Necrolog Estera Dumitrașcu | 11 februarie 1977- 14 mai 2018
Estera, cel de-al optulea copil al Georgetei și al lui Iacob Dumitrașcu s-a născut pe 11 februarie 1977. Numele ei, inspirat după Împărăteasa din Vechiul Testament, a reprezentat-o întocmai, prin curajul de a lupta și prin discreție împletită cu fermitate. Bucuria adusă de ea întregii familii a fost acompaniată și de tristețea că s-a născut cu sindromul Turner (o anomalie genetică relativ rară, ce afectează numai populația feminină și este caracterizată prin statura mică și lipsa dezvoltării depline). La nașterea ei,
medicii au fost foarte rezervați cu privire la dezvoltarea ei, însă Estera i-a uimit pe toți prin faptul că a mers normal, a vorbit foarte bine și a putut merge la școală, la 7 ani și jumătate, având o minte ageră.
În 2004 finalizează Facultatea de Litere a Universității „Dunărea de Jos” Galați, dându-ne tuturor o lecție: deși a pornit în viață cu multe neajunsuri, Estera a luptat, a sperat, a avut visuri înalte.
După terminarea studiilor universitare, a lucrat ca asistent social la Fundația „Inimă de Copil” și la Fundația „Împreună”. Apoi a colaborat cu o firmă de traduceri, folosindu-și cunoștințele de limbă engleză și de limbă română.
Dragostea ei pentru copii s-a arătat prin orele petrecute cu nepoții pe care îi alinta și pe care i-a inițiat în gramatica limbii engleze. Ba mai mult, și-a început slujirea alături de grupul de misiune, în anul 1999, mergând cu mare responsabilitate în comuna Oancea pentru a îi învăța pe copiii de acolo Cuvântul lui Dumnezeu, prin lecții biblice și cântece. Apoi, s-a implicat în același tip de slujire în Biserica „Emanuel”, mulți copii fiind ajutați de ea în cunoașterea căilor Domnului. Estera nu s-a adresat mulțimilor, nu a fost în fața lor, nu a atras niciodată atenția asupra ei, ci discret a lucrat din umbră investind în cei micuți.
În anul 2001, Estera s-a botezat în apă în Biserica „Emanuel”, mărturisind credința în Domnul Isus Hristos.
În ultimii trei ani, a suferit mult, fiind nevoită să călătorească frecvent la București pentru îngrijiri medicale. A fost o luptătoare în toată această etapă a durerii. După căsătoria Claudiei, Estera a fost singurul copil din cei 10 care a locuit cu mama noastră, devenind cea alături de care mama își petrecea serile prin conversații lungi. Estera avea mereu ceva de făcut: de la curățenie în casă sau în curte, la cumpărături, până la răsfățul pe care ni-l dădea prin prăjiturile și plăcintele cu care ne aștepta. Ne vom aminti mereu întrebarea pusă cu delicatețe și multă ospitalitate: „Bem o cafea?”
Luni, 14 mai 2018, Estera s-a simțit mai rău decât în alte dimineți. Dar chiar și așa, ea și-a planificat ziua ca și când totul era normal. La orele după amiezii, fulgerător, dar frumos asemenea vieții pe care a trăit-o, Estera a răspuns chemării Mântuitorului ei și a plecat Acasă. Ne lasă în urmă un exemplu de curaj, de credință, de slujire și ne face să privim cerul cu mai mare așteptare.
Sursa: https://www.facebook.com/bisericaemanuelgalati/videos/1685406858203558/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu