităţii pot fi săraci, de culori diferite ale pielii, de naţionalităţi diferite. Trebuie să-i facă pe cei din afara bisericii să nu mai vadă în biserica locală doar „biserica voastră”, ci „biserica noastră”.
Aşa cum spuneam, foarte rar se întâmplă ca o biserică locală muribundă să regăsească drumul spre viaţa din belşug, dar nu este imposibil. Acela este un miracol şi Dumnezeu face miracole.
Articol scris de Dr. Thom Rainer, preşedinte şi CEO al LifeWay Christian Resources of the Southern Baptist Convention. Sursa: christianpost.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu