Este îndemnul Înțelepciunii care invită la ea pe toți cei neînțelepți. Pare dură afirmația, dar o găsesc mai adevărată ca niciodată. Este ciudat, cât de muți oameni mor din cauza prostiei, din cauza ignoranței, din cauza lipsei de cunoștință. Este ciudat cât de mulți oameni apucă pe calea morții din cauza lipsei de înțelepciune, din cauza ”îngustimii minții”. Este ciudat să vezi oameni inteligenți murind de prostie, este ciudat să vezi oameni mari picând în capcana prostiei.
Priviți la tabloul pe care vreau să îl surprind în câteva cuvinte: Oameni cu pretenții, oameni cu funcții înalte, care pică în capcana prostiei și iau mită, apoi sunt prinși și sunt pătați pentru tot restul vieții lor. Alături sunt oameni deștepți, inteligenți care își vând inteligența cui nu trebuie ca să câștige mai mulți bani, pentru ei nu contează dacă beneficiarul inteligenței lor are gânduri curate, pentru ei contează banii doar. În acest fel, vedem oameni de top, lucrând pentru organizații mafiote sau teroriste. Mai spre centrul tabloului găsim oameni căsătoriți, părinți, care cad în capcana imoralității și curviei, crezând că nimeni nu îi vede sau află, apoi totul iese la suprafață și au distrus și familia și reputația și viitorul lor și pe cel al copiilor lor și poate încă câteva. Vedem oameni care pretind că dețin libertatea supremă și din această libertate fac o insultă la adresa altora, îi ironizează, îi umilesc doar pentru că ”libertățile” lor nu sunt la fel.
Tot în acest tablou intră și categoria, foarte mare din păcate, a celor care se pretind credincioși dar nu au habar ce cred. Ei se cred corecți, justificați, se cred la adăpost, dar pe seama clericilor. Ei nu prea știu care e treaba cu Dumnezeu, știu doar că dacă merg la o anume biserică ajung în rai. Și aici există multe variante ale ”credincioșilor”. Astfel de mase sunt ușor de cârmuit, astfel de mase sunt ușor de provocat la violență de dragul religiei. Mulți sunt gata chiar de crimă sau sinucidere pentru religia lor. Tot în acest tablou, al oamenilor proști, găsim pe cei habotnici după muncă sau plăceri, mai găsim pe cei care „din prosteală” iau primul pahar de alcool, prima țigară, prima doză etc. Alături de ei sunt cei care se lăcomesc, mincinoșii, invidioșii, pofticioșii și alte câteva categorii.
După ce privim acest tablou înțelegem mai bine pasajul scris de Solomon, unul din înțelepții lumii, probabil cel mai înțelept, care spune despre ”ospățul și invitația înțelepciunii” în Proverbe capitolul 9. De cât chin și suferință ar scuti înțelepciunea pe oameni!? Câtă eliberare și fericire ar aduce!? Dar se pare că alegem să fim proşti de multe ori. Avem înțelepciunea la dispoziție și nu ne interesează, pentru că ADN-ul nostru a fost setat să găsească ademenitoare ușurința înfăptuirii și trăirii în prostie și prosteală. Ne e lene să gândim corect, vrem ca totul să primim acum și ni se pare greu să punem mintea să gândească anticipativ. Găsim că e greu să gândim, că e greu de înfrânat o poftă, că e greu de respins o ispită, pentru că privim doar la aici și acum dar înțelepciunea strigă pur și simplu ceva mai încolo și ne atrage atenția, oare o vom vedea?
Știm principiile corecte de viețuire sănătoasă și prosperă, dar le lăsăm deoparte pentru că ni se pare calea prostiei, ignoranței, șmecheriei mai scurtă. Știm că orice faptă are o consecință dar sperăm ca proștii că nu ne va prinde nimeni sau că va fi descoperită prea târziu. Știm că trebuie să muncim ca să avem, dar preferăm să furăm, să cerșim, să ne plângem. Știm că răul are consecințe urâte, dar preferăm să îl facem și apoi să ne plângem, decât să ne înfrânăm din start. Oare de ce suntem așa de ușor de convins de prostie uneori? Oare de ce ne place falsul, spoiala, plasticul, ambalajul? Oare de ce ”Aici și acum” au devenit scopul vieții? Oare de ce ne urâm pe noi înșine așa de tare, încât să ne permitem în viața noastră atâtea fapte, care ne vor face rău cu siguranță? Oare de ce de atâtea ori refuzăm oferta înțelepciunii și ne uităm spre prostie că are buzele mai intens rujate?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu