DE CE E IMPORTANT SĂ AI PRIETENI CREŞTINI?

De ce e important să ai prieteni creştini? Am citit cândva, nu mai reţin însă unde, că e vai de omul pentru care nu are cine să se roage. Şi m-a lovit puternic acel adevăr. M-am gândit la viaţa mea. La iubirile bifate greşit, la prietenii pentru care aş fi făcut orice, şi care mă învăţau de fapt să trăiesc după standarde lumeşti, la clipe în care realizam că nimeni nu are cum să mă ajute, deşi, cu siguanţă, ar vrea …

Am fost în rugăciunilor multor oameni. Am aflat asta anul trecut, din întâmplare, când un pastor din afara ţării mi-a spus că s-a rugat pentru mine. Am lăcrimat din durerea unui trecut în care am fost sigură că mă voi descurca singură. Şi din bucuria binecuvântării Dumnezeului pe care , de multe ori, L-am lăsat la poartă, să aştepte până îmi fac eu timp să îi deschid. Pe care L-am păstrat ca rezervă, să apelez la El în ultimă instanţă…

Îmi dau seama azi că, dacă nu s-ar fi rugat biserici întregi pentru mine, nu aş fi azi aici. Poate nici măcar liberă. Nu glumesc când spun că poate aş zace într-un spital de psihiatrie, privind printre gratii oamenii care vin… şi nu se opresc niciodată la mine … nu glumesc, pentru că, atunci când îţi este infectat sufletul, ani la rând, cu toate cele negre, ai toate şansele din lume să ajungi acolo. În locul acela de care toţi râdem. Dar unde merg de fapt, oamenii care, dintr-o mare suferinţă, clachează!

Am cunoscut în urmă cu doar un an şi jumătate, bucuria părtăşiei. Am învăţat să cer ajutor, să spun când nu mai pot, să plâng şi să spun: „Nu (mai) am curaj!” Am înţeles apoi că a suferi nu este o ruşine, a iubi nu este un motiv de condamnare. A ierta nu este un act de înjosire, ci de har!

Când oamenii din jur râdeau de naivitatea cu care am bifat iubiri ce aveau să-mi aducă cenuşă pe inimă, oameni pe care nici măcar nu îi cunoşteam, se rugau să găsesc pacea şi liniştea unui Dumnezeu care mă iubeşte necondiţionat, indiferent de păcatul meu, de greşala mea, de depărtarea mea, de nepăsarea mea…

Am înţeles târziu, că a stărui în rugăciune pentru oameni cărora nici nu le pasă de tine, este cheia salvării sufletelor lor. Că a lor consecvenţă şi certitudine, că Dummenzeu poate transforma orice suflet, îl poate spăla şi curăţi, m-a adus în familia Lui.

Azi mă odihnesc la umbra unei iubiri adevărate, la umbra Singurei iubiri adevărate: a Celui ce m-a salvat din prăpastia în care căzusem din încrederea ne neclintit în oameni care nu Îl cunoşteau.

Azi plâng şi râd cu oameni care au crezut până la prăbuşire, că Dumnezeu mă va scoate de acolo de unde am ales să intru.

De ce e important să ai prieteni creştini?

Pentru că ai siguranţa că oricând, dar absolut oricând, vei putea veni, smerit, să-ţi pui sufletul pe tavă, fără teama că vei fi judecat. Vei fi responsabilizat, dar nu aruncat la gunoi, pentru păcate făcute la vreme de neştinţă sau de prea bunăştiinţă.

Orice dragoste lumească se stinge cu un strop de dragoste cerească. Doar cu un strop!

Ea e doar una din dovezile că sunt iubită, mai mult decât am crezut eu vreodată că merit!

Sursa: http://monicaberceanu.ro